Home » Administratie »Educatie » Citesti:

Școala românească – a fi sau a nu fi autorizat ISU

Dan Radulescu februarie 11, 2020 Administratie, Educatie
13 comentarii 880 Vizualizari

Anul de grație 2020. Românii au ales un președinte care le-a promis, printre altele, o Românie educată. Eu cred că pentru a putea transforma acest vis în realitate, trebuie mai întâi să ne asigurăm că toți copiii acestei țări învață în școli care le oferă condiții decente și siguranță. Așadar, la sfârșitul anului trecut, cand se împlineau aproape 4 ani de la incendiul din Colectiv am adresat o întrebare Ministerului Educației cu privire la situația unităților școlare fără avizări/ autorizări privind prevenire și stingerea icendiilor.

Am fost informat că, dintr-un total de 25.729 de clădiri în care se desfășoară activități educaționale, 4204 nu au această autorizație. Conform Ministerului Educației, răspunderea revine în principal autorităților locale (primării) ce administrează clădirile, instituția sa neputând decât să „identifice problemele de natură investițională” care stau în calea obținerii autorizațiilor necesare și să ceară Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (actualul Minister al Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) alocarea de fonduri prin PNDL.

Despre acest program s-a mai vorbit, la fel și despre corupția, politizarea excesivă și lipsa de eficiență în cheltuirea banului public. Însă, reabilitatea școlilor se poate face și din bugetul primăriilor sau cu ajutorul Consiliului Județean, nu doar așteptând bani de centru. Cu alte cuvinte, „omul”, nu ministerul, sfințește locul. Surprinzător este astfel faptul că răspunsul arată un număr mare de astfel de cazuri în județe considerate bogate. Astfel în București există 344 de unități fără autorizație ISU acestea reprezentând 42% din total, în Ilfov 141 reprezentând 41% din total, în județul Cluj 330 de unități (36%), în județul Brașov 184 (30%). Aceste județe înregistrează cifre fruntașe în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. La polul opus, cu cel mai mic număr de unități neautorizate se află județele Botoșani (17 unități, 2%), Gorj (22 unități, 3%) și Sălaj (25 unități, sub 7%).

Un alt aspect interesant este paragraful prin care ministerul ne informează că, „deși autorizația este obligatorie conform legislației în vigoare”, ne mulțumim, oficial cu „anumite măsuri privind securitatea la incendiu, la nivel minimal dar suficient.” Mai mult, se afirmă că, „existenta autorizației nu exclude posibilitatea producerii unui incendiu, după cum lipsa acesteia nu induce neaparat faptul că obiectivul este nesigur.” Cu alte cuvinte, autorizarea ISU, de fapt, nu prea contează. Sau, altfel spus, avem legi, dar ele sunt facultative și pe alocuri irelevante.

Acest răspuns arată neputința Ministerului Educației în acest domeniu dar și un oarecare grad de cinism. În opinia mea, ambele s-au concretizat prin adoptarea Legii nr. 230/2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2019. La 4 ani de la Colectiv (noiembrie 2019) soluția găsită de Guvern și consfințită de Parlament cu privire la blocajele ce au survenit în lipsa capacității Statului de a găsi o soluție pentru ca toate clădirile în care se desfășoară activități de învățământ să fie sigure în cazul producerii unui incendiu a fost „instituirea unor derogări și prorogarea unor termene.” Concret, legea prevede că, în evaluarea capacității instituționale, criteriul «baza materială» nu mai cuprinde autorizația de securitate la incendiu. În același timp, face o nouă încercare de a găsi soluții miraculoase prin mutarea obligației de a asigura condițiile de funcționare, „inclusiv obținerea și menținerea autorizației de securitate la incendiu” în sarcina autorităților administrației publice locale, respectiv a proprietarilor de imobilelor în care se desfășoară activități de învățământ. Fără a spune că măsura este nejustificată, este de urmărit care este termenul în care ea va produce efecte reale și benefice. Până atunci însă, unitățile neacreditate își pot continua activitatea, evitându-se astfel riscul de nerecunoaștere a studiilor pentru elevii școlarizați în instituții fără acreditare odată cu ridicarea autorizației de funcționare. Nu sunt evitate însă, în continuare, riscurile ce ar putea surveni în urma unui incendiu.

De menționat și faptul că, în motivarea proiectului de lege se arăta că măsura a survenit pe fondul depășirii termenul de 2 ani pentru depunerea cererii de acreditare în numeroase unități de învățământ, de stat și particulare, justificarea oferită fiind, printre altele, lipsa avizului de securitate la incendiu sau a avizului sanitar de funcționare.

De reținut și faptul că forma inițială (aprilie 2019) a propunerii de mai sus acorda derogarea în cauză doar învățământului de stat, ulterior revenindu-se asupra acestui aspect.

La începutul anului 2020, și la peste 4 ani de la tragicul eveniment din Colectiv, având în vedere cele menționate mai sus, nu pot să evit cel puțin 3 întrebări:

1. Sunt copiii noștri cu adevărat în siguranță la școală? Dincolo de derogări și mutarea responsabilității dintr-o parte în alta, ASTĂZI, chiar în acest moment, care ar putea fi impactul real al unui incendiu survenit în clădiri fără autorizație ISU, mai vechi sau mai noi, în care zeci sau sute de elevi învață simultan (unele dintre ele încălzite chiar în acest moment cu sobe pe lemn), fără suficiente posibilități de evacuare rapidă, fără dotările necesare în ceea ce privește protecția la incendiu?

2. Care sunt măsurile concrete pe care legiuitorul ar trebui să le ia pentru a apăra cât mai bine interesul copiilor/ al cetățenilor și a evita, în același timp, crearea unei birocrații excesive?

La acest moment, ne aflăm în fața unei dileme. În cazul în care legislația privind măsurile de protecție la incendiu este bine întocmită, cu sau fără acreditare ARACIP, copiii care învață în cele 4204 de clădiri administrate de Stat dar fără autorizație ISU nu sunt în siguranță! Este nevoie de măsuri urgente pentru remedierea situației și nu de derogări și prorogări.

În cazul în care suntem în siguranță și fără respectarea anumitor prevederi din legislație, înseamnă că reglementări inutile consumă nervii, banii și timpul celor care se străduiesc inutil să le îndeplinească. Ele alimentează astfel un sistem paralel în care, cei care vor să le ocolească fie recurg la corupție (în cazul agenților privați mai ales), fie încalcă flagrant și fără jenă legislația în vigoare (în cazul instituțiilor de stat).

3. În cazul în care și după trecerea răspunderii obținerii autorizației în sarcina autorităților locale sau a proprietarilor imobilului (în cazul actorilor privați), situația va continua, școlile particulare (dar și societățile comerciale, dezvoltatorii imobiliari, magazinele, spitalele private, etc) vor beneficia de aceeași acceptare a „irelevanței” respectării normelor legale de protecție la incendii ca și instituțiile de stat? Cea mai proastă soluție ar fi ca organele de control, Guvernul și chiar legiuitorul să încidă ochii în toate cazurile de nerespectare a legislației. Ce se întîmplă însă dacă, instituțiilor private li se va refuza acreditarea și vor plăti amenzi pentru nerespectarea legii și a normativele, cum s-a întâmplat deja în cazul multora, în timp ce Statul va putea să le treacă cu vederea în continuare, deși este garantul lor? Nu este aceasta o formă tacită de discriminare între entități juridice cu același obiect de activitate? Nu vorbim aici despre o competiție neloială între antreprenori și Stat cărora însuși arbitrul (Statul) le impune să joace după reguli diferite? Conform datelor furnizate de Ministerul Educației, la începutul anului 2019, numărul unităților de învățământ particular preuniversitar la nivel național era de 866. Județele care au cel mai mare număr de astfel de unități sunt în general cele care au cele mai nesigure clădiri: București, Ilfov, Cluj. Există însă și județe în care clădirile sunt nesigure în proporție de 31% dar alternativa privată este formată doar din 3 unități de învățământ preuniversitar, două grădinițe și o școală postliceală. (jud. Giurgiu).

Așadar, în anul de grație 2020, care este soluția optimă pentru a avea mai multă siguranță în școli, mai puțină birocrație și mai multă asumare a responsabilității de către toți factorii implicați? Este o întrebare la care va trebui să răspundem dacă ne dorim cu adevărat o Românie educată!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Livio spune:

    Nici o cladire publica, privata sau nu (scoala, spital, banca, magazin, restaurant etc) nu trebuie sa functioneze fara toate avizele. Cea mai mare mirsavie (una din ele, ca sunt o multime) inventata dupa Colectiv a fost sa permita proprietarilor cladirilor neconforme sa puna un biletel pe usa prin care sa anunte ca nu sunt conforme. Cum se poate tolera asa ceva? E o rusine, ca multe altele la care ne umilesc condamnatii, anchetatii si (inca) neprinsii ce conduc Romania…

    • Harald spune:

      @Livio – în măsura în care acele avize sunt rezonabile. Dacă în acea clădire a fost tot școală și în urmă cu 100 de ani (sunt destule licee celebre în situația asta) nu cumva avizele sunt problema și nu clădirea?

  2. Harald spune:

    La punctul 2., acela cu ”măsurile concrete”, articolul ar fi avut mult ma multă credibilitate dacă ar fi prezentat concret în ce mod trebuie modificată o clădire, pentru a obține autorizație ISU. Discursul politicianist gen ”tovarăși, să facem totul!” nu ține de cald nimănui. Nu cunosc spețe concrete, dar dacă o clădire nu obține autorizația fiindcă ar mai avea nevoie de o ieșire separată, iar acea ieșire nu se poate construi fiindcă ar ajunge în mijlocul unui bulevard aglomerat sau ceva de genul, atunci e evident că doar construirea altei clădiri pe alt amplasament ar rezolva problema.

    Prin urmare, ar fi nevoie de un exemplu concret: de ce nu obține clădirea X autorizația ISU, ce-i lipsește? Mai departe, dacă acea clădire ar fi în Germania sau în UK, ar obține autorizația? Pentru că multe din prevederile legislative și din normativele românești sunt absolut aberante, fără să intereseze pe nimeni dacă ele se pot respecta sau nu.

    • Stefan spune:

      Avizele ISU sunt un mare secret. Că în mai toate domeniile de stat, exista mai multe categorii de funcționari: unii care habar nu au de ce sunt acolo, care le este fisa postului, ce trebuie sa știe pentru a își face meseria cum trebuie, parașutați cu pile și relatii. Alta categorie sunt funcționării care știu exact ce trebuie făcut dar nu spun nimănui, chiar daca ei sunt plătiți sa știe și să spună mai departe. Informația este valoare și ei sunt cei care vor duce cu vorba pe oricine le va cere ajutorul. Până în momentul în care decizi să îi abordezi personal acasă sau la firma particulara creata de ei.

      Daca ești un mic antreprenor, ai nevoie de aviz ISU. Că toți antreprenorii, de regulă citești tu legile, faci ordine în ele și vezi exact ce te impactează. Faci ce trebuie făcut și te duci sa iei avizul. Dar hop, acolo ți se spune de o hotărâre locală, de alte reglementări care trebuie de la gaz, de la curent, de la vecini, de la asociații, de la primărie, de la biserica, de la … Cât mai multe și stufoase avize. Ok, te înarmezi cu răbdare și mergi sa le iei, zile in șir pe la uși, așteptând răspunsuri. La final, dosarul nu este complet fara alte kkturi de avize, un omuleț de la nu știu unde care sa vina sa constate, și alte vrajeli. Apoi dai banul. Cui trebuie și unde trebuie. Și brusc toate vizele sunt rezolvate cu o singura semnătura a celui care trebuie.

      Romania nu va reuși să își dezvolte partea de antreprenoriat și pentru că își pune și gura bete in roate. Sadismul tipic balcanic, de a-l freca pe cel care are o inițiativă și se crede mai “deștept”. Avize și formulare, tax și impozite, legi schimbate peste noapte, tocmai pentru a crea un cadrul insecure oricărui cu inițiativă. Și oamenii pleacă din Ro pentru a-și deschide mici afaceri afara, unde totul se poate rezolva într-o singură zi din momentul deciziei, unde totul este clar, unde inițiativa privată și antreprenoriatul este stimulat.

      Ce trebuie exact pentru un aviz ISU? Nici ei nu stiu. Altfel ar spune clar și răspicat. Dar au semnătura in capătul pixului lor și nu mai contează dacă ei știu sau nu știu. Contează doar daca ei vor sau nu vor. :|

      • euNuke spune:

        Excelent comentariu. am trecut prin aceleasi experiente kafkiene.

        majoritatea celor care se dau intransigenti si ultralegalisti* prin presa cred ca nu au avut niciodata de’a face cu realitatea birocratica romaneasca.

        *insemnind ca propaga o viziune ingusta asupra obligatiei civice de a respecta legile oricat de inepte, contraproductive si aberante ar fi.

  3. Dezamagitul spune:

    Am si eu o observatie de pe marginea soselei. Ce te miri domnule ,acesta este adevarul , bisericile primesc mai multi bani decat scolile, de parca am fi ca Iranul o tara fanatic religioasa. Dar trebuie sa-i intelegem ca biserica aduce mai multe voturi. Pe cand scola aduce mai multi priministrii ,ministri si parlamentari analfabeti . Iar in ce priveste cei cu procente mici asta este, acolo nu prea mai exista scoli de unde procente.

    • Scoala Ardeleana spune:

      “bisericile primesc mai multi bani decat scolile”

      Aveti ceva cifre? Ar fi foarte interesant de facut o comparatie.
      Pina nu vad cifre si dovezi clare, nu pot sa cred. Daca nu le aduceti, inseamna ca sinteti doar un troll platit sa faca spume.

      Astept cu interes.

  4. Ursul Bruno spune:

    Pe vremea cand am fost la scoala tin minte ca in prima zi dupa vacanta intrand in clasa mirosea a motorina de iti rupea nasul, podelele de lemn fiind spalate cu acesta si nimeni nu se ambala sau facea criza de nervi.
    De fumat , fumam in WC sau la geamul deschis in timpul pauzei, ce vremuri !!!
    Nu existau aproape deloc instinctoare iar bancile din lemn de fag sau brad bine uscate cu siguranta ardeau foarte bine. In scolile de la sate facul era facut in teracote cu lemne iar iluminatul electric rudimentar dar nu tin minte sa fi auzit vreodata ca o scoala ar fi luat foc sau ar fi murlt copii,
    De atunci a trecut multa vreme, s-au intocmit norme peste norme, au fost facute inbuntatatiri insa birocratia excesiva a ingropat tot astfel incat nimeni nu mai are curajul sa faca ceva sau sa schimbe ceva de frica sa nu greseasca.
    Exista cateva norme elementare de care trebuie tinut cont in cazul declansarii unui incendiu, motive fiind destule si care nu pot fi luate toate in seama.
    Masuri de prevenire a incendiilor exista destule si totusi incendiile au loc, cazul de la Colectiv neputand fii luat ca exemplu in cazul unei scoli in care nu au loc activitati pirotechnice similare celor care au produs catastrofa de la Colectiv, in opinia mea din inconstienta.
    Ce este important intr-o scoala ? in primul rand scolirea cadrelor didactice de catre pompieri profesionisti pt prevenirea incendiilor si in cazul izbucnirii unuia, reactiile sa fie controlate, fiecare cadru didactic stiind ce are de facut.
    Este nevoie de exercitii, ca pe fiecare vas de croaziera, la care participa profesorii si elevii sub indrumarea pompierilor astfel incat sa nu exista panica in cazul izbunirii unui incendiu, de regula existand destul timp astfel incat o cladirea sa poate fi evacuata.
    In cazul unui incendiu nu cladirea trebuie salvata, trebuie salvate vietile omenesti, un aspect pe care nu-l are in vedere toata lumea.
    La ce ajuta toate avizele daca caile de avacuare in caz de incendiu sunt blocate din diferite motive, de multe ori aberante.
    Problematica prevenirii incendiilor si luarea masurilor corecte in cazul unui incendiu este vasta si complicata insa exista regului de baza care trebuie invatate si respectate de toti altfel toate avizele nu merita hartia pe care sunt scrise, cel mai important lucru, de prevenirea incendiilor si intocmirea legislatiei sa se ocupe numai pompierii profesionisti impreuna cu ingineri si nicidecum fel si fel de comisii parlamentare iar eventuale derogari sa fie aprobate numai de pompieri si de nimeni altul.

  5. Explicit spune:

    Soluția “optima” ar fi desființarea bruscă a întregului aparat administrativ compus din nenumărate neamuri de politruci și activisti de partid.
    Externalizarea masivă a activităților administrative către companii cu totul străine de incompetenta și nepotismul autohton, adică de pe alte meleaguri, străine la propriu. Macar pentru vreo 10-15 ani, timp in care sa poată fi profesionalizată o pătură administrativă formata din autohtoni învățați cum să fie putini dar eficienți, corecți și amabili.

    Fără îndoială că e utopic ce am scris mai sus, mai ales în Romania de acum, învățată de secole cu furtișagurile si cu fudulia naționalistă care baga mizeria proprie sub preș dar vede paiul din ochii altora, insa ați întrebat care ar fi soluția optimă…

  6. Snow spune:

    Sunt doua aspecte aici: unul de ordin formal (Autorizatia de Securitate la Incendiu) si unul de ordin practic (este o cladire sigura pt copii si profesori ?).
    Bifarea primului dintre ele este in cosmar nesfarsit si impredictibil. Legislatia s-a tot inasprit si cladiri care in urma cu 15 ani erau bine-merci acum nu mai corespund. Expertii recunoscuti sunt de ordinul zecilor la nivel de tara si sunt suprasolicitati in zeci de mii de cazuri. In afara de scoli sunt multe alte tipuri de cladiri care au nevoie de Autorizatie de Securitate la Incendiu. Pasii premergatori at fi: Proiect, Autorizatie de Constructie, Lucrari, Receptie la terminarea lucrarilor, Autorizatie de Securitate la Incendiu. Daca totul merge bine, partile implicate sunt competente si bugetul (care poate fi de sute de mii de Euro) nu este o problema, in 2-4 ani se poate rezolva. Ani de munca neobosita, dosare nenumarate, bani si … o doza de noroc. Cu mentiunea ca o parte din cladiri nu pot obtine NICIODATA Autorizatia.
    Al doilea aspect, cel practic, e mult mai simplu: o data sau de doua ori pe an, ISU ar trebui sa inspecteze fiecare scoala. Sa ceara masuri simple de conformare (eliberare culoare de evacuare, deblocare de usi etc) sau sa inchida scoala in caz de primejdie. Din pacate ISU nu face asa ceva, poate nu se simte competent, poate vreo chicita legala il impiedica sau poate doar … nu e obiceiul locului.

  7. Adrian Popescu spune:

    ,, ….avem legi, dar ele sunt facultative și pe alocuri irelevante.”

    Multe sint inutile si incurca activitatea ; atit a mediului privat cit si a institutiilor publice / bugetare . .

    • Harald spune:

      Da, dar genereaza mita pentru politicieni si functionari publici, deci nu se poate renunta la ele :)

  8. euNuke spune:

    “Conform Ministerului Educației, răspunderea revine în principal autorităților locale (primării) ce administrează clădirile”

    Asta este cauza principala a dezastrului: desi Statul roman este cel ce a instituit invatamantul obligatoriu, transformind un drept intr’o povara, chiar prin Constitutia* sa, a delegat apoi, prin lege, propriile sarcini asumate constitutional de la autoritatile centrale catre cele locale pentru a scapa de responsabilitate politica executivul. Avem deja o tona de guverne de imbecili iresponsabili care acuza in stanga si’n dreapta fara a fi capabile sau fara sa fi avut vreodata vointa politica de a face ceva palpabil in sensul asigurarii unor conditii cel putin modeste in scolile publice [mi se pare mult mai grav ca in multe scoli rurale nu exista corpuri sanitare in launtrul cladirilor decat lipsa avizului isu].

    art 32 “(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu”

    din care reiese clar ca ‘dreptul’ este un supliciu, din moment ce copiii de la tara sunt obligati sa invete in frig si in mizerie, in conditii de igiena pe care altfel puscariasii rumani le reclama la CEDO si obtin despagubiri [si recomand parintilor sa dea in judecata Statul roman si sa ceara si ei despagubiri pentru supunerea elevilor la tratamente inumane].

    Evident ca in asemenea situatie, in care Statul si’a abandonat orice obligatie morala fata de cetateni, singura solutie este nesupunerea civica, nerespectarea legii, adica extragerea copiilor din lagarele numite pompos scoli publice si, dupa caz si stare materiala, continuarea studiilor in scoli private ori in sistem homeschooling.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dan Radulescu


Dan Radulescu

Dan Rădulescu este parlamentar, membru al Comisiei pentru Învățământ, știință, tineret și sport din cadrul Camerei Deputaților. Istoric de artă ca profesie, absolvent a... Citeste mai departe


Carte recomandata

E randul tau

@adrian - trebuie neapărat să-ți spun un secret, acum, cât nu ne aude nimeni: numai progresimea ...

de: Harald

la "Din nou, despre sfidarea consensului științific: Cum a fost descoperit craterul de impact Chicxulub și, implicit, extincția non-darwiniană a dinozaurilor și altor specii"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

februarie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Ian    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)