Scenariul conform căruia eșafodajul democratic al unei țări întregi, zgîlțîit puternic, la limita prăbușirii, de politicieni corupți, mediocri și lași, populiști și iresponsabili, e salvat in extremis de o femeie magistrat se repetă deja prea insistent ca să nu fie semnificativ.
Sigur, nu sînt doar femei printre magistrații de bună credință (și de o incredibilă rezistență nervoasă în aceste vremuri, a se vedea, de pildă, procurorul american Robert Mueller), tot așa cum politicienii iresponsabili nu sînt toți bărbați (printre rebelii catalunezi se află președinta parlamentului de la Barcelona, Carme Forcadell, acum în control judiciar în așteptarea procesului, iar în ridicolul său ”exil” la Bruxelles, fostul președinte Carles Puigdemont e însoțit de două femei foste ministru în guvernul destituit), deci împărțirile pe gen nu sînt și nu pot fi niciodată etanșe. (Nu voi intra în detalii cu privire la ce se întîmplă în Catalunia, toată dezbaterea cu privire la îndreptățirea pe care o au sau nu separatiștii e fastidioasă. Două lucruri sînt certe: toate acțiunile politice întreprinse de guvernul local din Barcelona în vederea independizării de Spania au fost ilegale, iar consecințele acestui proces nu s-au dovedit și nici nu par a se putea dovedi în viitorul previzibil profitabile pentru cetățenii din Catalunia, dincolo de jubilația celor îmbătați de propaganda specificului local. Catalanii au, desigur, trăsături originale, o istorie a lor, poate și motive de ranchiună seculară – dar cine n-are, dacă caută bine? – sînt admirabili în multe feluri, tot așa cum au și ei, ca orice grup, proverbiale defecte, dar, oricum am privi lucrurile, afacerea independizării e una păguboasă din toate punctele de vedere, iar politicienii care au profitat de sensibilitățile și exaltările oamenilor, în deplină cunoștință de cauză asupra implicațiilor dezastruoase ale faptelor și vorbelor lor, o adunătură de farsori și de iresponsabili.)
Vocea bunului simț este acum, în Spania, vocea justiției și ea are timbru feminin. Vă sună cunoscut? Mie da. Uitîndu-mă la femeile magistrat spaniole, judecătoare sau procurori, pe umerii cărora se află în acest moment toată imensa presiune generată de aventura catalană, mă gîndesc la cîteva femei magistrat din România. De cîte ori, în ultimii ani, mai ales din 2012 încoace, echilibrul democratic al României a fost pe umerii lor? Să încercăm o listă de nume, inevitabil incompletă: Livia Stanciu, la Curtea Supremă, Laura Codruța Kovesi, la Ministerul Public și apoi la DNA, Camelia Bogdan, la Curtea Supremă, președinta completului care l-a condamnat pe Voiculescu (azi, liber, în timp ce ea a fost exclusă din magistratură, dintr-o prostie pe care și copiii o pricep ca fiind astfel – a participat ca formator la un curs organizat de Ministerul Agriculturii, parte vătămată în procesul lui Voiculescu – rîd și curcile, doar că rămînem cu rîsul, iar ea, deocamdată, cu cariera distrusă!), Ioana Bogdan de la Curtea Supremă (cea care a înclinat balanța în completul de trei judecători care l-a condamnat pe Adrian Năstase cu executare în dosarul Trofeul calității). Dar de momentul iunie 2012 vă amintiți, cu Adrian Năstase în fața unui complet de judecată format din cinci femei? Se numeau: Livia Stanciu, Florentina Dragomir, Maricela Cobzariu, Sofica Dumitrascu si Ioana Alina Ilie. L-au condamnat, tot cu executare, de data asta pentru afacerea Zambaccian. (Suferințele ”condamnatului politic” Năstase au fost lungi, dar s-au terminat cu bine, aproape că am putea spune că a ieșit de la pușcărie direct spre una din conferințele organizate de MAE pe probleme de politică internațională și doar din cine știe ce ranchiună a lui Dragnea nu-l vedem acum, din nou, în fruntea țării.)
În Spania, Carmen Lamela se numește judecătoarea aflată în lumina reflectoarelor acum. Nu are rost să înșir aici toate atacurile la care e supusă această femeie, toate insinuările, amenințările, suspiciunile, care mai de care mai fantasmagorice, care colcăie în subsolurile articolelor în care apare numele ei. E suficient să spun că are o carieră impecabilă ca magistrat, iar, ca simpatii politice, poate fi bănuită mai degrabă de unele socialiste, în nici un caz de unele față de PP, partidul primului ministru Mariano Rajoy (în Spania nu e rușine să ai simpatii politice, nici măcar ca magistrat, spre deosebire de ipocrizia românească, care pretinde o imposibilă neutralitate angelică). Carmen Lamela tocmai a decis ca unul dintre liderii separatiști, inenarabilul Oriol Junqueras, să intre la pușcărie, în arest preventiv, fără posibilitate de eliberare pe cauțiune. Unii zic că pentru această măsură drastică trebuie să-i mulțumească colegului Puigdemont care, cu fuga lui în ”exil”, a înăsprit firesc suspiciunea judecătorului față de complicii săi. Tot ea a decis și încarcerarea preventivă a celor doi Jordi, Sanchez și Cuixart, care conduc două organizații implicate în afacerile nu tocmai limpezi din spatele procesului de independență, Omnium Cultural și ANC. S-a lăsat cu proteste de stradă pentru apărarea ”celor doi Jordi”, probabil vor mai urma și altele, iar cei mai iresponsabili dintre politicienii spanioli vorbesc, la fel ca Năstase, Voiculescu și Dragnea, despre ”procese politice”, uitînd că nici unul dintre arestații preventiv nu se află după gratii pentru idei sau opinii, ci pentru fapte. Unii au vîndut iluzii în mod iresponsabil și au încălcat legi, alții au furat bani sunători sau voturi sau terenuri, în nici unul din cazuri nu e vorba despre opresiune politică, în toate cazurile e vorba nu doar despre profesionalismul, ci și despre curajul personal al unor procurori și al unor judecători de a înfrunta o uriașă presiune. Dincolo de orice asemănări și deosebiri, în ambele țări tensiunea e transferată dinspre politic înspre justiție, iar acolo, de gardă, întîmplător, se află, de foarte multe ori, o femeie.
Procurorul-șef al Barcelonei, Ana Maria Magaldi, l-a acuzat pe fostul președinte, tot independentist, Artur Mas, printre altele fapte, de deturnarea fondurilor publice cu ocazia altui referendum ilegal, cel din 2014. În primăvara acestui an, a fost agresată verbal de un tînăr independentist – un incident despre care povestește aici. Figura ei stilizată, fumînd netulburată, în mijlocul celei mai mari agitații civile pe care a cunoscut-o societatea spaniolă în democrație, a devenit celebră.
În timp ce scriu acest text, văd că a apărut motivarea Curții Constituționale în cazul neprezentării Laurei Codruța Kovesi la comisia parlamentară. Înțeleg că majoritatea curții a decis că a fost la mijloc un fel de sfidare a procurorului-șef la adresa parlamentului și mă gîndesc dacă asta le va da aripi celor din PSD-ALDE să-i inițieze demiterea. Trei judecători (două femei, Livia Stanciu și Simona Maya Teodoroiu) au făcut opinie separată, arătînd cum: cazul de fapt nu există, n-ar fi trebuit nici măcar admis pentru că e neîntemeiat, cum Kovesi nu putea fi chemată oricum în calitate de magistrat, cum DNA nu este în subordinea parlamentului și cum faptele nu au de-a face cu o problemă sistemică, inter-instituțională, iar comisia parlamentară în sine e neconstituțională pentru că dublează o anchetă penală etc, etc. Opiniile separate arată cum majoritata Curții a votat de fapt ceva inexistent, dar asta în țara lui Urmuz nu atrage atenția nimănui.
Am convingerea, bazată pe gîndire magică, că dacă chiar vor îndrăzni să inițieze demiterea șefei DNA, va fi pentru ei începutul sfîrșitului. Dar totdată mă gîndesc cît e de nedrept că ne bazăm de atîția ani pe caracterul și pe rezistența nervoasă a unei singure ființe, întîmplător o femeie, Laura Codruța Kovesi. Mă gîndesc cîtă lașitate și cîtă delăsare se află în celebrul slogan ”DNA, DNA, să vină să vă ia!”, cît de mult, depotrivă presa independentă, politicienii ne-hoți și societatea civilă, aceea care a mai rămas de bună credință, se bazează – ne bazăm cu toții – pe uimitoarea rezistență a unui singur om. Sînt convinsă că, la sfîrșit, cînd tot coșmarul se va fi terminat (și ne vom întreba, ca după Ceaușescu, cum a fost posibil să suportăm atîta timp niște bufoni triști), vom uita să le mulțumim acestor femei, pentru că ni se va părea că ele au făcut ceva firesc, ceva banal: au respectat legile, le-au aplicat și au rezistat. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bravo pentru articol !
Bravo unor femei ca cele pe care le-ai numit, Laura Codruta Kovesi, Livia Stanciu, Camelia Bogdan si altele sau altii (barbati) pe care nu i stim.
In tara asta au ajuns hotii si infractorii ( a se vedea doar recent cazul comisiei parlamentare care l-a chemat la audieri pe infractorul Daniel Dragomir) sa aiba mai multa crezare si popularitate decat oamenii cinstiti.
Intr-adevar merita sa le multumim oamenilor care, in ciuda presiunii uriase si a mizeriilor turnate peste ei, din orice domeniu, continua sa-si pastreze coloana vertebrala si sa-si faca DATORIA. Datorita lor nu se inclina balanta in jos, datorita lor tara asta nu se duce de rapa…cat o mai fi si asta.
Mda. A pune semnul egal intre ce patimesc magistratele din Spania, care au de partea lor un intreg sistem politic la Madrid si ce patimesc cele din Romania, care au de partea lor, inafara de lege, un Presedinte, o mica parte a presei si niste tineri nebuni si frumosi este, cum sa zic, de telenovela. Nici macar telenovela in limba spaniola, ci in limba turca, ca doar suntem in Balcani.
Adevărat și frumos spus dnă Marcu. Finalul materialului este chiar impresionant.
Într-adevăr, finalul articolului este impresionant! Pentru prima dată sesizez îndrăzneala de a spune un adevăr crunt, așteptăm mai mult de la alții decât să facem fiecare câte un pas mic.*)
De aici până la a categorisi funcționarii statului în buni sau răi, funcție de antepronuntarile personale, nu mai este mult. Nu exultăm atât la o mutare surprinzătoare a unui „nebun” pe tabla șahului politic, cât mai ales la un demers previzibil de simplu, unul despre care cu câteva ore sau zile în urmă declaram la vreo șuetă ca exact asta am face dacă am fi președinti, miniștri sau magistrați. Iar confirmarea ulterioară a succesului anticipat atunci ne ridică în proprii ochi și ne batem cu nedisimulată mândrie umerii, considerându-ne automat consilieri de taină ai lăudaților zilei. Înclinarea balanței sau opiniile separate capătă astfel nu doar valențe analitice ale verdictelor momentului, cât mai ales unele de rebeliune împotriva unui sistem cefalopodic, ce tinde să ne acapareze definitiv și să ne împroaște în ochi cerneala aiuritoare. Mâine însă alții ne vor fi eroi!
Când afirm asta mă bazez și pe un episod, nu foarte îndepărtat, în care dl Băsescu o repezea pe dna Kovesi pentru lipsa unor soluții în dosarele Revoluției și Mineriadelor. Mulți judecaseră altfel atunci decât acum.
*) Vreau să fiu clar, îndemnul către DNA „să vină să îi ia!” nu l-am resimțit din furia strigata a celor care măcar au ieșit, din nou pentru binele tuturor, să protesteze la aberantele modificări legislative ale lui Iordache, atât de negativ precum ar pare acum, dar totuși definitoriu pentru ceilalți. Celor care le era adresat acel „dacă vă pasă, ieșiți din casă!”
Eu zic să avem oleacă de răbdare și să mai așteptăm puțin înainte de trecerea asta în rîndul sfinților a doamnei Kovesi. Mi-e teamă că după ce doamnei i se va termina ața, se vor ridica niscai mărturisitori care vor grăi despre ce s-a intimplat la cina cea de taină de la Oprea, cum a fost închis dosarul crimelor de la revoluție și de ce s-au răsculat ucenicii, de au ajuns ca ” trei oameni din echipa mea să fie arestati de alti trei oameni tot din echipa mea”, ca să-l citez pe întîi-stătătorul statului de drept, preafericitul Băsescu. După marea schismă produsă la plecarea lui de la butoane s-a ajuns la o așa dihonie între discipoli încît pînă și preacuvioasa Udrea e la un pas de a fi martirizată prin pușcării, așa că în loc să umble pe ape după cum a promis că face după ce iese la pensie, omu’ stă pe la tv și ne spune cum ar băga-o la arest pe Kovesi pentru răzvrătire. E ceva care pute rău la mijloc și peste cîțiva ani poate o să aflăm că de fapt oamenii ăștia nu erau în dreaptacredință ci erau de fapt adepții marelui guru Bivolaru care au făcut urinoterapie cu noi ca să trăim bine, hă-hă!
turmentat intr-adevar ….nu se intelege nimic din ce spuneti. Teorii conspirationiste combinate cu barfe si hahaiala…Mai bune tacerea si respectul
Punctajul de partid nu se gandeste, se publica,se incaseaza banii si gata
Un articol excelent, bine documentat. Va felicit.
Articolul acesta foarte bun si literalmente emtionant, mi-a trezit reflectii despre notiunea de „magistrat”, inteleasa nu numai drept slujitor al justitiei , ci ca SLUJITOR GENERAL AL STATULUI, AL LEGII , in orice domeniu de activitate.
In intelessul clasic, dela Roma citire , orice slujbas public indeplinea o MAGISTRATURA , lucru cu adevarat incarcat si de sacralitate !
Excelent articol, minunata idee…sursa de reflectie pentru intreaga societate.
Desigur, magistratele evocate aici sunt femei remarcabile, exceptionale profesional si integre, dar cred ca in absolut toate domeniile, femeile carora li s-a acordat incredere (putere!) au realizat performante semnificative, au creat, au construit, au dezvoltat.
Nu, nu sunt feminista si nici lesbiana, constat realitatea si vad diferenta semnificativa intre abordarea masculina si cea feminina a acelorasi probleme..y a pas photo!
Pasionata de antropologie, am avut sansa sa traiesc catva timp in 2 societati matriarhale, Moso (Na) in China, si Navajo, in SUA. Pe scurt : toate responsabilitatile administrative, educationale, financiare, etc., revin femeilor, atat ele cat si barbatii sunt liberi sa faca ce vor, cu cine vor, cand vor, cu conditia sa respecte regulile milenare ale societatilor lor, in limbile ancestrale neexistand cuvinte ca razboi, inchisoare, bani!
UNESCO a decernat etniei Moso (Na) titilu de „model de societate”, ceea ce inseamna ca tipul lor de matriarhat nu e doar de „folclor”, si nici atat o anomalie datorata raului de inaltime himalayan :)
In Romania, daca barbatii ar fi un pic mai pragmatici, ar vedea avantajele delegarii puterii, la sotiile, mamele, surorile si fiicele lor….Toata lumea ar avea de castigat!
Cum ar arata tara noastra cu cate-o Codruta in conducerea fiecarui minister, a fiecarei primarii, a fiecarui spital, a fiecarei scoli…?
Yat’eeh Ms Ela!
Am trait in Ganado. AZ ceva timp si nu as putea spune ca Navajo sunt o societate matriarhala, ci mai degraba egalitariana. Spun asta si daca categorisim procentual (nu m-am gandit la asta inainte de afirmatia dvs cam socanta!) m/f presedintii de Chapter Houses, presedintele Navajo Nation, componenta Navajo Healer, etc. Femeile au roluri importante in societate insa nu rolul dominant sau primordial dintr-o societate matriarhala (Pocahontas nu a fost sef de trib, iar in Navajo deciziile apartin Consiliului, nu presedintelui).
Dincolo de asta, cred ca articolul e mai mult decat o lauda a meritului incontestabil al unor femei exceptionale in societate (sau un unghi al falsei dihotomii feminism/meritocratie); e un „Desteapta-te romane” pe care din fericire il gandesc si cei care manifesta acum pentru legi care sa nu legitimeze hotia in Romania
Excelent articolul! continutul este dublat de un stil vibrant si chiar…tulburator, care emotioneaza! Va citesc intotdeauna cu placere! Felicitari,inca o data!
Aceste femei magistrat, in acceptia si cultura dvs, nu rezoneaza cu actul de justitie cu care am fost si suntem obisnuiti, cu atat mai putin cu ecoul ca femeia poate fi mai eficienta prin consecventa, prin profunzme, decat masculul care tocmai a acaparat recent edificiul suprem al democratiei dambovitene actuale, respectv CCR.
Mesajul ca: coruptia este la fel peste tot, ca politiceinii abuzeaza grosier de aceasta slabiuciune umana, ca separationismul face victime(evident ca elaborate) peste tot in lume, nu mai prinde la publicul care mai frecventeaza platforma; de fapt nu mai prinde la nici un fel de public din tanara noastra democratie originala. Se pare ca timpul pentru noi are alta masura decat cea a dvs, a occidentului capabil sa isi rezolve problemele si sa aplaneze conflictele cu ajutorul si beneficiul spiritului maternal: corecteaza inainte sa pedepseasca si atunci cand pedepseste nu distruge fara a incerca sa repare.
Drama perpetua a natiunii care nu invata din greseli se rostogoleste catre viitor cu aceeasi viteza cu care capitalismul de cumetrie se institue ca mecanism al democratiei rezultante; detalii omise involuntar, diferente de sensuri corectate din pix, destine schimbate prin traditie, toate sunt semne clare ca elita reala nu mai exista sau nu mai este prezenta.
Cand oamenii buni tac, cei putini vocali si razleti supravietuiesc pana pier sau abdica: principiul colectivitatii solidare a fost substituit cu cel al supravietuirii personale. Comunismul a definitivat o stare de spirit nationala nu foarte departe de spiritul descurcaret rezultant, din pacate. Se vede si cu ochii inchisi dar nu este recunoscuta de nimeni: ma bucur sa mai citesc cate ceva(foarte rar de la un timp – sunt de acord cu dvs) de acolo unde sunteti, traiti scrieti si va mai ganditi si la noi.
Esenta celor ce ati scris o atinge, tot din pacate, doar unu din sapte, primul dvs comentator, nu neaparat ca este o ea, ci este chiar altfel.
De ce anume trebuie facut atata caz de sexul unui functionar public onest, a-ntelege eu nu pot. Pe lumea asta exista, in proportii statistic egale, femei si barbati care isi respecta profesia si care o practica in conformitate cu un inalt cod al onoarei. Dupa cum exista canalii si gunoaie umane de ambe sexe.
As adauga ca informatiile autoarei despre procurorul american Robert Mueller sunt incomplete sau provin din surse pentru care numai informatiile anti-Trump trebuie difuzate, Soviet-style. Pana de curand, acesta trecea drept un model de virtute si de corectitudine profesionala. Dezvaluiri recente aduse la suprafata de chiar “investigatia” pe care o intreprinde Mueller insusi (“an investigation without a crime”, caci priveste o pretinsa conspiratie Trump-Russia despre care sefii CIA, FBI, si NSA au declarat public ca un exista nici un indiciu credibil) arata ca aparentele, oricat de atent cultivate, pot sa insele. Amarnic.
Incoruptibilul domn Mueller e adanc implicat intr-unul dintre cele mai dezgustatoare acte de coruptie, daca nu chiar de tradare. E vorba de afacerea Uranium One, prin care, cu binecuvantarea D-Sale (in calitate de sef al FBI in administratia Obama) si a dnei H. Clinton (printre altii), 20% din rezervele de uraniu ale Statelor Unite au fost vandute… Rusiei.
„De ce anume trebuie facut atata caz de sexul unui functionar public onest, a-ntelege eu nu pot.”
Îngăduiți-mi să încerc o explicatie. Sigur, sunt de acord că, dincolo de orice discriminare, pozitivă sau negativă, promovarea trebuie să fie făcută exclusiv pe criterii de performanță, obiectivul fiind meritocrația. Dar…
În România statul este capturat de o mână de nemernici. Statul este slab. Instituțiile sunt slabe. Democrația este departe de a se fi consolidat pe meleagurile noastre. Într-o țară normală n-ar trebui să-mi pese cine-s funcționarii publici, membrii puterii judecătorești, șefii parchetelor etc. Sau dacă ei preferă șoriciul, ori frigăruile. Ar trebui să stau liniștit, știind doar că cineva plătit din banii mei lucreză într-o funcție publică pentru mine și copiii mei, în virtutea normelor și a binelui public. Însă, pentru că în patria noastră astfel de oameni sunt excepționali ( adică regula e pe dos), posturile publice în care ei funcționează au fost personalizate.
Sunt accentuate faptul că doamna Kovesi este femeie și curajul domniei-sale tocmai pentru a-i sublinia personalitatea excepțională…Caracterul excepțional al activității domniei-sale. Ceea ce în alte state este un lucru firesc, comun, în România este excepție. Iar instituția, care ar trebui să fie puternică, dar e slabă, este asociată cu personalitatea domniei-sale pentru a i se crea o imagine mai puternică, mai bună, care ar putea să o intărească prin curajul celor care ar urma EXEMPLUL doamnei Kovesi, o femeie simplă… dar totodată o femeie excepțională.
Sa nu uitam ca tot o femeie e si judecatoarea care pleaca la pensie de pe o zi pe alta (desi nu doar ca mai putea sta dar cu putin timp inainte chiar ea ceruse asta) generand printr-o interpretare dubioasa reluarea de la 0 a unor procese printre care ale lui Dragnea si Tariceanu.
Deci mai usor cu eroismul feminin pe scari.
Postarile mele le puteti sterge, dar scena ramine in memoria internetului:
https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1138744929472390/?type=2&theater
Imi sunteti foarte draga, va stiu de cand erati un briliant critic literar, dar aici, optica domniei voastre pune o problema de perspectiva usor deformata: se intampla sa vedeti doar steaua din varful bradului, nu si bradul pe de-a-ntregul. Nu contraza trunchiul, ci doar ultmele trei perechi de craci de sus. Steaua se sprijina oarecum, gravitational, pe umerii bradului. altfel zis, steaua calauzitoare a DNA, sta pe un aparat de cca o mie de ortaci, unul si unul, care se cocoata intr-un elegant binom, trinom sau polinom, pe SRI, Doi si-un sfert, DGIA, SIE, instantele de judecata, Mnisterul Public. E adevarat, ca de sus din cer, Steaua Polara a Regatului Suediei, nu vede decat steaua DNA