Home » Asigurari Sociale » Citesti:

Black Friday la spital

Daniel Duma ianuarie 4, 2016 Asigurari Sociale
27 comentarii 852 Vizualizari

Inițial am crezut că e o glumă. „Reduceri masive la tratamente, intervenții, pachete. Vino la clinica privată de Black Friday pentru oferte spectaculoase!” Poate ca nu ar trebui să ne mire. Pȃnă la urmă, ni se spune că sanătatea trebuie să fie un serviciu ca oricare altul, oamenilor le plac reducerile, de ce să nu primească reduceri și la spital?

Tot în aceeași perioadă reîncepeau și tradiționalele considerații „non-ideologice” despre avantajele concurenței pe piața de servicii medicale la pachet cu programul de guvernare tehnocrat în care redirecționarea către asigurările private își găsea un rol important în capitolul despre sănătate.

S-au discutat suficient motivele pentru care sistemul de stat este disfuncțional. Principalul este evident subfinanțarea: la prețuri comparabile pentru tot ce presupune actul medical, alocăm sume mult mai mici decȃt sistemele performante. Diferența se face, evident, prin salariile foarte mici și calitatea mai slabă.

Problema e că în fața evidenței că sistemul este subfinanțat – puțini contribuabili, contribuții mici, mulți beneficiari și așteptări în creștere – ne uităm la reclamele colorate din sistemul privat și ne imaginăm că de acolo vor veni eficiența și managementul profesionist.

Dincolo de comparațiile efective între stat și privat, care s-au tot făcut și care pot pleca în mare parte din experiențe și interese personale, mult mai puțină atenție a primit insăși ideea de concurență în furnizarea de servicii medicale. Într-un fel, orbiți de ura față de spitalul de stat murdar și ineficient, nu mai găsim timpul să ne dăm seama ce vrem la schimb.

S-ar părea că ne dorim agenți privați care să concureze între ei pentru pacienți, urmȃrind să cȃștige cȃt mai mult, în speranța că acest lucru va duce la calitatea dorită a serviciului, la un preț corect. Dar această speranță ignoră niște particularități evidente ale serviciilor medicale și preferințele societății în general în raport cu ideea de sănătate.

Serviciul medical este caracterizat de unul dintre cele mai extreme grade de asimetrie de informație. Practic, o parte din tranzacție nu știe ce cumpără. În realitate, pacientul nu poate face o alegere rațională între furnizori, neștiind nici măcar să aprecieze „cantitatea” de care are nevoie, cu atȃt mai puțin calitatea. În această situație, e greu de înțeles de ce așteptăm ca schimbul să fie mutual avantajos iar concurența între furnizori să conducă spre prețuri corecte și calitate mai bună.

Intoducem de bunăvoie interesul pentru prestatorul de servicii medicale de a vinde mai mult. Ori în cazul serviciilor medicale, stimulentul pentru producător NU trebuie să fie să vȃndă mai mult, ci să vȃndă cȃt trebuie. Cum beneficiarul de cele mai multe ori nu poate estima cantitatea de care are nevoie, tentația pentru vȃnzător va fi de a profita și de a oferi mai mult decȃt ar fi necesar din punct de vedere medical. Din momentul în care motivația profitului va deveni estențială în managementul serviciilor medicale, vom vedea o mobilizare de resurse înspre scopuri care nu au nicio legătură cu eficiența. Doctorii vor fi încurajați să sugereze cȃt mai multe servicii, să prescrie cȃt mai multe medicamente, să inventeze cȃt mai multe boli. Se întȃmplă deja, dar cu cȃt motivația profitului va fi mai concretă, cu atȃt va deveni mai evident și normal acest fenomen.

Mai departe, pasul natural va fi către strategii de creștere a cotei de piață, adică activități non-productive precum marketing, publicitate, relații publice, campanii de comunicare și altele. Din plăcinta limitată a resurselor alocate pentru sănătate, acceptăm ca o parte, oricȃt de mică, să fie risipită pe activități inutile, care în sine merg spre a influența cumpărătorii și a profita de lipsa lor de informație. Înlocuim odiosul plic pentru doctor cu pliantele de oferte, promoții, Black Friday și alte obiceiuri de piață. Puterea acestora din urmă e semnificativă, iar intenția este mult mai mult persuasivă decȃt informativă, deci fără consecințe pozitive pentru dezvoltarea pieței. Ori această evoluție va păstra dezechilibrul între cumpărător și vȃnzător, care va lua doar altă formă, una care dă iluzia alegerii libere. Per ansamblu, eficiența sistemului nu crește, în schimb apar alte costuri suportate de consumatori fără efect în calitatea serviciului.

Cu siguranță inițiativa privată, motivația profitului și concurența funcționează în cazul multor bunuri și servicii, iar problemele conexe acestora sunt mai ușor de acceptat. Alinierea mai strictă între acționari, management și angajați, încurajarea inovării, optimizarea costurilor și eficiența, orientarea către client, cu toate limitările lor, sunt asociate mai degrabă unei piețe concurențiale funcționale cu actori privați. Problema e că apariția lor nu este garantată. Ba mai mult, în anumite cazuri de bunuri și servicii, nici nu este de dorit! Forța motivației profitului duce deseori la rezultate sistematic și intenționat nedrepte și în piețe mult mai simple decȃt cea pentru servicii medicale. Particularitățile celei din urmă generează deja situații deloc eficiente sau dezirabile în condiții de concurență, departe de ce ne-am aștepta de la un model privat funcțional.

E cȃt se poate de rezonabil să criticăm sistemul de stat și să ne dorim îmbunătățirea lui prin orice mijloace. Dar dacă nu ne gȃndim puțin mai bine la aceste mijloace, e foarte posibil să obținem altceva decȃt iși dorește societatea în ansamblu. În prezent, păstrăm sistemul subfinanțat, îl lăsăm să se ocupe de cele mai grave și costisitoare situații, apoi spunem că e mizerie în spital. Ceea ce cu siguranță e adevărat, dar oare singura modalitate de a face curățenie este prin concurența cu orice preț? Nu e foarte trist că singura măsura prin care credem că putem rezolva risipa și ineficiența creează și mai multă risipă și ineficiență?

A înlocui un sistem bazat pe serviciu public ce pare necontrolabil și ineficient, cu unul la fel de necontrolabil în care lăsăm motivația profitului și concurența să aducă eficiență, poate să ducă la cheltuieli totale mai mari (doar că „voluntare”) și rezultate mai slabe. Fie că suntem ideologi sau nu, ar trebui să ne gȃndim un pic mai bine la ce ne dorim.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. Leo spune:

    Domnule,

    Inteleg ca nu va place aspectul comercial al sanatatii. Si sunt absolut de acord cu dumneavoastra, principial.

    Ce nu sesizez in materialul dumneavoastra este o solutie sau o gama de solutii care ar putea imbunatati problema. Daca se poate, nu dintre cele despre care stim din experienta ca nu functioneaza.

    Dupa ce reducem furturile (treaba care in Romania e evident ca se poate face doar cu DNA-ul), ramanem cu problema balantei proaste intre finantare si cheltuieli. Nu poti sa platesti radiografii si sa capeti PET-CT.

    Cum doriti sa eliminati mizeria din spitale? Sunt doua variante (dupa pasul de mai sus): inchidem o gramada de spitale sau platim mai mult.

    Nu m-a agresat nici o clinica privata de black friday. As fi contra-agresat-o. Nu cred insa ca clientii acestor clinici sunt prea usor de pacalit – pentru ca platesc din buzunar. Mai degraba cred ca pacientul “de stat” poate fi deturnat cu o mai mare usurinta pentru analize nenecesare, sa spunem.

    Lasand asta la o parte, ce solutie propuneti?

    • Cetatean spune:

      Sa vedem cum functioneaza de fapt sistemul de sanatate din Germania:

      1. In Germania, toti salariatii sunt obligati sa aiba asigurari de sanatate de baza (publice). Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de baza (publica). Persoanele care au optat pentru asigurarile private de sanatate nu mai pot sa revina la sistemul de baza (public) dacat daca indeplinesc simultan doua conditii: nu au implinit inca 55 de ani si veniturile lor scad sub limita plafonului de 50.000 Euro pe an. 85% din populatia Germaniei are asigurare de baza (publica).

      2. Fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Ele sunt supuse unor reglemantari guvernamentale stricte si sunt constituite din contributia lunara a angajatilor si angajatorilor. O parte a acestor fonduri e finantata de stat (asistenta financiara) pentru a acoperi asigurarea persoanelor care nu au fost niciodata angajate sau nu platesc pentru sistem.

      3. Exista un sistem de preturi uniform in toata Germania (G-DRG). Acesta include plata medicilor, serviciile medicale, mancarea si cazarea din spital.

      4. Exista reglementari guvernamentale stricte care stabilesc calitatea actelor medicale iar serviciile medicale sunt supravegheate in mod continuu. Sunt colectate date prin diverse proceduri, fiind analizate sistematic (o rutina) de agentii guvernamentale.

      5. Sistemul de spitale din Germania este foarte vast avand aproximativ 2000 de spitale care sunt grupate in functie de apartenenta:
      a. 55% dintre spitalele din Germania apartin statului.
      b. 38% dintre spitale apartin unor organizatii non-profit.
      c. 7% dintre spitale apartin unor societati comerciale.

      6. Spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva.

      7. Spitalele din Germania au de regula camere cu doua paturi, pentru doi pacienti. In aceste spitale se poate plati o taxa suplimentara pentru cei care doresc o camera doar pentru ei.

      8. Nu exista liste de asteptare pentru operatii si pentru tratamente importante.

      Este evident ca pentru obtinerea unor performante similare si in Romania, este obligatoriu ca procentul din PIB alocat sanatatii sa creasca substantial (Germania aloca 11.6% din PIB in anul 2010), la fel si salariile medicilor.

      http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Germany

      http://www.english.german-hospital-service.com/html/background.html

      http://www.amiexpat.com/2009/08/18/health-care-in-germany/

      http://www.heart-consult.com/articles/german-healthcare-system

      http://www.mtqua.org/countries/germany-medical-tourism/

      Oare de ce rupe statul german orice legatura intre asigurarile private si cele de stat? (o persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat). Si de ce opreste accesul la asigurarile private pentru cei care castiga mai putin de 50.000 Euro pe an? Raspunsul: tocmai pentru a nu submina finantarea asigurarilor de stat (85% din populatia Germaniei are asigurare de baza – publica). Si asta intr-o tara cu salarii si cu o putere economica mult superioare Romaniei si cu un procent de 11.6% din PIB alocat sanatatii (in Romania procentul este mai putin de jumatate fata de cel din Germania – de salarii nici nu are rost sa mai vorbim). Statul german face acest lucru nu pentru ca are ceva impotriva sectorului privat ci pentru ca considera sanatatea populatiei o obligatie a lui si un drept al omului.

      P.S. Un fragment din articolul “Germanii sunt nedumeriti de discutiile pe tema asigurarilor publice de sanatate din SUA (“Healthcare Debate”):

      Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este “departe de a fi un socialist”, spune: “Pentru mine, problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism. Doresc ca fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava. … Acesta nu este un principiu socialist, este principiul solidaritatii. … In Germania consideram ca societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei. … Pentru noi este clar. Sanatatea reprezinta un risc care nu poate sa fie lasat pe umerii individului”.

      https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate

      • Leo spune:

        @Cetatean

        Domnule,

        Cred ca e a zecea oara cand postati lista aceea cu caracteristicile sistemului nemtesc.
        Recunosc ca nu am dispozitia necesara sa purec toate afirmatiile din lista. Mi s-a taiat filmul la sfarsit, cand am citit minunea cu inexistenta listelor de asteptare.

        Un mare bec mi s-a aprins deasupra capului si-a inceput sa palpaiasca in cod Morse, cam in felul urmator: oare atat de multi donatori de organe sa fie la nemti incat sa nu fie liste de asteptare? oare medicii titrati sa aiba atat de putine cazuri incat sa nu fie liste de asteptare? Putin probabil.

        Mi-am bagat nitel nasul in linkurile dumneavoastra, si-am constatat ca dezinformati.
        1. Fals. Peste 50k SAU liber profesionisti sau public officer, ce-o fi si aia. In plus, salariul mediu anual in Germania pare a fi 43200 E – http://www.tradingeconomics.com/germany/wages
        2. Nu am cercetat. Daca insinuati ca nu exista cost de administrare, sigur fals.
        3. Pare adevarat
        4. Probabil adevarat. Si in Romania exista.
        5. Probabil adevarat. Nu vad relevanta.
        6. Standarde bune, de acord. Cei mai buni specialisti – sigur fals.
        7. De obicei fals.
        8. Fals

        Adaug la bibliografia dumneavoastra inca un link, via google.
        https://www.internations.org/germany-expats/guide/15986-health-insurance/hospitals-in-germany-16000

        As aprecia personal daca n-as mai vedea lista aceea de fiecare data cand apare un subiect tangent la sanatate. Imi creste tensiunea.

      • Josef Svejk spune:

        Splenida argumentatia!

        Cam asa explica toa’su Nikita Hrusciov superioritatea neta a Germaniei de Est fata de Germania de Vest. Am vazut un documentar savuros pe tema asta (de fapt era vorba de zidul Berlinului) luna trecuta. Necazul e ca nemtii din est fiind destul de tari de cap continuau sa plece cu sutele de mii pe an in vest. In final dragul de Nikita Serghevici a trebuit sa ctitoreasca ditai zidul Berlinului ca sa nu ramaie Germania de Est pustie precum Kirghizstanul :-)

        Asa ca omul cu mai putina slefuiala intelectuala si mai greu de cap, va pun si eu o intrebare prosteasca: Pai daca sistemul medical german de stat e atat de stralucit, de ce 10%-15% din germani, adica cei mai educati si mai performanti (adica ce fac de la 50000 €/an in sus) aleg sa nu mai aiba nimic de a face cu sistemul medical de stat si trec cu catel si purcel la cel privat?!

        Povestea pe care o stiu eu despre sistemul medical german e diferita pe ici si colo prin punctele esentiale. In 2013 aflat cu treburi la una din fabricile germane ale companiei pentru care lucrez am nimerit in mijlocul unor tocmeli sindicale crancene. Eu din fericire nu aveam treaba cu deciziile legate de personal si beneficii, ci eram strict pe partea tehnica. Dar fiind venit de la corporatie am fost cooptat volens nolens in echipa conducerii locale. Practic miezul scandalului era imbunatatirea beneficiilor. Mare parte a angajatilor sunt oameni trecuti de 40-50 de ani si erau foarte interesati ca si compania sa le asigure asigurari medicale private suplimentare, asa cum stiau ca e in SUA. Plangerile lor (mare ghinion ca ei nu stiu romaneste ca le-as fi trimis frumoasa dumneavoastra expunere ;-) ) se legau exact de calitatea tot mai scazuta a personalului si serviciilor din sistemul de stat si de listele de asteptare pentru diverse proceduri chirurgicale scumpe.

        Atunci am aflat de ciudatenia nemteasca cu pragul de 50000€ si de faptul ca o asigurare privata individuala in Germania, care ofera mai putin ca cea pe care o am eu in SUA, e totusi de aproape 2 ori mai scumpa ca a mea – care e pentru o familie de 4 persoane… Sigur ca pretul se explica prin numarul relativ redus de germani ce-si permit o asigurare privata, dar tot nu inteleg de ce recurg ei la asta daca sistemul de stat e atat de performant?!

      • Cetatean spune:

        @Leo; @Josef Svejk

        Repet: in Germania, 85% din populatia Germaniei are asigurare de baza (publica).

        Sa vedem o mica statistica, adica sa administram un “medicament” impotriva manipularii:

        Eurobarometru, 2014:

        Cand li s-a cerut SA COMPARE calitetea serviciilor medicale din propria tara cu cea din alte state europene, in medie 34% dintre europeni au raspuns ca aceasta este mai buna in tara lor. Cel mai mare procent al cetatenilor carea au avut aceasta parere a fost in urmatoarele tari:

        1. Belgia – 67%
        2. Germania – 61%
        3. Austria – 60%
        4. Olanda 55%
        5. Franta – 54%
        6. Finlanda – 54%
        7. Danemarca – 46%
        8. Spania – 44%
        9. Luxemburg – 41%
        10. Suedia – 37%
        11. Marea Britanie – 36%

        Tarile care au avut cea mai mare crestere a increderii in calitatea serviciilor medicale din propria tara au fost Germania si Lituania, amandoua cu 8%, in timp ce tarile cu cel mai mare declin al increderii au fost Suedia, cu 6% scadere, si Slovacia, cu 7% scadere (in Marea Britanie, scaderea a fost de 2% in comparatie cu anul 2009).

        71% dintre cetatenii Uniunii Europene apreciaza ca, in general, calitatea serviciilor medicale este buna, totusi nivelul satisfactiei variaza dramatic printre cele 28 de tari membre, de la 97% in Belgia la doar 25% in Romania.

        http://tinyurl.com/okbxqen

        P.S. Cititi cu atentie articolele de la link-urile postate in primul meu comentariu si veti regasi confirmarea tuturor punctelor din lista.

        P.P.S. @Josef Svejk

        1. La intrebarea ta: “de ce 10%-15% din germani, adica cei mai educati si mai performanti (adica ce fac de la 50000 €/an in sus) aleg sa nu mai aiba nimic de a face cu sistemul medical de stat si trec cu catel si purcel la cel privat?! ” raspunsul meu este: 61% dintre germani considera ca sistemul lor de sanatate este cel mai bun din Europa (al doilea cel mai mare procent dintre europeni, dupa belgieni)?

        2. La “povestea pe care o stii tu”, raspunsul este identic cu cel de la punctul anterior. In plus, am multi prieteni si cunostinte in Germania (majoritatea fiind etnici germani plecati din Romania), asa ca cunosc sistemul german de sanatate si din discutiile pe care le-am avut cu ei, si din vizitele pe care le-am facut in Germania. Nu exista sistem de sanatate perfect, insa toti cunoscutii mei sunt multumiti de sistemul lor de sanatate. Personal, am avut ocazia sa vizitez (intr-un spital de stat din Bayern) o mama cu un copil de trei ani (cu asigurare medicala publica), internat pentru o interventie chirurgicala minora. Erau cazati intr-un salon de doua persoane (mama plus copil) cu baie individuala (cu cada !!!) si cu diverse jucarii. Tot mobilierul parea nou, era o curatenie desavarsita si nu exista nici mirosul tipic spitalelor de stat romanesti. In salon exista un sistem de alarmare a asistentelor medicale, iar acesta chiar functiona: asistenta venea imediat ce era apasat butonul.

        P.P.S. @Leo

        Un caz tipic de manipulare il reprezinta urmatoarele afirmatii:

        “Un mare bec mi s-a aprins deasupra capului si-a inceput sa palpaiasca in cod Morse, cam in felul urmator: oare atat de multi donatori de organe sa fie la nemti incat sa nu fie liste de asteptare? oare medicii titrati sa aiba atat de putine cazuri incat sa nu fie liste de asteptare? Putin probabil.”

        1. Faptul ca exista mai putini donatori de organe decat cei care sunt pe listele de asteptare PENTRU UN TRANSPLANT nu se datoreaza deficientelor sistemului medical ci mentalitatii oamenilor, care refuza donarea de organe.

        2. Eu am afiramat ca “nu exista liste de asteptare pentru operatii si pentru tratamente importante“, nu am afirmat ca nu exista liste de asteptare la anumiti “medicii titrati”. Pe de alta parte, nu este nevoie sa astepti la rand la un “medic titrat” atunci cand “spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva”.

        • Leo spune:

          @Cetatean

          Imi pare rau domnule, citim datele cu ochelari diferiti.

          Din statistica pe care v-am oferit-o, cam jumatate din populatie are acces legal la asigurari private. Faptul ca circa o treime din ei (cifrele dvs) aleg aceasta optiune imi sugereaza puternic ca exista beneficii insemnate ale asigurarii private.

          Sondajele de opinie sunt o metrica foarte aproximativa a calitatii unui sistem.
          De unde ma uit eu, sistemele vestice sunt superioare celor est-europene (general vorbind) prin cateva trasaturi: finantare mai buna, corectitudine si existenta procedurilor.

          Am prieteni doctori care lucreaza in Germania. Ma jur ca o afirmatie de tipul “spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva” nu are legatura cu realitatea. Exista, ca peste tot, spitale bune, spitale mediocre si spitale submediocre.
          De altfel, am avut de suficiente ori ocazia sa probam direct acest lucru. Germania, Austria, Franta, Elvetia au… Alpii. Unde mergem des la schi in gasca mare si unde, din pacate, nu trece anul fara sa avem accidente semnificative. Nu toate operatiile au mers “ceas”… unii genunchi flexeaza mai altfel decat piciorul bun, de exemplu.

          Organele si medicii titrati n-au fost aruncati in vant in discutie. Dimpotriva. Subliniaza ideea ca orice sistem se bazeaza pe resurse finite si ca atunci cand aceste resurse sunt depasite, apar limitarile.

          Nici macar nu vreau sa incep sa discut urmatorul “cel mai apreciat” sistem, adica cel englezesc…

          • Cetatean spune:

            @Leo

            Vad ca nu vrei sa renunti la manipulare.

            “Socati de cresterile cu 50% a asigurarilor private de sanatate, multi cetateni germani (cu asigurari private) incearca sa se reintoarca la asigurarea publica, conform revistei Der Spiegel. … Organizatia de sanatate publica Barmer GEK a raportat ca 27.600 oameni au venit de la concurentii privati in 2011 – cu 9% mai mult decat in 2010.”

            http://www.thelocal.de/20120108/39989

            “Un trend similar a confirmat si Techniker Krankenkasse. Anul trecut au trecut de la asigurarea privata la cea publica 68.000 de oameni, aproape cu 12% mai mult decat in anul 2010.”

            http://www.spiegel.de/wirtschaft/service/hohe-kassenbeitraege-flucht-aus-der-privaten-krankenversicherung-a-807762.html

            In legatura cu calitatea serviciilor medicale publice din Germania, voi repeta ceea ce crede majoritatea cetatenilor germani despre aceasta:

            Eurobarometru, 2014:

            Cand li s-a cerut SA COMPARE calitetea serviciilor medicale din propria tara cu cea din alte state europene, in medie 34% dintre europeni au raspuns ca aceasta este mai buna in tara lor. Cel mai mare procent al cetatenilor carea au avut aceasta parere a fost in urmatoarele tari:

            1. Belgia – 67%
            2. Germania – 61%
            3. Austria – 60%
            4. Olanda 55%
            5. Franta – 54%
            6. Finlanda – 54%
            7. Danemarca – 46%
            8. Spania – 44%
            9. Luxemburg – 41%
            10. Suedia – 37%
            11. Marea Britanie – 36%

            Tarile care au avut cea mai mare crestere a increderii in calitatea serviciilor medicale din propria tara au fost Germania si Lituania, amandoua cu 8%, in timp ce tarile cu cel mai mare declin al increderii au fost Suedia, cu 6% scadere, si Slovacia, cu 7% scadere (in Marea Britanie, scaderea a fost de 2% in comparatie cu anul 2009).

            • Leo spune:

              @Cetatean

              Regret, nu eu manipulez.

              “multi cetateni germani (cu asigurari private) incearca sa se reintoarca la asigurarea publica, [...] a raportat ca 27.600 oameni au venit de la concurentii privati in 2011 – cu 9% mai mult decat in 2010.”

              “Multi cetateni germani incearca sa se reintoarca la asigurarea publica” nu inseamna “majoritatea”. Cifra 27600 nu inseamna NIMIC fara a fi pusa in context. Cati clienti au trecut de la stat la privat in aceeasi perioada? Mai multi sau mai putini? Mai mult de atat, cam ce procent reprezinta? Germania are 80 milioane de locuitori…

              Alt punct esential este ca toti prietenii din Germania doresc asigurare privata. Cei care isi permit, au.

              In ceea ce priveste satisfactia… dupa sondajele de satisfactie, presupun ca Catena e cel mai bun sistem farmaceutic din Romania….

              Revenind la manipulare… cum ai defini repostarea ad infinitum a aceluiasi text plin de inexactitati?

            • Cetatean spune:

              @Leo

              Tocmai manipulezi din nou, atunci cand te intrebi (cu tenta retorica):

              “Cati clienti au trecut de la stat la privat in aceeasi perioada? Mai multi sau mai putini?”

              Revista Der Spiegel:

              “Multe companii de asigurari private de sanatate au marit tarifele, unele cu pana la 50%. Acum, numarul pacientilor cu asigurari private care doresc sa treaca inapoi la asigurarea publica de sanatate A CRESCUT SEMNIFICATIV.”

              http://www.spiegel.de/wirtschaft/service/hohe-kassenbeitraege-flucht-aus-der-privaten-krankenversicherung-a-807762.html

              Traducere in engleza:

              http://tinyurl.com/jmvsoub

              Avand in vedere incercarile tale de manipulare, permite-mi sa ma indoiesc de sinceritatea afirmatiei: “toti prietenii din Germania doresc asigurare privata”. Cu atat mai mult cu cat nici unul dintre prietenii si cunostintele mele (cetateni germani) nu isi doresc acest lucru.

              61% dintre germani considera ca sistemul lor de sanatate este cel mai bun din Europa” (al doilea cel mai mare procent dintre europeni, dupa belgieni).

              Asta in conditiile in care mai putin de 15% au asigurari private de sanatate! In plus, procentul cetatenilor germani care apreciaza calitatea sistemului lor de sanatate este in crestere, nu in scadere:

              Tarile care au avut cea mai mare crestere a increderii in calitatea serviciilor medicale din propria tara au fost Germania si Lituania, amandoua cu 8%.”

              http://tinyurl.com/okbxqen

              ***

              “Revenind la manipulare… cum ai defini repostarea ad infinitum a aceluiasi text plin de inexactitati?”

              Revenind la manipulare… citeste cu atentie articolele de la link-urile postate in primul meu comentariu si veti regasi confirmarea tuturor punctelor din lista.

            • Leo spune:

              Revenind la manipulare, cum spuneai:

              Cineva, nu spun cine, a adus artificial in discutie problema sistemului de asigurari de sanatate dintr-o tara care nu are mare lucru de-a face cu Romania in contextul unui articol care se plangea de publicitate facuta de firme private de ingrijire a sanatatii – si nu de asigurari.

              Acelasi cineva posteaza ad infinitum acelasi text din care reiese destul de clar ca daca lumea e obligata sa cotizeze la stat, o sa capete cea mai buna ingrijire din partea a cei mai buni medici, fara liste de asteptare, mai ales pentru operatii si tratamente importatante si alea-alea.

              Dupa care incepe dansul cifrelor partiale si al sondajelor de opinie. Fireste ca asiguratii au fost nemultumiti de cresterea tarifelor. Hai sa dansam cu cifrele, daca asta vrei: o treime din cei care au legal dreptul aleg asigurarile particulare.

            • Leo spune:

              - continuare, a scapat tasta, scuze! –

              Mai putin de 2% din cetatenii germani cotizanti sunt nemultumiti de asigurarile particulare (12% din 15%). Si asa mai departe.

              Insa nu inteleg cum naiba am intrat in dansul asta. Ce e semnificativ pentru Romania e ca finantarea e redusa (procent mic din valoare absoluta mica), ca se risipeste (fura, pierde, etc) si ca nu exista pic de standardizare si responsabilitate pentru actul medical.

              La procentul de cotizanti la stat cred ca stam chiar mai bine decat Germania… rezultatele nu-s tot acolo.

              Nu doresc sa conving pe nimeni de experientele personale si ale prietenilor personali. Cand am avut – din pacate destul de des! – probleme pe la nemti, austrieci, francezi si elvetieni, am folosit direct asigurarea privata si serviciile private. Si-a fost mai mult decat ok. Am fi stat la coada-n sistemul public de urgente daca nu ne permiteam sau daca plateam din buzunar? Cu siguranta.

              Nu va faceti iluzii, cei care platesc asigurare privata cumpara servicii mai bune. Daca pretul e convenabil sau nu, asta e alta discutie.

            • Cetatean spune:

              @Leo

              Extrase din primul tau comentariu:

              “Inteleg ca nu va place aspectul comercial al sanatatii. … Ce nu sesizez in materialul dumneavoastra este o solutie sau o gama de solutii care ar putea imbunatati problema. Daca se poate, nu dintre cele despre care stim din experienta ca nu functioneaza. … Nu m-a agresat nici o clinica privata de black friday. As fi contra-agresat-o. Nu cred insa ca clientii acestor clinici sunt prea usor de pacalit – pentru ca platesc din buzunar. Mai degraba cred ca pacientul «de stat» poate fi deturnat cu o mai mare usurinta pentru analize nenecesare, sa spunem. Lasand asta la o parte, CE SOLUTIE PROPUNETI?”

              Primul meu comentariu reprezenta de fapt o solutie: sa nu mai incercam sa inventam roata, ci sa copiem principiile si organizarea unui sistem de sanatate performant (nu perfect), adica cel german.

              Reactia ta la comentariul meu a fost: “Cred ca e a zecea oara cand postati lista aceea cu caracteristicile sistemului nemtesc. Recunosc ca nu am dispozitia necesara sa purec toate afirmatiile din lista. Mi s-a taiat filmul la sfarsit, cand am citit minunea cu inexistenta listelor de asteptare.” Aceasta reactie denota o aversiune evidenta fata de solutia germana, si asta doar pentru ca sistemul german este unul eminamente public. Tu nu doresti de fapt o solutie ci solutia ta, care se deduce limpede din afirmatia: “exista beneficii insemnate ale asigurarii private”.

              “Germania, Austria, Franta, Elvetia au… Alpii. Unde mergem des la schi in gasca mare”. Aceasta afirmatie ma face sa cred ca ai cam pierdut contactul cu realitatile romanesti:

              “Mai mult de jumatate dintre romanii au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net” (articol aparut in revista “Capital”, in data de 26 august 2014 – situatia nu este mult diferita nici in 2015).

              http://tinyurl.com/krcxpg2

              Avand in vedere aceste realitati, asigurarile private de sanatate nu vor rezolva problemele sistemului sanitar ci le vor agrava, aceasta abordare va polariza si mai mult societatea romaneasca. Fondurile pentru asigurarea publica se vor reduce si mai mult (daca se pastreaza nivelul actual al contributiilor). Asigurarea de baza (singura pe care si-o vor permite mai mult de jumatate dintre romani) va fi o gluma sinistra, iar cei cu bani isi vor face asigurari private, care vor fi de fapt asigurarile care vor conta. In plus, medicii buni care nu vor parasi Romania se vor inghesui la spitalele private, unde raportul castig/munca va avea valori astronomice fata de cel din spitalele publice. Se va intampla ca si pe Titanic: cei de la “clasa 1″ se urca in “barcile de salvare” (asigurari private) iar cei de la clasele 2 si 3 se vor scufunda odata cu “vaporul” (pachetul de baza).

              La final, voi repeta principiile dupa care functioneaza sistemul de sanatate german:

              1. “Problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism.”
              2. “Fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava.”
              3. “Acesta nu este un principiu socialist, este principiul solidaritatii. Societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei.”
              4. ” Sanatatea reprezinta un risc care nu poate sa fie lasat pe umerii individului.”

              Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este “departe de a fi un socialist”.

              https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate

        • Josef Svejk spune:

          Domnule, reusiti din nou sa vorbiti mult fara a spune mare lucru, afara de niscai propaganda socialista rasuflata. Va repet intrebarile:

          1. De ce in Germania trebuie sa i se INTERZICA celei mai mari parti a natiunii sa aiba o asigurare privata, daca asigurarile de stat sunt asa de bune?!

          2. De ce nu are sistemul medical public german curajul sa concureze liber cu cel privat, daca e asa de bun?

          3. De ce germanii cei mai educati si mai performanti (peste 99% din cei ce fac peste 50000/an) prefera o asigurare privata, daca sistemul de stat e asa de performant?!

          De aia v-am dat exemplul cu comunismul. E exact aceeasi chestie. Dupa statistici si rapoarte oficiale nu exista nimic mai bun, mai uman si mai performant ca sistemul socialist/comunist. Cu toate asta oamenii trebuiau tinuti cu forta ca intr-o inchisoare sa nu fuga in lumea libera/capitalista.

          In ce priveste ceea ce stiti dumneavoastra de la sasii ce au plecat in Germania, fara indoiala ca sistemul german e mult peste cel romanesc. Asa cum cel romanesc e mult peste cel din Zimbabwe. Daca vreo-un zimbabwean ar ajunge in Romania va asigur ca ar descrie sistemul medical romanesc plin de entuziasm in culorile cele mai stralucitoare: Putini gandaci prin spitale, exista iluminat electric, apa curenta si chiar si toalete, in general sunt medicamente, nu umbla sobolani, soareci, pisci si caini prin saloane, toate spitalele au medici si asistente cu scoala in loc de vraci si vrajitoare, etc. :-) )

          • Cetatean spune:

            @Josef Svejk

            Daca citeai cu atentie primul meu comentariu, nu mai puneai intrebarile 1 si 2:

            Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este “departe de a fi un socialist”, spune: “Pentru mine, problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism. Doresc ca fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava. … Acesta nu este un principiu socialist, este principiul solidaritatii. … In Germania consideram ca societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei. … Pentru noi este clar. Sanatatea reprezinta un risc care nu poate sa fie lasat pe umerii individului“.

            https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate

            In ceea ce priveste intrebarea a 3-a:

            “Socati de cresterile cu 50% a asigurarilor private de sanatate, multi cetateni germani (cu asigurari private) incearca sa se reintoarca la asigurarea publica, conform revistei Der Spiegel. … Organizatia de sanatate publica Barmer GEK a raportat ca 27.600 oameni au venit de la concurentii privati in 2011 – cu 9% mai mult decat in 2010.

            http://www.thelocal.de/20120108/39989

            “Un trend similar a confirmat si Techniker Krankenkasse. Anul trecut au trecut de la asigurarea privata la cea publica 68.000 de oameni, aproape cu 12% mai mult decat in anul 2010.

            http://www.spiegel.de/wirtschaft/service/hohe-kassenbeitraege-flucht-aus-der-privaten-krankenversicherung-a-807762.html

            Dupa cum se vede, in Germania oamenii care NU au fost “tinuti cu forta” in sistemul de asigurare publica, se intorc de bunavoie spre el atunci cand “piata” isi arata fata urata (“cresterile cu 50% a asigurarilor private de sanatate”).

            Sistemul de sanatate din Germania nu este doar “mult peste cel romanesc”, este printre cele mai performante din lume. Paralela cu “un zimbabwean plin de entuziasm care ar ajunge in Romania” este deplasata atunci cand comparam sistemul de sanatate german cu oricare alt sistem din lume. Majoritatea germanilor nu si-ar dori un sistem de sanatate ca cel din SUA, care pune accentul pe asigurarile private de sanatate.

  2. cristian spune:

    Articolul este de bun simț, este evident că motivația profitului stimulată excesiv nu are ce căuta în sistemul sanitar. Calitatea si cantitatea serviciilor medicale efectuate trebuie controlată de către finanțator, în speță compania/ casa de asigurări. Acesta trebuie să reprezinte interesele pacienților și astfel să echilibreze acea asimetrie despre care vorbește autorul. Problema apare atunci când trebuie ales evaluatorul care decide/validează serviciul în vederea decontării: acesta trebuie să fie un expert incontestabil în domeniul medical respectiv, ceea
    ce este greu de găsit (și de plătit).

    • Josef Svejk spune:

      E foarte frumos ceea e spuneți, numai că nu funcționează.

      Medicii, asistentele, etc. sunt și ei oameni care vor să trăiasca cât mai bine de pe urma muncii lor. În sistemul de stat sunt plafonați, functionează din plin selecția negativă și au în final două opțiuni: Să fure sau să plece. Veți spune că stai nene că asta e doar din cauza apucăturilor noastre balcanice. Fals. În Germania se întâmplă exact același lucru. Sistemul privat e permis doar celor ce au venituri de peste 50000€/an (cam 10%-12% din germani) – restul fiind obligați să cotizeze la stat ca să evite prăbușirea sistemului medical social. Cei mai buni medici și cele mai bune asistente din Germania pleacă în sistemul privat. La fel și în Canada, iar în SUA slavă Domnului, practic nu există sistem medical de stat, așa că serviciile sunt excepționale și la prețuri convenabile.

      Statul nu e capabil să țină o fabircă de cuie eficientă. Cum va reuși să ofere servicii eficiente într-un domeniu atăt de complex și delicat ca cel de sănâtate?! Că până la urmă la eficiență se reduce totul. Autorul se plânge de costurile de marketing, etc, ale spitalelor private. OK. Astea înseamnă poate 5%-10% din costuri. În sistemul de stat însă se fură sau se risipesc prin incompetență 70%-80% din tot ceea ce intră în sistem…

      • Vasile spune:

        @Josef Svejk (04/01/2016 la 14:25)

        “Cei mai buni medici și cele mai bune asistente din Germania pleacă în sistemul privat. La fel și în Canada, iar în SUA slavă Domnului, practic nu există sistem medical de stat, așa că serviciile sunt excepționale și la prețuri convenabile.”

        FYI

        In Canada NU exista sistem PRIVAT de sanatate ci doar de STAT.

        Poate ai vrut sa spui ca medicii si asistentele pleaca din Canada in SUA (de la stat la privat). Mai sunt medici (si din Romania) care pleaca pentru rezidentiat in SUA (si raman acolo sau se reintorc in Canada). In Canada numarul locurilor la rezidentiat sunt mai reduse (fiind finantate de stat).

        • Josef Svejk spune:

          Gresiti.

          Exista si in Canada sistem medical privat. Un prieten s-a insurat cu o canadeza din Winnipeg acum cativa ani. Nunta s-a facut acolo. Mezinul meu a izbandit o cazatura epica cu skate-ul in timpul chermezei si s-a julit binisor la coate si genunchi. Am fugit la spitalul Sfantul Bonifaciu aflat relativ aproape. Asta e un spital privat (catolic) care ofera servicii si canadezilor cu asigurare de stat. Mai proaste desigur.

          http://www.sbgh.mb.ca/aboutUs/index.html

          Au doua “emergency rooms” una pentru aia cu asigurari de stat, unde era aglomerat si dura ore in sir orice si una “tertiara”, adica practice in sistem privat unde pustiul a fost tratat imediat. Avem o asigurare medicala ce functioneaza si in afara SUA (calatorim destul de des), dar oricum am primit factura chiar daca au platit asigurarile. Am fost impresionat de preturile canadeze. Doar deva mai mult de dublu fata de luxatia mea la fotbal din anul anterior din SUA. Respect! :-) Atunci am inteles de ce stateau bastinasii rabdatori la coada la ailalta sala de urgente…

          Acum o fi Manitoba asa mai la tara, dar tot Canada se zice ca e. Nu-i asa?

  3. serf spune:

    Tampenii de stanga. Firmele de medicamente vor oricum sa vanda medicamente si sa castige cota de piata. Este multa mai simplu sa o faca intr-un sistem in care pacientul nu suporta consecintele risipei decat intr-unul in care acesta va plati pentru ce consuma. Adica e mai simplu sa mituiesti cativa zeci de birocrati si cateva mii de medici decat sa convingi milioane de pacieenti sa apeleze la serviciile tale.

    In prezent un producator merge la Mininsterul Ssanatatii, da mita, i se pune medicamentul pe lista de compensate. Apoi angajeaza cativa reprezentanti medicali care merg la medici pentru a promite mita in schimbul prescriptiilor compensate. De ani de zile Ministerul Santatii este o agentie de turism pentru medici. Pentru cateva excursii lipsite de valoare euristica o tara intreaga plateste o gramada de bani. Precizez ca medicamentele sunt extrem de scumpe, muylt mai scumpe decat ar putea fi in absenta compensarii, adica daca am lasa competitia sa-si faca de cap. Prin criterul demografic, compensare, taxa de clawback etc tinem preturile sus tocmai pentru ca niste gunoaie sa-si faca plinul pe banii contribuabilului.
    Am pacienti care nu tin regim etc tocmai pentru ca nu platesc medicamentele. Insulinele, medicamente biologice extrem de primitive, sunt compensate in intregime motiv pentru care este greu sa convingi pacientii de benefiicile unui regim echilibrat. Sigur, preturile sunt in stratosfera tocmai pentru ca nu exista presiune pe pret.

    Sistemul este facut pentru a fi stufos, greu de inteles pentru oamenii din afara lui tocmai pentru a creea asa numita asimetrie informationala in defavoarea omului simplu. Dupa atatia ani il cunosc in detaliu si convingerea mea de nezdruncinat este ca imensa majoritate a oamenilor si-ar permite tratamentele in absenta sistemului de asigurari fara mari probleme. Ar fi probleme doar cu cateva patologii, ma refer la neo, hepatite cronice, anumite reumatisme, intr-un cuvant un numar limitat de pacienti.

    Asimetria de informatie invocata de stanga este un subiect cu deoebire specios. Autorul pretinde ca medicul poate beneficia de pe urma asimetriei informationale abuzand de nestiinta pacientului. Asa este, vad asta zilnic de zeci de ori. Dar atunci cand pacientul are interesul sa se informeze acesta o poate face relativ usor, sunt multi oameni care stiu multe despre boala, ajung sa o cunoasca mai bine decat medicii, vad asta zilnic de zeci de ori. Iar o astfel de cunoastere este in beneficiul pacientilor nostri, avand pacienti responsabili devenim la randul nostru mai buni profesionisit.
    Daca insa concepem un sistem de asigurari birocratic asimetria informationala apare intre birocrat si cetatean, cetateanul va fi strivit de birocratie. Este de mentionat ca pacientul nu are nici un fel de beneficiu euristic din descifrarea sistemului, nu stie mai multe despre boala etc, acest gen de asimetrie este unul durabil.
    Cu alte cuvinte la prima consultatie putem sa jucam pe degete pacientul dar la a doua putem da pentru un om informat. Dar ca birocrati putem sa ne batem joc de un pacient si la a suta consultatie tocmai pentru ca un om care are care-si respecta cat de cat inteligenta nu o va folosi pentru a descifra un sistem facut de niste birocrati corupti si mediocri intelectual. /////

  4. Andrei Mocearov spune:

    @serf: ” Autorul este un gunoi, contributors.ro a ajuns o platforma jalnica”

    Ma intreb daca exista o moderare. Este inadmisibil sa “scape” asemenea invective. Domnul “doctor” @serf, invata de la pacienti!!!! E limpede cat este de “profesionist”. Nu merita sa pierdere timpul cu asemenea comentarii, in afara unei marje de decenta minima.

    Articolul este foarte bun si bine documentat. Ideea prinipala este ca “pacient” nu este egal cu “client” . Prin urmare serviciul de ingrijire a sanatatii nu este eligibil pentru piata, este un bun public. Asimetria informstionala este intr-adevar unul din principalele motive. In plus, incertitudinea, nu stii cand te imbolnavesti, a cumpara ” sanatate” , nu e acelasi lucru cu a cumpara cartofi. Este o chestiune de solidaritate si de interes public.

    Bazele economiei ingrijirii sanatatii au fost puse de Kenneth Arrow, economist american, in 1963! (Nobel in economie). Un alt “gunoi” cu “tampenii de stanga”

    Exceptional si comentariul lui@Cetatean, cu exemplul din Germania si mai ales citatul din Zoller, politicianul bavarez.

    • serf spune:

      Mda, decenta, Ar fi fost decent sa raspundem la obiectiuni si sa nu citam din alti socialisti fie ei cu Nobel sau fara (https://en.wikipedia.org/wiki/Argument_from_authority). Am fost onest si am spus ce cred despre personajele implicate: gunoaie de stanga. Mi-am motivat pozitia. Chestiunea cu Arrow este lipsita de onestitate intelectuala etc. Putem jongla cu citate de venul von Mises sau Hayek vs. Arrow dar aceasta este genul de dezbatere eristica din care nu va iesi nimic.

  5. Vasile spune:

    @Josef (05/01/2016 la 20:46)

    Atata vreme cat statul deconteaza serviciile medicale prestate cetatenilor canadieni pe baza de “Health Card” (care se elibereaza la 3 luni dupa primirea dreptului de rezidenta) acest sistem se numeste de STAT. Cum sunt livrate aceste servicii este totul altceva. Doctorul meu de familie (ca si majoritatea doctorilor din Canada) dau consulatii in oficii inchiriate in “medical building” si desigur in spitale pentru operatii chirurgicale sau alte examene mai complexe. Caldirile si equipamentul medical pot fi administrate de stat, firme private, biserici sau alte societati de caritate.

    Sigur ca acest spital asigura servicii “Mai proaste desigur.” ca cele americane, nu-i asa ? Doar era in Manitoba – Canada si nu in Minnesota – USA.

    Deci, daca statul (din taxele mele/noastre) administreaza/asigura si plateste serviciile medicale atunci acest sistem se numeste DE STAT (aici in Canada). In USA poate aveti alta definitie.

    Pustiul dvs. a fost tratat pe baza asigurarii private, adica din banii dvs (via o asigurare).

    Apropo, sotia unui prieten in vacanta in Hawaii avand ceva probleme (nu ca cele ale pustiului dvs.) a fost tratata pe baza asigurarii de la compania la care lucreaza sotul (care este valabila oriunde in lume pentru el si toata familia lui, fie ca sunt in interes de serviciu sau in interes personal).

    Si el a fost impresionat de preturile mari practicate si chiar de faptul ca i-au trimis un preot pentru ……….a mai incasa niste bani! Bineinteles ca a refuzat acel serviciu religios!

    Inteleg ca traiti in USA, dar sa stiti ca am lucrat in ultimii trei ani cu un american (get-beget, Travis, fost ofiter in razboiul di Iugoslavia) din Minnesota si am inteles stilul “american”: adica: My Way or Highway pe care apreciez ca l-ati insusit foarte bine.

    Una este sa fiti turist/vizitator pentru 10 -20 de zile si alta sa traiesti intr-o tara/oras vreo 20 de ani!

    La Multi Ani!

    • Vasile spune:

      Completare:

      Pentru informarea dvs.

      “Primary health care involves providing services, through teams of health professionals, to individuals, families and communities. It also involves a proactive approach to preventing health problems and ensuring better management and follow-up once a health problem has occurred.

      These services are publicly funded from general tax revenues without direct charges to the patient.”

      Iata un link oficial (Government of Canada) :

      http://healthycanadians.gc.ca/health-system-systeme-sante/cards-cartes/delivery-prestation-eng.php

      Numai bine!

    • Josef Svejk spune:

      Fără îndoială că sistemul canadian e minunat, numai că imaginea zecilor de oameni cu asigurări de stat așteptând resemnați cu orele la coadă la urgențe la Sfântul Bonifaciu mi-a amintit de adolescența mea din epoca de aur când turiștii străini primeau în restaurantele de la mare apă minerală și Pepsi iar românii apă chioară , pe motiv că ăia plătesc în valută :-) Nu cred că zecile de canadezi cu copii mici plângând stăteau ei la coadă cu orele ca să se socializeze ci pur și simplu pentru că nu-și permiteau să decarteze peste $1500 pe niște julituri ca să fie tratați imediat. E pnă la urmă inuman.

      Marea majoritate a canadienilor au aisgurări în sistemul de stat. Care asigurări par să fie extrem de proaste, după ce am văzut eu. Un număr limitat din ei, adică cei ce sunt destul de bogați ca să-și permită, apelează la serviciile din sistemul privat care sunt mult mai bune dar și mult mai scumpe. Taxele în Canada sunt mai mari ca-n SUA iar veniturile medii mai mici. Omul plătește în medie între 15%- 20% din venituri, prin taxe, pentru un sistem de sănătate de stat ce pare să ofere servicii mediocre și care îi umilește ocazional cam cu ne umilea Nea Nicu pe noi. Spre comparatie, în SUA plătesc mai putin de 5% din venituri (incluzând contributiile mele și ale angajatorului meu la Medicare & Medicaiad + asigurarea familiei) pentru un sistem ce-mi asigură cele mai bune servicii medicale din lume.

      Și în SUA oamenii foarte săraci, bătrânii ce n-au lucrat și nu se califică la Medicare, invalizii. persoanele cu handicap, copiii din familiile foarte sărace etc. beneficiază de un sistem de asigurări de stat numit Medicaid. Numai că ei reprezintă vreo 15% din populație. Serviciile ce li se oferă lor sunt omenești pentru că sunt tratați în clinicile și spitalele de private exact ca și cineva care are o asigurare privată. În Canada probabil peste 90% din populație e la mila statului când vine vorba de serviiciile medicale și atunci acestea devind scumpe și mai ales proaste.

      La Mulți Ani!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Duma


Daniel Duma

Daniel Duma este absolvent al Facultății de Științe Politice, Universitatea București și al unui Master în Politici Publice la Maastricht Graduate School of Governance cu sp... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)