marți, aprilie 30, 2024

Epidemia de obscenitate

Recomandare de lectura in aceste naucitoare, frustrante si nevrozante timpuri: „Obscenitatea publica” de Andrei Plesu. Cartea, o radiografie a unei epoci si a unei mentalitati, a aparut la Humanitas exact acum zece ani. Cine spera ca tematica va deveni vetusta s-a inselat. Recenta revarsare de lacrimi, bocete si suspine pentru Corneliu Vadim Tudor probeaza persistenta acestei patologii. Mega-plagiatorul continua de nimeni stingherit sa fie premier. Langa el, in posturi de mare influenta, alti plagiatori, snapani, borfasi.

Un citat revelator: „…nu poti traversa obscenitatea fara sa te contaminezi. Dar, pe de alta parte, n-o poti infrunta fara sa o parcurgi”. Iata un paradox etic cu care ne este dat sa ne intalnim: cum poti ramane decent intr-o lume care face din indecenta, nerusinare, minciuna si mojicie valori supreme? Este vorba, afirma ganditorul, de psihologia nerusinarii: „nerusinare in politica, nerusinare in publicistica, nerusinare in moravuri, in comportamentul public, in modul de a (nu) gandi”. Intr-adevar, avem de-a face cu „marea, multicolora sminteala a tranzitiei, plina de talhari, victime si bufoni”.

Si totusi, cat va mai dura aceasta tranzitie? Cum se poate iesi din sminteala ei si intra in normalitatea democratica? Avem dreptul sa fim revoltati? Eu cred ca da. Impartasesc integral ce scria Andrei Plesu: „”Am trait timorati, decenii intregi, sub un ochi care ne dispretuia. Am fost materia prima a unui scenariu golanesc, imaginat de prosti si de canalii. Cred ca e prea devreme inca pentru impacarea cu sine”…

Vadimita n-a disparut odata cu Vadim. Vadimita este o maladie contagioasa, scria Monica Lovinescu. Evident, nu toata lumea se vadimizeaza. Mai precis, nu toata lumea se rinocerizeaza. Dar cam acest lucru il simtea si presimtea (ori si-l amintea) Ionesco atunci cand a scris „Rinocerii”.

http://www.humanitas.ro/humanitas/obscenitatea-publica

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. „Vadimita n-a disparut odata cu Vadim. Vadimita este o maladie contagioasa, scria Monica Lovinescu. Evident, nu toata lumea se vadimizeaza. Mai precis, nu toata lumea se rinocerizeaza.” De acord numai ca nu trebuie sa uitam ca cei ce sunt vaccinati si imuni la vadimita sunt o minoritate iar „democratia” se bazeaza pe majoritate care se duce constiincioasa la vot. Cum ne explicam in alt mod 20 mai 1990 sau noiembrie 2012?
    Nu degeaba Platon indica o educatie temeinica ca unica solutie pt. comunitate stiind ca democratia este cel mai periculos regim politic. Daca privesti numai o clipa la starea educatiei din Romania devii fara sa vrei adeptul pesimismului.

  2. Cat mai trebuie sa asteptam ca tranzitia sa se incheie si vadimita sa dispara?! Hmmm, raposatul Brucan (inteligent, dar altfel o lichea de toata frumusetea) zicea ca vreo 20 de ani. A fost optimist, fara nici o indoiala. Prin 2000 cand am plecat din Romania, imi ziceam uite inca vreo 15-20 de ani si Romania va redeveni o tara civlizata. Noroc ca am avut destula minte sa inteleg ca nu pot asteptat atata. Azi realizez ca si eu am fost de un optimism frate bun cu sminteala. Va dura mult mai mult.

    Iata un frumos episod bibilic care ne niste indicii vis a vis de durata tranzitiei:

    La scurt timp dupa exodul din Egipt evreii au ajuns la fruntariile tarii promise unde curgea lapte si miere. Au trimis cate doi oameni din fiecare trib in recunoastere. Ei s-au intors inapoi confirmand bogatia pamantului si aduncand din roadele lui, dar in acelasi timp au spus ca razboinicii pamantului fagaduintei sunt multi, puternici si nu pot fi invinsi.

    Doi dintre cercetasi (Iosua si Caleb) incercat cu disperare sa convinga poporul ca nu conteaza cat de multi sunt inamicii, atat timp cat Dumnezeu e cu el, poporul Sau va invinge. Asta insa n-a contat. Defetismul si necredinta pusesera stapanire pe intreg poporul. Atunci Dumnezeu a decis sa mai lase cele 12 triburi sa rataceasca prin desert inca 40 de ani pana ce toti defetistii si necredinciosii ce erau majori la momentul intoarcerii cercetasilor vor pieri. Doar Caleb si si Iosua au trait suficient de mult ca sa puna din nou piciorul pe pamantul fagaduintei.

    Buuun. Asta era acum mai bine de vreo 3500 de ani. Ghici cat a crescut intre timp speranta de viata? :-) Deci oare cat va mai dura pana ce generatia defetista si grobiana a comunismului va pieri?! Iar acum incep sa cred ca nici macar asta nu mai e de ajuns. Ei i-au infectat si pe urmasii lor cu virusul ticalosiei, al minciunii, al prostiei agresive si al rautatii de dragul rautatii. Urmatoarea generatie poate nu mai e asa de rea, dar nici buna nu e…

  3. Nu cred că etapele firești ce trebuiesc parcurse pentru regenerare unei națiuni, cu sistemul imunitar la pământ și „binecuvântată” cu o clasă politică de cea mai joasă calitate, pot fi sărite. E drum lung până la normalitate… decade, decade, decade…

  4. Vazind masele ce il plingeau pe Vadim (si inaintea lui, pe Paunescu..oare ce o sa fie la ingropaciunea lui Iliescu??) nu se poate sa nu te sperii si cutremuri.
    Numarul celor fascinati si decerebrati ce se insira la pupat moastele inca calde su fetide al tribunului e halucinant.
    Nu stiu daca intrebarea corecta e „cind scapam de vadimita, funarita, iliescita, becalita si pontita…..
    Intrebarea corecta e > Oare chiar functioneaza sistemul de vot universal?? Oare chiar e corect ca babele ce pupa real si virtual orice – de la microfoane la moaste la mormintele unui ceausescu, vadim (sublim de obscen alaturate)??
    Chiar e nevoie ca acelei „minoritati” ce este vaccinta si imuna la vadimita sa le fie decis viitor de hoardele de bipezi suburbani, semi-rurali , mase de „oameni noi” iesiti din laboratoarele socialismului nationalist ale ultimei jumatati de sec XX?
    Universalitatea votului – e un principiu aplicabil corect atunci cind se refera la un grup/natiune unde media este decenta.
    Numitorul comun de la care calculam dreptul de vot in Romania prezentului este insa situat sub un zero simbolic absolut.
    De ce as mai continua sa ma educ, sa creez, sa produc, sa decelez intre partide, sa platesc taxe, sa incerc sa traiesc decent curat si normal intr-o tara in care intotdeauna votul meu va fi anulat si depasit de stampila pusa de o baba sau un cretinoid ce il aduleaza pe vadim, linge urmele lasate de iliescu in istoria recenta, lacrimeaza toxic la grohaielile lui paunescu, ingurgiteaza ineptiile lui ponta si il admira pe becali?
    Votul ar trebui divizat pe citeva clase de votanti – dupa educatie, virsta, cultura, nivel de taxe platite !
    Sun curios daca nu mi se cenzureaza textul de fata…si daca se va isca o discutie sau nu..

    • Încă n-am întâlnit persoană care să propună votul cenzitar și să admită că ea însăși nu s-ar califica :P

      Însă există un contraexemplu extrem de relevant: aveți vreun dubiu că Adrian Năstase, Victor Ponta sau mii de alții la fel ca ei s-ar califica pentru cea mai înaltă categorie de votanți pe care o puteți imagina dvs.? Problema la vot nu sunt oamenii lipsiți de inteligență, problema reală sunt oamenii lipsiți de standarde morale și de stimă de sine. Și orice psiholog vă va confirma că psihopații sunt în general oameni inteligenți, iar mulți dinttre ei și educați.

      Prin urmare, limitarea dreptului la vot nu e o soluție. Iar coabitarea dintre actualul președinte și (încă) actualul premier dovedește asta din plin. Majoritatea l-a votat pe actualul președinte. Și?

      • @Harald.
        Deci, sa inteleg ca de dragul democratiei egalitariste si nivelatoare suntem vesnic condamnati sa experimentam efectele „gindirii” unor hoarde inchinatoare la moaste, la galetile cu laturi revarate de vadimii trecuti si viitori, de oligofreni functionali ce poseda doar in aparenta si din oficiu calitatile necesare pentru drepturile si datoria de a fi cetatean.
        Un vot exclusiv cenzitar ar fi primitiv si da, ineficient – niciodata un intelectual ca Liiceanu nu va avea „forta cenzitara” a unui baron local sau national ca Videanu sau Nastase.
        Consider ca asistam la dereglarea si demolarea din interior a sistemelor democratice clasice, egalitariste. Nu doar in RO, ci in intreaga lume „civilizata” se petrece un fenomen de degradare a societatii – tocmai din cauza ca ideologia egalitatii absolute intre oameni furnizeaza tocmai fortelor si curentelor anti-democratice si anti-civilizatoare spatiul de manevra si uneori si munitia necesara de a submina sistemul din interior, invingindu-l cu propriile sale reguli (sau arme).
        Revenind la baba ce pupa microfonul si are o icoana cu vadim in suflet…votul univeral imi dicteaza sa fiu egal cu ea, ca sa nu fie discriminata.
        Dar cind mi-l baga pe git pe iliescu sau pe alt demn urmas al dinsului…mie cind imi repara discriminiarea?
        Sper sa se faca inteleasa directia si cadrul discutiei, nu as vrea sa decadem in analize pe text si sa incercam sa identificam numele babei…

        • Nu. Ar trebui să înțelegeți (toți cei care propuneți diverse forme de vot cenzitar) că nu există un criteriu obiectiv pentru a limita dreptul la vot. Iar la modul general, în lipsa unui criteriu nu se poate face o departajare. În niciun domeniu.

          Legitimăm pelerinii de la Sf.Paraschiva și le interzicem dreptul la vot? Legitimăm cititorii ziarului România Mare și le interzicem dreptul la vot? Legitimăm telespectatorii Antenei 3 și le interzicem dreptul la vot? Sau cum? Îi punem să dea examen pentru dreptul la vot? Dacă trec examenul și obțin dreptul la vot, au voie la Sf.Paraschiva sau nu? :P

        • Și nu, nu este vorba de ”degradarea societății”. Nimeni nu se naște educat, orice generație începe de la zero. Și este educată de cea precedentă.

  5. Partide comuniste castiga alegeri in tari cu traditie democratica iar voi credeti ca in Romania mentalitatea comunista este o faza nedepasita inca?

    • Partidele comuniste aveau succes și înainte de 1989 în țările mediteraneene. E vorba de o anumită educație și mentalitate, iar asta se poate vedea cel mai bine la Italia: nordul, care a făcut parte timp de sute de ani din Sfântul Imperiu Romano-German, vede lucrurile complet altfel decât sudul.

      România poate spera să ajungă ca Spania sau ca Italia în vreo 3 generații. Dar nu ca Germania, deși ar fi un model mult mai bun de urmat și e și ea destul de socialistă.

      • @Harald:

        România poate spera să ajungă ca Spania sau ca Italia în vreo 3 generații.

        Sunteti optimist. Vorbesc serios. La ce se intampla in prezent cred ca ar fi mai cuminte sa nu mai dam prognoze, altfel riscam sa intram in categoria profetului Saul. Ca sa inchei intr-o nota pozitiva, atat timp cat va exista apa si sapun, Romania mai are o sansa. Procesul este insa de foarte lunga durata.

  6. Well, dacă tot a fost menționată ”nerușinarea”, poate că ar fi loc de o discuție mai vastă. Așa cum spunea cineva ”românii sunt o nație de oameni rușinoși, însă lipsiți de bun-simț”

    Rușinea este un rezultat secundar (un fel de by-product) al unei educații greșite, bunul simț este rezultatul unei educații corecte. Sunt aspecte clarificate de mult de către psihologi. Românii au scăpat de rușinea datorată unei educații incorecte, bazată pe ”te vede lumea”, ”ce-o să zică lumea?” și altele asemenea. Însă nu au ajuns la educarea unui bun simț autentic, bazat pe stimă de sine. iar problema e valabilă la toți orientalii, nu numai la români. Arabii, indienii, rușii, celelatle națiuni slave etc. au toți problema asta.

  7. Domnule Tismaneanu,
    pe multi dintre noi fenomenul Vadim nu ne-a preocupat niciodata.L-am privit ca pe o ciudatenie obscena a istoriei,si am asteptat sa coboare in cosul de gunoi unde-i este locul.
    Excelent analist si subtil observator al naturii umane in general si al ceea ce s-ar numi „omul politic” in special ,cum sunteti ,asteptam de la dumneavoastra un portret al presedintelui ales in noiembrie trecut.Dezamagirea e imensa si nu ne vine sa credem ca a ajuns la carma treburilor statului o mediocritate cu straluciri de gablonz.Dumneavoastra,la aproape un an de la alegeri,mai sperati ca„ imparatul are haine”? Pentru mine personal si pentru prietenii mei e foarte importanta parerea dumneavoastra, pe ,pe care-o asteptam cu infrigurare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro