vineri, martie 29, 2024

Și dacă Bucureștiul pierde din nou războiul cu gunoaiele, pe mâna primarilor săi?

Am învățat că funcția publică este un privilegiu ce trebuie întemeiat pe fundamente morale.”

Shimon Peres

Mărturisesc de la bun început că în România, deși am făcut unele progrese, interacțiunea cu mediul înconjurător, protejarea acestuia și a biodiversității în scopul de a beneficia noi înșine de o viețuire de calitate rămâne încă o noțiune abstractă, foarte potrivită să facă obiectul unei inflații de declarații de bune intenții, dar cu rare excepții și pentru a calibra și întreprinde acțiuni coerente și potrivite.

Exemple găsim peste tot: autorități care folosesc procesul avizării de mediu drept instrument cu care își servesc patronii de partid sau izbesc în adversarii politici, oameni de afaceri care consideră resursele mediului o cale de îmbogățire personală și echilibrele naturale, respectiv biodiversitatea un moft academic inutil și oameni obișnuiți care au obiceiul de a lăsa murdare locurile în care viețuiesc sau prin care trec în drumurile lor, fără să le pese de consecințele multiplicate ale nepăsării.

Mai nou, constat că în România, sub patronajul unor politicieni ce au probleme cu morala și etica, mergând până acolo încât acțiunile lor capătă un puternic iz de infracțiune de corupție, s-a dezvoltat ideea că tema protecției mediului și a biodiversității, la fel cu cea privind protecția echilibrelor climatice, nu sunt altceva decât instrumente prin care statele bogate ale Uniunii Europene umilesc și trag profituri de pe urma celor mai sărace din centrul și estul Europei.

Și totuși, dacă am accepta pentru câteva clipe să renunțăm la poziția comodă de responsabil cu gestionarea exclusivă a intereselor proprii și am deschide ochii asupra lumii în care trăim, am constata că relația noastră cu mediul depinde la modul absolut atât de comportamentul pe care-l adoptăm în mod direct în relația cu bunurile naturii, cât și de acțiunea agregată a comunității și societății din care facem parte la interfața cu mediul înconjurător.

Ca să nu teoretizez mai mult, vin la concret amintindu-vă că noi, cetățenii Bucureștiului, într-un fel sau altul, producem anual în jur de 1,1 – 1,2 milioane de tone de deșeuri; altfel spus, cam o jumătate de tonă pe cap de locuitor. Să facem un exercițiu de imaginație și să încercam să ne reprezentăm ce înseamnă o jumătate de tonă de deșeuri: cam 16 – 17 saci mărișori de rafie, bine ticsiți cu tot soiul de resturi și gunoaie.

Dacă fiecare dintre noi s-ar trezi într-o dimineață cu acei 16 – 17 saci de deșeuri și gunoaie la ușă și ar trebui să găsească o soluție, alta decât să-i plaseze rapid în pubelele municipalității, am avea o mare problemă: ce facem cu respectivele deșeuri? le aruncăm în Dâmbovița? le împrăștiem pe un teren viran? facem un foc mare și le ardem (pe cele care ard)? le selectăm și valorificăm ce se poate? Dar cu mirosul de gunoi, ce facem? Complicat, nu?

GROPILE DE GUNOI ALE BUCUREȘTIULUI

Bucureștiul are trei gropi de gunoi: Vidra, Glina și Chiajna-Rudeni. Glina s-a închis și, în orice caz, toate trei funcționau fără autorizație integrată de mediu. Groapa de deșeuri de la Glina, operată de ECOREC, a rămas din 1 iunie 2017 fără autorizația integrată de mediu (AIM) 57, emisă la 1 iunie 2007 și revizuită în 4 iunie 2008.[1] Totuși, după principiul hai că merge și așa, mai ales că ECOREC făcea bani frumoși din depozitarea gunoiului la Glina, încă un an aproape s-au mai depozitat acolo deșeuri, pentru că amenzile pe care le dădea Garda de Mediu erau modice (raportat la cifra de afaceri), adică undeva în jurul câtorva zeci de mii de lei.

O asociație înființată de cetățenii din localitățile aflate în proximitatea gropii de la Glina – adică Popești-Leordeni, Glina și Berceni -, respectiv AEDE (Asociația Europeană pentru Dezvoltare Durabilă) acreditează faptul că administratorii ECOREC beneficiază de susținerea unor funcționari ai APM Ilfov și încearcă astfel, deși în mod evident depozitul de deșeuri nu îndeplinește condițiile pentru a fi (re)autorizat, să obțină din nou o autorizație de funcționare.[2]

În scandalul închiderii gropii de gunoi de la Glina a intervenit și primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, în stilul său personal, acuzând atât ECOREC, cât și pe administratorul depozitului ecologic de deșeuri de la Vidra, ECO SUD, că sunt deopotrivă abuzivi. Cei dintâi pentru că nu au reușit să rezolve problema cu autoritatea de mediu, s-o dea la pace, ceilalți pentru că au pretenții:[3]

Situație extrem de gravă în ceea ce ține de depozitarea la groapă a gunoiului ridicat de Direcția Generală de Salubritate S3 din sectorul nostru. Fără anunț prealabil, luni, 18 februarie, groapa de gunoi de la Glina a fost închisă. Ca să nu întâmpinăm blocaje, am încercat să găsim urgent soluții. Concret, am făcut demersuri pentru a putea încheia rapid, în mod corect și adecvat, un contract de tratare și depozitare a deșeurilor ridicate din sectorul 3, cu Eco Sud. Din păcate, condițiile solicitate de către Eco Sud, administratorul unui depozit ecologic pentru deșeuri situat în localitatea Vidra, prezintă o serie de clauze abuzive, în sensul în care este imposibil să se poată vreodată respecta aceste impuneri de către vreun operator de salubritate.

Supărarea primarului Negoiță este ca de obicei fără (prea mare) legătură cu realitatea, dar foarte utilă pentru că mă ajută să trec la pasul următor, adică la prezentarea depozitul ECO SUD de la Vidra, de altfel singurul despre care au reușit să obțin informații publice ceva mai clare. Nu știu cât de bine este organizat în realitate și dacă acolo, în sit, sunt respectate toate regulile de operare asumate, dar depozitul pare, cel puțin din fotografii, că se pregătește pentru viitor.

Depozitul de deșeuri de la Vidra[4]

În aprilie 2019 mai mulți localnici din Vidra și Jilava, susținuți și de cei din Berceni, au protestat împotriva operatorului gropii de deșeuri, acuzând mirosurile insuportabile cu care se confruntă și care ar proveni de la muntele de deșeuri din depozitul vechi.[5]

Desigur, reprezentanții ECO SUD au negat că depozitul pe care-l operează ar genera problemele pretinse de protestatari și au reafirmat faptul că au tot ce le trebuie pentru a garanta funcționarea unui sit ecologic: ”…depozitul ecologic Vidra deține toate autorizațiile de funcționare: autorizație de ape, autorizație integrată de mediu, este certificat pe sistemele de management integrat, deține licență ANRSC clasa I pentru funcționare, ceea ce atestă că activitatea noastră este una conformă și în limitele normativului după care funcționăm.”

La Vidra este mai bine decât la Glina, dar nu suficient, s-ar putea spune. Totuși, pare un pas în direcția corectă. Conform sit-ului de informații pus la dispoziția publicului de ECO SUD, depozitul ecologic de deșeuri urbane și industriale asimilabile Vidra a fost fondat în anul 2001 și deservește toate sectoarele capitalei și localitățile limitrofe, adică aproximativ 1,2 milioane de locuitori.

Depozitul ecologic de la Vidra este structurat într-o zonă de depozitare pentru stocarea deșeurilor, cu o suprafață de aproximativ 38,6 hectare, compartimentată în 5 celule și o zonă de servicii, destinată printre altele activităților de transfer și sortare a deșeurilor, care se întinde pe 3,4 hectare. Capacitatea estimată de depozitare este de 11,5 milioane metri cubi, cu un flux mediu zilnic de deșeuri de aproximativ 2.400 tone, rezultând o cantitate anuală medie de 360.000 de tone.

Un calcul simplu ne arată, deci, că Bucureștiul are la acest moment o soluție ecologică doar pentru 31 – 32% din deșeurile și gunoiul pe care orașul îl produce.

Depozitul de deșeuri de la Rudeni-Chiajna[6]

De mai bine de doi ani și jumătate, în jurul gropii de gunoi de la Chiajna-Rudeni se duce o luptă acerbă între Primăria Sectorului 1 și comunitatea locală, pe de o parte, și Compania Iridex, care gestionează depozitul municipal de deșeuri. În timp ce reprezentanții operatorului privat, în frunte cu patronul Corneliu Pascu, susțin că depozitul de deșeuri ar fi unul ecologic, oamenii din cartierele Chitila, Bucureștii Noi, Dămăroaia, Chibrit și Crângași din București și locuitorii din Chiajna spun că, de fapt, groapa de gunoi poluează aerul.”[7] Am citat dintr-un reportaj al jurnaliștilor de la București FM, care au subiectul depozitelor de deșeuri ale Bucureștiului în atenție de mulți ani.

Tot de la ei am mai aflat următoarele amănunte legate de depozitul de la Rudeni, interesante pentru concluziile analizei: ”Groapa de gunoi a fost constituită, inițial, adică celulele C1-C5, care astăzi sunt închise, pe un teren concesionat de către Primăria Chiajna și încadastrat, pentru 20 de ani, în Sectorul 1. Ulterior, groapa de gunoi a fost extinsă cu încă două celule, C6 și C7, pe niște terenuri cumpărate de către Iridex de la proprietari partidei din zonă. Astăzi, doar pe aceste două celule se mai depozitează deșeuri.

Trecând peste acuzațiile de depășire a cantității de gunoi depozitate față de cea prevăzută în contractul de acum 20 de ani și de poluare a aerului cu gaze provenite din fermentația gunoiului, peste o săptămână, când contractul va expira (jumătatea lunii martie 2019, n.m.), ar trebui ca Primăria Municipiului București, proprietar al depozitului, să ofere răspunsuri la multe întrebări presante. Va fi închisă groapa de gunoi de la Chiajna-Rudeni sau va continua să funcționeze până în 2029, așa cum prevede Autorizația Integrată de Mediu eliberată de către Agenția de Mediu București, în ciuda protestelor comunității locale și ale Primărie Sectorului 1, care a strâns 40 de mii de semnături pentru închiderea gropii de gunoi?!

Dacă groapa de gunoi va fi închisă, ce se va întâmpla cu celulele C1-C5, deoarece expiră și concesiunea terenului? Va reveni terenul la Chiajna, care își va asuma și gestionarea post-închidere a gropii de gunoi?! Dar, chiar în cazul în care groapa de gunoi ar fi închisă, cine va gestiona muntele de gunoi în următorii 30 de ani, cât el va continua să fermenteze, să degaje gaze de fermentație și să formeze zeama aceea otrăvită numită levigat?! Și, mai ales, cine va plăti pentru gestionarea gropii de gunoi?!

Cred că prezentarea situației celor trei depozite de deșeuri, chiar și în puține cuvinte, v-a convins și ne pune pe gânduri pe toți pentru că avem o mare problemă pe care trebuie să o rezolvăm cât mai rapid, pe care trebuia să o fi rezolvat deja de fapt, doar că cei care ar fi trebuit să găsească soluțiile, să le proiecteze, să găsească finanțare – mai ales finanțarea europeană, care nu grevează bugetul de stat sau asupra celor locale – și apoi să treacă la implementare, nu au făcut-o.

SĂ FACEM UN FOC MARE SĂ NE SCAPE DE GUNOAIE!

Marți, 27 august 2019, Consiliul General al Municipiului București aprobă Master Planul de management integrat al deșeurilor la nivelul capitalei. Primarul general, Gabriela Firea ia cuvântul după vot și ne face cunoscut următorul mesaj, după mai bine de trei ani de mandat:

De astăzi, Capitala are un Master plan pentru gestionarea integrată a deșeurilor. Planul prevede și o listă de investiții prioritare, iar una dintre ele este instalația de tratare a deșeurilor municipale cu valorificare energetică, adică acea stație care va permite ca din tratarea deșeurilor municipale să producem curent electric și energie termică pentru Capitală.

Având aprobat acest Master Plan, putem avansa cu următorii pași pentru concretizarea acestei investiții: studiul de fezabilitate, apoi proiectul tehnic plus execuția. Subliniez că este vorba despre o stație de eficiență energetică, așa cum există deja două în Viena, așa cum există în principalele capitale europene și care sub nicio formă nu poluează, dimpotrivă, ne ajută să punem punct acestui subiect atât de dificil al depozitării deșeurilor, care continuă sa creeze probleme majorității cetățenilor Municipiului București.

Așa cum știți, legislația europeană reglementează foarte strict depozitele de deșeuri. Aici trebuie să ajungă doar ce nu se poate recicla și valorifica, iar pentru noi, principiul colectării selective trebuie să devină lege, trebuie să devină o obligativitate. Prea multă vreme nu a fost luat în serios acest subiect în municipiul București și măcar noi avem datoria să-l tratăm cu maximă responsabilitate, să nu ajungem, așa cum s-a întâmplat, din păcate, în alte capitale europene, o capitală a gunoaielor, dimpotrivă, să fim un oraș exemplu.”[8]

De fapt, conform Master Planului, centrala termoelectrică ce urmează să funcționeze alimentată cu gunoaie, ar reprezenta soluția pentru 235 de mii de tone de gunoi care poate fi incinerat, după ce s-a extras partea de deșeuri reciclabile și necombustibile. Așa cum ar fi și normal de altfel. Sectoarele capitalei vor avea cote anuale de gunoi care trebuie să ajungă la incinerator, respectiv între 28.130 tone – Sectorul 1 (cel mai puțin) și 48.092 tone – Sectorul 3 (cel mai mult). Investiția va costa 230 milioane de euro, din care 180 de milioane vor fi finanțare europeană și ar urma să fie amplasată în Sectorul 4, în perimetrul industrial al actualului CET Progresu.

Mai trebuie amintit că Master Planul se adresează de fapt întregii cantități de deșeuri produsă în București într-un an, estimată (în document) la circa 1 milion de tone, din care circa 500 de mii de tone ar fi deșeuri reciclabile, alte 500 de tone urmând să fie ori incinerate, ori supuse procedurii de extragere a biogazului, ori depozitate în depozite ecologice.

Valoarea totală a investițiilor este estimată la 451,7 milioane de euro și, pe lângă incineratorul menționat anterior, mai cuprinde: (i) instalații de digestie anaerobă; (ii) instalație de tratare biologică a deșeurilor; (iii) extinderea capacităților de depozitare și (iv) extinderea sistemului de colectare separată a deșeurilor reciclabile și a biodeșeurilor.

Reacțiile la anunțul primarului general Gabriela Firea, ulterior aprobării Master Planului, au fost marcate fie de prudență, fie de respingere totală, abordarea în cheie politică fiind preponderentă. În primul rând, soluțiile din Master Plan au fost vehement respinse de Ciprian Ciucu, consilier PNL în Consiliul General, cu următoarele argumente:

Pentru ca instalația să meargă, pentru ca investiția să fie justificată, va trebui să facem rost de gunoi care să fie ars la București din țară și import. Filtrele sunt extrem de scumpe și nu am încredere că vor fi schimbate permanent, decontându-se totul în plămânii noștri. Mai mult, cenușile rezultate din arderi sunt extrem de toxice, iar depozitarea acestora pentru că microparticulele sunt otrăvitoare pot fi o altă problemă.

Timp de trei ani de zile Firea de la PSD nu a făcut nimic (dar absolut nimic!) în direcția colectării diferențiate și a reciclării. Această soluție nu mai este recomandată în Uniunea Europeană din motive evidente (nu e clar, totuși, de ce o finanțează în România). Eu înțeleg că avem o mare problemă cu gropile de gunoi și ar trebui să facem ceva. Dar nu asta. Ce ar fi trebuit să facă un primar din primul an ar fi fost să pună la punct fluxul de colectare și reciclare. Prea complicat, se preferă arderea.

Să zic, chiar dacă mă tem de această soluție (tehnică încă neclară), dar pentru că problema este foarte mare, am putea considera această soluție. Întrebarea este de ce este nevoie de un incinerator așa de mare. De ce să ardem aici gunoaie din altă parte?

Alegătorul–cetățean bucureștean nu rămâne prea lămurit unde anume bate domnul Ciucu, dacă e bine sau nu e bine să avem un incinerator, de unde anume știe domnia sa că incineratorul, dacă va fi construit, va trebui alimentat neapărat cu ”deșeuri din import”, pentru că este prea mare, de ce crede că cei care vor opera incineratorul nu vor găsi resurse pentru a schimba filtrele sau că cenușa rezultată este ”otrăvitoare” etc. Rămâne neclară chiar și nedumerirea enunțată prolix de domnia sa: tehnologia incinerării gunoiului pentru a obține energie nu se mai recomandă în Uniunea Europeană, dar Comisia a acceptat totuși să finanțeze viitorul proiect propus de București.

Chiar dacă alegătorul–cetățean al Bucureștiului nu este lămurit dacă Master Planul e bun sau nu, primarul Sectorului 4, adică domnul Daniel Băluță, ne anunță că, deși personal este fanul soluțiilor propuse în documentul aprobat în Consiliul General, are de gând (totuși) să consulte alegătorii printr-un referendum cu privire intenția de a construi incineratorul pe platforma CET Progresu.[9]

Interesantă este și argumentația primarului Sectorului 4: ”Este important pentru noi toți să consultăm oamenii. Experiența personală mi-a dovedit că oamenii trebuie să decidă în cunoștință de cauză.” Dar cum vor decide cetățenii în cunoștință de cauză, pentru ca preconizatul recurs la exercițiul democratic enunțat de Daniel Băluță să fie valid, este dificil de spus.

Primarul Daniel Băluță consideră proiectul benefic pentru București, dar – cu mai puțin de un an până la alegerile locale – preferă să facă un referendum – aceasta este evaluarea jurnaliștilor de la Digi 24 privind motivația reală a primarului Sectorului 4 și mă tem că este corectă. Cum și cine va face informarea corectă a cetățenilor, rămâne de văzut.

Ne putem baza pe ONG-uri că vor încerca să umple golurile din informația cetățeanului de rând privind cele mai bune soluții pentru tratarea deșeurilor urbane? Să vedem. Ne ajută un articol publicat de G4 Media pe acest subiect, care-l citează pe Daniel Trifu de la Eco-Civica[10]:

Până să se ajungă la alegerea acestui tip de instalație (incinerator) pentru eliminarea deșeurilor, au mai existat alte două variante care nu au fost luate în calcul. Era vorba de neutralizarea tipică care se practică pe scară largă. Gunoiul se ridică de societăți autorizate, se duce la neutralizare la alte societăți abilitate. A doua metodă era arderea cu flacără cu gaz și a treia era această metodă, sub presiune de abur – incineratorul. Această metodă nu este cea mai bună pentru că necesită o întreținere foarte bună și costuri foarte mari, și atunci este bine să încerci alte metode care nu mai elimină în atmosferă, sau să te folosești de agenții economici care deja au o amprentă de carbon. Atunci, în procesul tău lor de ardere introduci și aceste cantități total nesemnificative pentru amprenta de carbon deja emisă. Incineratorul acesta ca să aibă un randament și să aibă tot timpul un procent mare de neutralizare, trebuie să aibă cantități mari de deșeuri asigurate. În cazul ăsta există riscul să fie introduse deșeuri care sunt materiale reciclabile și prin urmare, tot procesul ar putea deveni unul periculos și neprietenos cu mediul.

Mi-e teamă că nici specialiștii din ONG-uri nu vorbesc pe limba cetățeanului, care de fapt are nevoie să știe concret cât de gravă este situația gestionării deșeurilor urbane în București, dacă sunt și alte soluții decât actualele depozite care răspândesc mirosuri insuportabile pe raze de kilometri în jurul lor și, mai ales, dacă costurile noilor soluții nu înseamnă o factură la serviciile de salubritate care să crească vertiginos și să fie tot mai greu de suportat.

Apoi, cetățeanul ar mai vrea să știe ce anume presupune colectarea selectivă? Cunosc zeci de persoane – prieteni, rude, vecini, colegi – care ar vrea să colecteze selectiv și chiar o fac, sau cel puțin încearcă. Dar care știu că, de fapt, efortul lor este inutil, pentru că, așa cum aflăm dintr-un reportaj al Radio România[11]: ”Nici unul dintre sectoarele Capitalei nu a aplicat integral, până în acest moment, prevederile ordonanței privind colectarea selectivă a deșeurilor…”

AM PUTEA ÎNVĂȚA CEVA DE LA ALȚI EUROPENI?

Țintele economiei circulare – CEWEP

Confederația Europeană a Producătorilor Energetici din Deșeuri – CEWEP[12], a calculat recent că, în orizontul anului 2035, la nivel european se vor produce circa 142 de milioane de tone de deșeuri (gunoi) nereciclabile, iar capacitatea de procesare a acestor deșeuri nu trece de 101 milioane de tone: 90 de milioane de tone prin arderea cu producere de energie și 11 milioane de tone prin arderea cu injecție de combustibil fosil sau/și biocombustibil. Pentru 41 de milioane de tone de deșeuri nereciclabile încă nu există o soluție în orizontul anului 2035. Desigur, viziunea CEWEP este aceea de a promova extinderea incineratoarelor care produc energie drept soluție pentru tratarea în întregime a gunoiului nereciclabil.

Până când Bucureștiul va reuși să depășească tiparul tratării politicianiste a soluției de implementare a investiției de construcție a unei capacități de producție energetica bazată pe arderea gunoiului nereciclabil, am putea examina soluțiile promovate de două capitale europene, adică Copenhaga și Viena. În ambele capitale respectivele capacități sunt proiecte de ansambluri urbane cu funcțiuni multiple, estetice și de petrecere a timpului liber, fără a lua în calcul funcțiunea lor principală.

Proiectul vienez de la Spittelau Thermal Waste Treatment Plant este extrem de asemănător viitorului (posibil) proiect bucureștean, așa cum se poate vedea în figura de mai jos. Cantitatea de deșeuri procesate este în jurul a 250-260 de mii de tone/an, producția fiind de aproximativ 480 GWh pe an.

Bilanțul energetic la Spittelau Thermal Waste Treatment Plant

Așa cum se poate vedea din documentele publice puse la dispoziție de municipalitatea Vienei, uzina funcționează cam așa: vin mașinile de gunoi, cu deșeurile nereciclabile și descarcă la rampă, gunoiul intră apoi în buncăr, din buncăr intră în camera de ardere iar energia degajată încălzește aburul etc.

Incineratorul Spittelau este construit în mijlocul Vienei, aproape de canalul Dunării care traversează centrul orașului și, după cum bine se știe, aspectul său exterior futurist a fost creat de faimosul arhitect al Vienei, Friedensreich Hundertwasser și construit între anii 1969 – 1971.

Deși în anul 1987 incineratorul a fost parțial distrus de un incendiu, vienezii l-au refăcut pe același amplasament din mai multe motive. Printre ele și faptul că se mândresc cu această creație industrială a celebrului Hundertwasser, dar mai ales pentru că ”deșeurile sunt arse exact acolo unde sunt produse, adică în mijlocul orașului”[13]. O logică pe care noi, în București, nu ne grăbim s-o validăm.

Amager Bakke, sau Amager Hill, este un proiect pornit în anul 2017 de municipalitățile Dragør, Frederiksberg, Hvidovre, Copenhaga și Tårnby, pentru a înlocui un proiect similar tot din zona Amager, ce avea o vechime de 45 de ani și care a fost scos din uz. Investiția, cu o valoare de 470 de milioane de euro, este concepută să trateze 400 de mii de tone de deșeuri nereciclabile anual. Puterea instalată a acestui producător de energie electrică și termică ce valorifică gunoiul este de maxim 63 MW.

Amager Hill Power Plant

Proiectul Amager Bakke este unul ce utilizează tehnologii noi, ce produce energie doar din arderea deșeurilor nereciclabile, deservind între 500 și 700 de mii de gospodării si circa 46 de mii de companii. Eficiența energetică este cu 25% mai mare decât în cazul instalațiilor similare din Europa, dar care folosesc tehnologii din generațiile mai vechi, va genera cu 15% mai puțini oxizi de azot decât media europeană per tehnologie și cu 5% mai puțin dioxid de sulf. Emisiile de CO2 sunt similare cu media europeană per tehnologie.[14]

Așa cum probabil mulți dintre cititorii acestui articol știu, și acest proiect urban are inclusiv funcțiuni sociale și estetice, găzduind pe platforma sa superioară, proiectată înclinat, o pârtie pentru schiori. Cine a vizitat Copenhaga știe că orice tur al orașului, fie el pe apă sau cu autobuzele turistice, include obligatoriu și Amager Bakke, cu care municipalitatea și locuitorii se mândresc foarte mult.

REVENIND LA OILE NOASTRE… ÎN LOC DE CONCLUZIE

După ce am trecut în revistă istoria neromanțată a gunoaielor Bucureștiului nostru, trebuie să mărturisesc că mă bucur mult pentru că – nu știu exact prin ce minune – Consiliul General a reușit să aprobe un Master Plan privind gestionarea deșeurilor urbane și îmi doresc ca minunea să nu se oprească aici și toată lumea să treacă la treabă.

Aș vrea și eu să contribui colectând selectiv gunoiul din gospodăria mea – metal, sticlă, plastic, hârtie și carton, textile separat de resturile menajere -, dar să nu fiu pus în situația de a o face inutil, irosind nu doar eforturile familiei mele, ci și banii publici. Mi-aș dori să văd debutând un program de investiții care să transpună în București conceptul de economie circulară și să demareze și ecologizarea actualelor depozite de deșeuri de la Glina, Vidra sau Chiajna-Rudeni.

Mă îndoiesc însă că putem realiza așa ceva cu atitudini ca cea a domnului Ciprian Ciucu, supărat mai mult, se pare, că actualul primar general a reușit în mandatul său (aproape) irelevant să găsească cumva resurse măcar pentru a trece Master Planul pentru managementul integrat al deșeurilor urbane prin Consiliul General. Ori că putem progresa afișând false preocupări pentru democrație asemenea domnului primar al Sectorului 4, Daniel Băluță, care fie nu a învățat nimic, fie și-a însușit lecția eronată din experiența referendumului pentru Brexit inițiat de David Cameron.

În mod concret, vă invit să analizați câteva cifre privind ELCEN, cuprinse în Planul de reorganizare al Electrocentrale București, semnat de administratorul judiciar:

▪ ELCEN are în operare patru Centrale Termo-Energetice (CTE), și anume București Sud, Grozăvești, București Vest și Progresu;

▪ La CTE București Sud sunt în operare 225 MW, la CTE Grozăvești 100 MW, la București Vest 250 MW, iar la CTE Progresu 100 MW;

▪ Pentru a menține în funcțiune capacitatea de producție energetică a ELCEN, sunt necesare investiții de: circa 83 de milioane euro până în anul 2020 și circa 432 milioane de euro între 2020 și 2030 – în total aproximativ 515 milioane de euro.

Numai investițiile pentru CTE Progresu (mentenanța turbinelor 3 și 4 și investițiile de mediu fără de care cazanele 2, 3 și 4, respectiv CAF-urile nu mai pot fi operate după anul 2023) se ridică la circa 60 de milioane de euro până în 2023.

Am adus în discuție investițiile de la ELCEN și am pus accentul pe CTE Progresu din două motive: (i) pentru a arăta că investițiile la posibilul viitor incinerator Progresu și per total Master Plan sunt comparabile cu cele pe care municipalitatea trebuie să le facă în furnizorul tradițional de agent termic al Bucureștiului și (ii) pentru a înțelege că incineratorul, obiectiv ce poate transpune (în fine, în România, în București) principiile economiei circulare în realitate, se construiește într-un perimetru industrial afectat deja de mari probleme, inclusiv de mediu. Sper că, indirect, am oferit astfel un răspuns și la preocupările ridicate de domnul Daniel Trifu de la Eco-Civica.

În anul 2018, ELCEN a produs și vândut circa 2,5 – 2,6 TWh energie electrică în cele patru centrale ale sale; viitorul incinerator, care ar trebui să ne scape de (mai toate) deșeurile nereciclabile pe care Bucureștiul le produce în cursul unui an, ar putea produce singur o cincime din această cantitate în cursul unui an.

Unde mai pui că, din nevoia de a alimenta fără sincope acest viitor incinerator, selectarea deșeurilor va fi un proces obligatoriu, determinându-ne pe toți, cetățeni, companii, municipalitate să punem în efectivitate conceptul de economie circulară, adică să facem pasul necesar în rândul țărilor civilizate.

Mai rămâne o singură întrebare pe care mi-o pun, pe care este posibil să v-o puneți și dumneavoastră: am putea rata din nou, pe mâna primarilor noștri? Poate că cel mai bine ar fi să ne asigurăm, la alegerile locale, că acest lucru nu se va întâmpla. De dragul generațiilor viitoare și pentru binele lor (și al nostru, al tuturor).

NOTE______________

1 https://www.stiripesurse.ro/groapa-de-gunoi-de-la-glina-un-co-mar-fara-sfar-it-pentru-locuitorii-din-zona_1206333.html

2 https://www.stiripesurse.ro/aede-trage-un-semnal-de-alarma-in-privin-a-gropii-de-gunoi-glina-exista-o-noua-tentativa-infrac-ionala-de-reautorizare-a-periculoasei-activita-i_1344126.html

3 https://www.green-report.ro/negoita-groapa-de-la-glina-a-fost-inchisa/

4 https://ecosud.ro/depozitul-ecologic-vidra-bucuresti/

5 http://www.bucurestifm.ro/2019/04/07/protest-la-groapa-de-gunoi-de-la-vidra-2/

6 http://www.bucurestifm.ro/2018/02/02/iridex-anunta-ca-groapa-de-gunoi-de-la-chiajna-nu-ii-pune-in-pericol-pe-bucuresteni/

7 http://www.bucurestifm.ro/2019/03/07/cum-sa-omori-ariciul-de-la-chiajna-rudeni-cu-fundul-altuia/

8 http://www.ziare.com/gabriela-firea/primar-bucuresti/firea-a-primit-unda-verde-sa-construiasca-un-incinerator-urias-de-gunoaie-in-sudul-bucurestiului-1575138

9 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/incinerator-de-gunoaie-in-bucuresti-unde-ar-urma-sa-fie-construit-1180807

10 https://www.g4media.ro/pro-si-contra-incineratorului-de-deseuri-aprobat-de-primaria-bucuresti-in-sectorul-4-ce-spun-expertii-si-ce-metropole-europene-au-solutii-similare.html

11 http://www.romania-actualitati.ro/colectarea_selectiva_a_deseurilor_o_problema_generalizata_in_bucuresti-129260

12 Confederation of European Waste-to-Energy Plants

13 https://www.wienenergie.at/eportal3/ep/channelView.do/pageTypeId/67860/channelId/-51715

14 https://www.power-technology.com/projects/amager-bakke-waste-energy-plant/

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Buna ziua, va spun din capul locului ca sunt foarte preocupata de problemele de mediu, dar NU pot accepta sub nicio forma constructia incineratorului pe amplasamentul respectiv. Voi participa la orice actiune – de orice fel – menita sa impiedice aceasta constructie. Hai sa incepem cu inceputul – cu colectarea selectiva, si abia dupa ce acest stat bolnav se va dovedi capabil sa gestioneze acest „maruntis”, sa decidem ce facem mai departe. Sa DECIDEM – la plural, incluzandu-ne pe noi, cetatenii, este absolut exclus sa ma bazez pe buna-credinta si inteligenta actualului primar general. Nu-mi vine sa cred ca dvs. sprijiniti o astfel de idee, care poate suna bine in principiu, dar in practica romaneasca suna a dezastru premeditat

    • @Laura…
      …Dumnezeu mi te-a scos în cale!
      Ești exemplul perfect al lipsei de informare! Trust me!
      Deșeul X este format în general dintr-o fracție de materiale recuperabile, adică așa-zisele reciclabile, o fracție relativ neutră și o fracție nereciclabila, biodegradabilă în parte și combustibilă de plano.
      Este fracția care se descompune și generează acele scurgeri și miros greu de suportat.
      Ce este de reciclat reciclăm (în medie cam 50 – 55%), ce este neutru depozităm (15%, cam așa) și restul tratăm în tancuri de biogaz sau în incineratoare. Dar musai concomitent, adică în cadrul unui proces unitar.
      Asta e economia circulară, prietenoasă cu mediul.
      La tehnologia actuală, incineratorul e obligatoriu, pentru a nu mai plasa în deponeuri materia care se descompune pestilențial și: se infiltrează în sol și pânza freatică + degajă H2S cu miros greu. Hidrogenul sulfurat.
      Așa că, înainte de dorința ta LĂUDABILĂ de a protesta, ascultă rugămintea mea: informeaza-te cât mai bine și obiectiv!
      Mult succes și mulțumesc mult pentru comentariu!

      • Buna ziua, dle. Felea. Scuze, nu vreau sa intru intr-o polemica cu dvs., dar consider necesar sa va raspund. In primul rand, nu cred ca Dumnezeu m-a scos in calea dvs., chiar am indoieli profunde, nefiind credincioasa, apelarea la divinitate – chiar daca e doar un fel de-a spune, mi se pare un pic…. exagerata. Poate alt personaj sa fi facut contribuit… (asta ca sa detensionez discutia in controdictoriu). Nu puteti vorbi de lipsa de informare, doar pentru faptul ca nu v-am adus argumente tehnologice/financiare/etc. – nu-si au locul aici. Tot ce pot sa va spun este sa va coborati un pic in realitate, traim in Romania ! Iar ca locuitor la mai putin de 500 m de CET-ul respectiv, observatii de bun-simt: toate realizarile primariilor in ultimii ani sunt anapoda, fara sens, doar pretexte de a fura bani din buget, in niciun caz nu sunt respectate niste standarde de mediu. Un exemplu concret sunt ghenele „renovate” prin daramarea celor vechi, scoaterea pe trotuare a pubelelor (unde zac de cateva luni), si ridicarea de constructii noi, cu „podea” cimentata, cu scurgere pe mijloc. Ei bine, scurgerea aia e de ochii lumii, nu duce nicaieri, in unele cazuri e ingropata in ciment, ghenele noi sunt incuiate, in unele locuri am vazut un fel de cip pe usa. Subliniez-gunoaiele sunt de luni de zile pe trotuar. Un alt exemplu: recipiente noi pt selectare selectiva blocheaza trotuarele in cele mai nepotrivite locuri, si toate sunt pline cu tot felul de mizerii, iar oamenii nu respecta scopul lor fiindca nimeni nu le ridica separat. And finally – cum ajung toate acele camioane cu gunoi spre presupusa procesare curata ? pe strada mea, nu ? prin fata ferestrelor mele si a altor fraieri, sute de camioane cu gunoi… Sunt multe de spus, dar nu e cazul, va rog doar sa luati in calcul situatia exacta din acest caz cu realitatile romanesti, nu comparati cu Viena si alte sf-uri

        • @Laura
          Mulțumesc mult pentru comentariu și dialogul constructiv.
          Titlul articolului meu face apel la exact aceleași temeri privind competența și motivațiile actualilor primari din București.
          Iar finalul articolului este un îndemn să fim cu toții atenți ce alegeri facem în primăvară.
          În fine, ideea de acțiune cetățenească, cel puțin în viziunea mea, este acea de a promova și susține proiectele corecte, de viitor, și a le bloca pe cele inadecvate.
          Dacă alegem să blocăm tot din teamă, nu facem decât să dăm apă la moară populismului.
          O zi minunată și inspirație în alegerile dvs. vă doresc!
          Să auzim numai de bine!

          • Doamna spune că ar fi necesar alt amplasament. Nu s-ar putea discuta la obiect? Este sau nu posibil un alt amplasament? E nornal ca o termocentrală (că asta este un CET) să fie printre blocurile de locuințe?

  2. In anii 2005-2008 s-au desfășurat lângă Brașov cercetări la faza de pilot industrial în vederea neutralizării prin metode termice a deșeurilor de toate felurile,inclusiv a celor periculoase.Procesul tehnologic adoptat a fost acreditat cu acte în regulă de autoritățile românești de profil(cercetările s-au efectuate de către o firmă din USA cu participarea reprezentantului Agenției pentru Protecția Mediului Brașov.)Rezultatele experimentului au depășit așteptările,mai ales la cele referitoare la calitatea gazelor de ardere,unde poluanții au avut concentrații cu mult inferioare celor mai severe normative ale UE.De exemplu concentrația dioxinei a fost doar la jumătatea normei pe deplin justificat foarte drastice, stabilite de UE(0,1 nanograme/metru cub în gazele de ardere).Dar procedeul nu a stîrnit interesul celor în drept.În schimb asistăm astăzi la politizarea acestei probleme,în speranța câștigării de voturi din partea cetățenilor insuficient informați,de către politicieni de carton care habar n-au de posibilitățile
    existente,având de fapt pregătire tehnică în alte profile de activitate și limitați în viziuni de perspectivă imediată și pragmatică.

  3. 1. ar trebui lichidate ghenele din blocuri,
    2. pus ca in europa de nord vest locuri unde arunci sacul cu gunoi, se deschide minunea dupa ce pui un card special
    3. tot gunoiul sortat
    4. locuri unde poti aduce gunoi mai special, chimicale, constructii, obiecte mari, electronice, etc.
    5. amenzi foarte mari si urmarit sa nu arunce nimeni o coaja de seminta
    6. gunoiul prelucrat cum trebuie, extras ce se poate inclusiv biogaz, si ars (e o discutie aparte apele uzate)
    7. toate resturile de medicamente, gunoi medical asta ar trebui colectat si prelucrat corect
    8. informat peste tot foarte bine populatia de la mic la mare
    9. toate inscriptiile grafitti din orase, transport public lichidat, prins pictorii si pusi la treaba sa deseneze ceva util
    10. reglementat parcarile foarte strict, lichidat locuri individuale de parcare, poti parca ca riveran doar in anumita zona, toate rablele vechi stranse din oras
    11. transportul public arata oribil
    12. proprietarii sunt responsabili pentru starea cladirii si fatade, peste tot e dezastru la aspect, functionalitate
    13. in oras interzis totul sub euro 4, progresiv trecut la euro 6 sau electric
    14. amenzi zdravene pentru poluare fonica (motoare, claxoane, petreceri, muzica tare in restaurante, berarii, etc.)
    15. lichidat poluarea vizuala, reclame, banere, semnalizare excesiva, etc
    16. interzis blocurile si concentratiile mari, mers mai degraba pe orizonatala, demolat incet incet, blocurile existente
    17. creat conditii bune in afara oraselor mari, sa nu fie nevoie sa vina toti in oras mare, lumea sa mai plece in afara orasului, populat tara mai uniform, conectat orasele cu infrastructura si transport rapid
    18. la stat si in firme unde folosesc peturi, plastic sa treaca pe solutii mai ecologice
    19. curatat padurile, raurile, arata deplorabil comparativ cu tarile din europa de nord vest

    multe ar mai fi de spus

    • Subscriu in totalitate. Dar cum o facem? Eu, dumneavoastra, si altii ca noi, putem sa o facem la modul declarativ si probabil ca foarte putin activ. Eu am usor senzatia de deznadejde ca nu pot convinge nici macar vecinii de bloc (suntem doar saisprezece apartamente) sa colectam gunoiul separat si sa dam la reciclare cat mai mult.

  4. totul se rezuma la civilizatie si cum te raportezi la ea. m ar mira ca un german sa se poata acomoda in india unde vaca se balega pe strada iar oamenii se scarpina cu stinga n fund iar cu dreapta maninca. romanii nu sint mizerabili, doar atomizati, lasi si fricosi. asista (nu nepasatori) tematori cum trogloditii urineaza pe ei. sigur cei abilitati sa intervina ar trebui s o faca, insa si aia s paralizati de frica.

  5. Eu ma lupt cu acesti MONSTRI(dupa felul cum gandesc) de mai bine de 10 ani fara sa reusesc sa-i fac sa inteleaga ceva din acest subiect.Ei sunt setati de ei sau de altii, catre o cu totul alta directie si cu totul alte interese. Am incercat sa implementez macar sistemul de tratare a deseurilor periculoase(spitalicesti si nu numai) pentru care statul roman plateste anual pentru neimplementare penalitati catre Uniunea Europeana de peste 130mil. euro. Tehnologia pe care le-am propus-o era incinerare cu recuperare de energie,dar degeaba.Thehnologia si finantarea erau asigurate de firme partenere din Danemarca.Nu numai ca nu am gasit intelegere,dar am constatat si o doza mare de ostilitate care probabil avea o anumita motivatie.Cred ca pentru a avea cat decat succes in acest subiect trebuie apelat la Vlad Tepes el fiind in opinia mea singurul care ar putea sa-i CONVINGA pe acesti mutanti de necesitatea rezolvarii acestui subiect in acest mod.Pentru comentarii sau detalii suplimentare las adresa mea de e-mail:[email protected]

  6. Gestiunea precara a deseurilor in Bucuresti este expresia incompetentei si inculturii generalizate.

    De la „specialisti” si pana la presedintii de scara (de bloc) – toata lumea vorbeste despre incinerare, fara sa fi citit macar un rand despre tehnologiile respective.

    Din acest punct de vedere, orice depaseste aruncarea gunoiului din basculanta pe un camp depaseste si capacitatea de intelegere si cunostintele din Romania.

    Ne-am obisnuit atat de bine sa ne dam destepti cu cele 3 clase primare pe care le avem (indiferent cate diplome am cumparat dupa aceea), incat pur si simpu nu mai realizam ca vorbim aiurea.

    Eliminarea si introducerea in economia circulara a deseurilor nu se va intampla in niciun caz cu cei cativa oameni care mai inteleg despre ce e vorba (autorul articolului inclus). Cu un popor semianalfabet, inclusiv la nivelul „specialistilor” – cei care publica „ISI” prin reviste obscure, singura pretentie pe care o am este ca basculantele sa nu imprastie gunoiul prin oras.

    • Exact, @Dedalus !
      Pana nu se schimba mentalitatea acestui popor (vai de el in f mare parte) nu vom putea face mai nimic spre binele nostru comun. Cum deja au trecut de mult cei 20 de ani anuntati (iata) cu multa „blandete” de catre dl Brucan (cata caina si ocara a generat atunci evaluarea sa !), eu cred ca multa apa va mai curge pe Dunare pana cand tot romanul va intelege ce e aceea civilizatie si cat de necesara este ea in viata cotidiana a fiecaruia dintre noi.
      Altfel spus, cat timp, pt multi dintre romani, o samanta va fi mai gustoasa daca i se arunca pe jos coaja in loc sa fie pusa la un cos de gunoi, n-avem cu cine sa derulam proiecte normale care tin de igiena elementara a spatiului in care vietuim. Poate la mici comunitati (cateva case, cateva apartamente…) sa se mai poata face cate ceva, insa in rest … e o jale !! Si cum spiritul civic este aproape mort in Romania, masurile coercitive ar trebui sa fie drastice ca legislatie si, mai ales, ca aplicare, dar cine sa le aplice ? Politistul care arunca si el chistocul pe fereastra masinii de politie ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro