vineri, martie 29, 2024

VIDEO. Horia Roman Patapievici despre actualitatea problemei comunismului si despre ce detesta cu adevarat „totalitarii” – capitalismul

A aparut acum cateva zile la editura Humanitas cartea „O idee care ne suceste mintile”, un volum alcatuit din texte despre comunism si respingerea memoriei lui de catre Occident, semnate de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici.  Mai jos veti gasi o discutie cu Horia Roman Patapievici, printre alte subiecte, despre ceea ce ii uneste pana azi pe cei ce impartasesc idei totalitare si anume refuzul, ura fata de capitalism.

Sa incepem cu actualitatea imediata. Cum ati trait ultimele zile, ultimele evenimente? Ce sentimente v-au produs? N-ati facut nicio declaratie publica pana acum.

Nici nu fac. Am spus ca m-am retras din viata publica complet. Dar nu din viata de cetatean.  O enorma satisfactie fata de miracolul care s-a petrecut. Cand aroganta, nesimtirea, lipsa totala de scrupule sunt tratate elegant cu 10 procente palma in obraz, nu pot decat sa ma simt mandru ca sunt roman.

Cum de a pierdut dl Ponta alegerile cand era cotat de la distanta ca favorit? Ce s-a intamplat?

Supradoza. Ignorarea catorva date psihologice pe care daca inainte, adica a priori, nu-ti dai seama ca le abuzezi vei primi reactia contrara. Dar uneori se intampla exact ceea ce s-a intamplat. A fost o supradoza de propaganda, prin televiziunile aservite, prin jurnalistii care si-au tradat meseria dincolo de orice limita. Nici Nastase nu reusise sa faca asta. Ponta a reusit sa fie mai arogant decat a fost Nastase, daca e posibil asa ceva. Pe o structura temperamentala care nu era de domn, cum era in cazul lui Nastase, ci de golan obraznic, a dat societatii romanesti o supradoza de propaganda nerusinata si sfruntata. Acesta este primul element. Daca ar fi fost mai limitat in propaganda lui, si-ar fi atins obiectivele, probabil. Al doilea motiv este ignorarea caracterului diasporei. Realmente, votul a fost impiedicat. Asta e o chestiune penala. Dar n-ar fi fost resimtita ca o chestiune penala daca n-ar fi fost atat de nerusinat de spusa pe fata, prin gura a doi ministri de externe care s-au succedat. Si prin gura lui insusi. A fost impiedicarea votului oamenilor din strainatate, care s-au exprimat dupa primul tur prin fapte, in sensul ca n-au putut vota toti cati au vrut sa voteze; si doi, prin manifestatiile de strada si prin mesajele pe care le-au transmis: „noi vrem sa votam!” Reactia normala a unei institutii ar fi fost: „Da, de vreme ce BEC-ul a spus ca noi putem face lucrul acesta, trebuie sa-l facem, sa infiintam noi sectii.” Si atunci nu cred ca ar fi existat acest vot de protest masiv, pentru ca – iar acesta este cel de-al treilea element – a fost ignorat caracterul diasporei romanesti. Nu este o diaspora istorica, altfel spus, nu a plecat acum o suta de ani, nu are o existenta separata sau cvasi-separata de societatea romaneasca si nu functioneaza – cum sa spun? – ca un corp romanesc independent. Nu. Pentru diaspora romaneasca functioneaza legea vaselor comunicante. Fiecare om plecat in strainatate comunica cu toata familia lui din tara. Deci, diaspora romaneasca este strans legata prin multiplicatori, reprezentati de familii, de societatea romaneasca din tara, astfel incat votul de protest si de disperare al diasporei romanesti s-a multiplicat prin aceste canale cu votul din tara. Si, in acest mod, ceea ce am vazut este amplificarea protestului diasporei in interiorul fiefurilor traditionale pesediste. Adica le-a explodat mamaliga in fata!

Ce ar putea sa urmeze? Oamenii sunt acum foarte optimisti, foarte deschisi. Exista o solidaritate, cum credeti ca vor evolua de-acum lucrurile?

E foarte greu de spus. Totul depinde, in fond, de modul in care se institutionalizeaza aceasta reluare a sperantei. La urma urmei, toti profesorii astia de filozofie politica predau lucruri moarte, in sensul ca se refera la experiente ale trecutului  pe care, prin descriere, le osifica. Dar, de fapt, ceea ce societatea romaneasca a trait la aceste alegeri a fost o experienta politica. Ce vreau sa spun prin asta este ca, in fond, corpul politic este ceva ce se reface continuu prin astfel de acte de solidaritate politica. Cand suntem impartiti in stanga-dreapta, toata polemica asta e stupida, bazata in parte pe neintelegere, pentru ca notiunile stanga-dreapta sunt fluide intr-o masura mult mai mare decat ne putem imagina; niste opozitii ce sunt si fragile, si false de multe ori. In fapt, o natiune se reinventeaza continuu prin acte politice cum este cel la care am asistat. Cumva, natiunea romana, din punct de vedere politic, s-a reinventat sub ochii nostri. Si ceea ce vezi pe strada sub forma privirilor complice – cu o complicitate deschisa, luminoasa, bazata pe speranta, un soi de sentiment al relansarii, al inceputului proaspat, toate acestea marturisesc reinventarea natiunii politice romanesti in jurul unui act fundamental politic, care este votul. S-a dizlocat un soi de mortificare in care noi intraseram, a fost dizlocata si a aparut lava proaspata. Lava, fatalmente, in contact cu temperatura de afara, se va solidifica. E foarte important cum se va solidifica aceasta lava proaspata, pentru ca din solidificarea ei vom trai in urmatorul deceniu.

Sa ne intoarcem la obiectul discutiei de astazi, adica aparitia acestui volum foarte frumos, lansat ieri, volum care se numeste „O idee care ne suceste mintile”. Titlul cartii reia titlul unui eseu al lui Gabriel Liiceanu, aparut pe contributors. ro. Titlul acestui eseu este pus la timpul prezent. Comunismul este acum, intr-un prezent continuu, o idee care ne suceste mintile. De ce e la timpul prezent titlul cartii?

Daca ar fi fost o carte despre fascism am fi putut sa spunem : „o idee care a sucit mintile oamenilor decenii de-a randul”. Pentru ca memoria fascismului este o memorie bine randuita. Prin asta inteleg faptul ca din efortul mai multor generatii de istorici, de scriitori, de intelectuali, de institutii anume create pentru a gestiona aceasta memorie societatile europene au atins o claritate morala in ce priveste raul fascist. Nu mai poti folosi astazi elemente de critica fascista la adresa societatilor liberale sau capitaliste fara ca lucrul sa sune imediat prost in ureche. De unde vine acest sentiment de stridenta? Din claritatea morala pe care oamenii au capatat-o fata de raul fascist. In privinta comunismului, acest lucru nu s-a intamplat. Fascismul, nazismul au fost invinse printr-un razboi devastator, cel mai mare, care a produs 85 de milioane de victime, dintre care peste 60% sunt victime civile, deci ceva monstruos. Pretul invingerii nazismului a fost monstruos. Si societatile europene au reactionat in foarte multe feluri. Am evocat reactia intelectual-morala, dar a fost si o reactie institutionala. In fond, Comunitatea economica, prima forma a Uniunii Europene, este o incercare de a crea o institutie economica, de asociere economica, pentru ca acest lucru, respectiv, razboiul civil european, sa nu mai fie cu putinta. Toti pasii unificarii europene, de fapt, sunt  pasi pe calea eliminarii acelor conditii de competitie ori de conflict care in trecut au dus la ceea ce imi place sa numesc razboaiele civile europene. Pentru ca toate razboaiele din interiorul Europei sunt razboaie civile, intrucat unitatea culturala a Europei este cu totul remarcabila, pornind de la fondul comun crestin, care transcende de departe schismele care au aparut, diviziunile religioase si impartirile confesionale in ortodocsi, catolici si variantele protestante. Unitatea crestina a Europei este extraordinar de profunda. Din acest motiv toate razboaiele intre natiunile Europei au fost razboaie civile.

Comandati cartea la GiftBooks.ro cu autograful lui Horia Roman Patapievici

Cum e posibil ca acum comunismul sa ne suceasca mintea?

O vedem in societatea romaneasca. Au aparut tineri care sunt comunisti, pur si simplu. Nu vreau sa dau nume, pentru ca nu vreau sa intru in polemica. Au site-uri, au portaluri, sunt infiltrati. Prin infiltrati vreau sa spun ca, asemeni fascistilor, comunistii sunt marcati ideologic – ei sunt ca niste markeri injectati in sange, ca sa-i poti vedea cu aparatele de supraveghere, de scanare. Sunt nocivi in sensul ca ideile lor submineaza baza pacii sociale, baza existentei unei societati decente. Cand ei reidentifica proprietatea privata drept sursa a raului, aceasta nu e doar o amintire istorica prosteasca a unor apoftegme rostite de radicali in secolul al XIX-lea. Este reluarea ei in conditii de cunoastere istorica. Pentru ca noi stim la ce a dus desfiintarea proprietatii private  si a garantiilor juridice care au insotit proprietatea privata: la pierderea libertatilor cetatenesti si la societati totalitare. Criminale, adica. In conditiile in care noi avem aceasta cunoastere istorica, sa vii din nou si sa spui ca Lenin nu s-a inselat  si ca Lenin este o ipoteza interesanta si fericita… De aceea am folosit cuvantul infiltrare, pentru ca este exact ca o celula canceroasa care a reaparut in corpul nostru social.

Este pericolul chiar atat de mare? E o amenintare putrenica? Fenomenul e marginal, poate nu conteaza. Apar tot felul de secte, tot felul de lucruri in societate, poate e un fenomen marginal…

In societatea romaneasca e un fenomen marginal, insa trebuie privit contextul de ansamblu. Am spus ca dupa Al Doilea Razboi Mondial – un razboi monstruos, care a produs 85 de milioane de victime – socotelile cu regimurile fasciste si naziste au fost incheiate intr-o maniera neta – din punct de vedere ideologic, politic si institutional. A existat un proces de condamnare si marea lucrare a memoriei europene in privinta vinovatiilor legate de fascism si nazism a inceput sa lucreze. Asta a durat decenii. Rezultatul – institutional si moral – este cu totul remarcabil. Pentru ca nimeni nu mai poate fi azi un nazist ori fascist cu constiinta senina. Dimpotriva, regimurile comuniste s-au prabusit in pace – Slava Domnului! -, fara sa se declanseze un razboi pentru asta sau fara sa fie ucisi oameni, altfel decat – as spune – intamplator, prin excesele unor securisti sau gardieni. Pentru ca, in fond, si in Romania a fost vorba despre un exces al unui dictator dement. Dar nu a fost o represiune care sa dureze luni de zile sau ani de zile s.a.m.d.  Nu vreau sa diminuez deloc ceea ce s-a intamplat in Polonia cu legea martiala, nu, dar vreau sa spun ca, in linii mari, a avut loc un  proces de prabusire care n-a fost insotit de mari pierderi de vieti omenesti. Acesta ar fi trebuit sa fie cel mai bun inceput. In fapt, a fost inceputul acoperirii memoriei comuniste! Pentru ca factorul care a determinat in mod hotarator dorinta tuturor politicienilor occidentali, ca si a mostenitorilor din interiorul fostelor elite comuniste a puterii simbolice ori reale in societatile post-comuniste, alibiul cel mai insemnat a fost orientarea – sa zicem – predominant de stanga a intelectualitatii occidentale. A partii bune, progresiste din intelectualitatea occidentala si din mediul academic, unde aceasta orientare de stanga a facut ca investigarea  radacinilor raului comunist sa nu poata fi realizata in conditii de claritate morala. Evoc in partea mea de contributie la aceasta carte discutia pe care am avut-o cu un profesor australian de istorie rusa, pe care l-am intrebat la cat evalueaza victimele regimului comunist in Uniunea Sovietica. A fost uimit de intrebare, nu i se parea ca este importanta, pentru ca punctul lui de vedere era ca tot ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica este efectul – regretabil cand e vorba de foametea din Ucraina sau de razboiul civil sau de victimele staliniste, pe care le socotea in special victime in interiorul elitei comuniste – este efectul regretabil al inapoierii unei societati care se opunea modernizarii comuniste. Sa ai grila aceasta, ca regimul comunist a  reprezentat, in esenta, un fenomen progresist de modernizare a unor societati inapoiate – cele din Centrul si Estul Europei, respectiv Rusia –  si care s-au opus modernizarii, rezultatul fiind, din pacate, aceste victime… Sa ai aceasta vedere echivaleaza cu a nu avea claritate morala in ceea ce priveste raul comunist. Din acest motiv „o idee care suceste mintile” se rosteste astazi la prezent. Pentru ca si in ipoteza propusa de tine, eu consider ca, si daca ei, numeric, sunt o secta – radicalii, sa spunem – , prin solidaritatile morale oferite de ideile de stanga care astazi sunt dominante nu numai printre intelectualii occidentali, ci domina, in fond, prin agenda progresista, prin corectitudinea politica (care a devenit un soi de obligatie morala in interiorul politicilor europene si din Statele Unite, Canada sau Australia – deci Occidentul), inclusiv in sanul institutiilor din Uniunea Europeana – in aceste conditii, spun, prin solidaritatea de stanga de care va vorbesc nu s-a atins claritatea morala in ceea ce priveste raul comunist. Or, noi suntem ca la sfarsitul „Ciumei” lui Camus. Bacilul s-a retras. Dar s-a retras in adormire. Din acest motiv ideea care suceste mintile – cand e vorba de comunism – se conjuga la prezent.

Spuneti in textul dvs ca exista cateva identitati genetice si ideatice ale comunismului cu fascismul si ca unul dintre aceste lucruri care le uneste este refuzul, ura impotriva democratiilor liberale. Si fascismul si comunismul au ca dusman principal democratiile liberale. Acum cateva zile l-am auzit pe Lukashenko, intr-un interviu pe Euronews, spunand, citez “cetatenii s-au saturat de democratie, ei vor un stat puternic”. Viktor Orban declara la Tusnad ca vrea sa renunte la democratia liberala in favoarea unui stat neliberal, urmand exemplele Rusiei  si al Turciei. Exista aici o vana comuna impotriva democratiei liberale. Probabil ca intelegerea comunismului ne face sa vedem aceasta vana comuna care poate la prima vedere nu e clara…

Sunt de acord. Pentru mine, de-a lungul timpului… s-o iau asa. Eu sunt un om care a implinit 57 de ani, merge pe 58. Am vazut multe. Aveam 33 de ani cand s-a prabusit regimul comunist. Am trait din plin toata tranzitia si am trait din plin, ca sa spun asa, anii – nu spun cei mai rai ai comunismului romanesc – dar cei mai mizerabili sub raportul umilirii societatii, in raport cu statul si cu elitele comuniste. Pentru ca cel mai rau a fost in anii ’50 – intre ’48 si ’62-’63, sau sa spunem ’64, cand s-au golit puscariile. Acela e chipul cel mai hidos al comunismului romanesc. Sa nu-l uitam pe Dej niciodata. Criminalul en titre este Gheorghe Gheorghiu-Dej si elitele care s-au asociat atunci la conducerea tarii. Nicolae Ceausescu a fost un ucigas timid. El a ucis punctual; insa ce a reusit el sa faca a fost o umilire globala, o scufundare generala in mizerie, in delatiune si in promiscuitate morala a intregii societati romanesti. Noi am iesit dupa ’89 – din punct de vedere material, biologic, trupeste si social – am iesit in zdrente, pur si simplu.  Dar in zdrente nu ca aveam hainele facute zdrente, ci trupurile noastre au fost facute zdrente. Noi toti o sa murim mai devreme, cei care am apucat sa fim destructurati de mizeria biologica a comunismului  ceausist, de faptul ca n-am fost bine hraniti, n-am fost bine vindecati atunci cand ne-am imbolnavit s.a.m.d.

Comandati cartea la GiftBooks.ro cu autograful lui Horia Roman Patapievici!
Comandati cartea la GiftBooks.ro cu autograful lui Horia Roman Patapievici

Deci, am vazut multe. Vazand multe, am inteles cateva lucruri. In interiorul unui organism, atunci cand se face un scan, markerii semnalizeaza foarte puternic punctul nevralgic. Si dupa parerea mea, judecata asupra capitalismului este nodul intregii judecati politice. Nimeni – nici macar comunistii, nici macar nazistii – n-au negat democratia. I-au substituit un concept de democratie directa. Poporul si Fuhrer-ul, Il Duce, Conducatorul si natiunea romana, prin intermediul – fireste – al statului puternic.  Pentru ca toti totalitarii au obsesia statului puternic. Ei pretind ca acest stat are o comunicare directa cu societatea, neintermediata de corpurile reprezentative, electoral-reprezentative, dar miezul judecatii de fapt este judecata asupra capitalismului. Capitalismul inseamna individualism, inseamna libertate si inseamna proprietate privata. De fapt, ordinea este exact inversa. E libertate privata, e garantarea juridica a acestei proprietati si – prin garantarea juridica – se naste posibilitatea libertatii reale. Or, miezul a ceea ce resping toti „totalitarii” este acest lucru  – CAPITALISMUL. Ei vorbesc de corporatii, vorbesc de inegalitati, dar in fapt aranjamentul fundamental este acela in care exista o piata care – te rog sa remarci cat este de criticata de stangistii nostri! – este fetisizata drept raul absolut. Cand ei rostesc cuvantul „piata” e ca si cum am avea de-a face cu ceva groaznic, parca suntem intr-un lupanar in care totul s-a distrus. Dar stii ce inseamna „piata”? Inseamna ca oamenii traiesc intr-un regim al schimburilor, al marfurilor ale caror preturi nu sunt stabilite de alti oameni, sau de institutii, sau de birocrati – de stat. Nu, ci de catre ei insisi, prin legea cererii si a ofertei. In mod fundamental, capitalismul este acel aranjament care trebuie sa existe in orice societate, in care schimburile sunt bazate pe preturi stabilite pe piata. Adica, ce poate fi mai echitabil? Eu nu spun ca oamenii vor trai in Paradis prin simplul fapt ca ei traiesc. Nu, Paradisul este ceva care trebuie dobandit si, odata dobandit, il pierzi imediat, asta este esenta Paradisului in viata in care noi traim. Dar posibilitatea insasi de a-ti pune problema imbunatatirii vietii tale sau a demnitatii vietii tale depinde de acest simplu aranjament, in care preturile nu sunt facute de birocratii imputiti care conduc sau ocupa vremelnic institutiile statului, ci de mine si de tine, prin faptul ca evoluam liber pe o piata a schimburilor. Este atat de simplu! Si sa te revolti impotriva principiului libertatii individuale in numele unui stat care, cica, ar face dreptate daca ar avea toata puterea – asta este, pe de-o parte, intelectualmente vorbind, culmea prostiei! Iar din punct de vedere moral este viciul de care-ti spuneam: lipsa de claritate morala asupra comunismului.

(a consemnat Lucian Popescu)

Comandati cartea la GiftBooks.ro cu autograful lui Horia Roman Patapievici

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Capitalismul numai e de mult o piata libera, iar democratia, oricat ar fi de tentanta e doar o amagire. Bineinteles comunismul si totalitarismul nu sunt nici ele solutii demne de luat in seama.
    Prin urmare trebuie gandit un alt tip de organizare sociala si un alt sistem de valori,

    • Nu mai avem timp să inventăm o altă ”organizare socială”.
      De altfel este inutil, toate răspunsurile au fost date iar experimentele cele mai sângeroase au fost deja făcute.

      În acest început de secol XXI, sub presiunea conflictului dintre limitarea tot mai accentuată a resurselor și propensiunea Lorzilor Puterii (comuniști, capitaliști, religioși de toate tipurile) de a se izola de comandamentele umanității (citește ”a trage spuza pe turta lor”) este tot mai vizibil pericolul autodistrugerii.

      Se impune să ascultăm vocea rațiunii:
      http://mises.ro/53/
      http://mises.ro/61/
      șamd

    • O mare eroare de la care pornesc toate aberatiile ideologice. Capitalismul nu e mort/depasit/invins pentru simplul motiv ca nu este o ideologie statica osificata ci un model viu/dinamic/deschis de societate bazat pe evaluarea obiectiva a valorii produsului individual sau de grup (hulita „piata”) si pe mecanisme institutionale ce evolueaza. Principiul e simplu individul deasupra abstractiei (grup/comunitate/ tara/popor ) evaluarea obiectiva a valorii (definita ca suma a ceea ce altii sunt dispusi sa renunte din bunurile proprii pentru a dobandi o valoare produsa de un individ sau grup de indivizi). Capitalismul e decalarat mort de cateva secole dar societatea stigmatizata drept „capitalista si inumana” evolueaza permanent si asigura membrilor ei cele mai bune conditii de viata/educatie/asistenta medicala.

      • Capitalismul e o forma ultra-rafinata de sclavagism. Sclavagismul are o varsta de cel putin doua ori mai mare decat crestinismul, de pilda, si a supravietuit, reinventandu-se de nenumarate ori (ultima fiind cea de asa-zis capitalism) datorita unui principiu fundamental, extrem de simplu: indivizii unei societati sunt diferiti, deci inegali. Inegalitatea, desi suna ciudat, este cea care creaza miscarea in sine (la fel cum diferenta de potential electric, creaza curentul electric)
        Asa se explica si caderea comunismului (aducerea la acelasi numitor comun a tuturor cetatenilor) si a nazismului (eliminarea oricaror indivizi neconformi unui standard)

        • Ma ingrozesc comentariile anterioare.

          „”Capitalismul actual este rau pentru ca nu este echitate sociala”” Nici o tara din lume nu este in capitalism. Zecile de reglementari , taxe normale si speciale distorsioneaza piata. Fara piata libera nu este vorba de capitalism, e vb de alceva dar nu capitalism.

          Unul care e mare CEO isi da cu parerea despre piata libera. A fi CEO la o mare corporatie (in esenta o adunare socialista, pentru ca unii iau decizii pentru toti mici si marii actionari/proprietari) nu inseamna ca intelegi ce e capitalismul.
          O corporatie este condusa semi dictatorial de CA si CEO care hotaraste fara sa consulte toti proprietarii si de regula isi voteaza in principal bonificatii oenroase tot lor. A se vedea cazul marilor banci falimentare dar cu bonusuri fantastice.

          Altul zice ca capitalismul egal sclavagism. Flacau cred ca esti prost deabinelea. Aparitia capitalismului odata cu industrializarea UK a fost momentul in care cei care produceau bunurile si le puteau permite. Iar tot in acea perioada dl Marx infiera capitalismul pentru ca a generat o crestere a salariilor in piata, inclusiv celor care munceau pamantul lui.

          Este trist cat de putina educatie aveti si cat de semidocti sunteti. Pacat. Pentru noi toti.

        • Daca se poate spune despre Capitalism ca ar fi o forma ultra-rafinata de sclavagism, atunci este mai mult decat cert ca Socialismul este o forma brutala si parazitara de capitalism, iar comunismul una barbara si profund anti-umana.

    • DanCoe – totalitarismul nu e viabil, iar piata nu e suficient libera pentru ca e colonizata de reziduurile etatiste ale centralismului totalitar. Metastazele statului care suprima libertatea indivizilor trebuie demantelate cat mai mult, pentru ca societatea sa respire si sa prospere. Restul sunt utopii, nu ai ce sa mai inventezi noi ordini sociale. Trebuie doar sa eliberezi indivizii de monopolurile statului care sprijina corporatiile reglementand intens libertatile altora

  2. Doamne,cat imi lipseste emisiunea „Inapoi la argument”.O fi posibial reactivarea lui
    Patapievici in spatiul mediatic?Decat Dinescu gatind,mai bine Patapievici,Plesu,
    Liiceanu filozofind la TVR!!Daca ar fi o presiune politica sau civila,ar fi posibil,cum sa facem??

  3. Dca am renunţa să simplificăm lucrurile, poate am si reuşi sa înţelegem câte ceva. Ar fi un important pas inainte (şi în afara propagandei ieftine). Proprietatea privata este sursa „raului” (o multime de detalii in Noul Testament). Pe de alta parte este şi un dat inevitabil (idem, dar in VT). Pozitia de stanga e dezarticulata ptr ca vrea sa desfiinteze conditia initiala fara acordul ambelor parti (Cain il va ucide pe Abel, care avea oi grase – erau proprietatea sa privata). Vrea adica, sa administreze (centralizat, ca eventual stat de stanga) fraternitatea, mila, care ar trebui sa fie individuale si consimţite. Dreapta, să lase lucrurile in virtutea selecţiei naturale – „care-pe-carele” animal, excluzând fraternitatea. Stânga e prea grăbită, dreapta, inertă. Problema ar fi deci cum ne miscam intre datul intial, mostenit (legitim!), si fraternitatea care abia răsare în conştiinţe.

    • Ideea de fraternitate este foarte veche. Figura pe stindardul Revolutiei franceze. Preoblema este daca natura umana ingaduie fraternitatea. Ce fraternitate poate exista intre calau si victima? Intre un infractor si un om cinstit? Intre un om inteligent si unul stupid? Intre un adventist si un musulman? Intre un miliardar si un om al strazii? Intre un dictator comunist sau de alta culoare si un detinut politic?… Intre arabi si evrei?… Ideea de fraternitate suna frumos, dar de la idee la viata este o distanta uriasa. Iar fraternitatea impusa cu forta ne conduce direct la ghilotina, Auschwitz, Gulag. sau Experimentul Pitesti.

      • Daca priviti de azi spre fața veche a naturii umane, cum ziceti, rezulta ca nu e in firea omului. Daca priviti invers, spre „omul nou”, al ap. Pavel, de pilda, rezulta ca va fi in firea omului. Dar tocmai asta ziceam: problema reala este cum negociem in spatiul dintre omul firesc si cel „nou”. Cand ne situam pe singura pozitie (fixa), gresim inevitabil. Cat despre chestiile tehnice pe care le invocati: abia a trecut zgomotul despre predica Patriarhului la bunul samaritean! Samariteanul era „țiganul” epocii, (sau negrul). Arabul si evreul pot fi fraterni (sunt, de altfel, veri de sange). La fel si pentru celelalte cupluri de frati/dusmani. Nu e pentru mâine, dar e pentru candva.

      • @Florin D. Mirea

        Se cheama complementaritate ei exista prin contrast, asa isi gasesc expresia in limbaj. La fel dreapta si stanga …

        • Da, vazuta din exterior aşa îi zice, „complementaritate”. Dar nimic nu te obliga sa gandesti lucrurile plasându-te exclusiv intr-un pol (nimic, afara de simplitate). E „gandire” aia care e atat de fluida incat in stare sa-şi furnizeze contraargumente la fel de tari ca argumentele proprii. Cealalta e pulsiune primară, argumentată postfactum. „Creştinismul” cu care se împodobesc d-nii intelectuali ai noştri, este aşezat chiar in acest spatiu: părăsind „natura umana” dată, pentru una nouă, făcută. Mai jos e un comentariu care zice tocmai ca natura umana e „capitalista”. E just. Dar e ceva ce trebuie depăşit. Intelectualitatea LUMII (nu a noastra) aici se plaseaza.

  4. E bine ca Dl. Patapievici ne-a calificat odata pe toti astia care mai indraznim sa spunem cate ceva impotriva capitalismului: suntem totalitari, domnule. Suntem injectati, junkies, spalati pe creier. Cum altfel putem fi daca nu ne dam seama ca sistemul asta nu e pur si simplu o creatie umana – si, ca orice alta creatie umana, imperfecta si perfectibila – ci forma perfecta si ultima de organizare umana (economic, social, politic).
    Iata ca, pentru a nu stiu cata oara, a critica micile fixatii ideologice ale dreptei autohtone (adica, in mare parte, o dreapta neoliberala pe steroizi) devine o ofensa, o crima de lezmajestate. As vrea foarte mult sa vad voci echilibrate, senine, care sa recupereze temele si valorile liberalismului clasic, de exemplu. Dar nu, la noi scena e ocupata de ideologi din ce in ce mai primitivi care, culmea, se dau drept analisti neutri ai fenomenului.

    • Pentru a intelege ce spune domnul H.R.Patapievici in acest frumos interviu, ar trebui ca dumneavoastra sa il cititi cu ochii deschisi,altfel riscati sa nu pricepeti nimic dupa cum se vede.

    • Cati ani ai, baiete? Curios si eu despre ce vorbesti cu opozitia fata de capitalism. Stii cu se mananca acesta? Stii ca e sursa tuturor inovatiilor si a mersului inainte? Daca nu stii te invit sa te muti intr-o tara inca inchisa capitalismului si sa te bucuri acolo de binefacerile altor sisteme.
      Serios ca ar trebui impartita lumea in 2…astia ca voi, visatorii si „neo-liberalii”. Sa vedem cine supravietuieste in final. Experimentul „impartirea” n-a fost facut. Ales, de buna voie unde vrei: intr-o tara a lui ponta si putin sau intr-o tara a lui Rockefeler sau Goldman Sachs. Ca sa nu mai fie nemultumiri si batalii inutile intre ideologii…fiecare cu tarisoara lui, cu ideile lui, cu ambitiile lui…

      • …mai sunt și unele anterioare capitalismului. Unii ar spune că el e rezultatul inovațiilor și al mersului înainte. Dar ca de obicei adevărul e la mijloc. Cert e că el a exploatat pragmatic tot ce putea scoate bani …și din piatră seacă. Dar o fi asta ceva chiar benefic pe termen lung? Oricum, creșterea entropiei în natură pare a fi motorul tuturor transformărilor din realitate, inclusiv cea socio-economică. Societățile care nu produc entropie socială, intră într-o aparentă acalmie și sfârșesc într-o transformare revoluționară care induce noi procese cu entropii explozive. Deocamdată capitalismul se dovedește cel mai mare producător de entropie în societate. Dar la ce duce în final creșterea entropiei? La „moartea”…fenomenului…O fi bine, o fi rău…? Comunismul s-a dovedit potrivnic naturii, consuma mult pentru aparenta scăderii interne a entropiei…Dar nu face asta orice fenomen fizic obiectivat…inclusiv ființele vii și implicit omul…Fiziologic, omul reprezintă un conglomerat de celule cale …comunizează…Și ce e mai mare miracol în natură decât un …om ( 7 miliarde de oameni, dar esența e aceeași) De ce nu ar …comuniza și indivizii? Poate că experiența de până acum a fost făcută greșit. Nu o fi și alta? Multe lucruri abandonate la primul eșec au fost benefice ulterior, când s-a învățat din greșeli. Am putea că totul, chiar evoluția vieții are parcursul eroare-reușită- eroare-reușită….până la eliminarea tuturor erorilor. Și niciodată definitiv…Parcă prea a fost de succes capitalismul ca să nu ne gândim și la o confruntare a lui cu anumite limite…Chiar nu le observăm? Ori, fiind dirijorul lumii actuale ne facem că nu le vedem…cu toate că le trăim?

    • Capitalismul nu e o creatie umana. ESTE NATURA UMANA. Tu vrei sa-mi vinzi cat mai scump eu vreau sa cumpar cat mai ieftin.

      Oricine iti spune altceva iti vinde „gogosi” pe care le vei plati scump daca le ei de bune!

    • Florin – trebuie sa remarc faptul ca tu nu ai adus un argument care sa infirme calificarea propusa de Patapievici, ci ai acuzat lateral o prezumata retorica a dreptei pe steroizi blabla. O discutie logica, bazata pe spiritul de la Salzburg pe care Patapievici il promoveaza presupune: a) identifici argumentul lui Patapievici (de ce crede el ca discursurile de limitare a libertatii sunt totalitare), b) in ce sens propunerile tale de prefectionare a capitalismului nu limiteaza libertatea si deci nu sunt totalitare. E asa greu sa faci un rationament? Crezi ca prostesti pe cineva cu metafore eschivante gen „steroizi”? Aici sunt oameni inteligenti care ar dialoga daca ar avea cu cine. In fond pozitia lui Patapievici e admirabila prin claritate silogistica si nu eticheteaza in gol.
      EVIDENT ca discursurile ostile proprietatii private produc sclavia colectiva a regimurilor totalitare, pentru ca expropriaza toti indivizii de munca si bunurile lor (sub pretextul luptei cu marele capital, o natiune intreaga este supusa sclaviei statului partitocratic). Deci daca mai trollezi inutil nu convingi pe nimeni ci doar te descarci tu de antipatiile tale agregate.

    • Sunteti exact ceea ce infierati. Obtuz, cu marote ideologice fixate definitiv („incremenirea in proiect”) adversar de moarte a celor ce nu gandesc ca si „noi”. Albul e alb negrul e negru, capitalismul este fascism dreapta raul absolut, socialismul este un ideal intinat de conducatori nepriceputi / singura solutie viabila/ invingem mai devreme sau mai tarziu (sper cat mai tarziu cam la momentul transformarii Soarelui in supernova). Ceea ce nu sesizati (a se vedea „ideologii absurzi”) e tocmai caracterul dinamic/deschis al capitalismului si cel static/incremenit/blocat al utopiei socialiste/comuniste. O societate nu poate avea reale programe pentru cei defavorizati decat daca produce valoare si are bogatie de impartit. Socialismul/Comunismul e cea mai sigura cale de generare a saraciei generalizate de sufocare a valorilor si creativitatii de mediocritatea agresiva si prostia conducatoare.

  5. Domnule Patapievici, reproduceti in articol si opinia istoricului australian despre victimele din randul elitei comuniste sovietice. Eu consider ca si in privinta comunismului romanesc putem vorbi de acelasi lucru. Cazul Patrascanu, de exemplu. Ma revolta multele referiri la „victima” Patrascanu, Nu inteleg cum se poate ca in continuare in Bucuresti o strada sa-i poarte numele. As fi fost bucuros daca ei, comunistii, s-ar fi casapit intre ei cat mai mult.
    Cele de mai sus nu inseamna ca regimurile comuniste au ucis doar din randul elitelor proprii, dar a existat si acest fenomen.

  6. Numai cine n-a trait in comunism sau nostalgicii dupa Ceausescu… zice ca e bun.Crimele de la canal.zeci daca nu sute de mii de oameni ingropati de vii in taluzurile canalului,In inchisorile comuniste sute de mii oameni(profesori preoti ingineri,,oameni cu carte) si inainte de Ceausescu si dupa.Zeci sute de mii de oamenii morti pentru ca au vrut sa treaca frontiera de stat sa evadeze in lumea libera,,oameni morti pe linia de frontiere impuscati sau prinsi si bagati in lagar la taiat stuf in delta, morti apoi de tifos sau de foame.

    Romania e adevarat nu e un stat capitalist ..prea mare aparatul de stat pre multe obligatii catre stat si prea multi depind de el.
    A fi liber insemna a te intretine singur din munca ta proprietatea ta, afacerea ta.idea ta.
    Libertatea deriva din propietatea privata(,idei, valori,munca, teren ,capital) si nu invers.
    Cand supravietuirea ta depinde de stat (ca esti angajat la stat la primarie la fisc sau primesti ajutor social )adica de politicieni nu mai esti liber.El(politicianul) iti determina soarta iti spune cu cine sa votezi cum sa te imbraci.cum sa te tunzi,ce sa asculti, ce sa mananci cu cine sa te insori s.a.m.d.Asta a facut comunismul.Poate parea tinerilor cool ..dar nu e cand viata ti-e amenintata ca ai ascultat radio Europa libera sau te-ai intalnit pe strada cu mai multi prieteni.

  7. „Sunt de acord ca „claritatea morala” nu trebuie sa fie selectiva. Dar este exact ceea ce face domnul Patapievici. Nu I-am auzit niciodata pe domnul Patapievici, ca si pe prietenii sai ideologici -Liiceanu, Plesu, Tismaneneanu, Sorin Ionita, etc – sa exprime macar un sentiment de neliniste fata de lacomia enorma care a condus la criza financiara. Sau la faptul ca cei care au produs-o fac agenda publica si acum, propunannd modele economice de dezvoltare nesustenanile, agravand cauzele care au condus la criza (in primul rand proasta alocare a resurselor intre capital si munca, de catre o piata puternic distorsioanata, unde nu mai functioneaza legea cererii si ofertei).

    Domnul Patapievici crede naiv intr-un capitalism utopic, redus la o piata perfecta in care legea cererii si ofertei regleaza totul perfect, ignorand cercul vicios intre concentrarea puterii economice si politice, asa cum identifica, de exemplu Stiglitz in „The Price of Inequality”. Nu observa distantarea capitalismului actual de democratie si economia de piata. Critica capitalismului de pe pozitii liberale, nu marxiste, este astazi pe deplin justificata. A intretine iluzia victoriei depline a democratiei liberale in metropola ocidentala este o orbire explicabila prin indoctrinare ideologica sau ignoranta. Provocarea viitorului este chiar recuperarea democratiei liberale in nucleul occidental al capitalismului. Domnul Patapievici este inca foarte departe de aceasta intelegere.

    • …să amintim și confuzia creată prin catalogarea războaielor din Europa drept „războaie civile”. (în țările de gestație a capitalismului cum să acuzi statul cu o ideologie de dreapta de…imperialism. Nu statul, civilii mai au mici reminiscențe ale comportamentului de pradă specific omului primitiv. Ei se războiesc între ei… Capitalul, nu. El se autoreglementează prin legile implacabile ale pieței. Statele capitaliste au găsit soluția. Unificarea tuturor cetățenilor într-un stau unic…o piață unică, UE.)Au fost războaie între entități statale distincte și purtate de armate profesionalizate ale acestora. Aici nu e loc de interpretări filozofice și …hermeneutici eclatante… Tehnica discursului epatant cu orice preț nu face casă bună cu o ideologie declarat de dreapta democrată.

  8. Cu alte cuvinte proprietatea privata garantata de lege e panaceul universal. Dar garantata sa nu fie impozitata. Si apa care apartine tuturor oamenilor sa nu fie nici ea taxata.

    Ce se intampla cu markerii destabilizatori, comunistoizi care ameninta ordinea sociala este ca de fapt comunistii vechi, asa zisul esalon doi, si-a distribuit bunurile si proprietatile comune timp de 25 de ani si acum normal ca vor ca aceste proprietati sa fie garantate legal. Trecand peste aceasta instituire a noii ordini sociale e bine ca proprietatile sa fie cu adevarat libere sa nu mai fie impozitate, sa mergem adica spre mai multe libertati. Ramanand totusi la acest concept de proprietate privata: muntii, padurile, resursele tarii ale cui sunt ? Sa fie ale cui e pamantul ? Sau la comun pentru cele care nu sunt in proprietate privata ? Pai pe principiul privatizarilor propun distribuirea catre populatie a proprietatii private ramase. Asa ar fi corect.

  9. Proprietatea privata nu e o realitate nici in tarile care sustin acest concept. E suficient sa te uiti la software-ul pe care il cumperi care are restrictii si de care nu poti beneficia cum doresti pentru ca nu ai sursele. Cumperi ceva dar nu dispui de produsul respectiv dupa cum vrei …

    Cred ca in afara de bunurile de uz casnic de care omul chiar poate dispune dupa cum doreste nicio organizare umana din asa zisa „lume civilizata” nu garanteaza dreptul la proprietate ci incearca prin orice mijloace sa-l constranga si sa-l confiste …

    • @Vlad: mai gandeste-te: cand cumperi un software cumperi de fapt optiunea de a folosi de facilitatile produsului respectiv, de ex sa calculeze, sa memoreze etc, nu cumperi si codul sursa. La fel, cand cumperi o masina, cumperi de fapt optiunea de a te deplasa cu o anumita viteza, intr-un anumit confort etc, caracteristici ale masinii. Nu cumperi nicidecum accesul la planurile si calculele pe care s-a bazat constructia masinii sau uzina care a construit-o.
      Ca sa rezum: cumperi optiuni, inglobate intr-un produs finit, tangibil sau intangibil, nu si modul sau mijloacele prin care au fost produse acele optiuni. Mijloacele sunt proprietatea privata a celui care le-a utilizat pentru a crea acele optiuni, ca se numeste linie de fabricatie sau cod sursa. Sunt proprietate privata pentru ca ele inglobeaza ideile si stiinta celui care le-a exploatat pentru a produce optiunile pe care tu le-ai cumparat.

      • @Marian Grigore

        Pai nu ai cum sa cumperi modul si mijloacele cu care a fost facut. Cunoasterea ramane la oamenii care au produs produsul finit, indiferent ce ai face. In cazul software-ului produsul finit are doua forme: codul sursa si codul executabil. Codul executabil se obtine din codul sursa si eventual si invers codul sursa poate fi generat intr-o oarecare masura din codul executabil. Ideea este, totusi ca utilizatorul nu detine produsul, intrucat codul e protejat de copyright. Cu alte cuvinte nu esti si nu vei fi proprietar pe acel cod in vecii, vecilor. Ideea care sta la baza conceptului de proprietate privata este, sau ar trebui sa fie, dezideratul libertatii la care, in teorie poti accede avand aceasta proprietate privata. In posesia proprietatii private se poate ajunge prin tranzactii pe piata libera. Adica avand banii trebuie si existand disponibilitatea poti ajunge sa detii proprietatea privata. Lucrul acesta este valabil pentru multe bunuri (desigur nu complet dar macar partial) mai putin produsele software. Daca in cazul celorlalte tipuri de bunuri, inclusiv tehnologice, avand cunostintele necesare, poti dispune de bunul pe care l-ai achizitionat, fiind in proprietatea ta, dupa cum doresti, in cazul software-ului si in general a produselor cu copyright acest lucru nu e posibil. Adica esti tinut, in mod legal dependent ceea ce inseamna ca premiza pe care sta la baza acestui sistem si anume proprietatea privata nu e respectata.

  10. Totusi avand in vedere conceptul pe care il sustineti cel al proprietatii private … Ce cauta Americanii, Romanii, Vesticii in misiuni in Afganistan, in Irak ? Proprietate privata ? Ce mai cauta militarii ucraineni in teritoriile autonome din vestul Ucrainei ? Proprietate privata ?

  11. Maestre, odata cu vantul asta al schimbarii ar fi cazul sa se rediscute readucerea ICR sub tutela presedintelui… am convingerea ca si domnul Iohannis va sprijini ca si domnul Basescu elita culturala romanesca. Am suferit cand plagiatorul a lovit ICR-ul in cel mai josnic mod doar din nevoia de razbunare pe Basescu. Daca aveti nervi si rabdare sa reparati stricaciunea morala si culturala facuta de neocomunisti la ICR.
    Avem nevoie de repere morale corecte si dumneavostra consider ca puteti face mult pentru acest popor prin educarea moralitatii suferinde a natiunii.

  12. Ce traim acum nu e piata libera, democratie si garantarea dreptului de proprietate, ci piata acaparata de monopoluri si oligopoluri, in fapt nonconcurentiala, care au confiscat si democratia prin politicieni-marioneta, spaguiti, chiar santajati, trafic de influenta numit “lobby”, iar dreptul de proprietate nu e pentru catei, doar pentru dulai, vezi cazul explorarilor si exploatarilor de gaze de sist, unde micii proprietari ai terenurilor din zona nu conteaza. Ca sa nu mai vorbim de societatea Big-Brother care se configureaza, la un nivel la care nici Gestapo-ul, KGB-ul, Securitatea, samd, nici nu visau, in numele „sigurantei”. Desi B. Franklin spunea ca cei care-si abandoneaza libertatea in numele sigurantei, nu vor avea parte nici de libertate nici de siguranta… Nici macar Orwell insusi nu si-a imaginat chiar asa ceva. Evident, nu comunismul si alte aberatii totalitare sunt solutia. Ar trebui un “back to basic”, intoarcerea la valorile liberale traditionale (care da, includ si o doza de nationalism si chiar protectionism, si acel celebru „prin noi insine’), deturnate cu ipocrizie maxima de miscarile politice “populare”, “neoliberale”, “neoconservatoare”, diverse denumiri sub care se ascunde astazi neofascismul corporatist (absolut similar cu fascismul in esenta lui, doar ca e internationalist,-globalist nu antisemit sau rasist). Practic locul statului ca entitate atotputernica din comunism a fost luat de megacorporatii, banci, speculanti financiari si alti “too big to fail”.

    • Domnu pogonici…in sistemul democrat/capitalist ce asa de doct ne explicati ca e denaturat si de fapt „nu mai exista” …aveti toate sansele sa deveniti un Rockefeller:)
      Daca sunteti destul de destept, competent si pe faza si infipt…aveti sansa sa dati N lovituri la bursa sau sa inventati urmatoarea nebunie IT si sa deveniti „too big to fall”.
      Aaaaaaa…nu va iese/nu puteti? Lui Steve Jobs sau lui Bill Gates de ce le-a reusit? Sunt extraterestrii? Nici macar nu au mostenit „capital” ….au creat din nimic ceva si au facut c…tul bici, devenind multi-multi miliardari. In socialism ar fi stat cuminti in banca lor cu un job de 8 ore la stat si ar fi devenit „saraci si cinstiti” cu apartament de 2 camere la bloc.
      deci…is acri strugurii si sistemul e de vina…yeeeeeeeeeeeei

      • @Alex; Ce legatura are ce spun eu cu socialismul, cand vorbeam de intoarcerea la valorile liberale traditionale? Sau pentru unii cu idei putine, dar fixe, tot ce nu e pro megacapital mai nou e socialism? La toate intrebarile pe le-ai pus am raspuns deja, daca nu reusesti sa intelegi inseamna ca faci parte dintre cei aparent alfabetizati, dar care au dificultati in a intelege un text scris. Desi mai degraba pare o tactica folosita de unii propagandisti de a ignora argumentele care nu le convin, revenind mereu cu placa lor obsesiva de tip monolog. Fiindca propaganda e intotdeauna monolog.

      • In conditiile actuale, in care multinationalele sunt in afara oricarui control al statelor, dar in care intreprinderile mici sunt jumulite si gatuite de cum se nasc de catre aceleasi state, nemaifiind lasate sa se dezvolte, Bill Gates si Steve Jobs ar fi ajuns niste angajati la o multinationala deja existenta, care ar fi facut miliarde din ideile lor si le-ar fi dat si lor un salariu de vreo 10-20000 de dolari pe luna, din care ar fi trait binisor, dar cam asta era tot. Mediul economic si de afaceri e cu totul altul decat in anii 70-80, cand liberalismul autentic mai functiona si mai exista si concurenta loiala. Fiindca sistemul din Vest trebuia sa demonstreze inca ca e mai bun decat cel din Est, globalizarea inca nu era ce e acum, s.am.d… Cat despre Rockefelleri, sunt un exemplu de cum poti ajunge foarte bogat excrocand si incalcand legile. De aceea au si avut probleme cu legi antitrust, achizitii ilegale, concurenta neloiala, corupere de functionari publici (probleme pe care le-a avut si Microsoft in decursul timpului, scandalul Microsoft de la noi fiind doar o mica fila din poveste), ca sa nu mai pomenim de excrocheria cu uleiul de sarpe al lui Rockefeller al batran… Despre speculatorii la bursa, respectiva categorie e una de puri paraziti, niste daunatori economici, care pun economii pe butuci si deregleaza functionarea normala a pietei. Cuvantul speculator spune totul de altfel, e un termen mai soft pentru speculant. In ce priveste democratia reprezentativa, despre ce democratie (mai) vorbim? Reprezinta „alesii” interesele celor pe care i-au votat? Never… Reprezinta interesele lor proprii, ale grupului mafiot din care fac parte, ale tertilor care ii ung bine cu ceva banuti sau care ii au la mana cu ceva (cei care nu sunt santajabili nici nu au sanse sa ajunga sa candideze, sau daca totusi reusesc, are grija haita din politica si media sa ii treaca rapid pe linie moarta…) . Iar de raspuns, nu raspund in vreun fel pentru nerespectarea intereselor electoratului si promisiunilor electorale, nici macar la alegeri, ce sa mai vorbim de perioada mandatului. Fiindca daca pierd alegerile se muta repede la partidul castigator sau corup factiuni din cele ajunse la guvernare sa creeze alta majoritate, decat cea aleasa prin vot. Si oricum, de obicei, chiar in tarile unde traseismul nu e posibil, electoratul are de ales intre un numar foarte limitat de formatiuni si candidati, mereu aceeasi. Cat despre lupta politica, e cel mult lupta pentru accesul la ciolan intre factiuni, daca nu e pur si simplu teatru pentru pr0sti menit sa pastreze aparenta libertatii de alegere democratica.

        • …dar de Google, de Facebook, de iPhone si iPad, si de nenumarate alte firme care apar zilnic si cresc ce mai zici nea pogonici ? nu spun ca nu ai dreptate in critica sistemului monopolist, dar nu uita ca in orice tara normala capitalista exista legi anti monopol. ca orice cancer, monopolul tot isi mai gaseste locul dar valorile capitaliste de care vorbesti sint totusi aparate si dragi societatilor capitaliste traditionale.

  13. HRP este cel putin rau intentionat cand, in finalul interviului, explica ce e capitalismul. De naivitate nu-l pot banui.
    Totusi e un progres in societatea romaneasca faptul ca in sfarsit se recunoaste si se vorbeste despre sistemul capitalist. Pana nu demult toti se fereau de acest cuvant. Totusi cei mai multi dintre romani nu inteleg ce e sistemul capitalist si confunda cel mai adesea lucrurile, iar asta se datoreaza in mare masura acestor personalitati de serviciu ca distinsul de mai sus.
    Iar cand vorbeste depre „piata”, HRP idealizeza mecanismele ei intr-un mod simplist, o prezintă utopic. „Piata” nu este nici libera si nici democratica, azi e pur si simplu cretinizanta.
    Important e ca se pun in discutie (nu in interviul de mai sus), atat societatea capitalista cat si „piata” in societatea de consum, ori cum ar fi mai nimerit sa spunem: capitalismul de consum (eng. consumer capitalism).
    Oare de ce in tarile occidentale dezvoltate capitalismul e pus sub semnul intrebarii?

    • Fals, nu e pus sub semnul intrebarii decat de niste cohorte de neispraviti( neimpliniit ai sortii!) de prin Grecia, maxim Spania! In rest, cetatenii EU si SUA sunt in stare sa-si apere capitalismul!

  14. Tuturor „anticapitalistilor” de sertar, de blog si de comentariu…Intelegeti o data pt totdeauna ca in lume/viata/univers nu exista „o masa pe gratis”.
    Miorlaiala pe baza „inegalitatilor sistemului capitalist” e doar pofta dupa foloase necuvenite – a se citi dupa „free lunch”.
    Sistemul socialist/egalitar/neo-liberal/comunist sau cum vreti ii mai spuneti – minte mintile sucite facind vorbire despre redistribuirea „corecta” a resurselor, limitate prin natura lor.
    Aflati ca doar prostia omeneasca e nelimitata…si e o resursa excelenta pt diversele ideologii timpite.
    „capitalismul” e ceva mai mult decit o ideologie…e o stare naturala a lucrurilor.
    Pt mintile prea relaxate – nu poti consuma o „felie de mamut” daca nu ai participat cu propriul tau topor de piatra la vinarea „cinei”.
    Sa stai acasa in pestera la caldurica si apoi sa miauni dupa o felie in numele redistribuirii „echitabile” e un moft ce nu ti-l permiti.
    Asta este (haters gone hate) …nu suntem egali, natura nu vrea sa primim o felie de mamyut gratis, natura nu plinge dupa exemplarele care nu pot sau nu vor sa participe la „vinatoare”.
    Ca sa imi aprind si mai multe paie in cap – ia spuneti voi „pufosilor” (ca sa citez un clasic in viata) ..ce sisteme sociale au generat cele mai generoase resurse de protectie/sprijin ajutor social? recte…oare tiganii nostrii de ce abuzeaza si profita de sistemul de ajutoare sociale din Marea Britania, si nu din Coreea de Nord? Sa nu veniti sa imi spuneti ca Marea Britanie e o tara esentialmente socialista/comunista…ca ma inec de ris cu snitelul de mamut cu tot ….
    Auguri..

    • În natură nu există masă gratis, dar nici profit. Se produce cât se consumă…nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Ori, ce ar mai rămâne din capitalism fără profit? Mai aproape de natură pare…comunismul. În ambele sisteme operează capitalul uman și cel financiar, diferența între aplicarea lor practică, constă în …supremația unuia sau altuia. Experiența ne-a arătat că dacă se exagerează …în exces …în oricare dintre cele două situații …criza nu face diferența. Le dă cu capul de …pragul de sus al lumii reale pe amândouă. A pățit-o comunismul, care a întins coarda importanței omului la maximum, intrând în colaps, cu traume încă nevindecabile mult timp de acum încolo, dar și capitalismul, când lacomul capital uită că nu e singur pe lume și că mai e nevoie și de oameni/consumatori, intră în trepidații și caută soluții să nu-i sfoiegească …conturile… pline cu hârtii fără valoare…Crizele capitaliste au fost mai multe și nu s-a învățat nimic din ele. Se repetă periodic. La fel sunt erupțiile vulcanice, după 50 de ani viața în zonă se reia fără nicio …amintire a ceea ce a fost… Aici pare o apropiere cu natura…Dar dacă și comunismul …renaște natural după încă 25 de ani de… uitare?

      • @Antonie (si catre ceilalti nostalgici sau idealisti sau filosofi de blog, cum zice Alex): spuneti cu alte cuvinte acelasi lucru care s-a mai spus si care e o mare prostie: „comunismul e bun dar a fost prost implementat”. Va recomand sa va mai documentati, sa mai cititi. Nu a fost prost implementat, este doar verificarea, cu costul vietii a zeci de milioane de oameni si al distrugerii de valoare, ca omul nu este fiinta ideala, neprihanita, idealista buna samd, asa cum o zugravesc stangistii, ci una care derapeaza foarte usor spre rau si care doar reactioneaza conform motivatiilor si mecanismelor de feedback in care se afla. Daca ii dai putere de viata si de moarte asupra cuiva asa cum a facut comunismul, o va utiliza si de cele mai multe ori in sensul rau. Vedeti experienta URSS, vedeti experienta noastra.
        Daca credeti ca exista o elita luminata care sa ne dea gata mestecat ce sa gandim, cum sa gandim, ce sa facem samd de un stil „one size fits all”, sunteti intr-o mare eroare.
        Pentru cei interesati de ceva mai mult decat filosofie de blog, recomand Thomas Sowell – Knowledge and Decisions.
        Capitalismul este singurul care promoveaza cu adevarat egalitatea, nu in rezultat (acesta este comunismul) ci in sanse, iar acesta sistemul natural. De subliniat ca nu exista monopol fara acordul guvernului. Nu exista favoritism care nu e facut de govern. De aceea adevaratii capitalisti insista pe guvernul minimal, pentru a limita tentatiile.
        Pentru cei care mai cred inca in mirajul comunismului, recomand F.A. Hayek – The Fatal Conceit. Veti intelege altfel lucrurile.

  15. Domnule Patapievici, sunt CFO intr-o mare corporatie.
    Nu inteleg de ce credeti dumneavoastra ca e nevoie sa va plasati intr-o zona pe care evident nu o cunoasteti. Mie imi plac bugetarii liberali ! Teoreticieni economici care habar nu au de economie !
    Definirea „Dar stii ce inseamna „piata”? Inseamna ca oamenii traiesc intr-un regim al schimburilor, al marfurilor ale caror preturi nu sunt stabilite de alti oameni, sau de institutii, sau de birocrati – de stat. Nu, ci de catre ei insisi, prin legea cererii si a ofertei. In mod fundamental, capitalismul este acel aranjament care trebuie sa existe in orice societate, in care schimburile sunt bazate pe preturi stabilite pe piata.” e mult departe de realitate… nu stiu ce credeti si stiti dumneavoastra despre capitalism dar aceasta definire a pietei si a capitalismului imi spune ca nu stiti prea multe despre…nu o sa tin aici un curs si nici nu o sa vorbesc de capitalism sau rolul statului in tarile capitaliste dar tin sa remarc pozitia dumneavoastra radicala.Le stiti pe toate si cei care au alte convingeri , eventual de stanga, sunt criminali ! Remarcabil!
    In alta ordine de idei nu cred ca s-a clasat, catalogat si incheait capitolul cu fascismul. Cred ca practici si comportamente si tehnici fasciste sunt extrem de prezente ! Unii din noi chiar le folosesc cu mare succes ! Sa auzim numai de bine si sa ne limitam fiecare la domeniile pe care le cunoastem ! Repet : liberalii bugetari sunt de succes azi in Romania !

    • @Mircea
      Pai spuneti-ne dumneavoastra cum e cu piata, domnule CFO. Nu trebuie sa tineti un curs dar macar niste argumente care sa arate cum stau lucrurile de fapt si prin ce greseste domnul Patapievici sunteti obligat sa aduceti, caci altfel postarea dumneavoastra este complet lipsita de valoare. Povestiti-ne cum e cu corporatiile, sunt bune, sunt rele sau ce e bun si ce e rau cu ele, am putea trai fara ele, am putea sa le eliminam, banii pe care ii castigati acolo sunt buni, sunt rai etc. Dumneavoastra de unde va faceti cumparaturile? Ati putea sa va lipsiti de produsele marilor corporatii, incepand de la „scula” de pe care ati trimis acest mesaj si terminand cu medicamentele si tehnicile de varf la care ne luptam sa avem acces si noi, romanii. Vorbiti, domnule, avem nevoie de parerea dumneavoastra asa cum avem nevoie de parerea domnului Patapievici si a oricarui om care gandeste.

      • Nu se poate fără entități producătoare de bunuri și servicii. Fie că se numesc corporații, multinaționale, cooperative de producție, de desfacere, de servicii, regii, CUASC-uri, IASE-uri, SA-uri, SRL-ri, Întreprinderi, trusturi, asociații…Ambele sisteme se bazează pe ele.Diferența între cele două sisteme e dată de proprietar/administrator. Totul se produce, se vinde și se cumpără în piață. În orice stat organizat, indiferent de sistemul adoptat, piața are reguli de funcționare. Piețele se autoreglementează prin …politici de stat, carteluri legal înființate, politici sindicale și puterea de cumpărate a…alegătorilor. Oricum nimic nu e lăsat la voia liberă și direct exprimată a individului vânzător/cumpărător. Ți-am spus două greșeli. Mai este una. De ce nu a scris nimic până în 89? De bine, de rău, orice. Cum se explică acest apetit pentru capitalismul primitiv fără nici un semn anterior…Pare o defulare. A ce? A celor nescrise…în cea mai importantă perioadă creatoare a oricărui intelectual.

        • @Antonie
          Sunteti si Mircea? Imi raspundeti mie? Daca da, imi pare rau, dar nu am inteles cum ati raspuns intrebarilor mele. Daca inteleg eu bine, ii reprosati domnului Patapievici ca nu a scris inainte de ’89??? Dincolo de stupiditatea unui asemenea repros, din cate stiu eu, HRP a scris mult inainte de ’89. De pilda, Zbor in bataia sagetii e scrisa inainte. De ce nu a publicat sub Ceausescu? Habar nu am dar nu inteleg care e problema, e pur si simplu optiunea lui. Avea vreo 33 de ani la Revolutie, oricum. Deci, daca inteleg eu bine, enunturile din acest interviu sunt gresite (si) pentru ca nu sunt scrise inainte de ’89. Ce sa mai zic, domnule? Gratie societatii democratice in care traim (cu toate lipsurile ei) aveti posibilitatea sa aveti o opinie in spatiul public. Din pacate, ceea ce spuneti este fie gunoi, fie de neinteles pentru mine.

          • D-le ALX, după cum spune Manolescu, Patapievici e printre puținii eseiști valoroși de formație științifică. Nu-i contest valoarea în acest context. După cum știți realitatea e percepție. Percepția e dată de context. Dar și valoarea e dată tot de context. Aici este tâlcul întrebării mele. În …contextul anterior anului 1990 cum era perceput cineva care acum emite judecăți definitive despre fenomene care nu s-au născut …azi. Nu vorbesc de filozofie, morală, chiar științe pozitive…pentru că și ele sunt creații umane care la rândul lor crează realitatea percepută …dând chiar contextul percepției, vorbesc despre sisteme social-politice. (Miracolul cunoașterii științifice a universului este de fapt a înțelegerea unor fenomene în cadrul unor limbaje formalizate, devenite teorii, care crează contextul percepției și al explicării lor.Altfel spus…înțelegem ce presupunem noi prin teorii formalizate. Când se schimbă teoria se schimbă și înțelegerea). Cineva a sesizat problema și a lansat o nouă teorie a …expresivității în funcție de context, aș numi-o eu, care în esență spune așa: În regimurile totalitare nu poți fi acuzat că nu ai luat poziții în problemele sociale. De ce? Pentru că aceasta e esența regimurilor (exact cum spuneți…„grație democrației”) e „grația lor”. În regimurile democratice poți fi acuzat de tăcere și complicitate. De ce? Pentru că ele permit exprimarea liberă (cum îmi și reproșați mie). Există o teorie deja devenită clasică…creatoare deci de contexte, cea a „expresivității involuntare”…În contextul ei nu putem percepe anumite realități ca fiind …lipsite de consistență logică, fiind doar propagandă …a unor liberali bugetari?

    • @Mircea: conform argumentelor pe care le utilizati impotriva lui HRP: a te pricepe la contabilitate si trezorerie nu inseamna ca te pricepi si la filosofie politica.
      Iar termenul de „bugetari liberali” ma lasa perplex, e o imposibilitate logica. Pe cale de consecinta, aveti o viziune utopica. Sau poate va referiti la bugetarii liberali in privinta bagatului mainii in trezoreria statului, adica in buzunarul cetateanului?
      Iar despre rolul statului, observ reflexul „utopic”: cine nu e cu noi e impotriva noastra. Coborati-va putin din inaltimea dvs de CFO si luminati-ne care ar fi acel rol in economie.
      Eu va citez Thomas Jefferson (nu a fost CFO in mare corporatie, doar presedinte al SUA):
      „A wise and frugal government, which shall restrain men from injuring one another, which shall leave them otherwise free to regulate their own pursuit of industry and improvements, and shall not take from the mouth of labor the bread it has earned. This is the sum of good government”.
      Despre rolul guvernului in societate, deci si in economie, va sugerez:
      http://commonsenseeconomics.com
      http://en.wikipedia.org/wiki/Capitalism_and_Freedom

  16. Domnule Patapievici,
    intradevar, asa cum afirmati si Dvs. in prima parte a discutiei de mai sus, Paradisul terestru se dobandeste greu, din cauza momentelor in care cel putin, eu gresesc prin comportamentul meu ,chiar neintentionat.Mi-am pus problema imbunatatirii vietii mele si aceasta este ideea care ma calauzeste si imi da nadejde ca ii voi intelege mai bine pe cei din jurul meu.Mi-as dori ca ei sa ma ierte si sa ma ajute in acest sens.Am incredere in ei, am nevoie de ei , simt ca ma vor accepta si ma vor ridica , ma vor scapa de mine ,cea veche.
    Acest lucru nu se poate face decat intr-o societate ,in care oamenii pot sa experimenteze
    farama de libertate pe care o au.Iar aceasta lume poate fi decat capitalismul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro