joi, martie 28, 2024

Autoritatea Poliţiei, subminată şi din MAI şi din Justiţie

Recentele cazuri de ultraj cărora le-au căzut victime doi polițiști – unul de la Brigada Rutieră Bucureşti, la începutul lunii august, care a şi murit în urma agresiunii, şi altul, de la Poliţia Constanţa, zilele trecute – ar trebui analizate din perspectiva cauzelor care le generează și care duc la o acută criză de legitimitate a oamenilor legii. Resimțită nu de azi, de ieri. Și nu sporadic – ultrajele nu sunt cazuri izolate, doar că „banalele” agresiuni îndreptate împotriva unui om al legii aflat în misiune nu captează interesul presei dacă nu se lasă cu moarte de om sau măcar cu o spitalizare în stare de inconștiență.

Această problemă a crizei de legitimitate ar trebui analizată și tratată cu atenție și la vârful Ministerului Afacerilor Interne, responsabil pentru cauzele interne care o generează, ci și la nivel de Justiție. Două treimi dintre dintre jandarmi, poliţişti de frontieră şi poliţişti consideră – potrivit unui recent sondaj realizat de Centrul de Psihosociologie al MAI, în rândul a aproape 1300 de angajaţi din Poliţie, din Poliţia de Frontieră şi din Jandarmerie – că deciziile procurorilor şi ale judecătorilor, privind cercetarea în stare de libertate, respectiv neînceperea urmăririi penale în cazuri de ultraj duc la pierderea credibilităţii lor în faţa cetăţenilor. Or, clemența pe care Justiția o manifestă în astfel de situații nu face decât transmită mesajul că fapta nu e așa gravă și, automat, să încurajeze fenomenul.

Rămân, însă, şi cauzele interne care generează și accentuează criza de legitimitate în MAI – resimţită de o treime din angajaţii Poliţiei şi ai Poliţiei de Frontieră – şi care se cer tratate. Unele dintre ele, identificate din interior, i-au fost comunicate deja conducerii MAI. De exemplu, legislaţia specifică, stufoasă, nearmonizată şi, adesea, contradictorie – Legea 360/2002, privind statutul poliţistului, şi Legea 17/1996, privind uzul de armă necesitând armonizări rapide raportate la actuala stare de fapt –, insuficienţa fondurilor şi a dotărilor, intervenţia factorului politic în funcţionarea instituţiei și, nu în ultimul rând, corupția care a atins MAI şi instituțiile subordonate, afectându-le credibilitatea și scăzându-le prestigiul.

Rolul pe care l-au avut în această ecuație cazurile de corupție care au zguduit MAI în ultimii ani și care au dus la erodarea încrederii publice în minister și în instituțiile subordonate și, totodată, la diminuarea legitimității oamenilor legii ar trebui analizat la modul cel mai serios. Iar în context, și rolul pe care ar trebui să-l aibă în prevenirea unor fapte de genul acesta structura de informaţii şi protecţie internă a MAI. Ale cărei atribuțiuni constau în „ac­ti­vităţi de informaţii şi protecţie internă, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa siguran­ţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului”. Deci, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (fostă Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) ar fi trebuit să ştie despre iminenţa unor scandaluri de corupţie şi să acţioneze pentru a le preveni. Nu a făcut-o, de cele mai multe ori. Şi, cu toate acestea, după niciun scandal de corupţie care a zguduit MAI-ul sau vreo structură a Inter­nelor, nimeni de la vârful MAI nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din serviciul secret al ministerului. Chiar dacă în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă. Au fost cazuri care au implicat un nu­măr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine în­chegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destruc­tu­rat.

A fost, de exemplu, “Cazul Şo­ric”, un episod de tristă notorietate pentru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar.

A fost “Cazul Mironescu”, în care secretarul general al MAI fusese arestat într-un dosar de corupţie, la puţin timp de la numire.

A fost scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când  şeful DGIPI, Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA, Petre Pitcovici, erau reţi­nuţi, la câteva zile de la numirea în funcţii, într-un dosar de corupţie.

A fost scandalul “Mita de la Interne”. Nici conducerea serviciului secret al MAI, nici cea a MAI nu au spus ce s-a întâmplat, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul doi al Internelor, şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Nici cum a fost posibil ca această legătură să ajungă până la nivelul la care un om de afaceri cercetat în 48 de dosare penale putea să ajungă să facă vârfului MAI astfel de „oferte” pentru a-şi rezolva situaţia judiciară (zeci de mi de euro cash, două limuzine şi actele unei case ce urmau să fie date şpagă). În condiţiile în care, în zona acea, orice mişcare este monitorizată video şi în condiţiile în care la un secretar de stat nu ajunge cine vrea şi când vrea. În plus, ce om normal s-ar expune la un asemenea risc, dacă nu s-ar baza pe ceva? Nu am aflat nici până azi cum s-au cimentat astfel de relaţii, fără ca la Protecţia Internă să nu se aprindă un buton de panică?

A fost apoi dosarul de corupţie “Duicu”, în care apar numele şefului Poliţiei Române, al unui chestor de la vârful MAI şi al unui şef de Poliţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie. Trei luni de zile a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, lob­by intens pentru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă, via premierul Victor Ponta – arăta, iniţial, referatul DNA –, într-un post la vârful Poliţiei Ro­mâne. Dar asta numai după ce i-ar fi fost asigurată şi nevestei prietenului său, Elisabeta Ponea, numirea într-o funcţie de conducere, în topul prefe­rinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA. A ştiut DIPI despre aceste discuţii alunecate în sfera penalului? A ştiut că aceste combinaţii de partid sunt făcute de un şef al unei reţele de corupţie integrată de pe “feuda” sa, un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină”, din cauza afacerilor cu combustibil, făcute la începutul anilor 2000? A ştiut de prietenia strânsă a unui şef de Poliţie judeţeană, Petru Ponea – personajul pe care baronul şi-l dorea plantat pe funcţie mare la Bucureşti – cu Adrian Duicu? A pus motivele prieteniei lor faţă în faţă cu posibilele explicaţii pentru care baronul nu a fost, până la intrarea în scenă a DNA, atins de prevederea vreunui articol din Codul Penal?

Apoi, mai recent, scandalul în care este implicat fostul ministru Cristian David a ieșit la iveală la aproape şapte ani de la comiterea faptei. O luare de mită de 500.000 de euro, solicitată în 2007 şi încasată în 2008, chiar în biroul său de la MAI, pentru a-l determina pe prefectul de Buzău, aflat în subordinea sa, să asigurea emiterea ilicită în favoarea altcuiva a unui titlu de proprietate pentru 15 hectare de teren. Stare de fapt care generează întrebări. Ce făcea serviciul secret al MAI în timpul în care ministrul de Interne pe de o parte îşi negocia şpaga, iar pe de alta, punea la cale, cu prefectul, eludarea legii? Ce făcea în perioada în care s-a consolidat această cârdăşie, care nu se leagă peste noapte şi nici de la sine? A ştiut, la vremea respectivă, serviciul secret al MAI despre această afacere a ministrului de Interne? Dacă nu a ştiut, e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, informaţia a rămas blocată, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav. Cert este că DNA anunţă că instrumentează acest dosar după ce a primit sprijinul SRI, nu al DIPI.

Aruncarea MAI şi a Poliţiei Române în scandaluri de corupţie de anvergură nu numai că le decredibilizează, ci le şi vulnerabilizează. O dovadă clară este această criză de legitimitate pe care o resimt acut angajații din operativ, oamenii din stradă cu alte cuvinte, tratați, iată, ca niște nimeni. Care, în concepția unora, nu merită respect, ba mai mult, pe care îi poți înjura, scuipa, le poți smulge uniforma, îi poți bate şi, dacă te țin roțile mașinii, poți trece peste ei. E o situație gravă, care are nevoie de rezolvare urgentă. La care se poate ajunge nu doar în cazul în care Justiția nu va mai avea clemență pentru astfel de infracțiuni. Ci şi dacă vârful MAI se va implica în câștigarea respectului opiniei publice faţă de propriii angajați. Dar nu împărțind fluturași pe stradă, nici recitând spoturi radio-tv, ci tăind de la rădăcină răul, numit adesea corupţie, înainte ca acesta, ignorat, tolerat, să se extindă şi să facă zob imaginea instituţiei.

Articol aparut in TIMPOLIS

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Chiar m-aș dori să știu cine sunt acești „anonimi” care reușesc să învingă frica de puternicii zilei. În același timp, mai bine să rămână sub radar-ul interlopilor cu sau fără epoleți, astfel încât munca lor să aibă eficiență.

    Dar ar trebui, însă, să știe că au în spate mulți suporteri tăcuți (tăcuți acum, vocali, sper, dacă va apărea călușul amenințărilor din partea celor vizați).

  2. articol insuficient documentat si cu unele concluzii deplasate;
    in constiinta publica politistu`i inca militian cu metodele de investigare binecunoscute: intai te bat si pe urma iti iau declaratia;
    lejea ma refer la nou cod penal dezincrimineaza total faptele grave efectuate de militian sau reprezentantu` unei autoritati publice atunci cand savarseste fapte penale asupra unui cetatean, desi avem experienta plangerilor admise la CEDO in care sefi de SRI (jud. Timis) ordonau subalternilor sa ingroape amaratii care au cazut pe mana lor la interogatorii si intr`un final si`au dat obstescul sfarsit;
    pana la urma codu` penalu` al tov. Nicolae Ceausescu era la ani lumina de actulu` cod, binenteles pt. cine stie sa scrie si sa citeasca, restu` n`au decat sa aplaude de pe margine,
    progresu` poate insemna si regres,
    misteru` soricul poate fi multumit la fel cu militienii patriei, nou cod civil a dat liber la dobanda camatareasca – oricum toata lumea stie ca desi a venit criza preturile terenurilor din resedintele de judet apartin angajatilor la stat sau interpusilor lor;

    asa ca povestile cu militianu` model sunt rare si nu pot acoperi ce stie toata lumea;
    sefi de inspectorate care spun interlopilor sa se ascunda la momentu` la care militieni din ue ii dau in cautare prin interpol, etc;

    curatenia se face de la varf,
    cand o sa fie curat la varfu` militiei se poate face curat si in teritoriu,

    iubesc tradarea dar urasc pe tradator,

    • @ capatu` satului ,
      – „curatenia se face de la varf,
      cand o sa fie curat la varfu` militiei se poate face curat si in teritoriu”.
      Asta spune autoarea chiar din titlu:
      „Autoritatea Poliţiei, subminată şi din MAI şi din Justiţie”
      Toate cazurile amintite in articol au fost musamalizate la virful MAI; iar unii „militieni”, cum iti place sa-i numesti, fac si ei la scara mai mica ce fac sefii. Pestele de la cap se strica!
      Buba mare e la virful MAI.

  3. Autoritatea politiei ?
    Daca a fost vreodata e subminata de imensa majoritate a membrilor ei;
    – rutiera – toti cocalarii cu masini scumpe fac ce vor (parcare la muschii lor, manele, trec pe rosu, etc) si baietii astia cu lefuri mari (si care le vor marite) sunt doar fizic acolo – in rest plutesc;
    – aia locali (asistatii comunitari) se ocupa doar cu amendarea babelor cu catei pe care nu-i tin in lesa. Acu’ serios -astia de ce exista ?;
    – prin ITB nu vezi un tip mai colorat platind calatoria; trotuarele pline de masini – indiferent unde (chiar si in statii itb).
    Asa ca mai intii ocupati-va de astea, apoi cereti salarii peste doctori si profesori, sau respect !
    O zi buna tuturor.

    • Nu trebuie sa ceara nimic. Au salarii (de fapt venituri, ca ăstea nu sunt compuse doar din salarii ci și din o gramada de sporuri și indemnizatii: de hrana, de îmbrăcăminte etcetera. ) mult mai mari ca medicii și profesorii.

  4. Cum trebuie analizat si cum :
    – o cohorta de politisti din Buc au conlucrat pentru a isi scoate seful nevinovat, transformand acccidentul de circulatie in accident de munca;
    – cum intreaga Polit Circ din Iasi este inculpata ;
    – cum niste politisti au snopit in bataie o victima,
    – cum la o descindere la domiciliu , mascatii au gresit adresa,
    – cum avem inalt ofiter SRI si cu sotia sa implicati in trafic de influenta de peste 2 mil lei,
    – cum avem un fost ofiter SRI, sotul unei deputate, fost ministru implicat in, …
    – cum avem un fost ofiţer SRI, implicat în fraudele farmaceutice
    – cum avem un tânăr în comă după ce a fost bătut de un polițist în centrul
    – cum avem un fost angajat SRI, reţinut pentru trafic de influenţă în urma unui flagrant
    – cum avem un fost angajat SRI ce a fost retinut dupa ce a fost prins in flagrant, joi, in timp ce primea 500 de lei de la o
    – cum avem un poliţist judiciarist prins când lua mită a sărit în mare …. .

    Dumnezeule mare, mai vreti sa mai continuam stimata doamna ?

    Procedati ca in Germania! Eliminati factorul uman de la circulatie, in proportie de 92 %, treceti pe inregistrari, si cand ajungi acasa , ai deja fotografia cu : depasirea de viteza, depasirea pe linie continua, neacordarea de prioritate, … etc. Ce Dumnezeu sa mai contesti acolo?
    Exista factor uman? Exista interese, orgolii, tendinte,… si riscuri.
    Fara halena, fara factor uman, fara aprecieri subiective, … .

  5. Nu doar cazurile rasunatoare de coruptie din politie ii submineaza autoritatea. Impactul cel mai mare il are reclama „din gura-n gura”, fie ea pozitiva sau negativa. Fiecare marunt politist care primeste spaga, de la un sofer prin cu matza-n sac, submineaza autoritatea politiei. Inainte de a cauta vinovati in afara, politia are mult de lucru pentru a-si face ordine in propria-i ograda. Muuult de lucru!…

    • Acel „mărunt polițist care primește șpaga” are de multe ori o organizare, nu face lucrurile la întâmplare :) . Era un tip în Tg.Neamț care ieșea ”pe barba lui” cu paleta la pod la Ozana, cam câte două ore pe seară. Și nu încerca să amendeze pe nimeni, el era interesat doar de șpagă, în jur de 600 lei pe seară, uneori chiar spre 1.000. Își făcuse o vilă adevărată pe deal în Pometea (cartier din Tg.Neamț) și cum toată povestea a durat ani, e greu de crezut că șefii lui nu își primeau partea.

      Cât despre cazul Șoric, menționat în articol, omul chiar a ajuns initial acolo ca musca-n lapte. S-au mai schimbat încă 3 șefi de inspectorat înaintea lui și probabil și mai mulți după el, însă ”tartorul” era Pânzariu, de la Economic. Pe el nu-l schimba nimeni și el avea grijă ”să-l dea pe brazdă” pe fiecare șef nou numit. Asta înseamnă ”to maintain a low profile” ca la carte! :P

      Interlopii ajunseseră la asasinate și Șoric era un munte de inocență: ”de ce e interlop Mararu, că dădea bani la oameni?” :)

  6. De luni de zile prezint dovezi clare despre incalcarea de catre politisti a legilor circulatiei (treceri pietoni, pracari pe locuri de handicapati, depasirea pe linie continua, plus folosirea masinilor politiei pentru cumparaturi. Relativ minore, dar cu care s-ar putea incepe. Rezultatul zero, dispozitivul nu este atestat legal. Uneori s-a recunoscut dar rezultatele finale au fost zero; de aici, incet, incet unii politisti ajung la viol. Asa ca despre ce vorbim?

  7. Ultraj la adresa politistului din Constanta?
    Relatarea media spune ca intii s-a urcat in masina, cu proprietarul alaturi, a scos-o din nisip si apoi s-a dat jos si a vrut nu stiu ce.
    Ori la scoala n-au invatat, ori el nu stie ce sa faca.
    Acolo nu e ultraj, ci prostie crasa din partea politistului, asa ca trebuie dezbracat de haina de urgenta.
    El trebuia sa vina, sa constate, sa aplice amenda si sa cheme masina de remorcat. Punct.
    Dar desi au trecut 25 de ani militia n-a devenit politie. Poate militisti sau politieni…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Melania Cincea
Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro