Home » Analize »Armata » Citesti:

„Flota comună a Mării Negre” în viziunea sovieticilor

Petre Opris iunie 5, 2016 Analize, Armata
1 comentariu 2,342 Vizualizari

În urmă cu o săptămână, agenţia rusă „ITAR TASS” a difuzat o ştire despre interviul acordat de reprezentantul permanent al Federaţiei Ruse pe lângă Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Aleksandr Gruşko şi publicat în ziarul „Rossiiskaia Gazeta” (30 mai 2016).

Una dintre ideile principale enunţate şi explicate de diplomatul rus se referă la măsurile de autoapărare pe care statele membre ale NATO încearcă să le stabilească în zona Mării Negre, în scopul întăririi Alianţei Nord-Atlantice în această regiune din cauza invadării Peninsulei Crimeea de către trupele ruseşti în luna martie 2014. Reprezentantul permanent al Federaţiei Ruse pe lângă NATO a reiterat opiniile exprimate de liderii politici de la Moscova referitoare la creşterea tensiunii dintre NATO şi Federaţia Rusă după ce trupele ruseşti au ocupat o parte din teritoriul Ucrainei şi dorinţa acestora de a dezamorsa prin dialog aceste tensiuni.

În buletinele de ştiri din România au apărut fragmente din interviul acordat de diplomatul rus şi a fost subliniată în special opinia sa critică faţă de o declaraţie a preşedintelui Turciei referitoare la situaţia dificilă din regiune. Aleksandr Gruşko a afirmat că „astăzi, NATO încearcă să transfere dispozitivele de luptă în apele Mării Negre. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat recent că Marea Neagră s-a transformat aproape într-un «lac rusesc», din cauza absenței NATO în zonă. Dar NATO înțelege foarte bine că Marea Neagră nu va fi niciodată un lac al NATO, iar noi facem ce știm cel mai bine pentru a neutraliza posibile amenințări și încercările de a exercita o presiune asupra Rusiei din sud”[1].

Deoarece diplomatul Federaţiei Ruse a utilizat expresia „Război Rece” în explicaţiile referitoare la relaţiile dintre ţara pe care o reprezintă şi NATO, ne-am propus să prezentăm câteva fragmente din documente militare româneşti, privind relaţiile de colaborare în Marea Neagră dintre marinarii sovietici, români şi bulgari chiar în timpul Războiului Rece. Era o perioadă în care comandanţii Marinei Militare Sovietice subliniau permanent că există o „Flotă unită roşie a Mării Negre” şi erau deranjaţi de intervenţiile unor militari români care nu au acceptat atitudinea de superioritate afişată de omologii lor din Uniunea Sovietică şi nici subordonarea armatei române unor directive militare stabilite la Moscova fără consultarea autorităţilor de la Bucureşti.

23 februarie 1965.

Raportul nr. A.B. 038, întocmit de secretarul Consiliului politic al Comandamentului Marinei Militare, căpitanul de rangul 1 Marin Vasile şi adresat secretarului Consiliului Politic Superior al Forţelor Armate, general-maior Ion Dincă, referitor la discuţiile purtate de ofiţerii români cu militarii sovietici şi bulgari la Sevastopol, în cursul operaţiunii de întocmire a documentelor unei aplicaţii de cooperare cu transmisiuni, care urma să se desfăşoare în martie 1965 pe Marea Neagră (extrase).

În perioada 15.02.1965-18.02.1965, la Statul Major al Flotei Mării Negre a URSS (Sevastopol) a avut loc întocmirea documentelor aplicaţiei de cooperare cu transmisiuni din luna martie 1965.

La această activitate au participat: ofiţeri din Statul Major al Flotei Mării Negre a URSS, doi ofiţeri din partea Statului Major al Flotei Militare a R.P.R. (cpt. rg. 1 Negoiţă Ion şi cpt. rg. 1 Negoiescu Mircea) şi doi ofiţeri din partea Statului Major al Flotei Maritime Militare a R. P. Bulgaria (cpt. rg. 3 Tomov şi cpt. rg. 3 Docev).

Aşa cum au raportat cei doi ofiţeri din Statul Major al C.M.M., atitudinea sovieticilor faţă de ei a avut două aspecte:

- Primul aspect, cel formal, protocolar, a fost schimbat, în sensul că, spre deosebire de felul cum au fost primiţi în luna ianuarie a.c., de această dată au manifestat faţă de ei o atenţie deosebită (chiar exagerat de atenţi au fost). Exemplu:

La intrarea navei noastre în rada Sevastopol au fost întâmpinaţi de o vedetă a serviciului de radă, care i-a condus la locul de acostare.

La cheu au fost întâmpinaţi de un ofiţer din Statul Major al Flotei (cpt. rg. 1 Guleaev). Pentru deplasări de serviciu li s-a pus la dispoziţie un autoturism „Volga”.

La plecare, toate navele aflate în apropierea navei noastre, cât şi posturile de radă au ridicat pavilioane, urându-i „DRUM BUN” (asemenea lucruri ei nu au mai făcut de prin anul 1955).

- În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, aspectul de fond, nu s-a schimbat cu nimic.

Ridică din nou problema „Flotei comune”. Atunci când li s-a cerut să renunţe la acest termen întrucât nu-i just, ei au afirmat că aceasta este o hotărâre a C.F.A.U. (Comandamentului Forţelor Armate Unite – nota Petre Opriş).

Legat de aceasta este şi problema conducerii, pe care de asemenea o ridică altfel de cum s-a stabilit.

În luna ianuarie a.c. (când contraamiralul Bogdan Victor a fost la Sevastopol) s-a stabilit ca aplicaţiile comune să fie conduse de direcţii compuse din reprezentanţi ai flotelor care cooperează. De asemenea, s-a stabilit ca bilanţul (critica) aplicaţiei să se facă separat, fiecare comandant, la flota respectivă, fără participanţi din partea celorlalte flote cu care s-a cooperat.

De această dată (în februarie) nu au mai ţinut cont de cele stabilite şi însuşi viceamiralul Cernobai a afirmat următoarele: „Critica va fi făcută de şeful de stat major al flotei respective, iar eu, vreţi sau nu vreţi Dvs., voi trage concluziile, deoarece în calitate de conducător al aplicaţiei am această obligaţie”.

La obiecţiunile ofiţerilor noştri, Cernobai a adăugat că la bilanţul nostru putem să facem referiri critice şi la adresa direcţiei aplicaţiei. Ceva mai mult, a precizat că la noi va veni cu o zi înainte de bilanţ, pentru a asista la dinamica aplicaţiei. În această situaţie, ofiţerii noştri au propus ca şi şeful nostru de Stat Major să participe la bilanţul ce se va face la Sevastopol de către sovietici. La aceasta, ei au început să motiveze că nu se poate deoarece, paralel cu aplicaţia de cooperare, ei vor mai executa şi alte activităţi, a căror critică se va face împreună cu forţele care cooperează. [...]

În discuţii particulare, cpt. rg. 1 Krivţov (şeful Transmisiunilor Statului Major) a afirmat faţă de cpt. rg. 1 Negoiţă Ion: „Conducătorii sunt conducători, iar noi ca membri de partid, a două partide comuniste, să fim şi să rămânem prieteni. Nu vezi că conducătorii au fost şi nu mai sunt, se schimbă?” (aluzie a făcut la Hruşciov).

În continuare, a afirmat: „La noi s-au schimbat conducătorii, dar lucrurile nu s-au schimbat”, şi, mai departe, referindu-se la linia oficială care li s-a prelucrat, a afirmat: „Voi, românii, nu vreţi să recunoaşteţi că, o dată cu schimbarea conducătorului, s-au schimbat şi lucrurile”.

Tot din discuţia cu acest ofiţer a reieşit că ei sunt prelucraţi în sensul că noi nu suntem marxişti-leninişti, deoarece Marx şi Lenin au formulat teoria necesităţii specializării pe ramuri ale industriei, iar noi suntem împotrivă. A folosit în discuţie exemplul statelor capitaliste, care şi-au specializat ramurile industriei, iar în prezent fiecare ţară capitalistă produce acel produs în care s-a specializat.

Mai pregnant reiese că sunt prelucraţi cu regularitate şi din următoarea afirmaţie a susnumitului ofiţer (cpt. rg. 1 Krivţov): „Voi, românii, cochetaţi pe de o parte cu chinezii, iar pe de alta cu americanii”.

Din relatările şi părerile personale ale ofiţerilor noştri, în urma discuţiilor cu cei doi ofiţeri bulgari, reiese că bulgarii ori au început să aibă puncte de vedere diferite de cele ale sovieticilor, ori au încercat să pună problemele provocator faţă de ofiţerii noştri.

De exemplu, cpt. rg. 3 Docev a afirmat că sovieticii şi-au bătut joc de ei, pentru că atunci când a fost Hruşciov la Sofia (ultima dată), în momentul când trebuia să se deschidă mitingul cu ocazia vizitei, în timp ce radiodifuziunea făcuse legătura şi se putea asculta în întreaga ţară, s-a auzit cum Hruşciov ţipa la Jivkov ca să dea ziariştii afară, „ce, vor să stea alături de el?”.

A mai afirmat că „Tratatul de la Varşovia nu-i decât o ficţiune, constituit [pentru] ca ruşii să poată comanda”.

Într-o altă discuţie, cpt.rg. 3 Tomov a spus că la ei s-au prelucrat 4 probleme cu privire la politica partidului şi statului nostru, şi anume:

- Că am fi vândut petrol Flotei a 6-a americane;

- Că nu am fost de acord să primim ajutorul dezinteresat al ruşilor şi, în schimb, am cerut ajutor ţărilor capitaliste pentru construirea anumitor obiective economice în ţara noastră;

- Că, împreună cu chinezii, vrem să facem o spărtură în cadrul lagărului socialist;

- Că noi suntem bogaţi şi nu vrem să ajutăm şi pe alţii; că noi am avut o conducere care s-a orientat just încă de la început şi cu bogăţiile pe care le avem am reuşit să ne dezvoltăm mai mult şi mai repede decât alte ţări socialiste.

Când i s-a răspuns, la prima problemă, că noi facem comerţ cu ţările capitaliste în măsura în care este avantajos pentru noi, iar dacă aceste ţări folosesc şi în armată ce cumpără de la noi, aceasta este problema lor internă, respectivul ofiţer a afirmat: „În fond, şi ruşii vând petrol italienilor, care, la rândul lor, aprovizionează navele Flotei a 6-a”.

A mai arătat că un cpt.rg. 1 sovietic, al cărui nume nu l-a dat,  care a fost la ei în anul 1964, a deschis o asemenea discuţie: „Românii au descoperit minereu de fier în Dobrogea şi datorită acestui lucru ei construiesc combinatul metalurgic de la Galaţi. Dacă Dobrogea ar fi fost la voi, desigur că voi aţi fi construit un asemenea combinat”.

Unul din ofiţerii noştri (cpt. rg. 1 Negoiţă) a relatat următorul incident, petrecut în holul unui hotel, între cei doi ofiţeri bulgari şi un lt.col. sovietic, care se afla acolo împreună cu un grup de civili.

Întrucât ofiţerilor bulgari nu li se rezervaseră locuri la hotel (nu li s-a acordat nici o atenţie din acest punct de vedere), aceştia s-au certat cu directorul hotelului până ce au obţinut o cameră.

Lt.col. sovietic, care a auzit cearta dintre cei de mai sus, s-a apropiat de ofiţerii bulgari adresându-se cu următoarele cuvinte: „Ce, nu v-aţi săturat, că vă dăm de toate?”.

La aceste cuvinte, unul din bulgari, „care era sub influenţa băuturii”, a afirmat: „Bulgaria vă ţine cu zarzavat, vă dăm tot ce producem, iar noi am cumpărat brânza, ouăle şi untul pe cartelă”.

Ofiţerul sovietic a răspuns în felul următor: „Ce zarzavat, ce brânză, noi v-am eliberat şi de turci, v-am eliberat şi de nemţi, v-am construit şi industrie şi tot nu sunteţi recunoscători?”.

Faptul că bulgarii ar fi început să aibă în unele probleme păreri diferite, prin prisma următorului fapt s-ar confirma: cpt. rg. 1 Guleaev, ofiţer operator în Secţia operaţii a Statului Major al Flotei Mării Negre a URSS, a afirmat faţă de ofiţerii noştri, cu privire la cei bulgari, următoarele: „Uite, au venit şi bulgarii, au trimis doi oameni iresponsabili”. [...]

Ofiţerii noştri au reţinut din discuţiile cu ofiţerii sovietici că majoritatea dintre aceştia, când începeau să discute, îi avertizau: „Fără politică”, ceea ce denotă o prelucrare a acestora.

De asemenea, din discuţiile cu ofiţerii bulgari am reţinut aspectul că aproape toţi ofiţerii bulgari (despre care au întrebat) care au fost căsătoriţi cu cetăţene sovietice au divorţat.

15 martie 1965.

Raportul nr. A.B. 044, întocmit de secretarul Consiliului politic al Comandamentului Marinei Militare, căpitanul de rangul 1 Marin Vasile şi adresat secretarului Consiliului Politic Superior al Forţelor Armate, general-maior Ion Dincă, referitor la discuţiile purtate de ofiţerii români, sovietici şi bulgari pe durata aplicaţiei de cooperare cu transmisiuni care s-a desfăşurat pe Marea Neagră (8-11 martie 1965) (extrase).

Conform ordinului Dvs. telefonic, din data de 09.03.1965, raportez următoarele:

În perioada 08-11.03.1965 s-a desfăşurat aplicaţia de cooperare de transmisiuni, la care, după planul întocmit în ianuarie a.c. la Sevastopol, trebuia să participe:

- Statul Major al Flotei Militare a R.P.B., cu unităţi de transmisiuni;

- Statul Major al Marinei Militare a R.P.R. cu o unitate de transmisiuni;

- Statul Major al Flotei Mării Negre a U.R.S.S. cu unităţi de transmisiuni.

Aplicaţia a fost condusă de şeful de Stat Major al Flotei Mării Negre a U.R.S.S., viceamiral Cernobai, iar ca locţiitori a avut pe contraamiral Bogdan Victor, şeful de Stat Major al C.M.M., pentru Marina Militară a R.P.R., şi pe contraamiral Dobrev, comandantul Flotei militare a R.P.B., pentru partea bulgară.

Înainte de începerea aplicaţiei s-a făcut schimb de grupe operative. Grupele noastre au fost compuse din câte doi ofiţeri, iar cele care au venit la noi de la bulgari şi de la sovietici au fost [compuse] din câte trei ofiţeri.

Cernobai a fost însoţit tot timpul de cpt. rg. 1 Krivţov, şeful transmisiunilor Flotei Mării Negre.

La noi au mai participat:

- cpt. rg. 1 Fedorovski, din partea Comandamentului Forţelor Armate ale Tratatului de la Varşovia;

- viceamiralul Alexeev, având ca traducător pe maiorul Fomin.

Semnalul pentru începerea aplicaţiei a fost dat în dimineaţa zilei de 08.03.1965.

La orele 06.00 din data de 08.03.1965 urma să sosească la Mangalia (conform planului) viceamiralul Cernobai, pentru a discuta cu contraamiralul Bogdan Victor modul cum se va desfăşura aplicaţia la noi, după care, în cursul aceleiaşi zile (după circa 2-3 ore), urma să plece la Varna în R.P.B.

Din cauza unor erori de navigaţie, a lipsei de control şi a funcţionării necorespunzătoare a tehnicii de navigaţie, distrugătorul cu rachete care urma să-l aducă pe Cernobai la Mangalia s-a pus pe uscat în dreptul lacului Tatlageac, la sud de comuna 23 August.

Pentru a nu se face de ruşine, viceamiralul Cernobai nu a spus care este adevărata situaţie a navei, ci a spus că are numai 1/2 m sub chilă şi pentru a nu lovi fundul din cauza valurilor care s-ar forma, în cazul că ar porni motoarele, ne-a rugat să-l ajutăm cu un remorcher pentru a scoate nava din această situaţie.

În realitate, lucrurile au stat altfel. Nava a fost pusă pe uscat, ceea ce a provocat îndoirea unor table din opera vie (partea din apă) a navei şi ruperea carcasei cu dispozitivul de lansare-ridicare a hidrolocatorului.

După cum afirmă un ofiţer care l-a însoţit pe Cernobai, este nevoie ca nava să fie ridicată pe doc pentru a se remedia avariile produse prin punerea pe uscat.

Remorcherul nostru maritim R.M.-101 a tras de distrugător timp de 8 ore pentru a-l scoate de pe uscat.

Din cauza avariei navei, Cernobai nu a putut pleca decât a doua zi dimineaţa la Varna.

De altfel, pe data de 09.03.1965, când a plecat, nici măcar nu ne-a mai informat că iese din apele noastre teritoriale, aşa cum se procedează în aceste cazuri.

De asemenea, nici pentru faptul că i-am ajutat să iasă de pe uscat nu ne-a mulţumit. De fapt, Cernobai nu ar fi dorit ca noi să ştim că el, cu o asemenea navă, s-a pus pe uscat.

După modul cum s-au comportat ofiţerii din grupa operativă, reprezentantul C.F.A.U., viceamiralul Alexeev, precum şi ceilalţi ofiţeri sovietici care au venit cu această ocazie la noi, se poate trage concluzia că, pentru ei, această aplicaţie a constituit un obiectiv secundar şi că obiectivul principal l-a constituit cu totul alte probleme.

De exemplu, viceamiralul Alexeev s-a interesat în principal de unii foşti ofiţeri în marină şi chiar de unii care sunt în prezent (dintre cei care sunt căsătoriţi cu rusoaice). A întrebat pe cpt. rg. 1 Negoiţă: „ce este cu cpt. rg. 2 Mărăşescu, unde este, de ce nu a prezentat el raportul cercetării (ca şef al secţiei cercetare din Statul Major al C.M.M.) şi l-a prezentat locţiitorul şefului secţiei”. Ofiţerul nostru a răspuns că nu este în garnizoană. De acest ofiţer s-au mai interesat cpt. rg. 1 Fedorovski, reprezentantul C.F.A.U., care l-a întrebat pe cpt. rg. 3 Lazăr Vasile, şi maiorul Fomin, care l-a întrebat pe cpt. rg. 3 Păculea Nistor.

Tot viceamiralul Alexeev s-a interesat de şeful secţiei operaţii a Statului Major al C.M.M. Când a văzut că raportul este prezentat de altcineva, a întrebat pe cpt. rg. 1 Negoiţă: „De ce nu a raportat cpt.rg. 2 Boian Ion, deoarece el este şeful secţiei operaţii? Unde este, a plecat, nu mai este la voi?”. După ce ofiţerul nostru ia răspuns că este în misiune, viceamiralul Alexeev a afirmat că el l-a mai cunoscut şi îl ştie ca pe un ofiţer capabil, bine pregătit şi foarte muncitor.

Maiorul Fomin s-a interesat dacă cpt. rg. 3 Trifu Ion este locţiitorul şefului secţiei cercetare. I s-a răspuns că nu, că el este ofiţer în cadrul acestei secţii (ofiţerul este căsătorit cu rusoaică). [...]

Cpt. rg. 2 Parhomenko, şeful grupei operative a statului major al Flotei Mării Negre, a întrebat pe cpt. rg. 1 Munteanu Dumitru, locţiitorul şefului secţiei operaţii a Statului Major al C.M.M. următoarele (ofiţerul a făcut academia la Leningrad): „Dumneavoastră de ce nu veniţi deloc pe la Sevastopol. Toţi mai vin, numai Dvs. nu veniţi ?”. Acesta a răspuns că merg numai acei care nu prea au treabă. (Informaţia a dat-o lt.maj. Petcu Gheorghe, care a însoţit grupa operativă sovietică).

Tot acest ofiţer, fără să fie întrebat, a spus lt.maj. Petcu următoarele: „Spre deosebire de anii anteriori, în acest an noi am venit aşa, fără nici un fel de atribuţiuni. Dacă ne veţi întreba ceva, vă vom răspunde, dacă nu ne veţi întreba, nici noi nu vom spune nimic”.

Cpt.rg.1 Fedorovski a întrebat pe cpt.rg. 3 Lazăr Vasile următoarele: „Aici, la Dulceşti, este punctul vostru de comandă de rezervă, dar punctul de comandă principal unde se află, la Codru?”. La răspunsul cpt.rg.3 Lazăr că nu ştie, Fedorovski a adăugat: „Poate acest punct de comandă se află la Cobadin” (aici a fost mutat în trecut punctul de comandă de la Dulceşti). [...]

1 aprilie 1965.

Raportul nr. M 0952 al ministrului Forţelor Armate, general de armată Leontin Sălăjan, adresat Comitetului Central al P.M.R., privind pregătirea şi desfăşurarea unei aplicaţii sovieto-româno-bulgare de cooperare de transmisiuni pe Marea Neagră, în perioada 15 februarie-11 martie 1965 (extrase).

În perioada 15 februarie – 11 martie 1965 s-a pregătit şi desfăşurat aplicaţia de cooperare cu cadre şi transmisiuni la care au participat forţele maritime ale R. P. Române, U.R.S.S. şi R. P. Bulgaria. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării acestei aplicaţii au rezultat următoarele aspecte mai importante, astfel:

În documentele întocmite pentru conducerea aplicaţiei, şi în acest an, sovieticii au menţinut denumirea de „Flotă unită roşie”, incluzând sub această denumire Flota sovietică din Marea Neagră, Forţele maritime militare ale R. P. Române şi R. P. Bulgaria, cu toate că li s-a atras atenţia că această denumire nu este corespunzătoare.

Partea sovietică a folosit aplicaţia nu ca pe un mijloc de antrenament în acţiunile de cooperare între flotele aliate, ci ca pe un prilej de a obţine informaţii asupra diferitelor aspecte politice, economice şi militare din ţara noastră. De altfel, faptul că aplicaţia propriu-zis n-a prezentat interes pentru partea sovietică, reiese din recunoaşterea verbală a căpitanului de rangul 2 Parhomenko, şeful grupei operative sovietice de pe lângă Statul major al Comandamentului marinei militare care a spus: „Spre deosebire de alţi ani, în acest an noi am venit aşa fără nici un fel de atribuţiuni”. De asemenea, căpitanul [de] rangul 1 Negoiescu M., şeful grupei operative de la Sevastopol, a raportat că forţele sovietice n-au jucat practic în această aplicaţie. Activitatea a 3 ofiţeri sovietici, angajaţi efectiv în aplicaţie, s-a redus la înregistrarea momentelor jucate de partea română şi bulgară. [...]

Căpitanul de rangul 1 Fedorovski şi căpitanul de rangul 2 Baharev Vasilievici, discutând cu unii ofiţeri români, s-au interesat despre dislocarea punctului de comandă principal al Comandamentului marinei militare, de organizarea interioară a Comandamentului marinei militare, de organele de serviciu ale comandamentului, de locul dispunerii telegrafului marinei, iar viceamiralul Alexeev s-a interesat la căpitanul de rangul 3 Lazăr Vasile, dacă în comandament avem reviste şi lucrări de specialitate militară franceze şi engleze. La răspunsul negativ al ofiţerului român, acesta s-a exprimat: „Am întrebat pentru că având în vedere relaţiile dv. cu Apusul, poate procuraţi mai uşor asemenea reviste”.

Partea sovietică a fost preocupată de asemenea de stabilirea unor contacte cu ofiţerii români care au făcut studii militare în U.R.S.S. pentru a-i folosi în obţinerea diferitelor date ce-i interesează. Astfel se explică repetatele întrebări puse pentru aflarea locului unde se găsesc: căpitanul de rangul 2 (rezervă) Mărăşescu Dumitru, căpitanul de rangul 1 Munteanu Dumitru, căpitanul de rangul 2 Matiu Gheorghe, locotenentul-major Baltă Valentin şi alţii.

Viceamiralul Alexeev (reprezentantul Comandamentului Forţelor Armate Unite pe lângă Marina Militară română – nota Petre Opriş), însoţit de maiorul Fomin, au reuşit să stabilească o întâlnire cu căpitanul de rangul 1 (rezervă) Bejan Anton. Viceamiralul sovietic, nemulţumit de activitatea pe care acesta o desfăşoară, i s-a adresat astfel: „De ce ai scăzut din activitatea pe care o desfăşori?”, la care acesta i-a răspuns: „Mi-a fost frică să nu mă mai trezesc şi cu alte lucruri în spate. De altfel dv. vedeţi cum stau lucrurile”.

Viceamiralul Alexeev a continuat: „Au loc fel de fel de şedinţe de partid unde se înveninează relaţiile cu U.R.S.S. În definitiv dacă se va considera necesar, vom termina toată această istorie în două zile”. Bejan Anton l-a informat că „Mulţi români ridică problema Basarabiei, ştiţi că sunt naţionalişti”. „Să se astâmpere – s-a exprimat Alexeev – în definitiv, atunci când a fost alipită Basarabia la Rusia, România nici nu exista”.

În încheiere, viceamiralul Alexeev i-a cerut lui Bejan Anton să se întâlnească mai des, să se caute reciproc. Cerându-i numărul de telefon de la întreprindere, l-a asigurat, afirmând: „Să nu-ţi fie teamă, pentru că nu am să-ţi telefonez de acasă, ci de la un telefon public”.

Noiembrie 1965, Bucureşti.

Raportul generalului de armată Leontin Sălăjan, ministru al Forţelor Armate, privind discuţiile care au avut loc la Varşovia (24-25 noiembrie 1965), la consfătuirea anuală de bilanţ şi sarcini a Comandamentului Forţelor Armate Unite al statelor participante la Organizaţia Tratatului de la Varşovia (extrase).

[...] La consfătuirea (Comandamentului Forţelor Armate Unite – nota Petre Opriş) ce a avut loc la Moscova în luna noiembrie 1964, în expunerea prezentată de şeful delegaţiei române, conform indicaţiilor primite, s-au făcut unele observaţii şi propuneri în legătură cu modul de desfăşurare a acestor consfătuiri, în sensul că ar fi necesar să fie ascultat şi raportul reprezentantului trupelor sovietice destinate în compunerea (Comandamentului – nota Petre Opriş) Forţelor Armate Unite, iar comandantul Forţelor Maritime Militare ale URSS să nu prezinte raport în calitatea pe care nu o are (de comandant al flotelor statelor participante la Tratat).

Ca urmare a acestor observaţii şi propuneri, la consfătuirea de la Varşovia din anul acesta, pentru prima oară, a luat cuvântul şi un reprezentant al armatei sovietice – generalul-locotenent ANDRIUŞENKO – locţiitor al şefului Direcţiei pregătire de luptă, care a raportat despre rezultatele obţinute de unităţile sovietice destinate în compunerea (Comandamentului – nota Petre Opriş) Forţelor Armate Unite. [...]

În documentele ce au fost elaborate în acest an de C.F.A.U. s-a renunţat la tonul ordonatoriu, scoţându-se în evidenţă «munca sârguincioasă şi rodnică a comandamentelor naţionale», iar în ceea ce priveşte activităţile comune pe anul 1966 se fac recomandări utilizându-se formulările protocolare corespunzătoare, cum sunt: «rog tovarăşe ministru…», «recomand ca …», «vă rog să vă ghidaţi după recomandările făcute în directivă» etc.”.

2 aprilie 1966.

Raportul nr. P. P. 015924 al adjunctului ministrului Forţelor Armate şi secretar al Consiliului Politic Superior, general-maior Ion Coman, adresat ministrului Forţelor Armate, general de armată Leontin Sălăjan, referitor la aplicaţia sovieto-româno-bulgare de cooperare care a avut loc în prima parte a lunii martie 1966 pe Marea Neagră (extras).

La aplicaţia de cooperare care a avut loc în prima jumătate a lunii martie a.c. au participat Comandamentul marinei militare, Flota maritimă militară a U.R.S.S. din Marea Neagră şi Flota maritimă militară a R. P. Bulgaria, rezultând unele aspecte semnificative despre care raportez:

Ofiţerii sovietici participanţi la aplicaţie au folosit tot timpul termenul de „Flotă unită a Mării Negre”. De altfel, conducătorul aplicaţiei a figurat în toate documentele (tema de bază, directiva operativă etc.) drept comandantul flotei unite.

Ofiţerii din grupa operativă şi de legătură (cpt. rg. 1 Guleaev şi cpt. rg. 2 Baharev) şi-au depăşit atribuţiunile ce le aveau, urmărind în mod deosebit gradul de pregătire a ofiţerilor din Statul major al Comandamentului marinei militare, controlând îndeosebi lucrul statului nostru major. La întrebările puse de ofiţerii  noştri pentru precizarea unor situaţii de cooperare, ca de exemplu: care este formaţia convoiului, cum vor acţiona forţele din siguranţa convoiului, care sunt rezultatele atacurilor forţelor „inamice”, cum execută flota U.R.S.S. cercetarea şi contraacţiunea radio etc., ofiţerii sovietici nu au putut să dea nici un fel de răspuns, deşi pentru asemenea probleme ei se găseau la Mangalia.

Ei au folosit metoda de a pune diferite întrebări nu persoanelor care conduceau compartimentul sau activitatea respectivă, ci unor ofiţeri operatori, de la care au sperat să obţină date care i-ar fi interesat. [...]


[1] Reprezentantul rus la NATO a declarat: Marea Neagră nu va fi niciodată “lac NATO”, în „Glasul / Голос – Ziar-manifest pentru înţelegerea lumii ruse”, editat de Asociaţia de Cooperare Strategică, Diplomatică, Economică, Culturală şi Educaţională cu Rusia şi Spaţiul Slav, http://www.acs-rss.ro/index.php/arhiva-glasul/item/446-reprezentantul-rus-la-nato-a-declarat-marea-neagra-nu-va-fi-niciodata-lac-nato (accesat la 4 iunie 2016).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. eu****** spune:

    viziunea sovietica/rusa – тесное сотрудничество

    Nu scapa de ea!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petre Opris


Petre Opris

A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istor... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)