joi, martie 28, 2024

Bilant optimist


Ce sa fac, asa sunt construit. Sa vad, mai degraba, partea plina a paharului. Niciodata nu suntem atat de nefericiti sau de fericiti, pe cat ne place sa credem. Si sa ne plangem.

Ce s-a intamplat, notabil, in 2010?

  1. S-a destramat paradigma statului asistential. A statului care are grija de fiecare cetatean. In primul rand ca statul a ajuns la fundul sacului. Nu numai ca nu are bani, dar se imprumuta 1 miliard pe luna sa plateasca pensii si salarii. Pe urma, de ce ar fi statul obligat sa poarte de grija si celor care stau cu burta la soare sau prin carciumi, cand jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga? Dar exemplul celor 3 milioane de romani care si-au cautat, unii si gasit, o viata mai buna pe alte meleaguri? Au invatat ce inseamna munca adevarata, au trimis multi bani in tara, de care au beneficiat familiile lor si finantele tarii. Printre mostenirile comunismului a fost si aceea a statului asistential. Cand Ion Iliescu spunea in piata centrala a Craiovei, prin 1992, ca va trebui sa muncim mai mult, un “huoooo” sincer, din mii de piepturi, s-a ridicat peste piata.
  2. Romanii au inteles aceasta despartire. Ca nu poti cheltui mai mult decat castigi. Sau poti, dar ajungi in situatia Greciei. N-au fost manifestatii violente, cu morti si raniti, ca in alte tari. N-au fost greve generale cu care ne tot amenintau sefii sindicatelor. (Apropo, au disparut din peisaj. Or fi plecat in tarile calde ?) Disponibizarile s-au petrecut fara mare tam-tam.  Chiar si Presedintele Basescu avea o temere: “daca ies in strada 5 milioane de oameni, ne facem bagajele si plecam”. In ciuda acuzelor opozitiei, populatia a inteles ca economiile cu piete globalizate nu asculta de guverne ci de contextul economic general. Romanii stiu sa se chiverniseasca, mostenire din batrani. Au pus si ceva deoparte, in perioada de crestere economica. (Se pare ca 15 milioane de cetateni au depozite in banci de 40 miliarde euro). Pe langa faptul ca si-au cumparat masini, si-au construit case, atunci cand au avut de unde. Soselele, statiunile si hipermarcheturile sunt pline in continuare. Sigur nu toti sunt la fel avuti. Nu toti arunca mancarea la ghena, dupa Craciun, cum am vazut la tv.  Iar exemple de genul Sobaru se intampla cu zecile, in fiecare luna. Doar ca nu in Parlament. Exista vreo tara in care toti cetatenii sa fie fericiti ?
  3. Presa si societatea civila au fost cainii de paza ai guvernarii. Dezvaluiri peste dezvaluiri, culminand cu cazul Ridzi, dat in vileag de Catalin Tolontan, dezbateri infinite cu specialisti romani si straini despre mersul ecoomiei si societatii. Tot mai  multi oameni din interiorul sistemului refuza sa fie complici la matrapazlacuri si trimit documente si date la presa. Licitatiile pe SEAP reprezinta o sursa de informatii de prima mana.  Dezbateri indelungi pe legile angajate de guvern, atat in plan economic cat si social (legea pensiilor, legea educatiei, etc.) au condus la o mai buna intelegere a situatiei in care ne aflam, a gravelor dezechilibre structurale carora trebuie sa le facem fata.
  4. Am indeplinit conditiile cerute si am ramas in acordul cu FMI. Desi multi comentatori spun ca nu aveam nevoie de un astfel de jandarm. In fapt este diferenta intre conceptia americana a consumerismului, indiferent de pret  si consecinte, cu deficite oricat de mari si conceptia europeana, a cumpatarii si a mentinerii echilibrelor structurale. Fara supravegherea atenta a FMI, fara banii ieftini obtinuti ca pret al respectarii acordului, probabil n-am fi pus capat “cadourilor” otravite ale unei clase politice obisnuite sa cumpere voturi cu pretul ingroparii viitorului tarii.
  5. Clasa politica se schimba si ea. Opozitia, condusa de doi “carlani”, unul fara minte, celalalt mai tomnatic, dar tot cam asa, daca umbla cu “comasarea” in gura, fara sa stie ce inseamna acest lucru. Lipsa de alternativa economica, in primul rand, pe care ar fi trebuit s-o ofere opozitia, a mentinut unitatea coalitiei aflata la guvernare si relativa pace sociala din tara.
  6. Masurile de austeritate extrem de dure ne-au atras si aprecierea forurilor europene si a guvernelor altor tari. La noi s-a procedat cam in stilul “ori la bal, ori la spital”. Nu stiu cati or fi ajuns la spital din cauza acestor masuri dar, in mod sigur, dupa revenirea la echilibrele structurale esentiale vom contabiliza profitul. Cel mai important, revenirea investitorilor straini, goniti din tarile cu grave probleme derivate din datoriile suverane uriase. Plus investitiile proprii, rezultate din micsorarea cheltuielilor cu statul supradimensionat.
  7. Inceputul de dreptate sociala. Eliminarea pensiilor si, in parte, a salariilor nesimtite, aduc un inceput de echilibru in sfera sociala. Inca mai sunt discrepante nejustificate de performanta. Exista si riscul egalitarismului de sorginte comunista, ilustrat cum nu se poate mai bine de Legea Salariarii unitare, care salarizeaza functii, nu performanta profesionala. Ca si cum salariatii bugetari sunt “unitari”. Se perpetueaza astfel ca singure criterii de salarizare gradele si vechimea, conditii nici necesare nici suficiente pentru prestatii de calitate. Pe dos decat se intampla in privat. Numai buna sa alunge tinerii performanti de sectoarele bugetare. Care vor ramane in continuare sub stapanirea celor “imbatraniti in rele”.
  8. Legea Educatiei Nationale angajata de guvern, daca va trece si de Curtea Constitutionala, va crea  cadrul necesar alinierii la standarde europene a educatiei, formarii profesionale si cercetarii. In special in sectorul invatamantului superior. Se discuta tot mai mult de importanta acestui sector, dar si de faptul ca doar finantarea, in sine, nu rezolva nimic. Banii dispar ca apa in nisip, daca nu sunt alocati in sisteme eficiente, reformate, in care sa se instaureze evaluarea si auditul de terta parte, in care sa se dea socoteala de fiecare leu cheltuit.  Fara aceasta ultima componenta banii nu se transforma in peformanta si eficienta.
  9. DNA si DIICOT isi fac datoria. Aresteaza pe banda rulanta, inclusiv senatori sau judecatori de la Inalta Curte, procurori sefi, simpli politisti sau sefi de inspectorate. Unii sunt si condamnati definitiv. Gutau de la Valcea si Anghel da la Satu Mare. In zona judecatorilor sunt inca multe de schimbat. Din pacate CSM-ul a ramas tot in paradigma comunista. Isi apara supusii, indiferent ce ar face. Daniel Morar si Codruta Kovesi fac ce trebuie acestei societati. Sincere felicitari!

Nu stiu daca pericolul invocat de Emil Boc, cu scufundarea tarii “ca o barca”, a fost asa de aproape de noi. Nu stiu daca i-a venit “sa-si ia campii” de mai multe ori. Dar nimeni nu poate contesta fptul ca masurile luate de Emil Boc pot insemna, inca, sinuciderea sa politica si a PD-L. Si pentru asta trebuie apreciat. Mai ales ca mai toata lumea l-a injurat. Inca n-am trecut puntea suspinelor. Premisele sunt insa bune. Eliminarea ultimelor gauri negre, reprezentate de regiile de stat neperformante si recalibrarea serviciilor publice (in finante, ordine publica, etc.), astfel incat sa fie disponibilizate fonduri mai mari pentru investitiile in infrastructura, reprezinta urmatoarea miza politica.

Daca procesul de modernizare a tarii va fi continuat de Emil Boc, sau de alt premier, vom afla in curand.

Tracand linie si adunand, cred ca anul 2010 a fost unul necesar pentru infrastructura mentala a societatii si reechilibrarea economiei romanesti.

Distribuie acest articol

87 COMENTARII

  1. Sunt de acord ca sunt lucruri bune. PDL ar trebui reformat totusi. Sunt multe fete dubioase si pe acolo ca si prin PNL sau PSD. Am vazut reformarea PSD…a venit Iliescu si Nastase. PNL nu prea mai dovedeste nimic. Opozitia este mai slaba ca puterea si nu prea este o alternativa. Mereu am votat dreapta dar fara schimbari in partidele de dreapta cred ca ajung sa votez tradatorii UNPR. :)

    • sa stam stramb… A. nu scrie pe fruntea nimanui cum se va comporta DUPA. (cati dintre marii sportivi au devenit mari antrenori? cati dintre profesorii excelenti au devenit rectori performanti?) B. reformarea clasei politice nu se poate face decat prin vot UNINOMINAL. Chiar crezi ca primele 20 de legislaturi in ANglia au fost la nivelul de azi? C. USA, numai in secolul XX a avut 3 presedinti cu belele mari (Harding chiar si pentru coruptie…) D. sigur, este omeneste sa vrem tot si imediat, dar este oare fezabil? Franta: monarhie, 1789, rtepuiblica, imperiu, monarhie, imperiu, republica, si inca vreo patru republic. Germania: statulete, imperiu, republica, Hitler, 2 republici, o republica. Spania, Italia… Este rezultatul unui proces de RODARE reciproca si durabila, dar LENTA, in care 51% din alegatori nu mai cred ca era o idee buna comunismul, in care 41% din votanti inceteaza sa creada ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, in care creste consumul de sapun si scade consumul de injuraturi (si de capra vecinului), in care creste SELF_ESTEEM si scade dorinta de egalitarism fortat.

  2. Uau! Ar trebui sa va agajeze in locul Domnului Lazaroiu. Cred ca nici PDL-istii nu credeau ca au facut atat de mult bine. Si apropo…presedintele se scrie cu p mic. In rest sa auzim de bine si sper sa scrieti tot asa si pe viitor. Mai rar atata obiectivitate!

    • La multi ani d-le Vlaston.
      Va citesc cu interes si placere articolele .V-am descoperit in anul care tocmai s-a incheiat si am speranta ca jurnalismul din Romania ne va mai oferi surprize placute si in anul 2011.
      Cat despre optimism, marturisesc ca sunt mai rezervat. Probabil , daca in anul 2010 ar fi fost sentinte definitive in cazurile penale cu mari prejudicii, mai putine declaratii politice iresponsabile , cu o clasa politica unita de interesul national impotriva crizei, cu un proces al comunismului inceput prin punerea sub acuzare a lui Iliescu si „Gashca”, etc., m-as fi alaturat optimismului dvs.
      Cu respect.

  3. Sunt de acord cu dumneavoastra, dar am doua motive reale de pesimism.

    1. Deprofesionalizarea masiva a sistemului medical in primul rand si a sistemul de invatamant. Si asa cele doua sisteme sunt la limita de jos (asta se vede din toate clasamentele internationale). Legea celor 25% si mentinerea reducerii va ingropa cele doua sisteme. Cunosc cele doua sisteme destul de bine si tot timpul mi-am spus ca mai rau nu se poate.

    Cred ca daca se i-au deciziile corecte probabil sunt necesari cam 10-15 ani pana se va repara ceea ce s-a stricat deja.

    2. Legea salarizarii unitare care va mentine lipsa de performanta a sistemului.

    Singura solutie este functionarea celor doua sisteme in regim semiprivat. Ceva de genul ideii „banii urmeaza elevul” care probabil se va aplica in invatamant. Dar, daca se va mentine sistemul actual de admitere in facultati si nu se vor introduce probe care nu pot fi suspectate de furt, atunci totul se va transforma in alergatura dupa note de 9 si 10 (practic, se va perfectiona sistemul actual).

      • Asta-i hazliu, zau asa! Criterii transparente? Ho, ho, hooo! Adica la fel ca licitatiile tinute de primarii, de guvern sau de actualele CA-uri, nu? Si alea se tin dupa criterii transparente. Doar ca nu afli de ele decat dupa ce a avut loc licitatia! Asa si cu salariile stabilite dupa criterii clare si transparente ale directorului. Doar ca acele criterii vor fi vazute de poolime dupa ce se stabilesc salariile. Concret: eu sunt blonda, superba, stiu ce tre’ sa fac cu gura si lucrez la registratura! salariile se vor stabili de la registrator in jos, fara sa tina cont de cei din productie, de cei calificati, etc. Criteriile sunt foarte transparente nu? Blond (a), sanul bombat, gura rotunda!

        • si propui sa tinem toate licitatiile prin referendum? sa zica vasluianul cum sa fie cismelele la Husi sau viceversa? sa adunam un sobor de ziaristi care sa zica daca se face intai drumul de la Cocarlati la Belciugatele sau cel de la Dalga la Cucuieti??? reusesti sa aduni 10 romani care sa aiba NUMAI 2 opinii sau ajungi la 10 opinii diferite? Hai sa zicem ca ai facut un tort si-l imparti la 10 copii: dai felie mai mare celui mai in varsta, dai felie mai mare celui mai crud (ca sa creasca), dai felii egale? In TOATE cazurile te injura careva (numai Iliescu viseaza la consens national). A zbarcit-o primarul de la Cuca? nu-l mai vota! dar daca majoritatea il voteaza, atunci ai zbarcit-o tu, nu el. Spre deosebire de trancaneala si barfitul pe la colturi, politica (si conducerea in general) este sa faci decizii si sa intelegi ca deciziile nu-i pot multumi pe toti. Iar daca nu faci decizii, magrul lui Buridan a murit si de foame si de sete.

      • Cum se stabilesc salariile se poate discuta. Eu cred in negocierea directa la angajare exact ca la privat. Pentru a se elimina abuzurile, cel putin intr-o prima faza, probabil trebuie sa existe niste limite la nivel national.

        Intrebarea este de fapt: poate un spital, universitate, scoala sa dea faliment? Daca aplicam modelul din privat, atunci trebuie sa il acceptam si cu bune si cu rele. In privat lipsa de eficienta se traduce prin faliment. Ce se intampla daca un spital intra in faliment? Se inchide? Cladirea si aparatele se vand?

    • daca ai avea curiozitatea sa citesti biografia economistului si omului politic Manoilescu, carte aparuta sub ingrijirea BNR si a lui Isarescu, ai sti ca problema unei legi unice de salarizare a bugetarilor s-a pus din 1922 !!! , si a fost si adoptata atunci ! despre locul fiecarei profesiuni pe aceasta scale se poate discuta ( fara folos ) pana la infinit, fiecare categorie sociala considerandu-se mai importanta ca altele. cineva trebuie sa masoare si sa taie.

      • In privat nu este asa si merge mai bine. Exista manageri tineri, unii sub 30 de ani. Ati vazut vreun director de scoala de 30 de ani?

        Am fost director 18 ani in invatamant. La adapostul salariului mare, asigurat de grade si vechime, in general nu se prea face mare lucru la catedra.

        • Cunosc PM tanar/programare din banca ***,vai de el…foarte slab dar plin de aere.
          Cred ca ai o parere idilica despre „privat”,eu la banca asta am vazut cum se fac lucrurile de mantuiala,iar singura „responsabilitate” este cum sa dai vina pe altul pentru greseli.

  4. d-le vlaston,am citit bine?daca e asa cum spuneti,nu se gaseste nici un institut de sondare(nici chiar cele portocalii precum sunteti d-voastra)care sa contrazica cele peste 80-85 de procente ale romanilor ce nu au incredere in guvernul boc sau ca ne indreptam intr-o directie gresita?p.s.este normal sa strangi cureaua la maxim(fara nici un calcul cat de cat apropiat de realitate)ptr.a te mentine in deficitul de 6,8% convenit cu fmi si la sfarsitul anului sa te trezesti ca puteai muta gaura inapoi cu 2 mld.euro,ceea ce n-ar fi presupus atatea probleme?ganditi-va cum era sa plateasca macar 1mld.din datoriile la firme.as mai avea multe alte argumente care sa contrazica laptele si mierea pe care le vedeti.

    • de Maastricht ai auzit? dar de Lisabona? dar ca de la anul deficitul se aproba de catre Comisia Europeana? DEZMATUL pe bani public s-a terminat spre disperarea tuturor pomanagiilor si, mai ales, a celor de traiesc POLITIC si MEDIATIC pe seama pomanagiilor! Daca faceam deficit mai mare in 2010, in 2012 ar fi trebuit taiat DUBLU! te incumeti? sau iar „smecheria romaneasca” te cuprinde? Ca o comparatie: in „duduitorul”an 2008 deficitul a fost de 5,4%, iar in 2010 la 11 luni de 5,2% !!!!! la multi ani de Sf.Vasile!

      • Trebiuia sa NU FIE NUMITA in functie. „Mapa profesionala” a caraghiosului Basescu recurge sistematic la dubla masura (sa ne amintim de cazul Nicolai). Despre „curajul” de a demisiona DUPA ce a fost deconspirata, ce sa mai vorbim?!…

  5. Dle Vlaston, in calitatea dv.de cadru didactic, ati confirmat într-adevar teoria paharului optimist. Ma mira însa ca nu ati sezisat doua probleme majore:
    1. lipsa de preocupare pentru un program fundamental de refacere a standardului pre-comunist al moralitatii, eticului si esteticului in rândurile tineretului, singurul care poate reforma starea actuala. Aci se incadreaza: rescrierea istoriei tarii, reevaluarea literaturii române valabile, stavilirea tendintei accelerate de instrainare a limbii cu neologisme si barbarisme, propagate zilnic de mediile actuale si last not least, epurarea cadrelor conducerii BOR, uneltele docile ale statului securist, careia i-ar fi revenit un rol principal in remedierea situatiei de mai sus.
    2. Tergiversarea rezolvarii de 20 ani incoace a restituirii proprietatii confiscate, atât in mediul rural cât si urban, una din cauzele principale ale mizeriei sociale si economice existente si subliniate si de dv. ca si a starilor aratate la punctul anterior.

  6. 1. Nu exista o paradigma a statului asistential, ci o constructie ideologica despre acesta, imputabila dreptei politice, al carei scop este de a deresponsabiliza statul de obligatiile sale sociale. Statul nu poate sa ia de la cei multi si sa dea la cei putini fara riscul de a fi pus sub acuzare ca stat talhar, cum este denumit in literatura de specialitate un astfel de stat. 2. Atata timp cat fiecare cetatean toarna in sacul statului, sub forma de taxe si impozite, statul nu poate ajunge la fundul sacului cu pricina decat intr-un singur caz, atunci cand „stransura’ este redistribuita exclusiv clientelei, fara ca aceasta sa puna ceva in loc sau, daca o face, sa fie mai putin decat a luat (din sacul din care ei dar nu si pui, in mod sigur ajungi la fundul lui, intr-o buna zi). 3. Nu exista sau ar trebui sa existe decat un singur fel de stat, in niciun caz ideologic, ci unul de tip contractualist, in termenii drepturilor si obligatiilor stipulate in contractul social, incheiat intre stat si cetateni. Fara contractul social, statul isi pierde legitimitatea. 4. Nu imi dau seama daca in asertiunea „Presa si societatea civila au fost cainii de paza ai guvernarii” s-a strecurat involuntar o greseala sau daca aceasta chiar exprima esenta politicii cinice din ultimii sase ani, pentru ca din cate se stie cele doua institutii sunt cainii de paza ai democratiei, nu ai guvernarii.

    • Poate ajunge la fundul sacului si cand distribuie la TOTI mai mult decat se strange. Democratia este ceva abstract, concretizata prin guvernare democratica. ce sa pazeasca la democratie, silabele? Eu nu sunt teoretician, e si un avantaj. Ca de prea multa teorie uitam de practica care ne „omoara”. De ex., contractul social nu poate presupune ca doar statul sa dea, inclusiv celor care stau degeaba. Ce spunea JFK: inainte de a te intreba ce face…

      • Nici JFK nu era un teoretician. Iar fraza cu pricina este extrasa dintr-un discurs de politician al politicianului JFK. Faptul ca a fost rostita de un JFK „supra-idealizat” datorita unui tragic eveniment (pe care nu l-a controlat/influentat prin calitatile lui), nu da valoare de adevar frazei respective: un contract ramane un contract, cu sau fara discursurile pline de elan ale politicianului JFK.

        • Despre ce contract vorbim? De unul in care statul are grija de toti cetatenii, indiferent ce fac sau nu fac acestia?

          Ca politicienii au facut ce au facut pana in prezent este, in parte, tot vina cetatenilor. Ca in loc sa-i ia de guler s-au bucurat de pomana contra voturi.

          • „Si alea de boala, in care orbi cu acte in regula conduc limuzine?”

            Nu este cazul sa cadem in greseala (copilareasca sau nu, depinde de „voluntariat”) de a generaliza pe baza unor exceptii. Vorbeam de pensiile obisnuite, cele care formeaza (de departe) majoritatea, nu de o parte (sic!) din partea (sic!) redusa pe care o reprezinta pensiile pe caz de boala

            • O parte colo, o parte la ajutoare minim garantate, o mparte la pensii minim garantate. Asa se aduna 45% din buget. Totul e garantat la noi in tara. De cine?

          • Sa nu adunam mere cu pere (si sa aruncam – intotdeauna si, mai ales, la timp – la gunoi portocalele stricate). Ajutoarele sociale nu intra in tagma… CONTRACTE. Pensiile, insa, intra. Vorbeam de pensii.

            • Sa ne rugam sa aiba cine sa ni le plateasca. (Pensiile). Ca daca nu vom avea suficienti platitori de taxe si impozite, adio pensii. Cu tot contractul. O sa mancam bucatele de contract…

              Iar platitorii vin din mediul privat. Sa-l sprijinim asa dar, in detrimentul sectorului bugetar.

          • Da. Frumos spus. Si, avand in vedere faptul ca insusi mitocanul infipt in postul de presedinte in urma celor mai dubioase alegeri prezidentiale desfasurate intr-o tara a UE (cele din 2009) invita la plecarea din Romania, trebuie sa ne asteptam ca o „sa aiba cine sa ni le plateasca”. Dar mai „convingatoare” decat aceasta invitatie prezidentiala sunt masurile pe care competentul presedinte-premier-tata-de-progenitura-europarlamentar-contrafacut-sursa-de-indicatii-pretioase-etc. le distribuie angajatilor sai grupati in firma PD-L SRL, intru aducere la indeplinire.
            Bine spusa si aia cu „sprijinirea sectorului economic privat”! Cum altfel poate fi privit impozitul forfetar/minim decat ca un „sprijin consistent” pentru sectorul privat?!

    • „Statul nu poate sa ia de la cei multi si sa dea la cei putini fara riscul de a fi pus sub acuzare ca stat talhar”

      Dar sa ia de la cei care au sa dea la cei care stau, e corect? Nu sunt in situatia de a avea mai mult decat venitul de profesor, plus munca suplimentara. Acum in programe europene.

    • cam mult marxism-leninism. Unde e definitia statului social? CU CIFRE te rog. Este stat social si daca nimeni nu plateste pt. energie (parca Oman sau DUbai) si este stat social si daca locuintele -IN TOTALITATE- sunt de stat si inchiriate locatarilor. Deci care stat social? Asistrenta se poate defini cu CIFRE si poate varia de la an la an functie de starea economiei: intr-un anume an, restitui accizele la benzina, in anul urmator maresti accize la trabucuri. Bugetul Bucurestiului permite in acest an subventionarea caldurii x%, iar la anul poate fi mai mult sau mai putin. Nu inteleg definitia contractului social? ca o piatra de temelie, fara variatii dimensionale in timp? putem tolera ca statul social sa permita 25% de pensii FALSE de invaliditate, sau 50% concedii medicale FALSE? dar prescriptii medicale SUBVENTIONATE pt. 27 mil. de persoane diferite? taie-le si vei fi imediat acuzat de asuprirea poporului! incearca sa redimensionezi „chestia cu maternitatea’ la ce poate sustine bugetul si vezi ce iese. Orice leu in plus la capitolul X se ia de la capitolul Y, caci contrar credintei populare si a unor jurnalisti analfabeti economic, guvernele nu creeaza bani ci ii distribuie. Nu-ti raspunde nimeni la intrebarea PRAGMATICA si ACTUALA cum distribui o suma, ci ti se spune ca CANDVA trebuia facut altfel (Decebal sa nu fi fost invins de Traian, Cuza sa nu fi abdicat, Carol I sa mai fi trait 10 ani, Antonescu sa nu fi intrat in Transnistria, sa nu se fi vandut SIDEX indienilor ci pakistanezilor etc etc,). Se ocoleste raspunsul (de, e greu sa alegi) invocand trecutul.

  7. Buna seara! Ce admir la Dvs. mai mult decat comentariile in sine? Rabdarea si calmul afisat cand dati raspunsuri unor oameni care manifesta fatis ostilitate fata de ce spuneti. E bine si asta demonstreaza faptul ca in Dvs. traieste un adevarat democrat. La Multi Ani si petrecere frumoasa de Revelion. In ce priveste articolul doar cei ce nu vor sa vada nu vad cat de mult adevar e in el! Numai bine!

  8. Incearca sa citesti „Doctrina socului -nasterea capitalismului dezastrelor” de Naomi Klein…si nu o sa mai fii asa de optimist.
    Asa o sa afli ca exact ceea ce se aplica pe romani acum,s-a aplicat si in tarile americii latine…rezultatele se stiu.
    In rest,iti doresc LA MULTI ANi!!
    PS.Sper sa ai tu dreptate!!:)

      • Nu face nici o diferenta pentru ca astazi poti fi in UE si maine nu! Cu Schengen-ul am esuat. Dupa acest pas puteam spune: suntem in UE! Austria era sa calce pe bec si au vrut sa o scoata din UE cand a ajuns la putere un partid extremist. Domnule Vlaston sunteti debordant de optimist si cred ca vi se cere sa fiti asa. Eu nu o sa va mai scriu pentru ca sunteti aservit chiar daca invocati varsta si ca nu aveti nici un interes. Prea se vede ca nu este asa!

          • Nu, nu aserviti: redusi, fara viziune, cand cu unii cand cu altii, dupa cum le convine. Ca dumneavoastra.
            Ne aia ne si merge asa bine: de cate inteligente sunt in tara si dau sfaturi. Ca dv.

          • Gresiti si mai profund. Faptul ca sunt multi activisti oranj care comenteaza pe cotributors.ro nu este deloc surprinzator. Tot asa cum nu este surprinzatoare ponderea acestora pe un alt mijloc de propaganda al PD-L, Hotnews. Mai mult, ei sunt „foarte prezenti” si pe Voxpublica, o platforma de bloguri ce nu este aservita Basescu-PDL (se poate intocmi oricand o lista cu acesti activisti omniprezenti). La capitolul „Propaganda”, Basescu-PDL a stat, intotdeauna, foarte bine, mult mai bine decat cei din Opozitie. La capitolul „Propaganda”, Basescu-PDL stau la fel de bine ca partidul comunist pe vremuri.
            Dar… cum va place sintagma „majoritatea tacuta”?!

      • Faptul ca (inca)facem parte din UE si NATO nici nu conteaza.
        Nu uita ca Grecia era sa fie abandonata,ea fiind scapata doar ca avea moneda euro…
        In lumea actuala lupta este economica si nimeni nu te iarta ci cauta sa obtina maximum de profit de pe spatele tau.
        Vor doar bogatiile tale si piata de desfacere pentru produsele lor,in rest povesti propagandiste.
        Credeam ca a trecut perioada „naiva” cand romanii mai credeau ca alte tari(!)le vor binele…

        La multi ani tuturor romanilor!

  9. La multi Ani, domn profesor Vlaston,

    imi place optimismul dvs moderat.

    si apropo de stat, as fi si mai bucuros daca statul ar putea recupera macar 1/3 sau chiar numai 1/4 din cele 120 miliarde euro zburate/aterizate in majoritatea buzunarelor din top 300.
    si asta in doar 21 de ani.

    un an nou cit mai linistit va doresc!

  10. La multi ani d-le Vlaston!
    Va mai urez multa sanatate dar mai ales MULTA MINTE!
    Dupa atata optimism sigur aveti nevoie de partea finala :)

  11. Imi cer scuze tuturor dar nu m-am putu abtine. Comentariul parea de pe la can-can. Nu merita nici dl Vlaston si nici ceilalti cititori asa ceva. Inca odata imi cer scuze.
    Si „La multi ani !”

  12. Pornind de la intelesul strict, de origine, al formei de superlativ – optimus, optima, optimum, a adjectivului bonus, bona, bonum, consider ca domnul Vlaston nu este ‘un optimist’ ci ‘un realist’. Ne-o demonstreaza intotdeauna, zi-de-zi, cu fiecare vorba a sa. Domnul Vlaston ‘tine drumul drept’.
    Cuvantul ‘optimist’ contine si o nuanta de roz, de exaltare scapata de sub controlul realismului.

  13. La Multi Ani!
    Trebuie sa fim optimisti dar nu putem uita ca nici o societate nu functioneaza bine fara o masa critica de oameni cinstiti si cu simtul datoriei. Pana ajungem acolo mai avem ceva de tras. Si problema asta vine din toata istoria noastra. Poti sa ai cele mai bune legi, daca un rector, director, primar vrea sa fure o face legal si nu are nici o problema, mai ales cu justitia noastra. In RO asta nu se va rezolva in nici un caz cu salarii marite…
    Pare o problema fara solutie mai degraba.

  14. Pentru Laurentiu si „Vasile Blaga”: exista presa si mass-media in care poti vedea si auzi numai despre catastrofa din Romania, foametea de la noi, despre cum mor oamenii de foame despre iminente dezastre econmice, saracia intregii populatii etc. Probabil voi va regasiti in acel tip de media ….
    Altii, dimpotriva, aleg alt mod de a face jurnalism sau televiziune. Domnul Vaston face parte din aceasta a doua categorie.
    Totusi va felicit ca ii cititi aticolele, desi el nu face apologia „foametei” din Romania ….

  15. Rar mi-a fost dat sa citesc un articol care, desi scris intr-un ton pretentios, sa denote atata suficienta! Sub pretextul unui optimism bizar, se rastalmacesc notiuni si se pervertesc adevaruri, danduli-se un sens, ce nu excede doar semantica romaneasca, ci chiar moralitatea milenara europeana. Sa le luam in ordine:
    1. Ceea ce s-a naruit este nu paradigma statului asistential, ci a profesionismului administratorilor, cei pusi sa creeze conditiile propice cresterii numarului locurilor de munca si, implicit, a celei economice. Gaselnita cu bautul cafelelor si statul cu burta la soare, desi nu pot fi negate ca existentialitate, nu argumenteaza in niciun caz tendinta de a extrapola a guvernantilor. Inainte de toate se pune intrebarea daca fiscalitatea existenta si stimularile practicate pot ajuta la crearea a noi locuri de munca, iar nu pedepsirea la gramada, determinata de convingerea ca exista unii care „stau prin carciumi“. Un profesionist identifica tumoarea si o extirpa, pastrand insa tesuturile ce merita a fi salvate.
    2. Nu abia acum au inteles romanii ca nu se poate cheltui mai mult decat castigi. Au stiut-o dintotdeauna, insa sperandca sacul sa nu fie chiar gol, doreau si ei, precum altii, o bucata cat mai mare. Acum au inteles ca sacul s-a golit si nu mai e de unde! Noroc cu cresterile recente de salarii ca putura sa puna ceva deoparte! De ce s-o fi facut guvernele trecute cand o pot face chiar consumatorii, adica cei care se presupune ca ar trebui sa fie beneficiarii politicilor administrative?!
    3. Desi caini de paza, puterea actuala si-a cam exprimat, explicitchiar, intentia de a o cenzura unilateral, sub pretextul unei atentari la siguranta nationala!!! Chestia asta e inca mai de pomina decat declaratiile opozantilor.
    4. Maaaare branza ca am indeplinit conditiile impuse de FMI! Adica i-am adus cand n-aveam neaparata nevoie de ei, doar ca sa ne fie o „centura de siguranta“, am capitalizat bancile grecesti din Ro, rugandu-le sa nu scoata banii din tara, am mai dat 2 procente la pensionari in octombrie 2009, cautionand astfel toate maririle anterioare, pentru ca in final sa devenim dependenti de FMI. Si asta e o reusita!!!
    5. In comparatie cu caröanul si tomnaticul, opozitia de alaltaieri voia sa patenteze la OSIM programul ADA, pentru a nu putea fi aplicat de guvernul de atunci fara democrati minus liberali!!! Ma rog, nici cu actuala opozitie nu mi-erusine, dar daca asta a ajuns sa fie argument pro-guvern, eu nu vad niciun motiv de optimism. Sorry, dar sa te bucuri ca ceilalti sunt inca mai prosti decat cel mai prost guvern al Ro, e ultrapueril!
    6. Nu stiu unde vede autorul ca a fost vb de o revenire a investitorilor, desi continua in aceeasi nota suspecta a bucuriei ca vecinilor le-au murit caprele. Imediat dupa capitalizarea bancara cu transele de la FMI, a avut loc o stabilizare a monedei nationale si asta a mentinut cativa investitori. Pretul il vor plati nepotii, caci noi inca nu vedem dimensiunea dezastrului: Romania s-a imprumutat cu buletinul!
    7. E cam singurul punct unde autorul inceatrca sa dea dovada de ceva obiectivism, desi il contrapune unei sforaitoare declaratii de „dreptate sociala“. Dar tot nu pricep de ce il trece la lucruri bune, oricat de optimist ar fi dumnealui.
    8. Ca pana acum banii din educatie dispar ca apa in nisip e de notorietate. Dar daca asta e singura motivatie pentru a considera initiativa legislativa a guvernului panaceu in domeniu, atunci va urez „somn usor, domnule Vlaston!“
    9. Daca arestarile pe banda rulanta, insa cu dosare atat de prost instrumentate incat doar „unii sunt si condamnati definitiv“ pot fi bifate la lucruri bune, e cam mult! Desigur, parerile personale asupra CSM sunt libere a fi exprimate, dar in aceeasi masura putem vorbi si despre multiplele inceracri de bolsevizare a procuraturii, prin intentiile de ale conferi procurorilor puteri judecatoresti, cum ar fi decizii de arestare sau de interceptare, fara mandat judecatoresc. Nu pot sa nu ma minunez de permisivitatea dv in aceasta privinta, domnule Vlaston, atata vreme cat sustineti ca CSM este paradigma comunista, desi e cea mai inalta autoritate investita cu puterea unui verdict. Sau a ajuns nu doar oul ci si pana mai destapta decat gaina?!

    • „Ceea ce s-a naruit este nu paradigma statului asistential, ci a profesionismului administratorilor cei pusi sa creeze conditiile propice cresterii numarului locurilor de munca si, implicit, a celei economice”

      Pai tocmai asta-i neintelegerea esentiala. Nu administratorii statului pot crea locuri de munca, nici macar conditii. Conditii inseamna fiscalitate redusa si investitii in infrastructura. Daca ar avea bani. Dar nu are.

      • Domnule Vlastion, sa nu jucam cu cuvintele!
        Incercati, agatandu-va de vreun pai, sa minimalizati intregul meu comment!
        Administratorii nu pot crea locuri de munca, insa conditii da. Asta e rolul lor fundamental. De fiscalitate redusa pomenisem si eu, iar in plus de stimulente, altele decat „forfetarul”, care parea o gluma proasta alaturat cotei unice. Si, pana la urma, ce folos cu cota asta, daca Ro are cele mai mare taxe aplicate muncii, totalizand cam 45%?!
        Nu sunt bani pentru infrastructura?! Asa nu erau nici pe vremea lui Ceasca alimente in magazine si benzina la PECO. Cu o exceptie: Scornicesti, unde normalitatea era la ea acasa, in vreme ce restul era sacrificat de dragul unei marote prezidentiale. Iar MDRT e Scornicestiul de altadata. De ce oare?!

          • Da. Si alte tari au avut administratori prosti, iar acestia au platit pentru „performanta” lor: cazul Ungariei este edificator? In cazul Romaniei, putem vorbi (fara ezitare) de administratori PROSTI de-a binelea.
            Felicitari! Articolul acesta se inscrie in „fericita” serie de articole portocalii semnate Vlaston. Dar asta, deja, nu mai surprinde pe nimeni

          • Da, tarile unde lucrurile merg rau spre foarte rau au avut administratie proasta.
            Numai ca, din fericire, nu este cazul in toata Europa. Sunt tari unde lucrurile merg bine, criza s-a simtit dar a facut putine victime. Nu mai multe ca in alte perioade mai dificile.

          • @Vlaston: „Da, in statele nesociale sau, macar, neasistentiale.”

            Un strop de umor (involuntar) din partea domnului Vlaston este binevenit in prima zi a anului. Germania (sic!) ESTE UN STAT SOCIAL

          • Adaug: „faptic si scriptic”, Germania este, intr-o mai mare masura decat Romania, UN STAT SOCIAL.

  16. erata:
    „dandu-li-se”
    „Ca pana acum banii din educatie dispareau ca apa in nisip e de notorietate”

    + cateva greseli de tastare sau dezacorduri pe care nu le mai mentionez, dandu-le apa la moara ultrapedantilor …

    • Hantzy la punctul 1 esti complet in eroare !
      „1. Ceea ce s-a naruit este nu paradigma statului asistential…”
      Ba da, Hantzy, exact asta s-a prabusit si NU NUMAI in Ro ci in toata Europa. Discutia comporta aspecte economice si nu stiu in ce masura e cazul aici sa le dezvoltam dar daca tu CREZI ca niste „administratori profesionisti” puteau salva Ro si Europa pe modelele de organizare de pana acum atunci sa stii ca esti intr-o mare eroare.

      • Daniel, una n-o exclude pe cealalta! Eu doream sa atrag atentia ca ceea ce se subintelege prin „stat asistential” nu este totuna cu ceea ce amenda autorul: statul care se lasa pacalit de oarece paraziti.
        Pe de alta parte, sunteti cam exhaustiv, limitandu-va la modele economice existente. Am sustint eu asta?! Insa nu pot accepta ca sub pretextul unor cazuri izolate sa se aplice o corectie atotcuprinzatoare. Recurgerea la stratagemecinice, prin care Sobaru e considerat doar o exceptie statistica e revoltatoare, din acest punct de vedere!

      • adaug ca ceva dreptate ai si d-ta, cand spui ca poate nici „profesionistii” nu puteau salva Ro sau Eu pe baza unor modele de organizare existente. Insa asta nu e niciun motiv sa se incerce a identifica si separa factorii perturbatori. Asta il deosebeste pe specialist de diletant!

        • @hantzy: daca e vina administratorilor atunci cu ce te deosebesti ce cei ce zic ca „comunismul e o idee buna, dar aplicata….”???? In plus, fa-mi o placere si incearca sa definesti statul asistential, DAR CU CIFRE, caci avalansa de vorbe trebuie AN DE AN tradusa intr-un buget. Daca nu o poti pune in buget, NU POTI AVEA resurse pt. asistenta sociala. DECI?????

  17. Hantzy .. cat ai vrea sa fie „taxele aplicate muncii” intr-o tara unde muncesc vreo 5 – 6 milioane iar populatia este de 3 ori mai mare ?!!? Pe cine sa impozitezi ? Pe pensionari NU, pe tineri NU, pe angajati cu putin, profitul firmelor doar putin …. vezi ? Ne reintoarcem la MODELUL de organizare a Romaniei.
    Ar trebui reorganizat cam totul pentru a scadea aceasta taxa.

    • Daniel, noi ne aflam pe marginea unei bucle vicioase, ce poate sa arate astfel: impozitarea crescanda va determina evaziunea fiscala, nu ca metoda de profit, ci ca optiune subliminala de avitare a falimentului. E foarte probabil ca, mentinand fiscalitatea actuala, Boc sadetermine incele din urma o scadere a colectarii efective. Iar dumnealui in loc sa incerece o departare de acest punct, evolueaza tocmai in acea directie, in conditiile cand economia Ro functioneaza la limita de avarie, dorind cu tot dinadinsul sa pastreze control marit asupra politicii investitionale. Unde e deci liberalismul ce presupune autoreglare si crestere neprogramatica?
      Insa e curios ca pe de o parte sustineti fiscalitatea crescauta ca parghie de control guvernamental, in vreme ce in celalalt caz va dovediti spartan endemic: „treaba lor, a defavorizatilor!”

  18. Desi deviem de la subiect – articolul d-lui Vlaston – vreau sa mai spun, Hantzy, ca – principial vorbind – multe tari din Europa au luat cam aceelasi masuri cu noi (ultimul caz al Spaniei unde mamele se „grabeau” pana aseara sa nasca prematur, DOAR ca sa prinda ajutorul de 2500 EU care se pierde incepand de zi, fara isterie in presa spaniola) iar tu esti suparat(a) doar de reducerile efectuate – fara discriminare – la bugetari. Sa stii insa ca sectorul privat si-a inceput scaderile si disponibilizarile inca din primavara lui 2009. Povara acestor vremuri trebuie sau nu sa o poarte INTREAGA societate ?

    • Hantzy NU sunt adeptul unor taxe mari. Imi cer scuze daca asa s-a inteles.
      Nu cred insa ca e posibil, ACUM, sa scadem ceva. Nu vad sa se SCADA (la impozite si taxe ma refer) ceva nicaieri in Europa si acesta e un semn pentru mine.
      Cred ca e nevoie de schimbari din temelii si APOI de scaderi de taxe altfel nu facem nimic, ramanem cu acelasi stat pe care il avem de zeci de ani …
      In rest eu ma opresc aici, iti multumesc.
      Si domnului Vlaston deasemeni ii multumesc – agreez acest tip de atitudine in dauna catastrofelor de tot felul propovaduite de altii.

  19. Daniel, scuze pt intarziere, dar am fost retinut de treburi. E, dealtfel, si ultima mea interventie pe azi.
    Cu un punct suntem cu totii de acord: nevoia de restructurare, dereforma! N-am vazut si n-am auzit de vreun pdv diferit nicaieri, nici pe bloguri si, cel mai important, nici la opozitie. Singura critica se refera la inefaicacitatea previzibila a masurilor guvernului, pe care acesta vrea sa ni le vanda sub titlul de „reforma”. Ori reforma nu inseamna taieri „la plesneala”. Recunosc ca starea economiei impune masuri rapide, insa din tot ce se vede prin programul guvernamental, masurile luate sunt considerate definitive. Ori schimbarea aia din temelii de care vb dumneata, presupune cu totul altceva, iar nu disponibilizarea de personal, anume modificarea unor algoritmi administrativi, prin care procesul sa fie simplificat dpdv uman, fie prin informatizare (e-Romania e numai o tentativa firava), fie prin depasirea unor mentalitati de abordare, prin care se functionarii isi limiteaza instinctiv aria de responsabilitate. Ori in acest sens NIMIC , iar riscul e tocmai acelasi stat care-l avem de zeci de ani.
    Un start bun va urez, tuturor!

  20. In mare aprecirile dvs. sunt corecte. Numai ca exista si o multime de daca, pe care nu ii enumar acum. Realitatea va dovedi daca toate aceste masuri sunt sau nu suficiente. Urez intregii societatii romanesti un an bun!

  21. De fapt ceea ce creeaza senzatia ca bilantul ar fi optimist este … imprumutul de la FMI. Pentru ca datorita acelui imprumut unele firme au supravietuit. Nu poti vinde bunuri/servicii la preturi superioare costurilor atunci cand onoratii clienti n-au bani. Si cum majoritatea firmelor romanesti vand populatiei, e clar ca populatia trebuie sa aiba bani pentru ca afacerile sa mearga. IMM-urile sau PFA nu au de obicei ocazia sa-si vanda bunurile si serviciile megamiliardarilor specializati in afaceri cu statul. Aia achizitioneaza de obicei din occident.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro