vineri, martie 29, 2024

Concursul de dragoste de tara. Proba batutului cu pumnul in piept

Domnul Petre Daea iubeşte oile, şi , în general , tot ce are legătură cu agricultura. Pentru că, în copilărie, scotocind prin lucrurile de prin dulapuri, am găsit o diplomă câştigată de străbunicul meu, Stan Bădici, la un concurs al crescătorilor de porci ( nu mai ştiu în ce an, dar având în vedere că bunicul s-a născut prin 1890 trebuie să fi fost prin acea perioadă sau eventual prin anii ‘20, după război) nu pot zice că nu empatizez cu simţirea dumnealui. Mai ales că e vorba şi de meserie, şi suntem datori să ne iubim meseria din care ne câştigăm existenţa.

La fel, britanicul care a votat pentru brexit îşi iubeşte ţara şi vrea ca aceasta să redevină ce-a fost odată. Nu îmi e foarte clar când ( pe vremea vrăjitorului Merlin o fi bine?) dar evident că dacă eşti britanic nu poţi să nu lăcrimezi la amintirea vremurilor când trimişii imperiului duceau civilizaţia în toate colţurile lumii.

La noi, cel mai mare patriot a fost Vadim. De unde ştiu asta? Păi cine a mai fost atât de preocupat de ţărişoara lui, de duşmanii şi prietenii ei, în aşa măsură încât tot universul scrisului pe care l-a scris şi faptelor pe care le-a făptuit să se învârtă în jurul acestui unic subiect?

Mă rog, aici concurenţa e ceva mai mare. Alţii ar spune că cel mai mare patriot a fost Ceauşescu, pentru că viziunea lui grandioasă despre o Românie ca soarele de pe cer ( pardon, scuzaţi, am intrat deja pe domeniul altor mari patrioţi, multilateral dezvoltată se numea) nu poate fi comparată cu cea destul de puţin ambiţioasă a Tribunului.

Dragostea este, după cum ştim, un sentiment iraţional. Inima are raţiunile sale, pe care raţiunea nu le poate înţelege, cum ar zice filozoful.

Desigur că putem empatiza cu fiecare din cei de mai sus, şi cu mulţi alţii care au fost ca ei, dar vine o vreme când te întrebi ( pentru că suntem, orice s-ar spune, o naţiune eminamente miticească chiar şi când suntem conduşi de un rege sau preşedinte neamţ) „ şi cu asta ce-am făcut?”

Domnul Daea ne spune că lâna era pe vremuri bună de gaj la bancă. Am întrebat la banca unde îmi ţin eu creditele dacă aş putea să predau nişte lână în loc; nu de alta, dar în satul meu natal aceasta zace pe câmp, pentru că din cauza concurenţei asiatice industrializarea ei nu mai este rentabilă. Încă nu mi-au răspuns, mai aştept, între timp mi-am cumpărat o furcă, sunt pregătit.

Vom trăi şi vom vedea cum vor face englezii, de unii singuri, să facă Imperiul mare din nou. Presupun că vor începe prin a construi nişte flote de corăbii şi a explora mările necunoscute. Bun, va fi o problemă să identifice azi mările necunoscute, dar n-am ce zice, necunoscutul e necunoscut, ne putem aştepta la orice…. În tot cazul, dacă vor să le facă la Galaţi o să aibă de plătit nişte taxe pe care altfel nu le-ar fi avut.

Nu ştiu ce să zic despre cei doi mari patrioţi. Visul pe care l-au visat, uneori împreună, alteori separat, s-a cam năruit. Şi nu e ca şi cum n-ar fi avut mijloacele să îl construiască, am trăit pe pielea noastră cei patruzeci de ani glorioşi ( ca să fim mai tari ca francezii cu treizeci) la sfârşitul cărora nişte fiinţe cam flămânde şi imune la astfel de idealuri le-au ciuruit, la propriu, cu mitraliera ( în apărarea lor, atât mitraliera cât şi gloanţele erau produse în România)

După cum ziceam, dragostea e un sentiment iraţional. Poţi să îţi iubeşti ţara aşa cum o mamă prea atentă îşi iubeşte copilul, până la sufocare. Până când, ajuns adolescent, acesta descoperă o lume ostilă, pentru care nu e pregătit şi pe care nu o înţelege. Refugiul său va deveni cel mai probabil alcoolul sau drogul, aşa cum cel al „patriotului” va fi dacopatia sau ceauşismul….

Trăiesc într-o ţară înfiinţată de nişte masoni, după planurile unuia dintre ei, care mai era şi inginer ( da, la Brătianu mă refer) , după model francez şi ale cărei instituţii au fost consolidate de un rege neamţ.   Nu ştiu câtă dragoste de ţară aveau „internaţionaliştii” ăştia sorosişti, dar cert este că a funcţionat. Aş zice, chiar, în ciuda patrioţilor….

Pentru că, în final, conducerea unei ţări e un act raţional. Desigur, raţiunea asta trebuie să aibă şi o componentă afectivă, pentru că nu suntem roboţi şi nimic din ceea ce facem nu poate scăpa tiraniei sentimentelor. Dar cel puţin la nivelul deciziilor, acestea trebuie să se supună unei raţionalităţi desăvârşite. Fără raţiune, nu poate exista patriotism, ci doar demagogie, fie ea şi sinceră. Cred sincer că a venit vremea să facem clar această distincţie.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Cred ca atat in cazul Brexitului cat si in cazul Cataloniei puneti pe seama nationalismului o miscare care in fapt seamana un pic cu sfarsitul colonialismului. Rezultatul pare a fi similar, dar motivatiile sunt complet diferite. De pilda, intre India condusa de la Londra, Calatonia de la Madrid, Scotia de la Londra, UK condusa din Brussels exista similaritati: conducatorii sunt departe, nu neaparat din acelasi neam, iar balanta intre taxe si beneficii e clar negativa. Niste oameni de peste mari si tari (sau dealuri si vai) conduc si exploateaza economic un teritoriu, iar teritoriul isi vrea independenta economica si etnica. Am mai putea adauga Kosovo, dar acolo partea economica nu exista, Tara Bascilor, chiar si HarCov.

    Traim intr-o lume globalizata, dar in care guvernele centrale ale unor tari nationale au avut intotdeauna puteri nelimitate in a stabili politici economice, taxe si educatie pentru orice parte a teritoriului, ceea ce a generat cazuri de opresiune culturala sau economica. Invatamantul in limba materna nu functioneaza bine aproape nicaieri, oricat de tare se bat cu caramida in piept politicienii, balantele de taxe si servicii per unitati administrative sunt greu de explicat si imposibil de justificat din punct de vedere moral *, iar orice miscare impotriva acestor nedreptati este imediat calificata ori ca ilegala, „nationalista” in sensul negativ al expresiei, si in orice alt mod in care imaginatia comentatorilor o pot ataca.

    De pilda in Romania nu inteleg de ce toata lumea are probleme cu invatamantul in limba maghiara. Da, cu programe scolare stabilite de la centru si majoritar inutile e mai simplu sa impui orice prostie decat sa lasi scolilor posibilitatea de a face invatamantul in orice limba isi aleg elevii, deseori in numele unui patriotism pe care acum il facem ascuns sub pres, dar pana la urma scopul invatamantului e educarea scolarului si nu fortarea lui in anumite directii care sunt evident inutile: pregatirea absolventilor nu are treaba cu piata muncii.

    In ceea ce priveste taxele si balantele intre regiuni, situatia e simpla: cetatenii din judetul X platesc taxe pentru functionarea judetului X, nu pentru judetele Y sau Z. Da, veti spune ca judetele Y si Z trebuie ajutate sa se dezvolte, dar e o diferenta mare intre a ajuta pe cineva (actiune consimtita) si a forta sa „ajuti” pe cineva; coercitia (daca nu platesti taxe intri la puscarie, nu e nimic benevol in asta) nu mai rezulta in ajutor, ci e doar aplicarea vorbei „scopul scuza mijloacele”, iar folosirea scuzei ca „judetul X e fortat sa ajute Y si Z e pentru binele lui” e ca si cum ai spune ca violul in grup de la Vaslui e in regula pentru ca a ajutat 7 flacai in nevoie de sex. Care e similaritatea cu Catalonia si cu Brexit? Sper ca reiese din text. Care e problema mea cu articolul? Ca Brexit nu e pentru o Anglie de pe vremea lui Merlin, dar da bine in text o asemenea sugestie.

    • Am evitat să mă refer la Catalonia, pentru că acolo lucrurile sunt cred, destul de complexe ( iar eu insuficient documentat). În timpul vieţilor noastre s-a petrecut, de exemplu, divorţul civilizat al Cehiei de Slovacia, dar probabil că trebuie să fii Havel ca să poti negocia aşa ceva. Retrospectiv vorbind, nu ştiu cui a folosit mai mult ( Cehia pare acum deplin integrată în Europa, probabil cu Slovacia le-ar fi fost mai greu) , dar dacă slovacii sunt mai mulţumiti aşa, fie.
      Din punct de vedere al mişcării naţionale, cred că românii sunt exemplul perfect: au început prin a-i convinge pe turci că relele pornesc de la domnii străini, au reuşit ( când totul părea pierdut, după ’48) să găsească o formulă să construiască o armată, încât la 1877 toate instituţiile statului erau funcţionale, din punct de vedere tehnic, dacă neglijăm amănuntul „război” declararea Independenţei a fost o simplă formalitate :)
      Nu cred că putem spune acelaşi lucru despre Catalonia, aparent e o aventură, dar cum ziceam nu cunosc subiectul.
      Dar Brexitul? Care e planul? Cu ce îi ţinea uniunea pe loc? Acum o să poată tăia porcul tradiţional, n-o să mai trebuiască asomat, dar nu cred că de aici va veni prosperitatea insulei….

      • Interesant, situatia din Catalonia este complexa, iar Dvs insuficient informat. In acelasi timp, se pare ca intelegeti foarte clar fenomenul Brexit – nu au un plan, pot asoma porcul acum, etc.

        Diferenta fundamentala este ca in Catalonia vorbim despre autonomia unei provincii. Marea Britanie a decis iesirea dintr-o organizatie. Spania poate bloca (prin Constitutie) miscarea autonoma Catalana. UE nu poate bloca iesirea Marii Britanii…

        A accepta ca Marea Britanie are (cel putin partial) motive intemeiate sa iasa din UE inseamna sa recunoastem ca aceasta organizatie trebuie reformata. Iar dupa ce recunoastem, trebuie chiar reformata. Inainte de a lua in deradere potentialul viitor al Marii Britanii de a taia porcul in mod traditional (stiu, a fost o metafora…) ar trebui sa ne ingrijoreze cum si cand se va reforma UE si ce rol/loc vor avea tarile cu nevoi speciale in acest context/concert. Probabil ca daca santierul de la Galati (care este Olandez, de altfel…) este intr-adevar de exceptie, Britanicii vor plati taxele aferente. Noi, insa, Romanii, vom continua sa facem galerie de pe margine, cautand argumente favorabile neputintei noastre…

        • Pe rând: – nu cunosc situaţia din Catalonia, în sensul că nici măcar nu ştiu dacă mişcarea independentistă e majoritară sau nu. Personal nu sunt de acord cu reacţia guvernului spaniol, nu există nici un motiv rezonabil să dai cu bastonul de cauciuc în nişte oameni care votează, indiferent pentru ce. Dai cu bastonul în nişte oameni care distrug, blochează etc, pentru toate celelalte s-a inventat politica….
          Marea Britanie are tot dreptul legal să iasă din UE. Cred însă că a devenit clar pentru toţi că referendumul a fost o manevră politicianistă scăpată de sub control, vă mai amintiţi probabil că cei care au iniţiat-o au cerut alegătorilor lor să voteze „remain”. Acum GB duce negocieri să înlocuiască tratatul de aderare cu tratate bilaterale. Deci evident nu avea un plan, dacă ar fi avut ar fi păstrat guvernul care a declanşat referendumul.
          Da, UE trebuie reformată. UE are probleme de eficienţă economică, are eşecuri în eliminarea decalajelor de dezvoltare, politica de imigraţie e clar nereuşită. Dar ce treabă are asta cu brexit-ul? GB nu cred că suferea din cauza decalajelor de dezvoltare, poate România, imigranţii lor sunt preponderent din fostele colonii, şi oricum se putea obtine uşor un consens pe tema asta în UE; eficienţa economică nu ştiu cum le va creşte după brexit, Singurul lucru inovator pe care îl ştiu din GB în ultimii 30 de ani e raspberry Pi :) A, şi procesorul ARM, cred că am scris un articol despre asta….

          • Daca singurele inovatii din GB sunt pi, arm si gorilla glass, care sunt inovatiile UE? Armata de komisari, politruci si alti preoti ai nimicului, legislatia ce d-abia incape intr-un tir si deconturile de cheltuieli facute de functionari eterni?

            • Acum îmi daţi ocazia să duc mai departe comparaţia cu dragostea oarbă: ca în orice situaţie, trebuie să o luăm şi pe coana Europa aşa cum e, cu alea bune şi cu rele. Nu pot ieşi cu blonda cu fundul bombat de la trei dar să fac în timpul ăsta conversaţie cu ochelarista de la blocul vecin. Europa e incredibil de creativă la nivelul cercetării, dar preluarea în industrie e greoaie, companiile au inerţie mare ( şi da, parţial e şi vina comisarilor) Vă dau două exemple: web-ul a fost inventat la CERN iar GSM-ul în Franţa. Tehnologia GSM în sine s-a răspândit pe toată planeta ( a distrus inclusiv reţelele primitive ale americanilor) dar giganţii europeni ai telecom-ului nu s-au descurcat bine deloc (deşi au avut vremea lor..) , astfel că acum în loc de Nokia şi Eriksson avem iPhone şi Samsung…. Sigur că nu vreau să fac din acest articol o polemică proeuropeană ( eu fiind proeuropean fervent) pentru că nu asta e important; important este ca ideile pentru care milităm să aibă o acoperire în realitate, să nu vindem, pe scurt, gogoşi.

      • Va multumesc pentru articol.Reusiti sa spuneti foarte simplu niste lucruri complicate. La comentariul dumneavoastra de mai sus as avea ceva de carcotit: Cehia pare intr-adevar deplin integrata in Europa; Slovacia insa chiar este.

      • Tocmai ca lucrurile nu sunt deloc complexe, sunt atat de simple pe cat par: o entitate administrativa (Catalonia: regiune; UK: tara) care are o identitate culturala, condusa din alta parte (Madrid, Brussels) si cu plati nete catre „the Borg Collective”. Cam ca noi in vremea fanariota.

        Piata Comuna Europeana a fost o constructie fantastica si cred ca pentru ea au votat si romanii cand au vrut in UE. In schimb entitatea curenta numita UE care da directive din pixul unor komisari pe care nu i-a votat nimeni sa fie acolo si care isi justifica existenta prin diareea de prostii debitate (luati ca exemplu Commission Regulation (EC) No. 2257/94 care reglementeaza curbura bananelor) nu mai are nimic in comun cu Piata Comuna, iar celor carora nu le place (UK) li se spune ca ori isi pleaca capul si asculta supusi de Brussels, ori ii taie sabia si li se inchide accesul la Piata Comuna la care chiar au fost fondatori. Curata democratie, coane Fanica.

    • Mulţumesc. Meritele pentru titlu revin redacţiei ( eu sugerasem altul dar redacţia e adepta şcolii americane de jurnalism, iar în privinţa titlului e suverană)

    • Imi pare rău că nu v-a plăcut. După părerea mea lucrurile chiar sunt simple…. Sigur că dacă analizăm fiecare grupare în parte, are partea ei de adevăr, dar nu la asta mi-am propus să mă refer.

  2. „Minunat lucru dragostea de patrie – avea să scrie Ceaadaev puţin mai târziu în Apologia unui nebun. Dar există ceva şi mai bun decât ea: dragostea de adevăr. Dragostea de patrie naşte eroii, dragostea de adevăr făureşte înţelepţii. Dragostea de patrie divide popoarele, alimentează ura naţională, uneori îndoliază pământul. Dragostea de adevăr răspândeşte lumina care duce la desfătările sufleteşti, care apropie oamenii de dumnezeire. Nu pe calea patriei, ci pe calea adevărului se urcă la ceruri.”

    …scrisul istoric are menirea de a elibera iubirea de patrie, amor patriae, din robia sentimentelor și a miturilor și de a o reconcilia cu adevărul… (Dimitrie Cantemir).

  3. Prea multă dragoste strică. Tînăra democrație românească abia făcea primi pași cînd o bandă de pedofili conduși de Iliescu a păcălit-o cu bomboane și a supus-o la tot felul de perversiuni ale căror urmări se văd și azi. Cu buletin în regulă dar încă minoră, i-a căzut cu tronc și a fost scoasă la joc de Băsescu care a tîrît-o neobosit prin cîrciumi și discoteci ca să-i arăte ce e viața și cum trebuie ea trăită. Deja cam obosită și trecută prin multe, a fost racolată prin metoda lover boy de un proxenet din Teleorman care i-a jurat iubire și a pus-o la produs. Dacă nu se îndrăgostește vreun american de ea ca să o ia de nevastă, nu mai are nicio șansă să scape.

  4. Foarte inspirat titlul articolului :) , perfect adaptat specificului romanesc schitat in acest text captivant si instructiv, felicitari si multumesc!
    Am constatat ca oamenii, cu cat stiu mai putin cu atat se iau mai in serios, si acest comportament mi se pare mai pregnant in Romania, decat in Occident sau Extremul Orient.
    Fiind vorba de aroganta care insoteste, conform proverbului, adevarata prostie, adica nu cea care tine de scolile (ne)urmate, ci cea care este pura lipsa de inteligenta de viata, eu inca cred ca solutia neajunsurilor e simpla, clara si evidenta : educatia.
    Acel „bunsimt natural” caracteristic inaintasilor nostri, care implica respect dar si ingaduinta, pragmatism dar si spiritualitate, si in primul rand curajul discernamantului personal, fie el bazat pe intuitii inexplicabile, inseamna buna educatie, respectiv inteligenta!
    Ea nu se decreta, nu se invata la scoala si poate nici in toate familiile moderne, dar se poate decide intr-o zi, ferm si cu convingere, ca e singura cale de urmat!
    Pentru asta, o alta simpla metoda : analiza, dupa propriile criterii, a vietii actuale. Daca constatul e satisfacator, nu-i nimic de schimbat, dar daca nu, trebuie actionat.
    Ce inseamna circul asta al populismului, in care niste indivizi ne comanda noua pe cine sa iubim, pe cine sa uram, cine ne e prieten si cine dusman? Cu ce drept ne decanteaza ei valorile, si ne sfideaza cocotati pe jilturi dupa care nu sunt demni nici sa stearga praful?
    Bunicii si strabunicii nostri ar fi indurat, docili. ce induram noi, de la ai nostri actuali conducatori, i-ar fi slavit, onorat si plebiscitat, ca ne-au impins in marginea Europei si au periclitat viitorul copiilor, adica al intregii natii romanesti?? Nu!
    Inteligenti fiind, ori nu s-ar fi increzut in acesti maimutoi uzurpatori de la inceput, ori, daca raul s-ar fi produs totusi, i-ar fi luat in furci! Simplu, si fara multe explicatii! Eficace.
    Decat sa ne batem cu pumnul in piept, absolut inutil dar si ridicol, deoarece, dupa ce ca suntem amarati am mai avea si vanatai pe piept, mai bine ii batem pe ei!
    Cine este invingatorul oricarei lupte? Acela care are, INCA, arma in mana!
    Cine iubeste cu adevarat tara: Dragnea, Tariceanu, sau dvs? In democratie ,cel care e desemnat de oameni sa o conduca…Deci, e ok sau nu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro