joi, martie 28, 2024

Adresa din cartea de identitate: eșecul digitalizării și consecințe electorale

fata.png

Se estimează că un milion de români cu domiciliul în țară locuiesc la altă adresă decât cea la care sunt înregistrați, deci nu pot vota la alegerile locale și parlamentare. Aparent un amănunt banal, menținerea adresei în cartea de identitate are consecințe politice și economice majore. Noua carte de identitate pare mai modernă, mai ”digitală”, incluzând date biometrice, dar continuă să insiste că adresa face parte din identitatea persoanei, ca în secolul XIX, pentru că, după miliarde băgate în contracte IT păguboase, statul nu e în stare să lege digital CNPul de adresă. Schimbarea domiciliului va continua să fie complicată și costisitoare, cu vizite la ghișeu culminând cu fabricarea unui nou plastic de 20 de euro pe banii cetățeanului mobil și activ economic, care rămâne astfel descurajat să notifice statul că s-a mutat. În era digitală românească, toate actele și detaliile, inclusiv adresa, trebuie să existe în continuare la purtător, în format cât se poate de analog. În era comunicării digitale, cetățeanul român trebuie în continuare să se deplaseze la ghișeu cu un vraf de hârtii să facă dovada faptelor pe care statul le are deja înregistrate în modernele sale sisteme digitale: că s-a născut, că s-a mutat, că s-a căsătorit, etc.

SwedishIDcard2012.pngEST2011IDcard.pngAustrian_identity_card_-_front_and_back.pngDowod2015.png

Exemple de cărți de identitate care nu specifică domiciliul: Suedia, Estonia, Austria, Polonia.

Oare cum a reușit Suedia în anii 70-80, când echipamentele de calcul erau mult mai scumpe să realizeze un registru digital al cetățenilor, așa încât în țara scandinavă nu mai există certificate de naștere, de căsătorie, de divorț, de deces, și nu trebuie schimbat niciun act, niciun plastic, la schimbarea domiciliului? Toate datele sunt în custodia statului (cum teoretic sunt și la noi), iar cetățeanul poate cere statului orice extras, de domiciliu spre exemplu, prin introducerea CNP pe tastatura telefonului în secolul XX, și introducerea CNP pe Internet în secolul XXI. În secolul trecut, extrasul era trimis prin poștă la adresa cetățeanului, care are astfel tot interesul să își declare adresa la timp și corect. În secolul acesta, cetățeanul suedez e logat pe site-ul autorităților cu certificat digital, și își tipărește singur extrasul. Sistemul telefonic și chiar eliberarea actului la ghișeu mai există, pentru cetățenii mai puțin ”digitalizați”. Dar multe instituții au acces la registrul digital așa încât rareori e nevoie de vreun extras din registru. Mulți suedezi nu au carte de identitate pentru că permisul de conducere conține exact aceleași elemente (nume, fotografie și CNP) iar certificatul digital prezent pe cartea de identitate îl au deja în telefonul mobil.

Eliminarea schimbării CI la mutare ar fi doar un prim pas. Procedura schimbării domiciliului poate fi simplificată dramatic. În Suedia declarația domiciliului se face pe proprie răspundere: nu e nevoie de niciun act care să motiveze pe ce bază locuiește persoana acolo. O scrisoare de confirmare este trimisă la vechiul domiciliu (evitând astfel mutări frauduloase făcute de alții în numele cetățeanului), iar în continuare toată comunicarea cu autoritățile are loc la noul domiciliu. Austria are un sistem similar (meldezettel), dar în cazul în care persoana nu e proprietar al imobilului, e cerută o semnătură a proprietarului. Nu e nevoie însă de niciun act de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, certificat de moștenitor, contract de închiriere, și alte asemenea. Baza economică sau imobiliară a domiciliului e complet separată de adresa cetățeanului. Este treaba cetățeanului de ce locuiește unde locuiește, statul știe oricum unde locuiește și cine e proprietar, și poate oricând să verifice dacă dorește. Nu și statul român, care, ”în slujba cetățeanului” începe prin a-l suspecta, în timp ce marii corupți își fac mendrele nestingheriți.

Cred că această atmosferă de suspiciune generalizată în care cetățeanul trebuie mereu să dovedească și statul mereu să întrebe și să ceară dovezi vine atât de la incompetența statului de a completa și pune cap la cap informațiile pe care le deține, cât și de la cultura de combatere a infracționalității specifică Ministerului de Interne, custodele român al evidenței populației. În Suedia registrul de evidența populației este păstrat de Fisc: cetățeanul e în primul rând plătitor de taxe, nu potențial infractor. Cărțile de identitate suedeze pot fi eliberate de orice bancă, iar o colaborare a băncilor cu statul a dus și la standardizarea certificatului digital BankID folosit de cetățean pentru logare la orice serviciu al statului: fisc, evidența populației, casa de asigurări, etc, dar și pentru semnare electronică a tranzacțiilor la bănci, fonduri de investiții, etc.

Este de menționat la acest capitol Estonia, care acordă un certificat digital din oficiu oricărui cetățean. Certificatul poate fi folosit în multe aspecte ale vieții în Estonia: comunicarea cu autorități, cu bănci și firme și, în forma fizică pe card, până și pentru transportul în comun! Estonia are o formă avansată de vot electronic la distanță, bazată pe identificarea electronică folosind acest certificat. Orice cetățean european poate primi un certificat digital estonian, și poate să înființeze foarte ușor o firmă pe baza acestui certificat, fără măcar să se deplaseze în Estonia. Asta sigur se numește digitalizare, și mă face să mă întreb dacă nu cumva digitalizarea românească există doar cu numele…

Ce-i de făcut? Cum poate fi digitalizată cu adevărat relația cetățeanului român cu autoritățile, cum pot fi eliminate certificatele pe hârtie, cum poate fi eliminată adresa din cartea de identitate? Nu îndrăznesc să visez la un certificat digital pentru folosire în relația la distanță cu statul, la vot, relația cu firme și oriunde altundeva, mă refer doar la digitalizarea elementară, iar eliminarea domiciliului din CI este atât un simbol, cât și un prim pas spre o mai bună reprezentare. Chiar dacă majoritatea țărilor europene au adresa în CI (dar multe au și un serviciu public de calitate), cred că prin acest simbol, statul român ar arăta că îi pasă de cetățean, de cât îi este de ușor cetățeanului să interacționeze cu autoritățile, că nu îi mai cere dovezi și justificări la tot pasul, etc. Va fi însă foarte greu de realizat până și această digitalizare de bază, din multe motive.

În primul rând consecințele electorale și politice ale unei evidențe incorecte a populației nu sunt cunoscute publicului larg. În general, relația dintre evidența populației și alegeri nu e un subiect de dezbatere la noi, iar pentru asta plătim cu slaba prezentare la urne la fiecare scrutin: sub 40% în timp ce Suedia are peste 85%! Orice sistem electoral începe de la un registru electoral corect. Chiar și țările care nu au evidența populației centralizată (cum ar fi Regatul Unit) își fac un registru electoral public, în fiecare colegiu. O reacție firească a multor oameni când află că registrul electoral românesc este tot mai departe de realitate, este ”de ce nu pot acum hipsterii și corporatiștii să își declare domiciliul cum a putut fiecare dintre noi? Și dacă chiar vor să voteze, se pot duce acasă”. Așadar, chiar dacă vrem ca acel ”flotant” să voteze, îi cerem câteva eforturi în plus. În economia actuală, această clasă a angajaților foarte mobili, de la corporatiști până la muncitorii necalificați,  care duc o viață grea și stresantă și lucrează multe ore pe zi, vor fi în continuare pedepsiți atât de autorități cât și de publicul larg. Ca o coincidență tristă, cei care sunt descurajați să-și facă mutația sunt și cei mai pasibili de emigrare.

Menținerea adresei pe noua carte de identitate nu va face decât să perpetueze această situație: cei mai tineri, mobili și activi economic dintre cetățeni preferă să nu-și mai înregistreze domiciliul din cauza procedurii greoaie, a vrafului de acte necesare și a experienței ”de neuitat” de la ghișee. De cealaltă parte, funcționarii de la ghișee și ierarhia de șefi din spatele lor au tot interesul să mențină actuala stare de fapt, pentru că le dă mai mult de lucru, deci își justifică existența. Mai multe CI-uri schimbate, la fiecare mutare, înseamnă mai mulți bani la buget. Mai puțini tineri care pot vota înseamnă pericol mai mic de schimbare a sistemului funcționăresc de stat. Iată cât de puternic este sistemul orientat spre stat și aparatul lui birocratic, și nu spre cetățean.

Este de asemenea greu pentru mulți români să-și închipuie cum ar trăi fără adresa din CI. Că doar întotdeauna a fost acolo! De fiecare dată când spun unui român de acasă că în Suedia sau Austria nici un act de identitate nu conține adresa, ei își amintesc de câte ori au avut nevoie de CI pentru a dovedi că ei sunt cei ce locuiesc în casa lor, și nu văd nicio alternativă la actuala carte de identitate cu adresă. Alternativa este simplă, adeverința de domiciliu, care se obține gratis prin Internet sau telefon după introducerea CNP. În cele din urmă, interlocutorul îmi spune că  ”avem probleme și mai mari”, nerealizând spre exemplu consecințele electorale ale actualei proceduri. Și în loc să discutăm timpul și nervii necesari actualei proceduri, dezbaterea publică se axează pe elementele biometrice ale cardului, dezbatere la care statul este foarte receptiv, existând până și opțiunea cardului fără cip! Pe când opțiunea cardului fără adresă?

Când lucram la Politehnica din Viena, am observat că toate lucrările de diplomă menționau în pagina de titlu atât numele cât și domiciliul studentului. E o tradiție de secole, din vremea când nu exista CNP și adresa făcea parte din identitate. E vremea să renunțăm și noi la această identificare învechită, gen ”Iftode Zgăbearță din Văscăuți”, să uităm că în vremurile comuniste era important să ai ”buletin de Cluj” sau ”buletin de București”. O simplificare a procedurii schimbării domiciliului e ca o reducere de taxe: îi va încuraja pe mai mulți cetățeni să își facă datoria față de stat. Asemănarea merge chiar mai departe, pentru că, știind unde locuiește cetățeanul, statul va putea colecta mai bine taxele! Poate cel mai important, am avea o democrație mult mai reprezentativă. Până când statul nu își pune în ordine sistemele IT pentru a putea afla automat adresa pe baza CNP, beneficiarii digitalizării în România nu sunt cetățenii ci câștigătorii contractelor IT cu statul.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Am fost si eu odata ca niciodata sa imi schimb buletinul dupa ce expirase. La sectia 16 din Bucuresti era o coada infernala de la deschidere in fata sectiei. La ora 08:00 cand s-a deschis a venit o tanti sa imparta bonuri de ordine si esentialele cereri si formulare de completat. Abia dupa 10 minute de baut cafeaua si discutii de lamurire cu toata lumea a inceput depunerea actelor, poze, verificari etc. Eram undeva al 20-lea in coada. Dupa o ora de stat la coada si abia 6-7 persoane intrate pentru formalitati, am cedat si am plecat.
    A doua zi de dimineata am venit primul cu o ora mai devreme inarmat cu bonuri de ordine si formulare pretiparite de mine pe care le-am impartit tuturor celor care s-au asezat la coada (ultimul venit prelua si transmitea mai departe teancul cu bonuri de ordine). La ora 08:00 cand a venit doamna cu cafeaua, cu bonurile de ordine si cu formulare, eu si cei din coada eram deja gata sa fim preluati. Evident doamna si colega de birou s-au ofuscat pe faptul ca cele 10-15 minute de foiala, bonuri si explicatii nu au mai existat, autoritatea si superioritatea functionarului de politie fiind stirbita. Am fost apostrofat deoarece mi-am permis sa organizez un pic procesul si mi-au cerut sa le predau teancul cu bonuri de ordine. Desi exista un politist de serviciu care freaca menta la intrarea in sectie, in indatoririle lui nu puteau intra impartirea unor bonuri de ordine si a unor formulare? Am iesit dupa cateva minute cu un gust amar: oamenii aceia nu cred ca invatasera nimic.
    Morala este ca nu ai cum sa optimizezi procese publice cu oameni invechiti, interesati de tot felul de chitibuserii, formulare, cereri si foieli pedante. Din pacate, din randurile acestora inainteaza catre varful piramidei publice oameni care nu stiu si nu au interesul sa schimbe/optimizeze nimic, oameni care nu au si nu sunt interesati de o imagine de ansamblu. 99% din oamenii din organizarea publica sunt de tipul „noi muncim, nu gandim”.

    • foarte bine spus, doar ca solutia vine doar daca cei care au ajuns in clasa politica, fara performante, fara concurs, fara cunoastere in domeniile respective si foarte corupti, se vor da in gat unii pe altii, fiindca altfel actii nu mai pot avea acces la acel nivel
      Din 20 milioane locuitori si sectoare de mii de profesionisti nu vedeti ca avem persoane de neinlocuit, de neindpartat ca M. Ungureanu pus la SIE, C. Kovesi. etc. E o mare minune ca am scapat de Elena basescu, Gigi Becali ca europarlamentari
      -iar asocierea politica cu iz de coruptie cum e cu UDMR sau devalizarea economiei nationale nu pare ca se termina, ba e sustinuta de aceasta mentinere a privilegiilor, pensii speciale platite de micii intreprinzatori, oamenii de rand in majoritate, firmele private mici asa cum sunt ele

  2. Cred ca se face confuzie intre domiciliu si resedinta :
    Domiciliul, conform art. 87 din Codul Civil, „este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală”.
    Reședința, conform art. 88 din Codul Civil, „este în locul unde îşi are locuinţa secundară”.
    Si nu est5e viorba doar de cei care isi permit vreo 3-5 locuinte (casa batraneasca de la tara, una la muncet, una la mare, una in localitea unde isi are afacetrile si famelia si sa zicem ceva la Bucuresti unde trece din cadn in cand ) ci si de cei care …
    Un exemplu din Bucuresti. Un tanar a plecat „de acasa” caci s-a casatorit . Din cate stiu pana acum a licuit in vrei 3 locuri .. si cel putin o data s-a mutata ca sa fie mai apropae de serviciu (20 minute de mers pe jos in loc de strabatut tot Bucurestiul ). Insa comiciulul sau a ramas cel de la parintii sai … „locul sau de inima”

    Deci domicliul este unul singur .. idniferent de resedinta (care piate fi schimbata trimestrial sau chiaer mai des – v Balada chirisaului grabit)

    In registrea mutarii … mda mai greu. „Oaninte vreme” pe vremea buletinului din hartie cu multe file se putea (si era opligatoriu) sa inregisterezi fiecare mutare care era inscrisa in buletin. Si unii averau multe mutari …

    Insa .. votul .. votul nu se poate da decat in localitatea „de domiciloi” unde se presupune ca cetateanul are cele mai mari interese
    Asa ca proce ati propune si orice ar face calculatiarel der azi situatia ramane aceiasi . conteaza ”Iftode Zgăbearță din Văscăuți” nu Gioni Gorobete di pisti tot si de nici unde asta findca primaria si colegiul electoral trebuie sa reprezinte interesele localitatii adica a rezidentilor permanenti nu a „migratorilor” . Indefinitv civilizatia este opera sedentarilor nu a migratorilor (un sedentar isi va face dupa [puteri un bordei sau casa, va avea nevoie de un podet dar un migartor are nevoie doar de caruta si cai … si de foloseste de podetele contruite de sedentari)

    Apopos cu,va austrioecii au renunata la notiunea de domiciliu?

    • Trebuie să existe „cumva” într-adevăr o „adresă de corespondenţă” dar există mai multe posibilităţi de a o ataşa la persoană, nu e neapărat necesar să apară pe CI.
      De fapt, la limită un CI electronic ar putea conţine doar un certificat digital, un ID. Restul datelor ar trebui să se găsească pe aplicaţiile instituţiilor care au nevoie de ele. Fiscul, să zicem, are datele fiscale, indexate cu o cheie corespunzatoare acelui ID; sistemul de sanatate le are doar pe cele referitoare la asigurări şi tot aşa.
      Dacă Evidenţa Populaţiei oferă o posibilitate de a modifica acest domiciliu în mod simplu ( de exemplu online, folosind acelaşi ID sau pe baza unei simple cereri) chiar poate şti unde să ne găsească; acum are doar iluzia că ştie..
      S-ar putea replica aici că „organul” ar putea avea nevoie de datele de domiciliu în situaţii în care n-ar avea acces la Internet; totuşi cred că e foarte rar ( dacă mă prinde în flagrant în locuinţa cuiva de exemplu) şi poate să se bazeze pe multe alte indicii ca să mă reţină până dă un telefon la secţie… De asta sunt de acord că domiciliul pe CI nu e chiar necesar.
      In principiu nu vad de ce nu as putea avea mai multe adrese, de exemplu o reşedinţă fiscală şi una pentru asigurările de sănătate, iar alta pentru vot. Nu ştiu dacă ar fi de folos, dar nu mi se pare dăunător; dacă eşti de exemplu senator, votezi în judeţul unde eşti ales dar locuieşti în Bucureşti.

    • Legislatia actuala a Romaniei nu e un argument. Ba dimpotriva :)

      Totul se trage din legislatia sovietica, cu orase inchise etc. S-a mai schimbat ceva din aceasta legislatie (in Romania a fost adoptata in 1949) dar principiile de baza nu au fost inlaturate. Or principiul sovietic era ca oamenii sa se mute cat mai greu. Astazi nu-i mai poate statul opri, se muta, dar legislatia a ramas in urma rau.

      Suntem in epoca post-industriala, oamenii sunt mult mai mobili ca acum 200 de ani. Un suedez se muta in medie odata la 5 ani. Asta nu inseamna ca sunt nomazi :)

      • Sovietică? Citiţi-l pe Neculce, la ei e aşa de când hăul, bietul cronicar venit dintr-o ţară normală e revoltat de regimul militarist din Rusia lui Petru :)

  3. Bun articolul. Din pacate dumneavoastra sperati ca celor 1000-10000 de borfasi de toate gradele si culorile politice care au acaparat puterea le pasa de cetateni. Fals! Tot ce vor e sa fure in liniste si tot ce fac zilnic e sa-si netezeasca acest drum.

    • Nu mai sper demult :) Dar trebuie sa le spunem oamenilor ca se poate si altfel. Oamenii cred ca e normal asa cum e acum la evidenta populatiei. Nu e ca la drumuri de exemplu, unde e clar ca cele de acum nu mai fac fata. Pe drum mergi zilnic, la evidenta populatiei ai treaba odata la cativa ani. Dar punand cap la cap fiecare din aceste cazuri individuale, rezulta un dezastru.

  4. Solutiile inteligente se ascund in spatele celor mai simple lucruri! Un text care ar trebui sa figureze in manualele de administratie.

    Din articol: „statul nu e în stare să lege digital CNPul de adresă”
    Suspectez ca CNP-ul nu e legat de fapt de nimic. Din confuzie sau rea-vointa a fost adoptat doar ca sa mimeze „armonizarea” si sa adoarma restul de vigilenta al publicului. Acesta traieste in credinta ca, totusi, România e „digitalizata” chiar daca asta nu se vede cu ochiul liber (discutie avut cu un IT-st din România de curind – credea ca s-a ajuns pe undeva pe la jumatatea drumului).

    Un caz interesant pentru studiul starii de deruta si al mentalitatii.
    La ghiseul Asigurarilor un solicitant exasperat ca i se cere o dovada despre care stia ca exista chiar in „Computerul” Agentiei, roaga pe functionara sa ia si sa accepte aceasta informatie de pa monitorul computerului la care functionara tocma se uita.
    Raspunsul functionarei: „Da, vad aici ca ati platit pe anul XXX. Dar eu ce scriu in dosarul dumneavoastra? Conform cu calculatorul!?”

  5. Buna Ziua Domnule Cristian Bogdan,

    Articolul dumneavoastra intareste ceea ce am subliniat lapidar in :http://www.contributors.ro/administratie/informație-informatica-și-informatizare-in-administrația-publica-episodul-1-proiectul-carții-electronice-de-identitate/ si aduce in discutie experientele altor natiuni care fac uz de cartea electronica si de serviciile electronice asociate.
    Va multumesc in nume personal pentru opinii si cred ca in acest fel putem creste masa critica a celor care iau atitudine si vor sa ofere o alta viziune digitalizarii Romaniei
    Am promis ca articolul meu se va transforma in serial iar unul din episoade era despre Registre Nationale: crearea si gestionarea lor atat clasic cat si digital.
    Si da intr-adevar, nu putem avea un Registru Electoral corect fara un Registru National al Evidentei Persoanelor….
    De fapt nu putem avea digitalizare reala fara o LEGE a REGISTRELOR ELECTRONICE NATIONALE care sa stipuleze obligatii clare pentru autoritatile care gestioneaza actorii electronici :
    – Registrul Comertului
    – Registrul Cadastral
    – Registrul….
    – etc.
    Va multumesc,
    Laurentiu Stelea
    Profilul meu este public si il gasiti in Linkedin daca doriti sa ne cunoastem

    • Multumesc pentru aprecieri! Interesant textul Dvs, am sa-l studiez in detaliu.

      Cat despre masa critica, sunt de acord, dar va fi greu daca ne gandim cate lucruri grave tin capul de afis pe scena politica interna. Dar nu ne lasam :)

    • Domnule Stelea,

      Ce prevederi esentiale considerati ca ar trebui sa contina o lege a registrelor electronice nationale?
      Multumesc!

  6. O parte din interlocutori dau vina pe autorități pentru întîrzierea modernizării administrației. Evident că răspunderea e a lor.
    Dar în foarte mare măsură publicul nu a înțeles și nu a vrut să înțeleagă, crezind, din ignoranță, că importanța acestui proiect e marginală în comparație cu alte doleanțe populiste și ușor de înțeles.
    Dacă publicul ar fi atins masa critică ca sa constrînga aceasta modernizare, ar fi fost un factor important.

  7. Dl. Ghita Bizonu
    Contestați niște soluții care sunt găsite și aplicate de decenii (Suedia).
    În felul acesta, involuntar, deveniți o parte a problemei.
    Ca sa folosesc un citat: „Is it Utopia? No, it is Estonia (Suedia etc)”.

  8. Nu cred că există în UE o tară cu un sistem mai învechit ca cel de la noi. Toți cetățenii au CNP dar administrația este interesată doar de seria și nr. cărții de identitate.
    Cu privire la sistemul din alte țări: în Danemarca actul de identitate este cardul de sănătate ce are trecut pe el adresa posesorului și datele doctorului generalist de care aparții. La schimbarea domiciliului ai 5 zile să declari noua adresă. Pentru asta te puteai duce la biroul administrației locale sau completai un formular pe internet. Noul card de sănătate venea prin plic la noua adresă.
    @Ghita Bizonul – ideile expuse de tine sunt ”incredibile”. Sper să traiesc ziua în care indivizi ca tine vor fi doar o amintire.

  9. Birocratia aduce după ea și paralizia intelectului.
    Am construit un mic bloc cu o singură scară. Cînd i s-a declarat identitatea a fost musai să se aleagă și ,,Bloc” și ,,Scara” deși era evident că numărul străzii definea univoc adresa.
    După aceea au apărut coliziuni între diversele autorități și furnizori. Unii nu acceptat sistemul și s-au rezumat la numărul străzii.
    S-a ajuns pînă acolo încît nu recunoașteau că e același imobil, iar eu, devenit suspect, a trebuit să dau explicații ,,pe propria răspundere”. Așa m-am ales cu mai multe imobile în loc de unul.

  10. Foarte bun articolul. Felicitari. Nu este nevoie de adresa pe cartea de identitate !.

    Va rog sa insistati sa se publice de catre Guvern (SGG) si/sau Ministerul Comunicatiilor si Societati Informationale studiu Romanian Governamental Enterprise Architecture and Interoperability Framework (RGEIAF) finantat de USTDA, realizat in 2016, in care sunt incluse mai multe sugestii legate de registrele electronice, autentificare, guvernanta IT. Din mai 2016, au fost sugerate mai multe abordari inclusiv solutii pe termen scurt, respectiv Hotarare de Guvern, prin care sa se faca un prim pas de exemplu pentru registre: orase-strazi, persoane civile, persoane legale, adrese si proprietati si cadastru.

    Va rog sa nu uitam ca: „Romania ranks 28th out of the 28 EU Member States. Overall, it progressed slowly over the last year but it is not catching up with the rest of the EU. In recent years, Romania has not made much progress relative to other EU Member States” – https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/scoreboard/romania

  11. istorie faptica:
    Stan Papusa era casatorit si a divoirtat. A inscris divortul la primaria „cu casatoria” si la primaria de nastere.
    Dupa un timp se casatoreste la o alta primarie. A depus si acolo sentinta si a primit certificat de casatorie.
    Se intampla rar asa ca hai !
    Se duce la evidenta populatiei. I-au cerut si actul de casatorie. Fie ! dar au cerut si actul de divort. „Bine fartatilor dar cum m-am casatorit daca n-am divortat?” raspuns: „pe noi nu ne intereseaza, la noi figurati casatorit cu o alta persoana”

    La pasapoarte idem. I s-a cerut tot vraful de documente in originala: „bine cumetrilor, dar tot ce-mi cereti este in calculator. Tot la politie dar alt departament”. Raspuns: „pe noi ne intereseaza. Daca vreti pasaport aduceti ce vi se cere”

    Si urmeaza ciresa de pe tort (aia cu „fuful si…destul”. La reinnoirea cartii de identitate sau a pasaportului o iei de la capat. „Bre, le-am depus la voi acum ceva timp. Putea sa mi se schimbe locul si data nasterii sau numele parintilor?”. Raspuns standard: „pe noi nu ne intereseaza”.

    Sa nu-ti vina pofta de ULTRAJ? verbal !

  12. @cinic
    Ați pus în evidență un principiu extrem de important! Nicio informație deja introdusă nu va mai trebui să fie solicitată.

    • Dvs chiar vreti sa eliminati vesnicul document si /sau adeverinta cu stampila de rigoare , sa demolati integral megamasina sociala de la noi, megastructurile informationale pe care se bazeaza aceasta si colaborarea frateasca dintre Ministerul de Interne si Administratia de Stat ?! :) S-avem raison !

      • Da, momentul se apropie.

        Un singur om demosntrind cu pancarta intr-o piata goala e mai vizibil decit 200000 demonstrind in aceeasi piata.

        • Cu tristete, va contrazic. Dupa teoria dvs , Paul Goma ar trebui sa fie in prezent daca nu presedinte, cel putin academician. Din nefericire nu este nici una , nici alta, si mai rau decat atat , in 2017 nu este nici macar cetatean roman.

  13. Mă amuză propunerea autorului pentru digitalizarea legaturilor informationale dintre cetatean si stat :) . Iata de ce. Prin noiembrie ANAF imi trimite o scrisorica, Titlu executoriu, în temeiul art. 226 Lg. 207/2015 CPF, întrucât a expirat termenul de plată a obligațiilor fiscale etc. 250 lei. Merg la ANAF să văd despre ce este vorba. Amendă pentru neplata rovinietei din 2013! Le spun că am plătit tot și mi se cer acte doveditoare (care trebuie păstrate 5 ani!). Explic faptul că tușul de pe chitanțe nu rezistă mai mult de un an, astfel că am aruncat hârtiile care au devenit albe. Mi se spune ferm că n-am decât să plătesc încă o dată!

    Încep să caut dovezi și mă gândesc să iau la rând cele trei bănci la care am conturi. Ca persoană fizică era foarte puțin probabil să fi plătit prin bancă și totuși, la Transilvania mi se spune că am facut plata prin OP către CNADNR în urmă cu 3 ani. Cer extrasul de cont, îl duc la ANAF și după ce pierd vreo oră la coadă, le spun că mi-au furat două zile din viață!

    Luna trecută am primit un nou Titlu executoriu de la ANAF…Pentru aceeasi sumă…O amendă pentru rovinietă din anul 2012! B Transilvania îmi spune că nu amplătit-o cu OP. Dacă am plătit prin mandat poștal, la Poșta Română nu există nicio evidenșă informtizată…

    Mă gândesc că ar putea să vină orice amendă să o platesc de oricâte ori. Este fizic imposibil să păstrez dovezi ale plăților timp de 5 ani. Probabil ar trebui să scanez chitanțele…sau să plătesc doar prin OP?! Dar asta nu este treaba mea. Tot din baniii mei sunt plătiți și cei care ar trebui să țină evidențele. Treaba mea este să mă feresc să plătesc trecerea podului la Fetești prin SMS, așa cum sunt îndemnat de autorități, deși probabil ar fi mai eficient economic. Cu siguranță telefonul meu va șterge sms-urile doveditoare în 5 ani…

  14. Statul de drept sub asediu. Strategiile , comportamentul si mentalitatea de tip securist ataca in forta

    “Se estimează că un milion de români cu domiciliul în țară locuiesc la altă adresă decât cea la care sunt înregistrați, deci nu pot vota la alegerile locale și parlamentare.”
    „Orice sistem electoral începe de la un registru electoral corect.”
    Cristian Bogdan – Adresa din cartea de identitate: eșecul digitalizării și consecințe electorale
    http://www.contributors.ro/administratie/adresa-din-cartea-de-identitate-e%C8%99ecul-digitalizarii-%C8%99i-consecin%C8%9Be-electorale/

    Acesta nu este decat varful aisbergului . In momentul in care registrul electoral nu este corect, alegerile pot fi viciate, deci poate fi amanetat viitorul unei tari. Cum ? Prin (in)actiunea institutiilor care ar trebui sa fie garantul corectitudinii procesului electoral , dar care joaca alba-neagra cu destinele cetatenilor onesti pentru ca nu este vorba numai de cei care nu pot vota ci si de numarul lor care in realitate este dublu :
    http://cursdeguvernare.ro/vasile-ghetau-alegerile-europarlamentare-2-milioane-de-rezidenti-in-alte-tari-rataciti-intre-ministerul-de-interne-autoritatea-electorala-permanenta-si-primarii-2.html

    In acest caz lucrurile nu sunt grave ci de-a dreptul dramatice pentru ca statul roman , din motive obscure, nu poate , nu vrea sa stie , sau nu vrea sa comunice societatii numarul exact de cetateni romani :

    „ Ceea ce ni se pare absolut de neînţeles din toată această situaţie este modul în care sunt vehiculate cifrele statistice oficiale la nivel oficial (s.n). Chiar dacă sursele de date sunt diferite – recensământul e întocmit de Institutul Naţional de Statistică iar listele electorale sunt «fabricate» la nivel local – cineva trebuie totuşi să sesizeze marile inadvertenţe şi, deşi diferenţele nu au consecinţe asupra rezultatului votării, acestea trebuie, într-un fel eliminate. Credem că un asemenea rezultat atât de straniu este simptomatic pentru capacitatea modestă a instituţiilor statului român de a gestiona problemele cetăţenilor ţării ( s.n.) ; practic o eroare de 10% în estimarea volumului populaţiei unei naţiuni nu se mai întâlneşte astăzi nici în ţări din lumea a treia cea mai subdezvoltată (s.n.)”
    Traian Rotariu, Mircea Comşa, Câteva consideraţii statistice asupra alegerilor, în Traian Rotariu, Mircea Comşa, coordonatori, Alegerile generale 2004. O perspectivă sociologică, Eikon, Cluj-Napoca, 2005. p.32

    In esenta, estimarea numarului de cetateni care se prezinta la vot si corectitudinea procesului electoral care decide viitorul societatii romanesti in ultima instanta depind la noi nu de o institutie civila, ci de de statisticile Ministerului de Interne care , interesant, gestioneaza si Arhivele de Stat (http://www.arhivelenationale.ro/index.php?page=30) , deci controleaza de fapt si trecutul .
    Hazul si necazul este acela ca nu numai trecutul si viitorul societatii si cetatenilor sunt „under control” , ci si prezentul.
    In mod normal acest control ar trebui sa fie atributul unor institutii ale statului de drept , in schimb el este total dependent de datele oferite de catre instante particulare respectiv de firme private care practic santajeaza statul roman :

    http://www.aktual24.ro/fost-ministru-dezvaluire-uluitoare-despre-termitele-psd-ghita-are-datele-tuturor-angajatilor-din-tara-asta-asa-arata-captura-statului-roman/
    http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-21398968-dragos-pislaru-teamnet-trebuie-cedeze-platforma-revisal-pentru-are-mod-fraudulos-decis-curtea-conturi.htm
    Hazul si necazul se tranforma de-a dreptul in tragedie atunci cand in mod stupefiant un ministru, respectiv un minister care „contribuie la buna funcţionare a sistemului judiciar şi la asigurarea condiţiilor înfăptuirii justiţiei ca serviciu public, apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.” (http://www.just.ro/minister/organizare-si-atributii/) incep sa apere nu interesele cetatenilor onesti , ci ale celor condamnati penal :

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21966046-breaking-news-presedintele-romaniei-exclus-din-procedura-numirii-sefului-dna-diicot-procurorului-general.htm
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21966679-contra-reforma-lui-tudorel-toader-sunt-nocive-pentru-justitie-propunerile-ministrului.htm

    In realitate, sub tot acest joc de lumini si umbre din societatea romaneasca si in cele aproape trei decenii de ceata si fum are loc un foarte interesant joc de glezne prin care statul si societatea induc in eroare si cetatenii , si Europa care le-a acordat in mod constant prezumtia de buna credinta. Altfel spus, statul si societatea semnalizeaza cu zgomot dreapta , dar spre stupefactia tuturor incearca sa vireze mereu stanga.
    Ultimul exemplu este acela in care statul incearca in 2017 sa rezolve cu mijloace militare á la Ceausescu ( care construia metroul cu generali cocotati in fruntea lucrarilor ), o problema eminamente civila cum este situatia Institutului Cantacuzino parasutat intre Ministerul Sanatatii si Ministerul Apararii :

    “In maxim o luna Institutul Cantacuzino sa devina parte componenta a Ministerului Apararii Nationale, pentru ca cu specialistii de acolo ne-am lamurit, poate cu o mana mai de fier, mai militarizata o sa aiba rezultate (s.n.)”
    Mihai Tudose
    Prim-ministru
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21966465-adrian-tutuianu-institutul-cantacuzino-transformat-unitate-militara-trei-saptamani.htm?pbox

    Aceasta initiativa , departe de a fi un caz izolat , semnaleaza o problema foarte grava de sistem. Dincolo de declaratiile formale si de angajamentele asumate prin integrarea Romaniei in Europa, mentalitatea dominanta in aparatul de stat si in megamasina sociala mentinuta intacta in structura ei , este mentalitatea de buncar in care modelul militar este considerat ultima solutie ( chipurile cea mai eficienta ) in rezolvarea problemelor pe care statul roman nu este capabil sa le rezolve prin metode democratice si in cadrul unui stat de drept.
    Prevalenta sectorului militar fata de cel civil este demonstrata de arhitectura sistemului nostru social in care conceptul de de “securitate extinsa ” cuprinde domenii precum „apărare, ordine publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, educație, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice” si nu este nimic altceva decat reluarea intr-o noua infatisare a unui concept mai vechi din “doctrina nationala a informatiilor pentru securitate” care oferea o o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională care „apara”, cuprinde si controleaza tot ce misca in aceasta tara :

    ” …starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici
    (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    In aceasta viziune halucinanta, serviciile nu numai ca vor sa controleze tot ce misca intr-o tara , dar vor sa controleze si tot ce o guverneaza aducand sub aripa lor toti decidentii politici care pot actiona numai daca au acceptul lor , dar si pe reprezentantii mediului academic , transformandu-i pe toti si prin programe speciale de formare continua intr-un fel de spioni aflati in slujba patriei :
    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    – reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    – formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    – implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    – accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale (s.n.) ;
    – programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
    “Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonareafactorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici
    (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    In esenta, decalajul dintre starea reala si starea formala mentinut in mod sistematic( eroarea care se mentine in mod inexplicabil si de decenii in estimarea volumului populatiei Romaniei este un foarte bun exemplu ) limiteaza posibilitatile cetatenilor de intelege lumea in care traiesc si prin aceasta le blocheaza libertatea de actiune si decizie in cadrul ei lasand mana libera actiunilor statului si institutiilor care nu in toate cazurile indeplinesc interesele generale ale societatii.
    In esenta, daca definim comunismul romanesc drept o era in care statul controla si santaja din principiu cetatenii nevinovati si onesti , post-comunismul este o noua era in care de aproape trei decenii statul de drept este confiscat, controlat si santajat de un grup mai mare sau mai mic de cetateni ( unii condamnati deja penal altii in curs de condamnare ) care „s-au asociat in vederea savarsirii de infractiuni”.

  15. Mă amuză propunerea autorului pentru digitalizarea legaturilor informationale dintre cetatean si stat :) . Iata de ce. Prin noiembrie Fiscul imi trimite o scrisorica, Titlu executoriu, în temeiul articolului 226 dintr-o lege, întrucât a expirat termenul de plată a obligațiilor fiscale etc., 250 lei. Merg să văd despre ce este vorba. Amendă pentru neplata rovinietei din 2013! Le spun că am plătit totul la vremea respectivă și mi se cer acte doveditoare (care trebuie păstrate 5 ani!). Explic faptul că tușul de pe chitanțe nu rezistă mai mult de un an, astfel că am aruncat hârtiile care au devenit albe. Mi se spune ferm că n-am decât să plătesc încă o dată!

    Încep să caut dovezi și mă gândesc să iau la rând cele trei bănci la care am conturi. Ca persoană fizică era foarte puțin probabil să fi plătit prin bancă și totuși, la Transilvania mi se spune că am facut plata prin OP către CNADNR în urmă cu 3 ani. Cer extrasul de cont, îl duc la ANAF și după ce pierd vreo oră la coadă, le spun că mi-au furat două zile din viață!

    Luna trecută am primit un nou Titlu executoriu de la ANAF…Pentru aceeasi sumă…O amendă pentru neplată rovinietă din anul 2012! B Transilvania îmi spune că nu amplătit-o cu OP. Nici din conturile celorlalte bănci. Dacă am plătit prin mandat poștal, la Poșta Română nu există nicio evidență informtizată…

    Mă gândesc că ar putea să vină orice amendă să o platesc de oricâte ori. Este fizic imposibil să păstrez dovezi ale plăților timp de 5 ani. Probabil ar trebui să scanez chitanțele…sau să plătesc doar prin OP?! Dar asta nu este treaba mea. Tot din baniii mei sunt plătiți și cei care ar trebui să țină evidențele. Treaba mea este, spre exemplu, să mă feresc să plătesc trecerea podului la Fetești prin SMS, așa cum sunt îndemnat de autorități, deși probabil ar fi mai eficient economic. Cu siguranță telefonul meu va șterge sms-urile doveditoare în următorii 5 ani…

    • Constantin,este perfect de inteles frustrarea resimtita permanent de catre orice cetatean.
      As spune doar ca folosirea cuvintului „amuza” trebuie tratata cu maxima prudenta. Nu e nimic amuzant. E foarte grav pentru ca vorbim nu numai de o intirziere de 3 decenii ci de faptul ca nimic nu misca in continuare si ca interesul si constiinta populatiei despre necesitatea digitalizarii administratie sunt nule. Semne rele!
      Sunt convins ca, cit de curind, administratia româneasca va incepe sa „mozoleasca” ceva de ochii lumii (UE) ar ma tem ca nu va fi o solutie serioasa si viabila. Un fel de Tarom in vesninca deriva.

  16. Nu in ultimul rind, „nou plastic de 20 de euro pe banii cetățeanului mobil și activ” va insemna, la 15 milioane de posesori de carte de identitate (estimare grosiera a populatiei adulte a României), o pierdere de 20 € x 15 milioane = 300 milioane de euro irositi.

    Si asta nu este suma totala a pierderilor si daunelor provocate de intirzierea modernizarii administratiei. Probabil ca suma, daca se includ si pierderile individuale, uzura mediului, erorile administrative, favorizarea coruptiei de catre metodologia si procedurile existente etc, este de vreo 10-15 ori mai mare.

  17. Primavara, 2014. Imi expira C.I. Lucrez intr-un oras,, Pitesti, domiciliez „fara forme legale” , nu mi-am permis sa imi cumpar locuinta, stau cu chirie la o cunostinta, fara contract etc; Domiciliul „din buletin” e in alta localitate, Barlad, la 400 km distanta, la parinti.. O data la doua saptamani fac naveta Pitesti-Barlad, serviciul e de asa maniera ca imi permite. Ma duc la Evidenta Populatiei, in Barlad, unde am domiciliul, prezint vechea carte de identitate, copie legalizata dupa certificatul de nastere, completez cererile etc, ajung la ghiseu si arat ca tatal meu a murit, mama e in spital la Brasov, (a avut a.v.c., nu poate vorbi, e semiconstienta), arat si actele locuintei, evident, pe numele alor mei, certificat de deces al lui tata.
    „Nu e bine!”, zice omul de la ghiseu; „in primul rand, trebuie certificatul de nastere in original.”
    „Pai de ce?”, intreb eu naiv, doar nu mi s-a modificat intre timp data nasterii, CNP-ul, sau mai stiu eu ce date, mi se pare o aberatie sa ti s emai ceara inca o data certificatul de nastere.
    „Asa e legea”, mi se raspunde. Mentionez ca sunt a a nu stiu cata eliberare de CI, nu la prima. Mi se spune sa ma duc sa fac rost de un nou original, ducandu-ma si cerand eliberarea altui certificat. Asa fac., dar nebunia abia a inceput. Mi se mai spune sa vin cu mama sau cu tata sa semneze ca ma iau in spatiu… Spun ca tata e decedat si explic ce e cu mama.
    „Nu se poate, duceti-va la Brasov, cautati un notar de acolo care sa vina la spital la mama si sa dea mama declaratie ca va ia in spatiu”. Spun ca mama nu poate vorbi, nu e chiar constienta, am dosarul medical cu diagnostice etc. degeaba as chema notar, nu mai pun la socoteala drumuri catre Brasov, taxe pt. notar etc.
    Pana la urma completez un document in care declar pe proprie raspundere ca locuiesc la adresa veche, la ai mei, urmand ca un „sectorist” sa ma verifice inopinat, de cateva ori, ca locuiesc acolo. Ma intalnesc cu sectoristul, ii explic ca vin des, zice ca nu, ca trebuie sa locuiesc in permanenta; ii arat legea, care imi spune ca daca locuiec mai mult de 15 zile consecutiv undeva, sunt obligat sa imi pun viza de flotant in C.I. II arat ca nu am locuit mai mult de 15 zile consecutive in alte parti, prin extrase bancare unde se vad operatiuni efectuate din mai multe locatii (cumparat benzina, extras bani de la bancomate), plus probleme cu ocuparea locului de parcare din fata locuintei (am facut sesizari catre Politia Locala din Barlad, se putea verifica). Ok. Am primit intai o CI provizorie, dupa verificari succesive, am avut dreptul sa mi se livreze si o CI ‘definitiva”… Nu mai vorbesc de faptul ca nu pot vota la alegerile generale decat daca as fi in Barlad.
    Ca fapt divers, am fost in Estonia si am cerut o factura si o stampila de la hotelul la care am stat, aveam nevoie la decontat, la serviciu. Cei de la receptie erau nedumeriti, ziceau ca de vreo 15 ani nu mai au decat facturi electronice, fara celebra stampila si ca o sa ne trimita prin e-mail…
    Si ne mai intrebam de ce suntem unde suntem…
    Ar trebui un articol scris despre celebrul certificat de nastere care trebuie peste tot, despre celebra diploma de bacalaureat, care ti se cere in Romania si la doctorat, chiar daca ai obtinut, intre timp, o diploma de licenta si una de master etc,, aberatiile sunt nesfarsite!

  18. Mai mult decât atât, domiciliul (!) este trecut și în pașaport, ceea ce este absolut ne-necesar și stupid, pașaportul fiind un document de călătorie. Eu nu mai am dreptul la carte de identitate de ani de zile, ceea ce este un abuz – eu fiind cetățean român, indiferent că locuiesc sau nu în România. Prin urmare, cartea de identitate este de fapt o carte de ‘domiciliu și nicidecum de identitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Bogdan
Cristian Bogdanhttps://www.kth.se/profile/cristi
Cristian Bogdan este Associate Professor si docent in Interactiunea Om-Calculator (HCI) la Institutul Regal Tehnic (KTH) din Stockholm, Suedia. A absolvit facultateaa de Calculatoare si Automatica din Timisoara, doctoratul la KTH si a fost post-doc la Universitatea Tehnica din Viena (TU Wien). Este membru in consiliul director al Asociatiei Pro Infrastructura.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro