joi, aprilie 18, 2024

Analiza Raportului Final al Forumului Constitutional 2013 (Partea I)

Raportul Final al Forumului Constitutional 2013 merita o citire atenta si o analiza pe masura importantei procesului de reforma constitutionala.

Se cuvine in primul rand discutata natura propunerilor Raportului Final. Autorii acestuia precizeaza ca Raportul este o sinteza a propunerilor primite. Ca sinteza, se pune, in primul rand, problema reprezentativitatii (cum a fost organizat procesul de consultare, cate propuneri au fost primite, cine au fost autorii si care este calitatea acestora etc.). In al doilea rand, se ridica problema de substanta a sintezelor/propunerilor din Raport. Desi propunerile primite au fost contradictorii, propunerile finale ale Raportului au o coerenta evidenta. In comentariul de azi discut carentele majore de reprezentativitate ale procesului de consultare in vederea elaborarii Raportului. In urmatoarele interventii voi discuta propunerile de substanta ale Raportului. Aceste propuneri materiale sunt importante, indiferent cat sunt sau nu sunt de reprezentative.

Trebuie inceput, insa, cu o discutie a reprezentativitatii, tocmai pentru a intelege ca autoritatea Raportului nu se poate baza pe argumentul ca aceste propuneri reprezinta cetatenii romani sau societatea civila.

Este evident ca Forumul nu a reusit sa organizeze un proces de consultare larga a populatiei. Nu am motive sa cred ca autorii Raportului nu au resimtit aceasta realitate ca pe un esec. In Introducerea la Raport, este descris rolul Forumului ca “parteneriatul dintre societatea civila si Parlament”. Tocmai acest parteneriat distinge, in opinia autorilor, procesul de reforma constitutionala din Romania fata de procesul mult criticat din Ungaria sau de cel din Islanda. In realitate, si din nefericire, este evident ca procesul de consultare anticipat de Forumul Constitutional nu a avut succes.

Cifrele spun tot. Consultarile Forumului nu au fost suficient de largi pentru a fi reprezentative. Forumul a primit doar 550 de chestionare de la (doar unii) dintre participantii la (doar cateva) dintre evenimentele organizate in tara, in mare parte in intervalul 10 aprilie-10 mai 2013 (vezi Raport Final, pagina 51). In plus, pe platforma de Internet a Forumului – care merita laudata – au fost primite in jur de 400 de propuneri de revizuire a Constitutiei (calitatea lor se poate vedea in Anexa Raportului). Indiferent de transparenta acestui proces, cand avem in vedere populatia Romaniei si importanta procesului constitutional, aceste numere sunt extrem de mici – intr-un cuvant, nereprezentative.

In plus, Forumul s-a bazat pe doua sondaj de opinie, organizate de INCOSOP si IRES. Este greu de inteles rolul acestor sondaje in momentul actual al procesului de reforma constitutionala. Ele sunt relevante dupa o dezbatere publica despre modificarea Constitutiei, nu inainte de o asemenea dezbatere. Opinia publica fluctueaza – si, dupa cum se citeste in raport, a fluctuat seminificativ in ce priveste probleme institutionale esentiale (vezi paginile 118-119 din Raport). Tocmai din acest motiv, in democratiile avansate, o constitutie se considera adoptata sau modificata doar dupa supunerea la un referendum care certifica sustinerea din partea unei majoritati stabile.

Faptul ca lucrarile Comisiei parlamentare nu sunt publice face imposibila confirmarea faptului ca aceasta Comisie va supune la vot toate propunerile prezentate in Raportul Forumului (vezi pagina 10 din Raport).

In fine, nu trebuie uitat ca dezbaterea in cadrul Forumului nu s-a desfasurat pe marginea unui proiect de revizuire concret. Din acest motiv, spre exemplu, consultarea cu expertii Comisiei de la Venetia nu aduce nimic concret sau folositor – fara o propunere concreta, comentariile expertilor internationali sunt academice, generale si pur teoretice.

O concluzie privind influenta Forumului nu va fi posibila decat dupa ce vedem textul proiectului Comisiei parlamentare. Este cel mai probabil ca parlamentarii vor ignora propunerile Forumului contrare viziunii politice a majoritatii membrilor Comisiei parlamentare, si le vor adopta pe acelea pe care le considera neesentiale (precum modificari din domeniul drepturilor fundamentale, ale relatiei dintre dreptul intern si dreptul international etc.)

Concluzia este ingrijoratoare. Neprezentativitatea consultarilor din cadrul Forumului, inexistenta unui proiect de reforma ca baza a dezbaterii publice, natura secreta a lucrarilor Comisiei parlamentare si nesupunerea proiectului final al Comisiei parlamentare unei dezbateri publice largi, cu posibilitatea introducerii de amendamente – toate aceste elemente fac ca reforma din Romania sa semene cu cea din Ungaria, pe care Raportul Forumului o critica cu argumente bine intemeiate (vezi pagina 8 din Raport).

Limitele reprezentativitatii sunt evidente in contextul propunerilor privind alegerea Presedintelui Romaniei. Aceste limite sunt asumate expres de expertii Raportului, care, pe buna dreptate, date fiind carentele procesului de consultare, au fost mai interesati de coerenta propunerilor decat de reprezentativitatea acestora. Exista, spre exemplu, o contradictie fundamentala intre, pe de o parte, preferinta coplesitoare (82%, vezi pagina 121 din Raport) a electoratului roman pentru alegerea directa a Presedintelui si, pe de alta parte, recomandarea Raportului ca presedintele sa fie ales de catre Parlament (paginile 121-123 din Raport). Alegerea directa este o marca a sistemelor prezidentiale sau semi-prezidentiale, in timp ce alegerea indirecta este o caracteristica a regimurilor parlamentare. Exista desigur regimuri parlamentare in care presedintele este ales direct insa ele sunt anomalii. Legitimarea directa a presedintelui prin alegeri directe face necesara alocarea de competente constitutionale pe masura. Insa logica parlamentarizarii urmata in Raport duce la prezentarea mecanismului alegerii indirecte, de catre Parlament, a Presedintelui.

Consider insa ca propunerile Raportului Final trebuie analizate independent de (ne)reprezentativitatea consultarilor din cadrul Forumului. Este evident ca autorii raportului propun Comisiei parlamentare, si opiniei publice, o viziune de substanta a viitorului constitutional al Romaniei. In urmatoarea interventie voi analiza aceste importante propuneri institutionale.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294/23.05.2013, a propunerii Comitetului de Initiativa al Miscarii pentru Constitutia Cetatenilor constituie un moment deosebit de important al luptei noastre. Ni s-a recunoscut, oficial, chiar de catre dusmanii nostri, calitatea de luptatori antisistem si am capatat un ragaz de o jumatate de an, in care putem atrage in lupta noastra pe toti romanii care vor sa traiasca in libertate si prosperitate in tara lor.

    Vreau sa va atrag atentia, dumneavoastra, dar si tuturor celor care vor participa la dezbaterea lansata, aici, asupra urmatoarelor:

    1. AVIZUL Consiliului Legislativ este CONSULTATIV. Procedura initiativei cetatenesti de revizuire a Constitutiei merge inainte. Urmeaza, acum, strangerea cele cel putin 500.000 de semnaturi pentru sustinerea propunerii noastre, care trebuie depuse la parlament in termen de 6 luni, de la dara publicarii propunerii in Monitorul Oficial.

    2. Iata, textul, integral, al articolului 150 din actuala Constitutie a Romaniei:

    ART. 150 : Initiativa revizuirii
    (1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiată de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o pătrime din numărul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetăteni cu drept de vot.

    (2) Cetătenii care initiază revizuirea Constitutiei trebuie să provină din cel putin jumătate din judetele tării, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie să fie inregistrate cel putin 20.000 de semnături in sprijinul acestei initiative.”
    ***
    A se observa ca dreptul dea initia revizuirea Constitutiei apartine celor „cel putin 500.000 cetateni cu drept de vot”, nu celor 24 care au facut propunerea initiala. Asta inseamna ca textul FINAL al INITIATIVEI de revizuire va fi cel rezultat prin centralizarea propunerilor, initiativelor, celor „cel putin 500.000 de catateni cu drept de vot.”, Care pot fi si 5.000.000, sau chiar 15.000.000, cat sunt, de fapt, cei care doresc SCHIMBAREA, adica alungarea de la conducerea statului roman a uzurpatorilor si inceperea constructiei adevaratei patrii a romanilor.

    3. Iata si ce spune Decizia nr. 799/2011 a Curtii Constitutionale a Romaniei:
    „Curtea retine ca dispozitiile art. 150 din Constitutie, care reglementeaza titularii dreptului de initiere a revizuirii Constitutiei (Presedintele Romaniei, deputati si senatori, respectiv cetateni), instituie si o serie de conditii cu privire la exercitarea acestui drept.

    In cazul Presedintelui Romaniei, dispozitiile mentionate conditioneaza exercitarea dreptului in cauza doar de formularea unei propuneri in acest sens din partea Guvernului. Stabilind ca revizuirea *poate fi initiata de Presedintele Romaniei*, textul constitutional nu distinge referitor la competentele Presedintelui Romaniei in calitate de titular al dreptului de initiativa a revizuirii Constitutiei si nici nu instituie vreo obligatie sau interdictie in ceea ce il priveste. Prin urmare, Presedintele Romaniei, primind propunerea Guvernului de revizuire a Constitutiei, are deplina libertate de a decide sa initieze revizuirea Constitutiei sau sa nu o initieze, iar, in cazul in care decide initierea acesteia, sa isi insuseasca intocmai, numai in parte sau sa completeze propunerea Guvernului.

    O alta interpretare a textului constitutional, in sensul atribuirii unui rol pur formal Presedintelui Romaniei in cadrul acestei proceduri, respectiv acela de a transmite Parlamentului un proiect de lege privind revizuirea Constitutiei astfel cum a fost propus de Guvern, ar fi de natura sa goleasca de continut dreptul sau de initiativa. Or, acest drept i-a fost conferit de legiuitorul constituant tocmai in considerarea rolului si a pozitiei pe care Presedintele Romaniei o ocupa in cadrul sistemului politic al societatii, care ii permite sa cunoasca evolutia acesteia si perspectivele sale de dezvoltare si sa valorifice aceste constatari, inclusiv pe calea initierii unui proces de modificare a Legii fundamentale a statului, atunci cand, prin propunerea Guvernului in acest sens, se realizeaza un acord al celor 2 reprezentanti ai puterii executive cu privire la initierea unui astfel de proces”.

    Deci, tot asa cum Presedintele, ca TITULAR al dreptului de INITIERE, „are deplina libertate de a decide sa initieze revizuirea Constitutiei sau sa nu o initieze, iar, in cazul in care decide initierea acesteia, sa isi insuseasca intocmai, numai in parte sau sa completeze propunerea Guvernului, tot la fel si cei „cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot” , in calitatea lor de TITULARI ai dreptului de initiere, au si ei „deplina libertate de a decide sa initieze revizuirea Constitutiei sau sa nu o initieze, iar, in cazul in care decide initierea acesteia, sa isi insuseasca intocmai, numai in parte sau sa completeze propunerea celor 24 membri ai Comitetului de initiativa.

    Lucrurile sunt cat se poate de limpezi. Am castigat DREPTUL CONSTITUTIONAL ca, in termen de 6 luni, incepand cu data de 23.05.2013, cei „cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot” sa poata redacta si, apoi, supune aprobarii poporului, prin referendum, Constitutia de care are nevoie Romania.

    Vom avea, deci, timp destul sa luam in considerarie nu numai toate observatiile facute si de dumneavoastra, domnule Rosca, dar si TOATE observatiile si propunerile pe care le vor face cei „cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot”.

    Poziţia Consiliului Legislativ faţă de iniţiativa legislativă a cetăţenilor promovata de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor : http://www.nouaconstitutie.info/dezbateri/actiuni-cetatenesti/2-initiative/196-pozitia-consiliului-legislativ-fata-de-initiativa-legislativa-a-cetatenilor-promovata-de-miscarea-pentru-constitutia-cetatenilor-mcc-comentat.html

    NOTA : Silviu Pricope spune : Este extrem de important „să-i facem să ne refuze oficial”. Până şi acest AVIZ NEGATIV dat de „străjerii corpusului legislativ” este un pas înainte. Chiar dacă am lua numai în considerare publicarea textului propunerii cetăţenilor în Monitorul Oficial şi tot trebuie să considerăm asta un pas înainte, mai ales dacă ţinem cont de lentoarea şi lipsa de reacţie a populaţiei anesteziate. Oamenii nu se implică şi pentru că nu au exemple şi modele de urmat. Lăsând la o parte imperfecţiunile inerente ale variantei propuse iniţial – şi avizate negativ de CL – cred că ar trebui să continuăm lupta prin depunerea cât mai repede a unei alte propuneri, care să ţină cont de motivele ***pertinente*** ale avizului negativ.
    …avem toate şansele să reuşim. Eu personal îmi propun să fac să se vadă că „împăratul este gol”. Ca prim pas, mi se pare un obiectiv rezonabil. Dacă vom reuşi măcar să-i facem pe oameni să-şi pună întrebări şi tot va fi suficient la început. Important este să se discute şi să căpătăm vizibilitate.

    Eu personal, aş face un proiect de Constituţie, care să aducă doar câteva schimbări majore:

    1) republică prezidenţială pe modelul Franţei, USA, Rusiei

    2) posibilitatea de revocare a mandatului celui ales de către cei care l-au votat. Trebuie stabilit numărul minim de alegători din Colegiul respectiv, care pot solicita acest lucru.

    3) Parlament unicameral cu maxim 300 de parlamentari;

    4) posibilitatea mai simplă de organizare a referendumurilor pe model elveţian (cetăţenii acestei ţări sunt chemaţi la urne de 4 ori pe an) – stabilirea unui buget special destinat organizării de referendumuri. Dacă se invocă lipsa banilor, cred că o taxă de 0,1% pe venit ar fi mai mult decât suficientă pentru acoperirea acestor nevoi. Oare oamenii nu ar da 5 lei pe lună pentru a participa efectiv la luarea deciziilor?

    5) descentralizarea structurilor de putere (primăriile care stau cu mâna întinsă la Guvern propagă în întreaga societate posibilitatea de manipulare şi control, precum şi mentalitatea de „asistat”);

    6) introducerea voucher-elor educaţionale;

    7) alegerea judecătorilor Curţii Constituţionale prin vot, pe bază de dosar şi expertiză;

    8) alegerea prin vot a Guvernatorului Băncii Naţionale;

    9) prezumarea Statului ca administrator al activelor Statului şi nu ca propprietar, precum şi obligativitatea acestuia de răscumpărare a tuturor activelor pe care le-a înstrăinat în perioda când s-a considerat în mod oneros proprietar de drept;

    10) interzicerea cumpărării pământului de către străini, până în momentul în care preţul de piaţă al acestuia este minim 80-90% din preţul mediu european (doar atunci poate fi invocată cerinţa de reciprocitate solicitată de UE) şi poate altele…

    Efectele ar fi imense: pe de o parte nu RESCRIEM Constituţia în întregime şi nu ne pierdem în amănunte şi pe de altă parte venim în asentimentul multor români care pot „înţelege” un paragraf atunci când îl citesc (prea puţini conaţionali de-ai noştri ar face efortul de a citi o Constituţie în întregime). Dar dacă le prezentăm doar aceste măsuri, o dată, de două ori, de o mie de ori… s-ar putea să devină interesaţi.

    Oricum ar fi şi orice decizie s-ar lua, sunt dispus să particip, fie la „cosmetizarea” actualei variante Cojocaru pentru a deveni utilizabilă în atingerea scopului propus, fie să particip la redactarea uneia care nu modifică atât de mult Constituţia actuală, dar totuşi suficient de mult încât să atingă lucrurile esenţiale menţionate mai sus. „

    • Din toate cele zece propuneri de prevederi constitutionale nu sint de acord decat cu doua si anume revocarea mandatului si descentralizarea. In rest sint pentru
      – republica parlamentara (presedinti gen Sarko sau Basescu greu de suportat),
      – bicameralism, legile la prima mana cred ca sint mai proaste decat cele la doua maini
      – referendumurile nu ma intereseaza in general pentru ca de aia ii platim pe politicieni si anume ca sa decida,
      – vouchere in Constitutie?
      – sa votam judecatorii? Nu ne ajunge ca votam politicieni?
      – dupa intrarea in zona euro guvernatorul bancii nationale ramane fara influenta
      – daca statul devine administrator atunci cine este proprietar? Nu prea inteleg, mai ales ca prin rascumparare redevii proprietar.
      – pretul terenurilor sa va regla rapid cu ajutorul pietei, nu cred ca o data liberalizata piata pentru straini preturile vor ramane blocate

    • Domnule Cojocaru, un comentariu la punctul 10) din lista de propuneri: detinerea pamantului este costisitoare. In aceste conditii, propunerea dumneavoastra echivaleaza cu obligarea proprietarilor actuali la suportarea acestor costuri, cu alternativa vanzarii catre speculanti la preturi subevaluate.
      Adaugati la aceasta faptul ca o astfel de prevedere constitutionala incalca in mod flagrant dreptul de proprietate si obtineti premisele unui neo-socialism agrar… Ramane, desigur, de rezolvat „detaliul” colectivizarii fortate, dar acesta se afla doar la un pas distanta!

  2. Eu l-am cicit aici.
    http://www.apd.ro/files/publicatii/Raport_Final_Forum_Constitutional.pdf
    Are numai 108 pagini . Poate nu vorbim de acelasi raport. Insa din 108 pagini peste 25% in aprecierea mea sunt prezentarea onor sefilor si mult gol.
    Apoi redactarea este plina de erori. Va semnalez una:
    VIII.4 Propuneri privind imunitatea…

    22,53% din opiniile pe această temă susţin numai că ar trebui
    eliminat în alineatul 2 al art. 68 din Constituţie expresia “cu excepţia celei
    de membru al Guvernului”.

    Iata articolul 68:
    ARTICOLUL 68
    (1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.
    (2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.
    Sursa fiind asta.
    http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

    Raportul este o ilustrare a opiniilor celor din forum ca ei nu vor sa schimbe nimic acolo unde populatia vrea si ii doare: imunitate, incompatibilitate.

    Mai departe ma abtin. Acest raport (pe care il am eu) este o gluma proasta.

  3. Nereprezentativitatea consultarii si dezbaterii publice e o problema veche in Romania. Nici la precedentele modificari constitutionale nu au fost o realitate. Sau, mai recent, nici in cazul referendumului pentru unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Omul se obisnuieste repede cu lucrurile rele.

  4. Legat de reprezentativitatea propunerilor din Raport si de presupunerea ca anexele prezinta ce s-a trimis pe site, pot spune ca de exemplu nici macar una singura dintre propunerile mele ( cine este curios, le poate consulta la http://www.cavsplace.com/constitutie.html ) nu apare in Anexa sau altundeva specificata clar in Raport, desi au fost toate transmise pe site inainte de termenul limita si, cu toata modestia, nu consider ca lasa semnificativ de dorit din punct de vedere al calitatii textului in sine (doar o parte dintre acestea, incepand cu prima propunere listata, sunt in conflict evident cu dorintele Comisiei si ale organizatorului Forumului). Deci si din acele extrem de putine propuneri, raportate la populatia Romaniei, s-au facut niste selectii pe niste criterii… oarecare, presupun, pt. ca altfel mi se pare greu de crezut ca n-ar fi avut nici macar una un loc acolo.

    Dar oricum, din ce vad ca voteaza Comisia, mai bine ne lasam de „meserie” si ne apucam de o campanie pentru „votati nu”, cum o serie de ONG-uri deja au amenintat, ca sa existe o sansa sa-i punem macar la anul sa faca o treaba cat decat buna, daca vor fi fortati sa intocmeasca un nou proiect de revizuire, pentru ca ce se intampla acum este rusinos, desi bineinteles deloc neasteptat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro