Home » Administratie »Analize »Asigurari Sociale »Idei si solutii »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Antidotul corupției din sănătate

Lipsa de transparență și corupția merg mână în mână și pot avea efecte dezastruoase dacă ne uităm la cazuri precum cel cu dezinfectanții diluați. Pe lângă faptul că autoritățile au refuzat să publice date și a fost nevoie de sute de cereri trimise de cetățeni și investigații jurnalistice pentru a publica niște informații de maxim interes public, Ministerul Sănătății și instituțiile din sistemul de sănătate au demonstrat o crasă lipsă de respect față de public.

Pentru că este dificil să elimini corupția și încrengăturile clientelare din prima, poate părea mai ușor să începi de la celălalt capăt, și anume de la transparență. Ministerul Sănătații nu excelează la capitolul colectat date sau transparență. Este halucinantă dezordinea și lipsa de informații dintr-un sistem care se referă la un aspect vital, adică sănătatea oamenilor. Iar lucrurile nu pot rămâne așa, întrucât disprețul față de cetățean nu se află în fișa postului guvernanților. Chiar dacă mulți dintre ei se duc să se opereze în afara țării.

Câțiva primi pași pot fi preluați din Norvegia, unde pârghiile cetățeanului de a trage la răspundere statul sunt semnificativ mai puternice decât în România. Aceste idei le-am extras într-o vizită de studii în regiunea Sogn og Fjordane și în Oslo, în aprilie 2016. Puteți citi raportul Democrația din fiorduri: participare publică și transparență în Norvegia pe pagina web EFOR, www.expertforum.ro/democratia-din-fiorduri/

Trebuie să îi ascultăm pe cetățeni. Nu am tot timpul dreptate. Politicienii nu au tot timpul dreptate. Jarle Aarvoll, primarul din Sogndal, Sogn of Fjordane

Pentru început, instituțiile publice trebuie să câștige încrederea cetățenilor. Chiar dacă este un proces anevoios, administrația nu poate funcționa eficient atât timp cât își antagonizează beneficiarii, adică cetățenii. În Norvegia, aproape totul se bazează pe încredere. Este drept ca nu totul funcționează perfect – pentru că nu trăim într-o utopie – însă cetățenii pornesc de la premisa că administrația face ceea ce face pentru interesul public.

Primul instrument pe care cetățenii îl au la dispoziție este Legea accesului la informații de interes public. Dacă în România răspunsul la o cerere pe baza legii 544/2001 vine și după patru luni, în Norvegia lucrurile stau un pic diferit. Iar problema la noi nu vine neapărat de la legislație, dar de la practică și lipsa de sancțiuni. Norvegia a fost una dintre primele țări care reglementează acest principiu, încă prin Constituția din 1814. După cele mai recente modificări, legea prevede că orice cetățean poate cere informații de interes public, chiar și anonim; o adresă de mail este suficientă pentru a accesa informația. Informațiile trebuie transmise în trei zile (față de zece, respectiv 30 de zile în România). În multe dintre cazuri, răspunsul vine în mai puțin de o zi.

În situația în care cetățeanul nu primește răspunsul are mai multe pârghii la dispoziție: să se adreseze instituției superioare celei care i-a încălcat dreptul, să meargă direct în instanță sau să se adreseze Avocatului Poporului (Sivilombudsmannen). Acesta din urmă este o instituție foarte importantă care reprezintă cetățeanul în a-și apăra drepturile în fața statului. Avocatului Poporului din Norvegia este o instituție cu tradiție. Șeful instituției este numit de către Parlament, pe baza unui vot majoritar care să arate încrederea politicienilor în persoana respectivă. Cerințele sunt ridicate, întrucât persoana nominalizată trebuie să fie judecător la Curtea Supremă; postul este păstrat până în momentul în care i se termină mandatul și se întoarce deci la instanță. Avocatul anterior a deținut funcția pentru 24 de ani.

Instituția este respectată atât de cetățeni, de instituțiile publice, cât și de politicieni. Acesta poate emite opinii, care sunt acceptate de către instituțiile publice. Dacă există instituții care refuză aplicarea acestora (și sunt puține), Avocatul Poporului poate plăti un avocat care să reprezinte interesele persoanei vătămate în instanță și se poate adresa chiar și Parlamentului. În cele mai multe cazuri, Avocatul Poporului alege să reprezinte cazurile cetățenilor, nu și ale companiilor sau persoanelor juridice care au suficiente resurse pentru a se reprezenta singure.

Dar înainte de toate, statul norvegian a înțeles că este important să publice date din oficiu, pentru a eficientiza și ieftini procesele administrative. Instituții precum Difi (www.difi.no) asigură astfel de servicii. Agenția are rolul de a ajuta instituțiile publice să-și crească performanțele prin utilizarea instrumentelor on-line. Unul dintre acestea este portalul www.oep.no, care publică pentru mai bine de 120 de instituții jurnalul de documente care ies și intră în instituție. În 2010, OEP gestiona 16 milioane de documente, care sunt disponibile tuturor cetățenilor, incluzând e-mailuri, scrisori și documente. Un număr de 10.000 de documente noi sunt introduse zilnic în portal. Nu sunt publicate informații care conțin date personale sau secrete.

Momentan sistemul conține numai meta data – adică nu și fișierele propriu-zise, dar se lucrează la o nouă versiune a platformei care va conține fișierele -, iar persoana care a produs fișierul este responsabilă pentru a furniza răspunsul.

Dacă ne uităm pe portalul www.data.gov.ro, care include date deschise de la instituțiile din România, probabil Ministerul Sănătății este unul dintre cele mai zgârcite cu informația publicată. Singurul set de date este cel legat de numărul de unități medicale și paturi din spitale. Nimic despre boli, nimic despre multe alte date esențiale pe care un minister atât de important ar trebui să le publice din oficiu. Pagina de informații de interes public a Ministerului Sănătații (http://www.ms.ro/?pag=250) arată în mare parte așa:

Pe pagina Directiei de sănătate publică București (www.dspb.ro/), date de interes public par a fi Lista apelor identificate ca „ape de îmbăiere” pentru sezonul 2012 (lacuri de pe traseul râului Colentina). Pe pagina Institutului de Statistică (www.insse.ro) datele sunt foarte succint prezentate, fără detalieri la nivel de județ sau localitate. Spre exemplu, la numărul de îmbolnăviri apare numai numărul pe tip de boală, pe țară, fără alte detalii. Centrul Național pentru Statistică și Informatică în Sănătate Publică (http://www.ccss.ro/) publică doar șase fișiere la rubrica statistică, în format .pdf. needitabil. Nu există nici un fel de date legate de infecțiile nosocomiale pe niciunul dintre aceste site-uri.

Pe site-ul Statisticii norvegiene sunt date legate de accidente, persoane cu dizabilități, cauze ale deceselor, servicii de urgență, servicii municipale, statistici legate de pacienți, chiar și informații legate de obiceiurile fumătorilor (http://www.ssb.no/en/helse). Date despre îmbolnăviri în spitale nu sunt publicate; dar probabil nici nu ajung la numere îngrijorătoare precum cele arătate de Rise Project (http://www.riseproject.ro/infografia-infectiilor-din-romania/)

Dacă nu îi asculți pe cetățeni poți porni o furtună –  Helsinki committee

Societatea civilă din Norvegia este puternică mai ales prin faptul că autoritățile văd în organizațiile neguvernamentale un partener adevărat. Acestea sunt incluse în cele mai multe dintre dezbateri, mai ales la nivel central, acolo unde se organizează comisii și audieri parlamentare. În Norvegia sunt mai mult de 120.000 de organizații locale și naționale, cu mai mult de 10.000.000 de voluntari, la o populație de 5.5 milioane locuitori (adică fiecare persoană este membră în mai multe organizații)care se implică activ în decizia publică. Și chiar dacă autoritățile nu reacționeză mereu conform dorințelor cetățenilor, cel puțin le consultă și le ascultă.

Autoritățile române au dat o mare dovadă de lipsă de respect față de public prin ascunderea unor date și proliferarea unor minciuni (așa se numește și dacă omiți să spui lucruri), care în cele din urmă au fost scoase la suprafață după ce mai multe sute de oameni au scris către MS, iar mass media a publicat intens informații despre dezinfectantele diluate.  Mai mult, a spune că doar 5% dintre teste au relevat probleme este cel puțin neinspirat, mai ales când 20% din spitalele testate aveau probleme mari.

Ce avem totuși de învățat din experiența norvegiană?

1) instituțiile publice trebuie să comunice, trebuie să asculte cetățenii. Credibilitatea nu se poate construi pe minciuni sau omisiuni. Iar atunci când îmbolnăvești oameni cu bună-știință este cu atât mai grav

2) datele trebuie publicate proactiv, nu în urma unor sute de cereri sau mai rău, prin procese cu instituțiile statului. Pentru a nu se mai plânge că nu au timp și că ONGurile și cetățenii le blochează activitatea, trebuie să folosească pagina web și portalul data.gov.ro (deci date deschise!) de bună voie.

3) Avocatul Poporului trebuie să fie ceea ce îi zice și numele. Acesta părea un caz tocmai bun pentru un Avocat să se activeze, fiind în joc viața a câtorva milioane de oameni, dacă ne gândim pe termen lung. Mai mult, poate s-a vorbit prea puțin zilele acestea despre cât costă tratamentele (inclusiv cele psihologice) pentru unele boli grave luate din spital. De exemplu, un tratament cu antivirale pentru hepatita C sau B poate ajunge la peste 10.000 de euro/pacient, plătiți din bani publici. Pe site-ul instituției scrie că Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice. Cu toate acestea, în 2016 s-a sesizat doar de 13 ori din oficiu, iar cazul dezinfectanților nu este una dintre aceste cazuri. Las aici o temă de gândire pentru politicieni: asigurarea unei conduceri eficiente și independente pentru o instituție fundamentală pentru funcționarea democrației.

4) Și pentru a încheia idealist, un pas important este asumarea răspunderii de către managerii instituțiilor din sănătate și renunțarea la complicități clientelare și corupție. Vina nu poate fi doar a ministerului și a furnizorului, ci și a spitalelor care acceptă să folosească astfel de substanțe de bună voie.  Aceștia nu trebuie să uite că rolul lor este să asigure servicii publice eficiente și sigure, nu să încheie contracte discutabile, pe bani mulți. O doctoriță de la un spital din țară a declarat zilele trecute cât se poate de convinsă că produsele vor fi în continuare folosite, pentru că au fost plătite. Investiția la prețuri de zece ori mai mari trebuie protejată. Nu contează că cineva se poate îmbolnăvi grav.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Adrian B spune:

    O solutie simpla pentru incredere, transparenta si eliminarea coruptiei este un simplu articol in licitatiile pentru produse si servicii platite cu fonduri publice: contractul incheiat cu compania castigatoare va fi public. Motivul e foarte simplu: toti cetatenii care platesc taxe sunt indirect parte din contract, deci au dreptul sa stie toate detaliile. Cui nu ii convine poate sa nu liciteze.

  2. florin spune:

    exista multe spitale din tara in care sefii de sectie sunt numiti pe criterii politice (ex prieten cu primarul) de manager nici nu mai vorbesc , politicul e singurul criteriu , asa ca de unde performanta ?

  3. ion sinca spune:

    Toata povestea a pornit de la observatia unui medic ca solutia folosita nu avea consistenta cu care era obisnuit.
    Nu exista in mod curent posibilitatea analizarii substantelor respective (chiar si acum s-a recurs la ICECHIM pentru analizare,institutie la care nu are acces orice director de spital atunci cand i se pare ca ar fi ceva in neregula ).
    La achizitionare produsele antiseptice vin insotite de un teanc de documente oficiale care le atesta conformitatea cu normele in vigoare (avizul comisiei nationale pentru produse biocide eliberat in baza unui dosar tehnic ).
    Nu cumva cautam unde n-avem ce gasi?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Septimius Parvu


Septimius Parvu

Specializat ȋn reforma administrației publice şi promovarea bunei guvernări. A lucrat ȋn proiecte de monitorizare electorală, participare publică, transparență decizional... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)