joi, martie 28, 2024

Există catedrale ale „mântuirii neamului”?

Dacă în ultima vreme se revine mereu asupra acestui subiect, al Catedralei „Mântuirii Neamului”, înseamnă că tema ascunde în ea ceva grav, ceva așezat dincolo de patimi, de opțiuni de existență sau de judecăți aleatorii. Ceva care ține mai degrabă de adecvarea sau inadecvarea credinței creștine la propriul ei obiect. Eventual, de o gravă inadvertență. Vreau să spun că sintagma aceasta, „mântuirea neamului”, atinge însăși rădăcina învățăturii creștine, făcând să se ofilească planta adevăratei credințe.

1. Problema catedralei de care tot discutăm de o vreme încoace nu este în mod esențial nici cum e arhitectural gândită, nici dacă intră sau nu în concurență cu trufia și prostul-gust specifice unui faraonism de Bărăgan, nici din ce material trebuie făcută, nici dacă e firesc ca Biserica să folosească, în timpuri sărace, bani de la buget pentru a o înălța. Toate acestea se pot, desigur, discuta, dar esențialul, „creștinește” vorbind, este în altă parte: nu cumva numele „mântuirea neamului” este incompatibil cu învățătura creștină*, propunând în cele din urmă credincioșilor o adevărată erezie, zidită în fier și beton, a ortodoxiei autohtone? Adevărata problemă nu e „ce preferă Dumnezeu”, spațiile mari sau mici, lemnul sau betonul, ci ce „preferă” mântuirea în creștinism: Neamul oare? Sau individul și omenirea toată?
De nicăieri în Evanghelii nu rezultă că Isus a intrat în lume ca să mântuie un neam. În creștinism, mântuirea are în vedere asumarea de către Isus a naturii umane universale și ea îl privește pe fiecare individ în parte ca exemplar al acestei unice naturi. Persoana e cuanta credinței creștine, și nu neamul. Creștinismul creează spațiul individualului înlăuntrul unei umanități de semeni. Mântuirea nu are loc pe triburi, nu se petrece „la pachet”. Ea presupune „adunarea într-unul singur a fiilor lui Dumnezeu”, împrăștiați până atunci pe neamuri.
Desigur, ne putem pune întrebarea de ce atunci a avut nevoie creștinismul universalist de precedentul particularizat la un neam, cel al iudeilor? Nu cumva Dumnezeu apare de la bun început în separația unui singur neam, alegându-l pe acesta în dispreț și ruptură față de toate celelalte? Ei bine, când vorbim de „iudeo-creștinism”, avem în vedere faptul că prima propunere de unitate a omenirii în numele unui Dumnezeu unic și a unui Legământ care ne unifică în chinga unui comportament moral universal s-a făcut pe muntele Sinai. Dar legea iudaică nu se oprește la poporul iudeu. Ea este dată acolo pentru a deveni iradiantă, „poporul ales” fiind doar rampa de lansare a unui mesaj menit să întâlnească – și să schimbe – omenirea toată. Iată-l pe Moise vorbind în fața iudeilor după ce Tablele au fost date: „Acum, Israele, ascultă legile și poruncile pe care vă învăț să le păziți. (…) Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor.” (Deuteronomul 4, 1-5)
Israelul e doar neamul bun conducător al Legământului cu Dumnezeu și de aceea el este, de la început, în mers către toate neamurile lumii. Predica de pe Munte nu va veni decât să împlinească și să universalizeze Legământul, să răspândească în lume ceea ce în primă instanță apare ca glorie a unui singur neam. Dar gloria aceasta, dată de măreția Legii, va deschide drumul către acel gest de universalizare, care a pariat pe cartea unificatoare a carității aflate în străfundurile oricărei ființe omenești. Creștinismul ajunge la mondializare pornind de la idiomaticul iudaic, absorbindu-l, împlinindu-l și lăsându-l în urmă. „Regimul particularității este regimul păgân al divinităților civice sau «naționale» – «zeii cetății» sau ai «neamurilor ».” Important este „gradientul universalului, sau al universalității crescânde – gradient al universalului ce rezumă pentru noi singurul sens al istoriei umane”.**
Din acest punct de vedere orice revenire la ograda unui neam este o trădare a mesajului evanghelic și o cădere înapoi (tribală) în istoria speciei. În raport cu mântuirea (dar nu și cu istoria profană), „neamul” este un termen revolut. Căci splendoarea mesajului cristic vine deopotrivă dintr-o reducție originară și dintr-o fandare în viitor: înainte de a fi membru al unui neam, și după ce timpul istoriei va fi trecut, orice individ este un om în fața lui Dumnezeu, creat pe tiparul unic al asemănării cu El și născut de la bun început ca seamăn. În această ipostază a sa, el începe și sfârșește ca cetățean al unicei „cetăți divine” (civitas Dei). Mântuirea nu are în vedere decât revenirea viitoare la absorbția logicii seamănului într-un ocean universal de iubire.

După patruzeci de ani de absență, „celălat Noica”, Părintele Rafail, fiul filozofului, revine în țară. Pe 19 mai 1993, el răspunde invitației arhiereului-vicar al Episcopiei Dunării de Jos și are o întâlnire cu credincioșii în Catedrala episcopală din Galați. I se pun întrebări. Iată una dintre ele:

„Iubite Părinte Rafail, știu că ne vom mântui ca neam. Cum vedeți dumneavoastră, un român ortodox care viețuiește într-o mânăstire din Anglia, mântuirea ca neam?”

Și iată răspunsul Părintelui Rafail:

„Eu nu știu că ne vom mântui ca neam. Când spun aceasta, nu înseamnă că disprețuiesc originile noastre sau orice element al realității vieții noastre naționale. (…) Dacă ne mântuim ca neam? Ce înseamnă să ne mântuim ca neam? Dumnezeu este Persoană și vorbește ca persoană. Tu, suflete, care mi-ai pus această întrebare, tu ești cel care te mântuiești. Poate că ești tătar, nu știu; cred că ești român, după cum ai întrebat, dar orișicine ai fi, tu ești cel care te mântuiești.

Trebuie trecut, totuși, dincolo de ceea ce ne limitează și ne desparte. Neamul nostru se cheamă Cristos. Sau, dacă vreți, neamul  nostru se cheamă Israel, adică poporul lui Dumnezeu. (…) Patria noastră nu este Rusia sau România sau Anglia, este Ierusalimul cel de sus; patria noastră este cea care vine, nu cea unde ne-am născut. Ne-am născut într-un «cuib», ca și păsările, și trăim în el până ce ne vor crește aripile, până ce vom zbura și noi, ca să ne luăm zborul veșnic.”

Aceste cuvinte spun tot despre esența mântuirii. Îmi e greu să cred că adevărul lor le este străin înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de la noi. Așa cum nu-mi pot imagina că ei nu știu că „mântuirea pe neamuri” a fost condamnată sub numele de etnofiletism (filetism naționalist) în Sinodul ortodox din 1872, organizat la Istanbul de Patriarhul Ecumenic Antim VI, ca erezie modernă a ortodoxiei: Biserica nu poate fi confundată cu destinul unei singure națiuni. Cu etnofiletismul, este vorba de ignorarea „întregii lumi creștine”, de punerea în paranteză a creștinătății de dragul unui singur neam.
Există, desigur, explicații pentru apariția acestei tendințe în sânul popoarelor est-europene creștine la sfârșitul secolului al XIX-lea. A fost  momentul în care, pe rând, ele și-au trăit ceasul de glorie al constituirii lor ca națiuni și ca state independente. Dar nu mai suntem în acel ceas al istoriei. Nu mai suntem într-o variantă de creștinism condamnată ca atare de un sinod ortodox în urmă cu aproape o sută cincizeci de ani. Sau suntem, și atunci cu atât mai trist pentru noi. Și nu mai suntem nici în ceasul în care, la scurtă vreme după nașterea României Mari, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, propunea sintagma „catedrala mântuirii neamului” și alegea, între cinci locuri din capitală,  amplasamentul ei. Epoca naționalismelor, care la început de secol XX a ridicat popoare creștine unele împotriva altora, născând primul măcel planetar, nu mai e și epoca noastră. Așa cum nu mai e a noastră nici epoca naționalismelor interbelice. Patria mi-o iubesc astăzi ca bun cetățean, nu ca bun creștin. De vreme ce „neamul nostru se cheamă Cristos”, ca bun creștin mă-ndrept  către „Ierusalimul cel de sus”, „patria care vine, nu cea unde ne-am născut”. Educația națională se face la școală. La biserică se face educația creștină. A pune la baza cupolei bisericilor o friză tricoloră sau steagul țării să fluture în pridvorul bisericii la marile sărbători creștine este un gest revolut și, în esența lui religioasă, eretic.
Mi-aduc aminte de o emisiune TV de acum vreo zece ani. Un preot, care fusese înainte de ᾽90 la mânăstirea  Cozia și care, având de-a face cu turiști, dăduse și note informative la Securitate, este întrebat de ce o făcuse. Răspunsul lui a fost: „E-adevărat că am date note informative. Dar am dat numai despre străini, nu despre români de-ai noștri”. Îmi e greu să-mi reprezint, după această logică, turnurile catedralei Notre Dame de Paris ornate cu tricolorul francez, sau steagul german fluturând pe domul din Köln.
Neam este cuvântul „neaoș” românesc (de origine maghiară) pentru „națiune”, iar națiunea reprezintă totalitatea cetățenilor dintr-o țară care nu sunt neapărat nici credincioși, nici ortodocși cu toții. Neamul e omogen ca unitate a cetățenilor, nu ca unitate a creștinilor. Biserica nu mântuie cetățenii unui neam, ci pe creștini. Iar ca cetățean necreștin sau necredinios, nu pot fi mântuit cu forța.

2. Mai există un motiv, de astă dată strict contextual, pentru care sintagma „mântuirea neamului” nu pare să fie potrivită pentru catedrala ce stă să se ridice. E greu să nu-ți pui întrebarea, asistând la istoria construirii ei, dacă gesturile care au însoțit-o au fost sau nu compatibile cu mântuirea. În anii aceștia păcătoși ai „tranziției”, Biserica a bătut palma cu politicienii, amândouă entitățile – Biserica și politicienii – încălcând principiul separării Statului de Biserică, principiu care stă la baza oricărei democrații moderne. Conducerea Bisericii n-a pregetat ca, în preajma alegerilor, să se întâlnească cu prim-miniștri și guvernatori de Bancă și să coboare astfel în lumea pământească a politicii, exact acolo unde este opusul mântuirii, unde e locul patimilor, al intereselor lumești  și al erorii. Așa cum politicienii nu au pregetat să apeleze la preoți pentru a „sfinți” ministere, sedii de guverne și instituții de stat, să participe în mod ipocrit la hramuri și expuneri de moaște, pentru a câștiga sufragiile electoratului pios. Orice individ este liber, desigur, să-și sfințească mașina sau casa, dar instituțiile statului sunt laice prin esența lor, „sfântă” nefiind decât datoria civică pe care o au de a-i sluji pe cetățeni.
Singurul amestec benefic al Bisericii în „lumea de aici” ar fi fost să-și împlinească mandatul moral față de societate: n-ar fi fost rău ca, în loc să-i învețe pe copii la școală că dacă se uită duminica la film ajung în iad, să le bage mai degrabă în cap politicienilor că degeaba mângâie mătănii și se ung unii pe alții cu mir în sala Parlamentului. Ar fi fost bine să le spună că, atâta vreme cât vor jefui poporul român, au mai multe șanse să ajungă în iad decât niște adolescenți cu sufletele crude.

NOTE______________

* M-am încumetat să sugerez, într-o emisiune TV, că poate ar fi mai potrivit ca nume de catedrală autohtonă „Sfântul Andrei”, sau „Sfântul Petru”, sau „Sfântul Gheorghe”, așa cum faimoasa catedrală din Viena se cheamă „Sfântul Ștefan”.

** Pierre Manent, Metamorfozele cetății. Eseu despre dinamica Occidentului, traducere Mona Antohi, Humanitas, București, 2012, pp. 321 și 320

Distribuie acest articol

109 COMENTARII

  1. Un filozof de talia domnului Liiceanu ar trebui sa stie istoria acestei Catedrale.
    De asemenea ar trebui sa stie ca in limbajul vremii „mantuire” nu avea numai sensul religios pe care il are astazi ci avea si sensuri mai pamantesti cum ar fi cel de „eliberare”.

      • Multumesc D-le Cristian pentru link-urile postate – m-am folosit.

        D-l Liiceanu ne spune un lucru indeobste cunoscut, si anume ca mantuirea este personala (personala nu individuala – indivizi exista in alte specii). Dar, daca intr-un neam sunt, sau vor fi, mai multe persoane care se mantuiesc, acel neam va naste mai multi copii credinciosi. Ii va naste, nu-i va avorta.
        In Biblie, cuvantul neam mai are si sensul de generatie: „Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Iesirea 20,6). Iata ce importanta este mantuirea personala pentru mantuirea unui neam, neam ca succesiune de generatii. Noi inca mai beneficiem de credinciosia mosilor si stramosilor nostri.
        „[…] pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam” Iesirea (20,5). Sa nu fie aceasta (din cauza mea/a noastra)! Doamne fereste si Doamne miluieste!

        • Într-adevăr, sintagma „Catedrala mântuirii neamului” nu înseamnă salvarea neamului românesc, adică splălarea lui de păcate şi intrarea, cu căţel, cu purcel, în împărăţia cerurilor. Ideea catedralei, pe vremea lui Carol I, era de a sărbători izbăvirea de jugul turcesc, adică independenţa. După eliberarea Ardealului şi Marea Unire, ideea a revenit în actualitate: Catedrala preconizată era destinată izbăvirii românilor de pretutindeni de puterea străină. Catedrala trebuia deci să fie un simbol al LIBERTĂŢII şi UNITĂŢII neamului. Pe parcurs, slavonismul „izbăvire” a fost înlocuit cu „mântuire”. Aşa s-a născut ideea Catedralei şi aceasta e semnificaţia ei.
          Dl Liiceanu din păcate nu cunoaşte aceste lucruri. Pe de altă parte, articolul d-sale este binevenit, căci ne arată ce trebuie să înţelegem prin neam. Mântuirea/salvarea omului e individuală şi, fără a minimaliza importanţa propriului neam, e de mai mare folos să înţelegem lumea întreagă ca pe o frăţietate descendentă din acelaşi Adam. Aceasta era concepţia Sf. Sofronie Saharov, maestrul lui Rafail Noica, şi cred că e perspectiva corectă.

          • ah, filologia bat-o vina! slavonismul „izbavire” a fost inlocuit cu maghiarismul „mintuire”. ce ironie, totusi: imediat dupa marea unire, niste imbecili care au trimis la moarte aproape un milion de tarani prosti (in sensul etimologic, slav al cuvintului) au hotarit sa ridice „catedrala mintuirii neamului” – o sintagma care cuprinde 3 neologisme, adica 1 frantuzism si 2 maghiarisme. halal conducatori, halal popor, halal istorie.

        • Am urmarit putin discutiile privitor la zidirea acestei catedrale. Articolul insa este de calitate si din punct de vedere teologic. Ceea ce mi se pare ca prinde Domnul Liceanu aici, este ceea ce multora le scapa, Dumnezeul revelat poporului lui Israel este un Dumnezeu universal, se trece de la dumnezei tribali, etnici la un Dumnezeu universal, gasim aceasta si in ultima parte a cartii lui Isaia, sau Isaia III dupa unii, iar poporul lui Istael este chemat sa duca aceasta buna vestire pana la marginile pamintului. De unde poate si imprastierea lor in toate natiunile. Dupa Jacques Attali, limba ebraca nici nu s-a mai vorbit secole de-a randul ca sa reinvie in secolele recente si sa constitue azi limba nationala a noului stat Israel. Unul din statele cele mai recente.

          • Ma bucur sa vad mentionat numele lui Pierre Monat nu fara un sentiment de gelozie pentru ca nu sunt eu cea care l-am tradus. Ma bucur insa ca Humanitas traduce autori francezi si as fi gata sa slujesc ca traducatoare la noi proiecte avand eu insumi sugestii daca ar fi acceptate.

    • Pesemne in teologie fiecare notiune are macar doua intelesuri, astfel incat teologul versat sa-l aleaga pe cel corect, in functie de necesitati.

  2. Corect. Pentru că din păcate filetismul macină încet ortodoxia; poate că nu doar la noi, dar e o plagă la care nu e imună nici o Biserică Ortodoxă. Teologul sârb Iustin Popovici chiar atenționa că ultra-naționalismul va fi erezia secolului 20.

  3. Perfectă și adecvată observație. Părerea mea e că „CMN” e numele de proiect – ca să mă exprim în termeni corporatiști – care va fi abandonat odată cu sfințirea catedralei, în favoarea unui nume normal (s-ar putea să fie chiar Sf. Andrei, după asocierile pe care le văd pe site-ul Patriarhiei).
    Oricum, chiar și ca „nume de proiect” e pompos și inadecvat, probabil menit să atragă un capital cvasi-politic de simpatie promotorilor săi din partea unui NEAM care, așa cum bine observă și dl. Liiceanu, nu pare să-și dorească în mod deosebit a fi mântuit.

    • Pai,// NICU D. de ce sa nu fie trei sau patru hramuri, sa avem de unde ne alege fiecare dupa pofta?!De ce sa nu fim noi mai cu moț ? Mai , sa fie !!

      • Mantuirea Neamului nu e hram, e un fel de denumire populara. Biserica Berzei are hramul Sf Stefan de ex. Biserica Dintr-o Zi Sf Nicolae. Biserica Manea Brutaru are hram la Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi Naşterea Maicii Domnului. Biserica Zlatari are două hramuri: Naşterea Maicii Domnului (8septembrie) şi Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie)
        E ffff obisnuit ca o biserica sa aiba 2 hramuri. Asa au cam toate cele vechi.

  4. Felicitari domnule Liiceanu
    Demult trebuia vorbit deschis despre interactiunea dintre biserica si politica. Corecta precizarea explicita a erorii acestei denumiri si faptul ca ea inghite fonduri uriase in timp ce criza de scoli si spitale devine cronica! Pot sa cred ca unii politicieni vor trece foarte des pe la Catedrala, pentru ce: pentru a se mantui ! Oare ? Si mai zic :, NICIODATA !
    O intrebare pentru notiunea de neam. In ungureste „neam” se traduce prin „nemzet”. Exista o legatura intre cele 2 ?

  5. Minunata lectie de teologie data de un laic unora care pretind ca-l slujesc pe Domnul!
    Imi este insa teama ca a sunat in pustiu!

    • Adevarat!Se pare ca majoritatea dintre cei care comenteaza,
      habar nu au de Biblie.Spusele Dl.Liiceanu sint foarte adevarate.Cititi Biblia dragi ortodoxi,nu va mai bateti cu pumnul in piept ca sinteti crestini si nu aveti nici cele mai elementare cunostinte Biblice.Noul Testament ne spune foarte clar ca mintuirea este personala ,nu la gramada.Cititi NT si luati aminte.Acolo gasiti Adevarul ,nu in „intelepciunea” omeneasca.Se pare ca datina, traditia si lalaiala popilor v-a acoperit curiozitatea de-a citi si afla adevarul de la „sursa”,Biblia.Dumnezeu sa dea intelepciune sfinta si credinta, romanilor ignoranti!

  6. ,,O discuţie despre mântuire în sensul spre care ar vrea să o conducă Intelighentul (dacă se face individual, la modul general-omenesc sau pe neamuri) nu prezintă relevanţă, pentru simplul motiv că mântuire este, ca multe cuvinte ale limbii noastre, polisemnatic, iar semnificaţia lui în sintagma Mântuirea Neamului este diferită de aceea de „redobândire a comuniunii cu Dumnezeu“. Dacă ar fi fost atent la explicaţiile pe care ierarhia BOR le-a dat deja, cu câţiva ani în urmă, prin chiar glasul întâi-stătătorului său, ar fi aflat că (şi aici cităm din Glasul Bisericii, oct.-dec. 2008):

    „[este] vorba de Catedrala Mântuirii Neamului, adică de catedrala izbăvirii poporului român din situaţii dificile. Numele de Catedrala Mântuirii Neamului a fost sugerat după ce românii au trecut prin experienţa Războiului pentru independenţă (1877), iar apoi, după experienţa Primului Război Mondial şi după Unirea cea mare din 1918, acest nume fiind, de fapt, o manifestare de recunoştinţă sau de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc de asuprire şi înstrăinare. Mântuirea în expresia «Catedrala Mântuirii Neamului» nu se referă la mântuirea ontologică a omului în Hristos, pentru că această mântuire nu depinde de locul unde este amplasată o biserică ortodoxă. Mai precis, când vorbim de «Catedrala Mântuirii Neamului» nu înseamnă că ea este singurul loc în care se mântuiesc românii, ci ea este simbol al recunoştinţei pentru mântuirea sau izbăvirea românilor de mari şi multe primejdii şi necazuri. Mântuirea, în limba greacă «soteria», înseamnă izbăvire sau eliberare dintr-o situaţie dificilă, dar şi vindecare de o boală. Când spunem că Iisus Hristos este Mântuitorul sau Eliberatorul omului de păcat şi de moarte, înseamnă că El este şi vindecător de păcat şi de moarte. Iar în limba latină cuvântul «salvator» poate fi înţeles şi ca vindecător, pentru că salus, salutis înseamnă, în acelaşi timp, sănătate şi mântuire. Deci când vorbim despre Mântuirea Neamului, ne referim la izbăvirea poporului de dominaţie străină şi dobândirea libertăţii de-a trăi în comuniune naţională exprimată mai ales în unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur Stat naţional. Aceasta era, în mod constant, gândirea Patriarhului Miron şi a contemporanilor săi care doreau o Catedrală nouă.”
    http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/despre-trufia-antibisericeasca-de-alexandru-ciolan-15341633

    Pe de alta parte ce ati fi vrut ? Sa nu-i primeasca pe guvernatori politicieni? Sa le intoarca spatele? Nu cred ca era cazul…De ce sa fim ipocriti si sa aplicam dubla masura? Dvs ati primit Humanitas-ul de la un politician…
    Generalizati prea mult…

  7. Dacă am trăi în Evul Mediu sau într-o teocrație, atunci, într-adevăr, principala discuție ar fi legată de presupusele dorințe ale celui mai popular prieten imaginar, tătucul ceresc. Am face exegeză biblică, am da cuvântul teologilor și am apleca urechea la sutele de interpretări contradictorii ale textelor religioase.
    Însă întrucât trăim în mileniul 3, într-o țară seculară și care se vrea modernă, în Europa, discuțiile ar trebui să fie exact „celelalte”: dacă este normal și oportun ca la această construcție religioasă faraonică să fie folosit banul public, și dacă se încadrează în peisajul arhitectural înconjurător sau este doar o imensă dovadă de prost gust și trufie de tipul proverbialei tichii de mărgăritar.

    • “Iar dacă cutare sau cutare vrea să fie ateu treaba lui noi încăpem de el, chiar dacă nu încape el de noi. Simpla existenţă a noastră îl loveşte peste obraz şi nu ne poate suferi; deci va face totul în concordanţă cu ateismul său ca să scape de noi, chiar dacă noi nu-i zicem nimic. Ba mai mult, când noi îl iubim mai mult, cu atât mai mult îi ardem creştetul lui, fiindcă el, ascultând de-o vrajă vrăjmaşă, nu poate iubi. Datoria ce-o avem noi este şi aceea ca să le spunem că ateismul lor e o greşeală, ori de-or asculta, ori de n-or asculta, şi aceasta trebuie s-o facem, pentru ca să cunoască şi ei că mai sunt încă oameni care cred în Dumnezeu şi la Judecata cea înfricoşată pe care o va face Domnul, să nu aibă cuvânt de apărare cum că nu i-a învăţat nimeni voia Domnului… “

      • Stimata doamna , ateii aia rai care cica nu incap de voi credinciosii ortodocsi vor de fapt niste lucruri simple, ce va faceti ca nu le intelegeti.
        Autofinantarea cultelor – contributii benevole din partea credinciosilor inscrisi. Fara finantari de nici un fel din fonduri publice pt salarii, constructii si etc etc
        Impozitarea cultelor – fara privilegii cu iz medieval ce excepteaza de la impozitare bisericile
        Fara educatie religioasa in scoli publice – cultele sa isi organizeze scoli confesionale sau scoli duminicale in care pe baza de voluntariat si libera alegere parintii sa isi inscrie copii.
        Faptul ca va dati asa rotunzi si fabulastic de credinciosi, dar o faceti pe banii nostrii, ai tuturora, ne deranjeaza cel mai mult, atit pe atei, cit si pe o parte din cedinciosi.
        E halucinant ca o tara asa saraca ca Romania sa finanteze salarii pt citeva zeci de mii de popi, sa nu incaseze taxe si impozite pe activele unei organizatii extrem de bogate, sa doneze terenuri si sa finanteze constructii faraonice precum cea a catedralei mintuirii neamului prost.
        Credinta in dumnezeu este o chestiune privata, iar erijarea BOR intr-un fel de corporatie spirituala (dar bine aurita si plimbata in mertanuri si audi a6 ) de utilitate publica este dezgustatoare si malefica.
        Tirgurile politice dintre partide si biserica sunt anticonstitutionale, iar faptul ca ar fi 90 % ortodocsi in Romania e doar inca un argument pt autofinantarea bisericii.
        Continuind asa BOR isi cinta cintecul de lebada. Ne costa enorm, atit financiar cit si social si educational, dar probabil ca suntem contemporani cu perioada de maxima inflorire inainte de degenerarea totala a BOR.
        Putina umilinta, smerenie si adevarata credinta nu v-ar strica.
        Ne costa prea mult

        • Ne racim gura de pomana. Ce poti sa discuti cu o persoana care foloseste expresii ca „ardem creştetul lui” „vrajă vrăjmaşă”, „Judecata cea înfricoşată” … astia incearca sa ne convinga ca ne „iubesc” haha, cind, altfel, daca ne vad pe strada vor sa ne ia gitul pentru orice motiv care nu convine ideii lor de morala.

          Mai baga ceva citate din Boca Loca, deschidem biblia sa „argumentam” si gata.

      • “Iar dacă cutare sau cutare, ateu fiind, vrea să carcneasca ceva despre banii obstii, e-n treaba lui, caci noi încăpem de el, il privim in ochi si-i vorbim despre credinta.
        Ba mai mult, când boala ii arde creştetul lui, iar el, ascultând de-o vrajă vrăjmaşă, cauta un loc de boala in care sa asculte tanguiala vraciului ce are un venit mizer, ii spunem ca oricum va muri in chinurile ateismului sau”“

        • Si ar mai fi ceva. Eu nu sunt ateu, poate nu sunt nici credincios- asa cum cei multi definesc notiunea asta. Il las pe Dumnezeu sa judece necredinta sau credinta mea si a celor cu capul mai infierbantat decat al meu.
          Daca discutia este despre un ateu cum ca are sau nu are dreptul sa-si dea cu parerea despre prioritatile banesti ale lumii, eu voi spune mereu ca el are acest drept. Nici capii Bisericii nu sunt imuni, ba mai mult par dedulciti lacomiei banesti- dar asta ne facem ca nu vedem, caci intotdeauna subiectul este necredinta altuia. Vad ca aducem citate in sprijinul acestei abordari.
          Intotdeauna pot fi invocate abateri de la dreapta credinta- la urma urmei asta s-a intamplat si la „judecata” lui Isus. Si de asta cred ca Biserica este urmasa Templului Iudaic si macar avem dreptul sa spunem asta. Foarte adevarat, Isus nu a spus asa ceva- caci Biserica lui nu exista pe atunci, dar nici nu a indemnat la a construi ceva ce se pot darama in trei zile!

  8. „Aceste cuvinte spun tot despre esența mântuirii. Îmi e greu să cred că adevărul lor le este străin înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de la noi.”

    Avand in vedere cum popii se roaga in biserica pentru mai marii cetatii, ai tarii sau pt patriarh, as spune ca chiar daca adevarul asta un le e strain, nici nu-l considera suficient de important incat sa-l transmita mai departe.

  9. Nu prea sint dus (des) la Biserica, dar:
    – nu sint deloc impotriva construirii unei Mari Catedrale; chiar sint adversarul celor ce sint impotriva doar din reactia de Gica-contra;
    – sint insa impotriva si dezamagit de aceasta denumire bombastica si ipocrita „Catedrala Mintuirii Neamului”.
    Prea suna a „Catedrala Minţirii Neamului”

  10. Dar ce faceti, Domnule Liiceanu? Le cereti slujitorilor mai mari ai bisericii sa aibe Vocatie Christica? Dar ce cutezanta, asta nu s-a mai pomenit (in ultimele decenii de degringolada)!

  11. Felicitări pentru articol. Conform Evangheliei, ceea ce ne sfințește pe noi este adevărul lui Dumnezeu! Iisus, în ebraică, Cel ce mânuiește. A înlocui termenii, este o erezie. Numele este legat de marketingul religios, bătălia pe mințile și banii oamenilor. Și-n alte biserici, de alte denominațiuni, este la fel. Toți leaderii religioși afirmă că doar în acea biserică se face cu adevărat ceva divin. În Europa a exista un război de 30 de ani, motivații religioase! Au murit prea mulți oameni din motive religioase. Creștinismul va trebui să revină la Evanghelie. Sunt oameni curați și integrii în biserici, de ei trebuie să ținem cont. În fond, marii preoți de la Templu l-au dat la moarte pe Iisus, cel care a adus salvarea. Problema unor astfel de locașuri este tocmai acest fapt: Iisus să fie dat la moarte… din motive religioase. Se repetă istoria. E despre smerenie… Da, biserica a devenit o afacere… Asta e, se împlinește ceea ce a spus Iisus: Vierii pun mâna pe vie și îl dau la moarte pe fiu… Era în ultima săptămână pe pământ a lui Iisus. Ultima, am primit Evanghelia… Cu ea trebuie să trăim, cuvântul lui Dumnezeu este viu!

  12. Ultraonorabil text. Din pacate, el nu va fi inteles.
    Biserica e intr-o faza filistina, primitiva a ei, din pricina refularii colaborationismului ei cu regimul comunist si, la vremea lui, cu cel fascist.
    Biserica nu poate spune ca, departe de a fi Victima, a fost prietena cu Calaul. Isi construieste deci, pentru onorabilizare, un trecut criptomnezic, speran ca putinii martiri (cateva mii, in anii ’50, apoi cateva biserici daramate sau translate) sa-i acopere multa rusine a colaborarii, si splendida inflorire si propasire materiala din comunism (tolerarea complice de catre Regim, construirea a mii de biserici in „statul ateu” etc.
    Biserica noastra e in culpa morala si n-o poate recunoaste. Vremea nu a venit.

  13. No voices in the sky
    ………………
    Politicians kissing babies for good luck,
    TV Preachers sell salvation for a buck,
    You don’t need no golden cross, to tell you wrong from right,
    The world’s worst murderers were those who saw the light
    ………………

    Toate acestea s-au intimplat si se vor mai intimpla din nou.

    Vreau ca cei de o anumita credinta sa-si plateasca biserica lor proprie si personala. Fara bani de la buget. Simplu, ca in Germania.

    Ma distreaza ca atunci cind ii explici unui credincios ca FURA din buzunarul tau, iti explica ca e „0.5 lei pe luna de la buget e putin” de parca asta ar conta si nu principiul. Evident, calculul lor exclude „daniile” politicienilor facute din bugetul primariilor, etc

    Dl Liiceanu ar trebui sa se gindeasca si la asta, prietenul meu Zappa a zis-o destul de bine:

    The whole foundation of Christianity is based on the idea that intellectualism is the work of the Devil. Remember the apple on the tree? Okay, it was the Tree of Knowledge. „You eat this apple, you’re going to be as smart as God. We can’t have that.”
    […]
    So, when Adam and Eve were in the Garden of Eden, if you go for all these fairy tales, that „evil” woman convinced the man to eat the apple, but the apple came from the Tree of Knowledge. And the punishment that was then handed down, the woman gets to bleed and the guy’s got to go to work, is the result of a man desiring, because his woman suggested that it would be a good idea, that he get all the knowledge that was supposedly the property and domain of God. So, that right away sets up Christianity as an anti-intellectual religion. You never want to be that smart. If you’re a woman, it’s going to be running down your leg, and if you’re a guy, you’re going to be in the salt mines for the rest of your life. So, just be a dumb fuck and you’ll all go to heaven. That’s the subtext of Christianity.

    Ha ha

  14. Buna ziua,
    Pr. Arsenie Boca scrie in „Cararea Imparatiei” ca „noi nu stim tainele lui Dumnezeu: pe cine mantuieste din lume si pe cine osandeste” (…) „numai singur Dumnezeu stie si tine socoteala fiecaruia”.

    „Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate (Ioan 13, 15) şi dându-ne îndrăzneală.”

    „Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai aşa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie; iar câştigând – ca om – o biruinţă desăvârşită asupra lui, biruinţa ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. Cu biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a învăţat şi pe noi meşteşugul războirii, ne-a dat cunoştinţa şi ne-a dat şi puterea. Deci El e meşteşugul, cunoştinţa şi puterea; El e modelul de luptă, cât ţine cărarea.”

    „Cine vrea să vadă pe Domnul în veacul fără de sfârşit, după înviere, trebuie să meargă cu El toată calea, iar nu numai până la un loc, sau numai până la o vreme.”… sau numai nu tot neamul.

    Mantuirea este o fapta a libertatii si a dragostei. Nimeni nu trebuie sa cada in deznadejde in privinta mantuirii lui.
    Este, scrie Pr. Arsenie Boca, şi o „ispită a mântuirii” în care „au căzut mulţi înşelaţi, zicând că-s mântuiţi, când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat”.

    „În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinţenia, misiunea, (…) şi celelate năluci ale minţii înşelate.”

    In carte mai e si povestea aceea a unui preot, cu frica lui Dumnezeu si grija pastoritilor sai, care cerea sa i se arate pentru ce nu poate sa ii traga pe oameni la mantuire.

    Ce ne este ascuns?… Cat de grav este?

    • In Biblie este scris … Tot ce este ascuns va fi dezvaluit; grav este lipsa credintei si raul pe care il facem

    • Draga Carmen,imi cer scuze daca te contrazic,in sensul ca Mintuirea ,nu este o fapta ,nu este un lucru,nu este o stare,sau alte definitii date ,care sint total in afara Bibliei.Cuvintul Domnului ne spune foarte clar ca Mintuirea vine prin credinta,prin Har.Acest Har este definit ca „dar nemeritat”. „…caci prin Har ati fost Mintuiti,prin credinta si aceasta nu vine de la voi,ci este darul Lui Dumnezeu…”

  15. Niciodată și niciunde biserică creștină ortodoxă nu a fost mai arogantă, materialistă, antiumanistă și rasistă decât acuma sub conducerea lui Daniel.

    • Cic, ma tem (in realitate sunt sigura) ca si copilul meu va spune :” Niciodată și niciunde biserică creștină ortodoxă nu a fost mai arogantă, materialistă, antiumanistă și rasistă decât acum, sub conducerea lui „X ! Cumva ca in politica , tot mai amorali si tot mai rupti de cetateni …

  16. dl Liiceanu scapa din vedere un lucru: rugaciunea colectiva are forta de laser. un preot bun care mobilizeaza spiritele ar obtine ceea ce nu reusesc multi sa faca din acest neam. greu de crezut, nu?dar nu imposibil. in plus, romanii e bine sa mai fie si uniti. chiar si de o liturghie.
    suspecta este indarjirea cu care dl Liiceanu insista pe marginea acestui subiect. si tot ce tine de ea. nu cadreaza prea grozav pe profilul sau de intelectual rasat, dar, fie!

    • Ba tocmai ca se impune ! Adevarul nu „cadreaza” cu spiritul cooperatist, cu manipularea, cu prosteala ! Nu am nici o alta relatie cu ortodoxia decat certificatul de botez , cozonacul, mielul..Respect pe cei care tin post se roaga, cred in Dumnezeu , detest pe cei care fac parada cu asta, pupa moaste , se folosesc de slabiciunile oamenilor si pe conducatorii bisericii ortodoxe care lipsesc pe cei care au nevoie de acest sprijin de speranta !
      Cred ca doar adevarul si educatia ne pot mantui/edifica ca persoane ! Neamuri, popoare nu pot fi nici condamnate nici mantuite asa, la colhoz …

    • „…rugaciunea colectiva are forta de laser. un preot bun care mobilizeaza spiritele ar obtine ceea ce nu reusesc multi sa faca din acest neam. greu de crezut, nu?” – Nu, nu e greu de crezut!
      Problema este ca „mobilizarea spiritelor” nu este exclusivitatea celor „buni”!!
      Oamenii sunt fascinati de persoane carismatice, indiferent ca e vorba de preoti sau politicieni.
      Situatia României, dupa 26 de ani de influenta directa, sustinuta si neingradita!!! a preotilor ortodocsi asupra credinciosilor, demonstreaza ca „laserul” poate sa si distruga…si inca, cum!!!

  17. Marcu 12:34.
    Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere si i-a zis: „Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu.”

    bun raspuns

  18. Multe referințe la neamuri în Apocalipsă, ceea ce arată că neamurile au o realitate substanțială în fața lui Dumnezeu. În Psalmi citim

    „neamurile vor fi judecate gustand groaza lui Dumnezeu asupra lor” (Ps. 9:19-20)

    Neamul apare aici ca subiect de drept, neamul va fi condamnat sau răsplătit.

    Mă îndoiesc că dl Liiceanu nu cunoaște asemenea versete, pe care s-a bazat naționalismul religios interbelic, mai ales cel legionar. Sorin Lavric a scris lucruri esențiale despre subiect în cartea despre Noica și mișcarea legionară.

    Textul biblic este echivoc, pot exista mai multe păreri teologice asupra subiectului. Dl Liiceanu, părintele Rafail nu emit altceva decât o părere teologică. Condamnarea filetismului de către Patriarhia Ecumenică nu este un argument convingător, întrucât răul cel mare al filetismului este identificarea bisericii cu natiunea etnică – apariția bisericilor naționale autocefale pe care, din motive evidente, Constantinopolul nu o dorea. Și pe care n-a putut-o împiedica.

    A nu se înțelege că apăr filetismul. Spun doar că el poate fi justificat plecând de la textul biblic. Toate bisericile naționale sunt filetiste in practica, orice ar condamna doctrinar. Filetismul este o presupozitie majoră a eclesiologiei ortodoxe moderne. Ortodoxia se află în contradicție performativă din acest punct de vedere.

    • Se poate argumenta ca filetismul crestin ortodox isi are radacina nu in modernitate (centrifugarea autocefalica de dupa 1848) ci chiar in inchegarea ortodoxiei ca practica religioasa mai legata de Sf Imparat Constantin si de stat.
      Din pacate sfarsitul oficial al prigoanei crestinilor (313) si adoptarea crestinismului ca religie de stat nu a insemnat si o unitate intre crestinii din Roma (mai legati de Sfintii Petru si Pavel) si cei din Constantinopol (mai legati de Sf Constantin), ci o evolutie paralela care a culminat cu schisma din 1054. Cucerirea Constantinopolului (de catre cruciati si apoi de otomani) si convertirea Catedralei Sfanta Sofia a fost lovitura de gratie care a deschis calea unui anume filetism ortodox, definitivat dupa 1848.
      Respingerea filetismului de catre ortodoxie nu este un act gratuit, ci o clarificare a unor realitati (propovaduirea credintei se face in limba oamenilor locului, asa cum catolicismul a renuntat la latina), si o afirmare a unitatii credintei crestine intru Isus.
      In fine, pentru a pune in context acest presupus filetism ortodox trebuie amintite edificiile care onoreaza credinta la nivel supraindividual, de la Templul din Ierusalim la National Cathedral din Washington DC.

  19. Cele doua motive nu se cumuleaza pur si simplu, caci daca BOR tine la dogma (1), nu tine la principiul separarii bisericii de stat (2). Pentru ei nu sunt doua probleme ci un compromis intre o problema (1) si un deziderat (2). Aici vad si raspunsul la intrebare: da, exista catedrale ale mantuirii neamului, in Romania, unde BOR SRL (dar scutita de impozit) face orice sa se imbuibe in continuare pe socoteala acestui „neam”. Santajand electoral de un sfert de secol, incat de facto nu s-a separat niciodata de stat, ce mai conteaza o mica erezie acolo?

  20. Imi pare rau ca trebuie sa scriu aceste randuri insa nu doar anii sub totalitarism ne-au blocat intr-o fundatura ci si anii libertatii desantate si fara responsabilitate si fara respect, adica fara democratie si stat de drept. Pacat ca marii nostri filosofi ai zilelor noastre uneori nu se mai sinchisesc sa mai citeasca si acele istorii care nu le plac, de pilda sa rasfoiasca si istoria bisericii ortodoxe romane sau daca sunt atat de ocupati sa coboare din amvonul egoismului lor si sa intrebe un remarcabil istoric recunscut de comunitatea internationala sau macar un novicce si atunci vor afla cu surprindere ca sintagma de mantuire a neamului se refera la neamul crestinesc si nu doar la neamul romanesc(va rog sa cititi doar cateva din lucrarile de specialitate publicate pe acets subiect inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea in Bucuresti). Altfel multa cerneal si ra neintemeiata la un asa mare intelectual ce mai bine isi vede de domeniul sau filosofic si il rugam sa calca si intr-o bisericuta de lemn din cand in cand ca poate tresarirea vreunui vrednic stramos il va lumina…nadajduim in Domnul!

  21. De acord cu Dumneavoastra Gabriel, numele poate fi ales mai bine, oportunitatea unui astfel de proiect este de discutat, alegerea constructorului si finantarea la fel, insa suntem contemporani cu cea mai importanta marturisire de credinta a romanilor si asta e motiv de bucurie.
    Avem un proiect care uneste romanii in credinta si se materializeaza dupa multe incercari; sa speram doar ca BOR va fi deschisa la o dezbatere publica a numelui Catedralei, in conditiile in care Hramul a fost bine stabilit (Sfantul Andrei si Inaltarea Domnului).

    Cateva propuneri si comentarii:
    „Catedrala Nationala/ a Romaniei/ a Neamului” – nu e departe de Mantuirea Neamului, conotatia etnica/nationala apare mai importanta decat credinta in sine.
    „Catedrala tuturor romanilor” – sugereaza unitate, insa nu toti romanii sunt credinciosi/ortodocsi
    „Catedrala Romana a Sfantului Andrei” – onoreaza Apostolul romanilor, insa onoarea apartine adevarat si in primul rand Domnului.

    Sustin mai degraba un nume in genul:
    „Catedrala Romanilor intru Hristos” – care inmanuncheaza credinta, ecumenism, unitate nationala, si aseaza Mantuitorul la locul de onoare care i se cuvine.

    (Se poate face si un concurs online de nume: englezii au facut recent asa ceva si au botezat un vas de cercetare oceanica „Boaty McBoatFace”… insa credinta e mai apropiata de merit si adevar decat de democratie – ex: pentru a combate inexactitatea si futilitatea detaliilor fara de sfarsit care pot deruta elevii, se stabileste prin vot democratic ca valoarea lui pi sa fie rotunjita la 3 :)

    Domnul sa ajute romanii sa aibe credinta si sa se iubeasca unii pe altii!

  22. In liturghia Sfintului Ioan Gura de Aur, oficiata de toate bisericle ortodoxe din lume, se spune textual:
    ” Mintuieste Doamne POPORUL Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta ! ”

    Cum commentati, Dle Liiceanu?. Este oricum vorba de o intuire colectiva, nu individuala.

    • Poporul si mostenirea se refera la credinciosi si credinta, nu la etnicitate si posesiuni materiale.
      Este o transformare calitativa (ontologica) pe care o aduce Isus in lumea cunoscuta (materiala) si o necesitate pentru a ajunge in Imparatia Domnului.
      edificatoare sunt mai multe pasaje din Biblie, insa cel mai categoric mi se pare urmatorul (adaptat)
      „binecuvantat fie sanul care te-a alaptat” spune o femeie catre Isus; „mai degraba binecuvantati sunt cei care aud Cuvantul Domnului si il urmeaza/respecta”

  23. Dle Liiceanu, afirmati ca:”De nicăieri în Evanghelii nu rezultă că Isus a intrat în lume ca să mântuie un neam.”
    Evanghelia dupa Matei, cap 1-20 si 21 spune :”20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
    21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. ”
    Cum comentatzi „căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. „?
    sau
    „Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.”
    si:
    „– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţei!”
    Matei 15-21,24
    chiar daca in final Credinta Canaanitei e vindecatoare.

    • Din pacate trebui sa afirm ca domnul Liiceanu nu are dreptate. Crestinismul a aparut ca o secta in cadrul religiei iudaice, care era cea mai etnocentrica religie si a ramas asa pana azi.
      Sunt numeroase texte din Torah, dar si din Noul Testament care probeaza asta. Domul Liiceanu citeaza selectiv doar cateva.
      Chiar Isus Hristos vorbeste cu dispret de samartineni, care erau totusi apropiati de nucleul iudaic.
      Deschiderea spre alte neamuri a fost fortata de catre apostolul Pavel, un evreu de cultura greaca si cu cetatenie romana, in ciuda opozitiei unei parti importante a apostolilor. Fara apostolul Pavel crestinismul ar fi ramas una din multiplele religii al Orientului Apropiat.

  24. Daca crestinii nostri s-ar fi nascut in Arabia Saudita ar fi fost musulmani. Daca s-ar fi nascut in Tibet ar fi fost budisti. Etc. Poate ca n-ar strica ca toti religiosii sa aiba oarece dileme …

  25. Doar suflul de Jalaluddin Rumi

    Nu sunt Crestin, Evreu, Musulman, nu sunt Hindu,
    Budist, Sufi sau Zen

    Nu apartin niciunei religii sau culturi

    Nu vin din Est sau din Vest, din ocean
    sau de pe pamant, nu sunt natural sau eteric sau
    compus din elemente

    Eu nu exist, nu sunt o entitate in aceasta lume sau
    in urmatoarea, nu ma trag din Adam si Eva
    sau dintr-un mit al creatiei. Locul meu e nicaieri, o dara invizibila.

    Nici corp, nici suflet

    Apartin celor care ma iubesc, care au
    vazut cele doua lumi ca una, pe care
    o cheama si o stiu, prima si ultima,
    de afara si dinauntru, doar acelui
    suflu al respiratiei fiintei umane.

    Eventualele inadvertente in traducerea din engleza imi apartin.

    Versiunea in engleza care a stat la baza traducerii:

    https://themysteryofchrist.wordpress.com/2013/10/28/only-breath/

  26. Ia sa vedem ce spune Sf. Biblie, Epistola catre galateeni a Sf. Ap. Pavel,
    27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
    28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
    29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.

    Deci un adevarat crestin nu are nationalitate, a lui este cetatenia universala divina; el vede in toti oamenii aceiasi concetateni divin creati, cu totii copiii lui Dumnezeu. A crede ca un neam se mantuieste si, pe cale de consecinta, altele nu, este primul pas catre nationalism, urmatorul fiind fascismul – credinta ca, de vreme ce neamul tau se mantuieste si celelalte/altele nu, esti superior prn aceasta.

  27. Preamărit să fie Tatăl Sfânt Ceresc !
    Preamărit să fie Fiul Său Veșnic Iubit, Răscumpărătorul lumii, Adevăratul Prieten al oamenilor, Domnul nostru Iisus Christos!
    Preamărit să fie Spiritul Adevărat și Mângâietor al lui Iisus, de la Tatăl nostru Sfânt Ceresc !
    Preamărită să fie Mama Sfântă a lui Iisus, Pururea Fecioara Maria !
    Slăviți să fie Toți Sfinții, Prietenii lui Dumnezeu !

    E clar că de la Turnul Babel oamenii nu se mai înțeleg, din cauza mândriei ! Veniți să ne smerim, să ne închinăm și cădem la Christos, Cel Ce ne dă MÂNTUIREA, personal, și național, și internațional ! E clar că mândria e păcat capital și ne face să pierdem MÂNTUIREA, și național, și internațional !

    Frate Gabriel Liiceanu, mulțumesc pentru
    că mi-ați dat ocazia să-L laud un pic, insuficient oricând, pe Mântuitorul fiecărui om, pe Cel Ce ne-a răscumpărat și ne răscumpără permanent din sclavia Satanei, din moartea eternă, și ne-a făcut și ne face permanent fii ai Tatălui Sfânt Ceresc, pe Domnul nostru ( al românilor și al oricăror etnii, neamuri,limbi, popoare ) Iisus Christos !

    Frate Dan Nicolescu,
    „POPORUL” din „Mântuiește Doamne POPORUL Tău…”, are sensul de totalitatea oamenilor care cred în Christos, după cum este și în altă rugăciune: „Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce de bună voie, POPORULUI Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i Christoase Dumnezeule…”. Adică poporul creștin în ansamblu. Cuvântul „creștin” vine de la „Christos” ( în latină Christus = Hristos; christianus = creștin ) . Sfântul Apostol Petru scrie despre creștini că sunt „neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu…”( I Petru 2, 9 ).

    Referitor la mântuire în sensul de izbăvire de turci, unguri etc, prin Războiul de Independență, Războiul I Mondial etc, cred că Iisus a spus să renunțăm la războaie, când i-a spus lui Petru să pună sabia înapoi în teacă …(Matei 26, 52). Dar mi se pare că neamurile (națiunile) „creștine” nu sunt chiar „creștine”, căci se omoară între ele, chiar creștini ortodocși contra creștini ortodocși, ca rușii cu ucrainenii. Mântuitorul Christos nu este prețuit, iubit încât să-L ascultăm și să-I împlinim cuvântul. Când Mântuitorul Christos e prețuit armatele rivale se împacă la picioarele lui „Christo Redentor”, cum au făcut Chile și Argentina. E urgent necesară o catedrală sau o statuie cu hramul ” Hristos Împăratul Păcii” între Rusia și Ucraina !

    http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2015/09/vladivostok-cea-mai-inalta-statuie-lui_42.html

    Hallelujah ! Lăudați-L pe Dumnezeu !

  28. Este exact Catedrala Mantuirii Neamului. Mantuire dupa ce ne-am „pacatuit” in comunism, am lasat sa fie demolate cladiri istorice si sate intregi, am lasat sa fie demolate biserici in Centrul Vechi fara sa ridicam un deget sau sa spunem ceva. Am suportat fara sa cracnim 50 de ani de comunism. De aceea e mantuire si de aceea e neam, nu din cauze nationaliste- din contra, pentru ca noi suntem vinovati, individual si colectiv, cu biserica ortodoxa in frunte alipita puterii politice.

    Mie mi se pare un nume foarte bun. Doamne-ajuta, si sa nu uitam ca Romania toata e o biserica (Gradina Maicii Domnului) si ea e de fapt Catedrala Mantuirii Neamului nostru.

    • „Centru Vechi”, asa cum ii este numele inseamna ca este vechi. Cladirile de acolo erau vechi, adica erau subrede. In plus subrezite de cutremurul din 1977. Pe de alta parte, oriunde in lume, cladirile vechi si subrede se darama, pentru a face loc unora noi.
      Totusi, niciunde in lume nu s-a mai facut ceea ce s-a facut in Romania: Biserici translatate in totalitate pe un amplasament nou. Daca te informezi in amanunt, cu privire la acest aspect, o sa ai o maaare surpriza cant o sa compari numarul de biserici demolate fata de cel de biserici translatate.

      PS 1. Daramarea unei biserici nu inseamna distrugerea unei religii, nu-i asa ?
      PS 2. De ce oare cei care „pun botu” la manipulari, fara sa se informeze, se declara de obicei „buni crestini” ? O fi vreo legatura?

  29. Chiar daca Romania stagneaza in postcomunism, biserica a trecut la capitalism!Asa ca ,,printii bisericii”, odata cu resedinte de lux, cu gip-uri si avere, trebuie sa aiba si un palat pe masura lor, in care poporul sa simta fizic inaltimea noii ordini duhovnicesti.Denumirea de ,,catedrala mintuirii neamului” nu exprima ceva din continutul pe care-l ,,combate” (cu sirg) autorul – nefiind o iesire inafara limitelor crestine.Este vorba de o simpla expresie bombastica, impresionanta pentru omul simplu, pe care nu-l putea convinge altfel, ca oricit de saraca ar fi Romania, ea are nevoie si de ,,tichia de margaritar” crestina…

  30. Lucrurile sunt atat de simplu de inteles din Biblie… Nu e destul de clar ca Biblia,de la inceput pana la sfarsit se adreseaza evreilor ? Isus insusi a fost evreu si spune clar in Matei 15:24 „Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel „. Isus,pe Israel a venit sa-l mantuiasca si mantuirea a fost directionata catre indivizi nu catre intregul popor ca dovada ca ,la apocalipsa care a avut loc in anul 70 ,cea mai mare parte dintre evrei au fost ucisi iar o parte s-a refugiat care pe unde a apucat,Israelul fiind desfiintat ca stat si ca tara.Ierusalimul a fost facut ogor si nu a mai existat timp de 2000 de ani. Apocalipsa lui Ioan ,pe care unii,precum ortodocsii inca o asteapta,s-a petrecut in anul 70 DH. si ea s-a referit si a avut drept obiectiv numai poporul evreu.Atunci,ce Ortodoxie,ce mantuire,ce Catolicism,ce religie? Toata Biblia e la timpul trecut si tot ce e scris acolo s-a intamplat deja.De ce nu deschideti ochii mintii sa intelegeti ce s-a intamplat si ce se intampla ? De ce nu cititi Biblia cu atentie si facand un minim efort de logica ?
    Ce intelegeti voi cand Isus le spune celor carora le vorbea acum 2000 de ani : ” Adevarat va spuna ca multi dintre cei ce sunteti aici,nu veti muri pana la venirea sfarsitului” adica pana la apocalipsa si a doua venire a lui Isus ? Nu intelegeti nimic pentru ca daca intelegeati nu mai asteptat sfarsitul lumii ci vedeati in cuvintele lui Isus adevarul.Acuma,ortodoxia romana,o plaga a societatii romanesti,se cazneste sa mantuiasca neamul ,facand o casa mare.Cata prostie si ignoranta si nesimtire ! Si cati ” intelepti ortodocsi isi dau cu parerea aici ! Inteleptilor,puneti mana si cititi Biblia cu atentie si intelegeti ca tot ce faceti este in zadar.Ce a fost sa se intample,s-a intamplat deja,iar voi sunteti niste rataciti prin lume. Dar ,cum sa pricepeti daca aveti mintile blocate si Dumnezeu nu va lumineaza ca sa intelegeti ? Asta este marea tragedie umana.Oamenii cu mintile intunecate incearca sa conduca lumea spre lumina dar o calauzesc spre prapastia ignorantei si a lipsei de intelepciune.

    • „Ierusalimul a fost facut ogor si nu a mai existat timp de 2000 de ani. ”
      Chiar asa? Bag seama ca imparateasa Elena mergea la un ogor in sec 4, iar bizantinii ridicau acolo biserici prin sec 6, cand arabii au cucerit Ierusalimul in sec 7 aici exista un patriarh crestin cu biserici infloritoare, tot pe un ogor. Mai traziu cruciatii formau acolo un regat tot pe un ogor, iar Soliman Magnificul construia zidurile care se vad si azi tot in jurul uni ogor.

  31. Isus nu a venit pentru toate neamurile, cum spune dl. Liiceanu, ci doar pentru evrei. Iata un citat din Matei 15:
    22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
    23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
    24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
    25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
    26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.

    • @comercio – continuare Matei 15
      27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă fărămiturile cari cad de la masa stăpânilor lor.”
      28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.

  32. „Există catedrale ale „mântuirii neamului”?”

    Nu ştiu, dar sună prea pompos, ca şi „Casa Poporului”.
    Nu intru în disputa teologică, pentru că nu duce nicăieri. Doar ne dezbină.
    Denumirea se mai poate schimba şi aş propune o denumire mai modestă: Catedrala Recunoştinţei. Eu cred că am fost ajutaţi să ieşim din fundătura comunistă şi, sigur, se cuvine să mulţumim şi să fim recunoscători Domnului.

  33. Nu am nici o problema cu mantuire tutoror dintrun neam, cum ar fii poporul roman. Daca tot de mici sunt primiti in imparatia lui Dumnezeu prin mijloacele Harului care este si Sf. Botez, de ce sa nu si creasca catichezati si invatati Credinta Crestina. Sunt multe ispite in viata care vor sa ne fure mantuirea.

    De ce sa nu ne pazim si avea grija sa stam la poalele Crucii si ascultam glasul Mantuitorului ?!?

  34. DEX : A mantui :(În limbaj bisericesc) a ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.

    Iertarea pacatelor ar veni de la prezumtivul ‘Creator al tuturor vazutelor si nevazutelor’, al intregului univers, univers alcatuit din miliarde de galaxii, fiecare galaxie alcatuita din miliarde de sisteme solare, galaxiile aflandu-se, una fata de alta, la distatante de miliarde de ani-lumina (un an-lumina = 10.000 de miliarde de Km.).
    Creatorul din prezumtia crestinismului creaza, individul, fiecare componenta din acest univers infinit (om, furnicuta, pietricica, garoafa, etc.) si ii poarta de grija fiecareia, omul fiind preferatul Sau, ‘facut dupa chipul si asemanarea cu Sine’.
    Astrofizicienii considera ca universul s-a creat pe sine (cu ‘s’ mic, nu S mare!), isi este propriul creator.

  35. Toata disputa despre construirea acestei catedrale, mascata sub argumente economice de arhitectura nationala sau, mai recent, teologice, ascunde in spatele in spatele ei, in fapt, o opozitie asharnata la insusi proiectul catedralei. Este opozitia celor care nu cred in identitatea nationala si ne promoveaza zilnic o cultura cosmopolita, globalizanta. Cei care stiu cate ceva despre cultura romana veritabila vor observa ca tot ce ramane de valoare a avut o puternica vana nationala, ca sa nu spun nationalista. Comunistii au fost primii care au venit cu intenationalismul proletar si n-a ramas mai nimic din ce s-a scris atunci.
    Domnul Liiceanu a renuntat sa mai atace proiectul pe linia grandoarei lui si vine cu argumente teologice. Disputa asupra numelui imi pare desueta iar argumetele teologice ridicate de domnul Liiceanu discutabile. Am scris mai sus ca pana la apostolul Pavel atat iudaismul cat si crestinismul timpuriu erau etoncentrice si exclusiviste. A mai argumenta pe aceasta linie este superfluu.
    Este adevarat ca mantuirea este individuala, dar pacatele pot fi colective.
    Daca o natiune poate avea un pacat colectiv, sa luam, de exemplu, complicitatea colectiva a germanilor la crimeler naziste, nu pricep de ce o natiune nu-si poate propune si o ispasire colectiva a pacatelor. Un comentator, Gelu S, spunea mai sus ca aveam de ispasit o vina colectiva, de natiune eminamente lasa, si poate ca e timpul de a face ceva care sa ne ridice, macar in ochii nostri, deasupra a ceea ce am fost in trecut.
    Imi veti spune ca e mai bine sa construim spitale, va garantez ca banii care merg azi la catedrala vor fi oricum furati daca nu ajung la destinatia actuala. Un preot cu har mi-a spus odata ca toti cei care au contribuit la constructia unei biserici intr-un sat sarac din Moldova, n-au fost mai saraci la sfarsitul proiectului, dar nici cei care n-au contribuit n-au fost mai bogati. Greu de verificat afirmatia acestui crestin veritabil, ceea ce e greu de contestat este ca peste o generatie nimeni nu intreaba daca Ateneul din Bucuresti sau Teatrul National din Iasi s-au facut prin renuntarea la construirea unor spitale. Judecata poate fi extinsa la catedrala din Koln la domul din Milan sau la orice edificiu recent din Lumea Noua. Este o judecata cinica dar natiunile mari iau decizii pe baza unor judecati foarte cinice. De loc surprinzator nici una din aceste natiuni mari nu sunt natiuni ortodoxe.

    Unii intectuali, pe care-i stimez inca, spun « …e vorba de identitatea noastră ca nație, noi suntem cu lemnul și cu spațiile mici, de asta când plimbăm un străin prin Capitală îl ducem la Muzeul Satului ».
    Da, ii ducem la Muzeu Satului pentru ca nu avem ce le arata altceva. De mai bine de 3 milenii satul n-a produs nimic semnificativ pentru civilizatia umana. In burgurile germane s-a inventat tiparul si tot acolo s-a scris muzica lui Bach si filozofia lui Hegel si Kant, pe care sunt sigur ca domnul Liiceanu o apreciaza.
    Tragedia romanilor este ca au contruit in lemn, un material usor degradabil. De aceea nu avem nici un monument serios construit inainte de 1880 in timp ce maghiarii au umplut Ardealul cu catedrale majestuase. Daca mergeti in Franta sau Anglia rurala veti gasi nu numai castele si catedrale gotice din sec XII, dar si case care au peste 500 ani. In Romania nu avem decat cateva case mai vechi de 250 ani (doar niste cule boieresti din Oltenia si casa Dosoftei din Iasi) si nici o cladire serioasa din lemn. Avem doar niste bisericute de lemn de cel mult 300 ani.
    Nu sunt convins ca artistii si intelectualii romani de azi sunt prea vizionari. Intelectuali francezi mai de soi s-au raliat impotriva planurilor baronului Haussmann, iar mai tarziu impotriva construirii turnului Eiffel. Si toti au fost invalidati de istorie.

    Ma intriga ca promotorii globalizarii ne indeamna sa construim in lemn si mic. E o gandire de natiune fara ambitii, o gandire de natiune perdanta. Personal vad un conflict de idei in a promova globalizarea si in acelasi timp a indemna la a construi in lemn si mic, cu alte cuvinte a nu tinti foarte sus. Ceea ce e bizar este ca nu nu vad pe nimeni opunandu-se construirii unor mall-uri uriase, blocuri de zeci de etaje (de apartamente sau birouri) tuflite printre edificii neoclasice de pe Calea Victoriei, cele recente nefiind nici romanesti ca arhitectura, nici frumoase si nici neaparat trebuincioase.
    Ideea centrala in dezbatere este daca trebuie sa ramanem o tara fara nici o ambitie, repetand ceea ce au facut stramosii nostri sau putem sa imbratisam si altceva.
    Problema nu este daca trebuie construita sau nu catedrala. Mai important este daca catedrala aduce un plus de energie vitala natiunii romane, daca mobilizeaza romanul dandu-i incredere ca poate face ceva majestuos, sau e doar ambitia unor prealati cu o cultura limitata dobandita in manastiri si doctorate in universitati celebre precum Salonic.

    Daca trebuie sa avem o noua catedrala (si proiectul nu e nou, el dateza din timpul lui Carol I) ea trebuie sa fie majestuasa, sa impresioneze, sau sa nu fie deloc. Cine a vazut catedrale gotice din Franta, Germania sau Anglia, ca sa nu mai vorbim de San Pietro, intelege ca a construi o bisericuta (+/- din lemn) in centrul Bucurestilor e o gluma.
    Concluzia mea este ca toti cei care se opun acestui proiect invocand argumente teologice sau de alta natura, nu vor nici un fel de catedrala. Este un punct de vedere valabil, dar de ce trebuie sa ne ascundem in spatele degetelor si sa n-o afirmam raspicat?

      • A trai in secolul 21 nu ne elibereaza de aservirea tipica secolului 13. E doar o deosebire de metode (si de iluzii).
        Antistene promova virtutea si nu placerile. Daca Antistene ar trai azi ar plange in hohote vazand oamenii secolului 21 inchinandu-se in temple numite shopping malls si multiplexuri.

    • Cladirile monunentale din trecut pe care le admiram azi sint rezultatul unor structuri sociale care nu puneau in prim plan individul cetatean. Banii din care au fost facute nu reprezentau un „buget public” apartinind cetatenilor si gestionat in numele lor de conducatori. Exemplul extrem sint piramidele, care consumau o mare parte a resurselor Egiptului timp de zeci de ani, doar pentru interesul faraonului (considerat insa zeu intrupat).
      In lumea moderna, asa ceva ar trebui sa devina in principiu imposibil. De-aia este anacronica Casa Poporului, pentru ca in secolul 20 in restul lumii occidentale proiectele faraonice din „bani publici” nu-si mai aveau locul.
      Nu e cazul sa recuperam acum monumentalitatea care ne-a lipsit de-a lungul istoriei, mai ales ca economia nu re inca in cea mai buna forma. Altfel, devine aplicabila vorba „Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar”

      • Precum Harun al Rashid va dau si dvs dreptate. Spuneti ca secolulul in care traim resusele n-ar mai trebui cheltuite pe piramide sau alt tip de constructii monumentale. Asa ar trebui, dar vedeti ca in fiecare zi taxele cetateanului sunt risipite pe cheluieli din care nu ramane nimic: bugete pentru inarmare, razboaie pe aiurea. Acest lucru e valabil mai peste tot, nu doar in Romania. Nu vad nici un intelectual de marca radicand astfel de probleme, macar aducand argumente filozofice.
        Cel putin aceasta constructie va da de lucru unor muncitori romani care nu vor mai trebui sa mearga la cules de capsuni in Spania.
        Daca in fiecare an s-ar construi in Romania ceva care sa ramana, chit ca filozofic sau ideologic nu ne place, tot ar fi ceva. Am trecut in ultimii 25 ani de cateva ori pe langa Casa Radio de pe Cheiul Dambovitei, o ilustrare socanta a incapacitatii noastre de a reda valoare unui proiect, bun sau prost pornit, a impotentei societatii romanesti de a se ridica in picioare.
        Imaginati-va pentru o clipa ca putem face ceva frumos si majestuos, ca putem iesi din neputinta in care am intrat. Natiunile se misca si se ridica prin idei. Chiar daca nu esti crestin, nu poti sa nu recunosti valoarea mobilizatoare a ideilor (La inceput a fost Cuvantul/Logos) si in special a ideilor puse in practica. Nu stiu daca BOR este organismul care ar putea reda vigoare natiunii romane, ma indoiesc serios chiar, dar din pacate nu vad nimic altceva.
        Citesc din publicistica intelectualilor de mai ieri si de azi, si nu pot sa nu observ lipsa de impact si de vigoare a productiei acestor intelectuali. A fi bun european sau activist al unei societati deschise nu e suficient daca nu intelegi nimic din ce se petrece la tine in cartier.

        • Inteleg dorinta dumneavostra ca romanii sa cladeasca impreuna ceva care sa ramina. Dar nu sint sigur ca acel ceva trebuie sa fie o structura care sa se vada de departe. Asta in conditiile in care atitea lucrari de infrastructura care ar putea da de lucru muncitorilor romani fiind platite de contribuabilii altor tari, prin fonduri europene, nu sint realizate sau finalizate.
          Cred ca ar trebui mai intii sa incercam sa le lasam copiilor nostri o societate de care sa fie mindri si din care sa nu isi doreasca sa fuga cit mai repede prin emigrare. Una bine si inteligent organizata, in care integritatea demnitarilor si a functionarilor sa fie ceva de la sine inteles.
          Si daca vorbim de catedrale, una in care valorile crestine sa fie predominante atit printre cetateni cit si printre conducatori (evlavie, cinste, iubire pentru cei in nevoi, etc, iar nu egoism, ipocrizie, coruptie, indiferenta si xenofobie). Cit timp societatea e bolnava sufleteste, ridicarea de edificii religioase impunatoare pare sa aduca mai degraba a slava desarta.

          • Nu stiam de vechimea acestei casa. Pentru ca vorbiti de Botosani in urbea dvs este cea mai veche biserica din Moldova: biserica Armeneasca!

        • @Cinicul – cam scumpă maniera asta de a crea locuri de muncă. Iar o persoană religioasă ar trebui să încadreze un asemenea argument la capitolul fariseism. Asta dacă ar fi și un credincios autentic, nu doar o persoană religioasă.

          În realitate, o asemenea construcție megalomanică aduce satisfacție psihică unor oameni cu un anume tip de educație. Și împotriva satisfacției psihice nu există argumente raționale, oamenii vor continua să se ocupe cu ceea ce le oferă satisfacție psihică. Indiferent dacă e vorba de bătutul nevestei și al copiilor, de dat vecinului cu toporul în cap sau de construit biserici monstruoase. Astfel de manifestări nu trec decât prin educație, dar ”de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”.

          • Batutul nevestei si copiilor merg mana in mana cu ridicarea de casute din lemn sau chirpici, cu se poate si asa si lipsa de mandrie si aspiratie. In felul acesta am ajuns in haznaua istoriei. Daca normanzii ii lasau pe englezi in bordeiele lor azi nu mai admiram Salisburry sau Winchester si nici Magna Carta.

    • Atat articolul cat si discutiile sunt interesante nimic de zis si punctele de vedere pe care le expui se sustin destul de bine dar doresc sa fac o precizare fiindca vorbesc despre ceva cunoscut mie avand rude, profesori in Botosani.
      Cred ca in Ardeal sunt case in afara de cule sau conace sau castele nobiliare -boieresti care sa treaca de 200 de ani dar in Moldova si Muntenia in orase nu sunt case mai vechi peste cele de la sfarsit de secol 19, decat poate doar cateva asa cum spui. O astfel de casa monument istoric se afla in Botosani si a fost construita pe la 1770 de strbunicul sau str strabunicul lui Nicolae Iorga , respectiv negustorul Manolache Iorga si probabil ca avand legatura cu Iorga , de aceea a scapat de demolarea ceausista , este monument istoric si a fost sediul Muzeului de Etnografie, pana cand revendicata de fostii proprietari a fost preluata de acestia, statul dezinteresandu-se complet de aceasta. Asa functioneaza maretul patriotism romanesc mai de neam, mai de oras, cu surle si tobe si cu lasarea patrimoniului istoric sa se duca pe apa sambetei, acuzand actualii proprietari care nu au bani sa o intretina si acum voi glumi, adica acestia nu au facut-o crasma sau bordel ca atunci se gaseau bani sau poate sa o fi demolat (nu se poate fiind monument istoric, dar in cardasie cu patrihotii care ne conduc judetele si tara nimic de acest soi nu este imposibil )

      vezi si http://www.romania-actualitati.ro/casa_manolache_iorga_in_paragina-52177

  36. Catedrala aia nu este altceva decat un Babilon pur romanesc, o grandomanie ortodox nationalista, ca nu-i asa doar un bun ortodox poate fi si un bun roman si invers. Macar de v-ar da minte dumnezeu sa va opriti aici…

  37. BOR face parte din folclorul local, foarte bine integrata mentalitatii românesti, cu care este, evident, consubstantiala!
    De aceea, ce rost are sa-si complice existenta confortabila, batându-si cuie in talpa cu aprofundarea textelor sfinte?
    „Scrie clar in Biblie” striga, spumegând de furie, fericitul credincios!
    El stie exact ce-i aia „mântuire”, la ce foloseste, si o vrea neaparat, macar pentru copii!
    O da si el ce-o trebui pentru biserica, ca merita investitia! Paradisul, nu-i de colea…
    E inimaginabil ca BOR sa doreasca modificarea unei situatii care-i este ultra-favorabila!!!
    Fara surprize, va ramâne surda la mesajul dlui Liiceanu si, accesoriu, se va re-auto-victimiza ca sa sporeasca furia crestina a ortodocsilor, absolut legitima cand e vorba de „prigoana”, asa cum (trebuie sa!!!) scrie, undeva in Biblie…!?

    • Constructia are sens ca o reparatie istorica … avand in vedere ca banii fusesera alocati si s-au cheltuit pe altceva.

      Sigur putea fi o ocazie de reinnoire arhitectonica a orasului daca am fi apelat la Mario Botta … Cred ca putea fi interesant, frumos …

  38. Cu respect si apreciere pentru domnul Liiceanu, legat de ideea ”Biserica nu mântuie cetățenii unui neam, ci pe creștini.” conform Bibliei, ”în nimeni Altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor cap.4, versetul 12), ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în EL să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan cap. 3 versetul 16) și altele.
    Domnul Isus Hristos este Mântuitorul (Nimeni Altul), deci nici biserica nu mântuiește, ci doar EL.

  39. Am vizitat ieri cu ocazia Noaptea Muzeelor, asa numitul/zisul muzeu de arta contemporana, gazduit pe 4 etaje in aripa din 13 Septembrie a Casei-zise-a Poporului.
    Toate parcarile din interiorul curtii Casei poporului erau APROAPE GOALE (si foarte neingrijite, cu betonul spart, cu resturi de sticle de plastic si ambalaje-cu toate ca erau o multime de angajatiplatiti de la Bugetul Statului care faceau grupuri de discutii in curte- bineinteles ca platiti fiind , adica in timpul programului de lucru. (Jandarmi, ingrijitiori, personal muzeu , voluntari etc)
    DAR PE NOI, IN CALITATE DE VIZITATORI LA MUZEU, NU NE-AU PERMIS SA INTRAM CU MASINA.
    Am cautat loc de parcare in zona, in afara Casei Poporului, dar nu se poate gasi. Nu au locuri nici locatarii din blocurile din apropiere, dar pentru noii veniti.
    Am lasat si noi masina la vreun km de poarta B pe niste maldare de pamint neamenajat, ca si alta lume din zona.
    Apoi am plecat ambitiosi catre Poarta B. Jandarmul ne-a spus ca nu ne lasa sa intram cu masina deoarece „o sa vina f multa lume” . Totusi erau unele masini care intrau.

    In interior , cea mai interesanta expozitie mi s-a parut, cea care exemplifica dezertificarea oraselor din Romania in ultimii 25 de ani si declinul demografic.

    Uitindu-ma de la etajul 4 catre Catedrala in constructie cu 6 macarale f inalte imprejur si uitindu-ma la fatadele exterioare ale Casei Poporului, care sunt intr-un stadiu avansat de degradare, m-am gindit ca ar fi fost poate mult mai inteligent si economic pentru cetatenii romani, care suporta toate cheltuielile cu aceasta Casa mult prea mare (pentru ca noi romanii sa o putem intretine din banii strinsi din taxe si impozite) – sa o fi DONAT BISERICII ORTODOXE ROMANE , sa-si faca catedrala in ea si in felul acesta ne mintuiam si noi ca popor.
    Mai departe ar fi putut Biserica sa intretina aceasta constructie uriasa si inutila ca functionalitate, si putea avea si recordul ca cea mai mare catedrala de pe glob.
    Bagam si noi Parlamentul in niste cladiri de birouri normale, moderne si eficiente, cu o chirie mica sau cumarate pe preturi modice (caci este criza la imobiliare si se vinde ieftin)

    Acum cu noua Catedrala, bietii enoriasi si cetateni romani, vor trebui sa intretina inca o cladire megalomanica ,. tot din banii lor.

    Vai de bietii romani, ca trebuie sa munceasca pentru ambitiile unor puternici ai zilei si ei sa nu se aleaga cu nimic din viata pe care o duc. O sa fie rasplatiti in lumea de apoi. Acum, aici trebuie sa se sacrifice.

    Cladirea Casei Poporului ( care de fapt nu este a Poporului, ca nu ne lasa Jandarmii platiti din banii nostrii, nici macar sa intram cu masina sa vizitam un muzeu) este o GAURA NEAGRA FARA FUND. Ea va inghitii f multi bani in fiecare an. Toate finisajele exterioare vor trebui inlocuite. POATE SA FACA cineva un reportaj si sa vada in ce hal sunt. In plus odata intrati in interior, regasim spatii goale, neutilizat rational, si greu de utilizat in mod normal, datorita inaltimii etajelor si proiectarii initiale.
    Dezastru.
    INVESTITII FARA NOIMA si INUTILE.

    VAI NOUA !

    • Ati atins un punct dureros. Scriam mai sus despre dezastrul de la Casa Radio, o cladire mai mica si mai centrala, pe care statul democratic si secular roman n-a fost in stare s-o termine in ultimii 25 ani.
      Daca Catedrala MN va fi finalizata va fi o palma usturatoare data acestui stat ineficient si corupt, dar si intregii societati civile romanesti, societate civila care gaseste energia sa combata constructia unei catedrale, dar nu si pentru a misca inainte niste proiecte deja incepute.
      Sa fie BOR, pe care o recunosc inchistata intr-un sistem de relatii feudale, cu un cler obscurantist si needucat, si la fel de corupta precum statul roman, mai eficienta in administratrea bunurilor sale? Daca da e trist.

    • Multumesc pentru „cartea postala”!
      Mi se pare edificatoare de o stare de fapt care s-a inradacinat in societatea româneasca, si anume neseriozitatea si superficialitatea, in toate.
      Mult vânt, multe vorbe, multe angajamente si juraminte pe Biblie, dupa care…fiecare revine la indeletnicirile lui preferate : unii stau, altii fura, si cu totii se dau foarte importanti si se arata grijulii! Numai ca…iar nu le iese, concret, nimic bun, deci o iau de la capat, exact la fel, sarguinciosi!

  40. Ne aflăm în fața unui fenomen observat. Credința (ortodoxă) la români. Firesc observația este influențată de observator. De capacitatea lui de observare, de …dotarea de care dispune. Credința, ca orice fenomen social, lucrează cu persoane sociale, nu cu indivizi. ea se adresează persoanei dintr-o comunitate. Comunitatea ortodoxă, în acest caz. Observatorul compară esența credinței cu o cuantă de energie din fizică, dar , pentru a-și susține observația pe dotarea proprie face o eroare. Persoana în cadrul religiei nu este cuanta din fizică, ci molecula, ultima parte dintr-o substanță care-i mai păstrează proprietățile. Molecula-persoană face parte din substanța-comunitate ortodoxă. Comunitate care poate fi, familie, trib, grup, popor, țară…neam. Neamul este un nume care poate fi orice din cele enumerate. Credința manifestată în molecula-persoană este prezență în substanța credincioasă-neam. Acum să revenim la esența credinței, cuanta-credință. Ce ar putea fi? Observând cu atenție fenomenul numit credință, alcătuirea lui ultimă este o sumă de cuvinte, spuse și auzite, citite ori scrise și gesturi care le însoțesc ori le înlocuiesc. Nu există act de credință fără cuvinte. Gesturile religioase sunt partea vizibilă a unui dialog interior. Forma ultimă prin care se manifestă credința este cuvântul, spus ori auzit. Credința este o viziune bazată pe un limbaj. Din acest punct de vedere nu există nici deosebire față de oricare viziune umană, inclusiv cea științifică. Știm că în viziunile științifice forța lor este dată de utilizarea practică în obținerea de rezultate prezise. În cazul lor se caută ultima esență a lumii materiale, cuanta. În cazul credinței căutarea este cea a mântuirii, a intrării în comuniune cu Dumnezeu, a întoarcerii în Raiul din care omul a fost izgonit. Calea acestei căutări este aflarea Cuvântului Lui Dumnezeu și este formată din ritualuri religioase publice ori individuale în intimitate. Ambele căi sunt date de Cartea Sfântă și de celelalte cărți ale Bisericii. Mântuirea se atinge prin folosirea celor căi parcurse împreună. Elementul ultim al descompunerii acestor căi este Cuvântul lui Dumnezeu. Primit în intimitate ori în Biserică.El este cuanta credinței. Primirea lui în intimitate duce la mântuirea personală, cel primit în colectivități duce la mântuiri colective, inclusiv a neamului.Este vorba despre o cuantă de energie spirituală, venită prin Cuvânt, care acționează asupra unei colectivități, prin indivizii care o formează. Este similar cu acțiunea cuantei de energie solară asupra unei specii prin indivizii ei. De ce să-i limităm Măreția Lui Dumnezeu? Dacă poate să facă ceva cu un om, nu poate face același lucru cu neamul lui? Mai ales că Dumnezeu lucrează și prin oameni.

    • „Cuvântul sfânt” este ”particula Lui Dumnezeu” în credință. El crează ceea ce sunt comunitățile religioase. Cum le numim este o alegere omenească. Discutabilă.

    • „De ce să-i limităm Măreția Lui Dumnezeu?” – ?
      Adica, vreti sa spuneti ca am avea capacitatea de a masura, limita sau extinde Măreția Lui Dumnezeu…?
      Va fi El mai maret cu catedrala MN, si mai putin maret, fara…?
      Sau, sa-i dam o mana de ajutor si sa ne strangem la un loc ca sa nu se oboseasca cu mantuitul individual..? In plus, daca mantuirea o fi precedata si de judecata fiecaruia, poate ca la gramada, ca „neam”, om avea mai multe sanse decat ca…molecule :) ?

      • @Ela Din teoria evoluționistă știm cum lucrează împreună individul și populația și ce rezultate se obțin. Individul, ca moleculă a substanței-populație, primește „cuanta unei iluminări genetice ”, dar mântuirea (adaptarea la o lume mai bună) urmașilor prin ea se realizează doar prin populația în mijlocul căreia o primește. Mutația genetică se împlinește doar prin urmași, iar asta se face doar prin populații… care devin astfel ceea ce se numesc … neamuri. Schimbând ce e de schimbat poate reușiți să înțelegeți sensul celor spuse de mine. Orice discuție despre un subiect este prindere a lui într-un tipar, o limitare a lui la un context dat. Despre Dumnezeu nu se poate vorbi contextual în logica omenească a acestui termen, al relativității percepției umane. Dumnezeu este contextul absolut. Asta voiam să spun. Nu-i putem stabili doar atributul mântuirii personale. Putem vorbi despre acest atribut, ca și despre oricare altul, dar fără a ne imagina că am acoperit tot ce se poate spune despre El. Mântuirea unui neam este un atribut al Său, ne place ori nu…De ce nu ar face-o și printr-o construcție omenească închinată Lui?

  41. Există oare culturi ale „mântuirii neamului”?

    Cândva, domnul Gabriel Liiceanu sublinia marele merit al filozofului român Constantin Noica de a vorbi despre „valoarea soteriologică a culturii”, despre convingerea lui că la sfârşitul lumii va exista o Judecata de Apoi a culturii şi despre certificatele cu care te puteai prezenta în faţa ei” (Gabriel Liiceanu – ADSUM? Modelul cultural Noica şi urgenţele istoriei în „22”, an I, nr. 45, 23 noimbrie 1990, p. 16) .

    „Jurnalul de la Paltinis”: „Si poate cå, în ce ne priveste, în vederea unei mîntuiri pe care aståzi nici måcar nu o întrezårim, ar trebui så reintråm în scenariul Påltinisului, al unui Påltinis deschis de astå datå spre istorie, gîndindu ne la clipa cînd vom fi chemati la Judecata de Apoi a culturii universale. Så speråm cå Dumnezeul culturii ne va chema laolaltå cu celelalte tåri din Europa. (…) În mod consecvent, aceastå viziune culturalistå este extinså si asupra marilor comunitåti istorice. Cu adevårat, destinul popoarelor trece, dupå Noica, prin culturå, iar popoarele care nu au creat culturå mare precum hititii sau etruscii au dispårut din istorie. Capitalul de culturå si productia culturalå sînt certitudinile de supravietuire ale unui popor, si nu gradul lui de participare la evenimentele lumii; dovadå turcii care, dupå ce au zguduit istoria Europei vreme de secole, au terminat prin a agoniza, aståzi, în propriul lor vid cultural. (…) Istoria unui popor este, deci, istoria culturii sale. Noica a fåcut din aceastå propozitie o propozitie existentialå; si a asumat o, adicå, pînå într atît, încît a mårturisit pentru ea prin ordinea interioarå si exterioarå a vietii sale. A ales så slujeascå cultura românå cu o patimå care dovedea cå se aflå în joc nu cultura pur si simplu, în sensul acela putin superficial în care o invocåm în mod obisnuit, ci însåsi fiinta unei comunitåti cåreia numai cultura îi dådea adîncime si gradul de certitudine al unei esente. Altminteri nu am putea întelege tenta de misionarism care ståruie asupra principalelor momente ale vietii sale si asupra operei însesi. O anumitå febrilitate a ctitoririi (proiecte de institute, editii si scoli de întelepciune), precum si strådania, oarecum disperatå, de a crea o culturå adevåratå în locul uneia amenintate cînd de låutårism si facilitate, cînd de eruditie si sterilitate, vin la el din teama cå la Judecata de Apoi a istoriei universale nu vom avea documentele necesare pentru a ne justifica dreptul la existentå si cå vom råmîne un simplu sat pierdut în istorie”.

  42. Felicitari domnule Gabriel L.Da, o sa fie o cladire probabil impunatoare dar ea nu va mantuii pe nimeni. ci credinta in Isus Hristos mantuieste.Daca in interiorul iei nu va fi o invatatura al evangheliei dragostei si nu va fi goala de oameni asa cum sunt multe alte catedrale din Europa foarte frumoase dar goale de crestini si ramase ca puncte turistice,atunci ce folos…..
    Ar trebui sa va implicati mai mult si mai des in influentarea in bine a poporului roman,oameni de calitatea dvs ar fi bine sa fie printre politicieni pt ai directiona spre bine altfel e dezastru.Ca as spune: ca tot crestinii lui Cristos ar trebuii sa administreze interesele celorlalti pt ca ei o pot face cu lepadare de sine.Aastfel de oameni cautam!!Doamne ajuta!!!!!

  43. In mare, ce spuneti dle. Liiceanu este corect si imi place foarte mult ce spune acel Parinte Rafail.. ma bucur ca sunt astfel de oameni si in Biserica Ortodoxa, dar la cati oameni (si mai ales Romani) ajunge intelepciunea lor, nu stiu -> dupa fapte, numai crestini nu suntem noi, Romanii.. sau cei mai multi dintre noi.

    Am insa sa va fac un repros:
    „Biserica nu mântuie cetățenii unui neam, ci pe creștini. Iar ca cetățean necreștin sau necredinios, nu pot fi mântuit cu forța.”

    Biserica nu mantuieste pe nimeni, ci Isus Christos.. mai bine spus Isus Christos ii mantuieste pe pacatosi(nu pe crestini), adica pe oamenii care se considera si se recunosc(se marturisesc conform exprimarii ortodoxe) pacatosi si fara scapare si accepta salvarea venita prin Isus Christos. Acesti oameni mantuiti in numele lui Isus Christos, scapati de pacat si de povara pacatului formeaza Biserica..
    Apoi, Mantuirea nu este pentru crestini, ci pentru pacatosi, deoarece, crestinii au fost deja mantuiti(nu ma refer la cei care isi spun crestini, ci la cei care, odata ce inteleg mesajul Evangheliei si il recunosc si marturisesc pe Isus ca si Christos (Mesia) si Salvator, il accepte pe Isus Christos in viata lor, isi schimba viata in bine, isi pun aproapele mai presus decat ei etc.)..

    Asta e singurul repros al meu.. in rest, sunt de acord cu ce spuneti.

  44. „Catedrala Patriarhala” exista deja si referirea la patriarhie/patriarh ar fi fost atacabila si „ironizabila”, mai ales la un proiect asa gigantic. De neam si de mantuirea lui e mai greu sa se lege cineva, fara a fi afurisit de toata lumea. Asa ca s-a folosit un nume inatacabil pentru un proiect discutabil. La asta se reduce totul, dupa parerea mea.
    E un proiect pamantesc, material, concret, asa ca originea denumirii lui in concret ar trebui cautata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro