vineri, martie 29, 2024

Boala grea a ordonantelor – dintre fantomele Craciunului trecut

Am numărat 95 de proiecte (legi, ordonanțe, hotărâri, memorandumuri, note, puncte de vedere) adoptate sau discutate de Guvern în ședințele din 18 și 23 decembrie, conform informațiilor oficiale. Se adaugă cel puțin două ordonanțe de urgență (OUG) despre care Guvernul nu ne-a dat nicio informație, ci le-a trimis direct la publicare în Monitorul Oficial (MOf); poate mai sunt și altele, nu am avut răbdarea să parcurg toate cele aproape 50 de ediții ale MOf (prima parte) apărute între 18 și 31 decembrie. Ar trebui să ne atragă atenția astfel de ordonanțe „fantomă” – nu sunt publicate spre dezbatere pe site-urile inițiatorilor, nu apar pe agenda preliminară a ședinței de guvern, nu apar pe lista actelor discutate în ședință, dar le găsim în Monitor, producând imediat efecte. Ele sunt un simptom al deficitului cronic de transparență și integritate al guvernării.

A devenit un obicei păgubos al guvernelor (indiferent de culoarea politică) de a legifera la final de an, în umbra sărbătorilor tradiționale, când mai nimeni nu mai e atent la politică și administrație. În bună parte, este rezultatul incompetenței administrative, pentru că ministerele nu sunt capabile să aducă în timp util proiectele pe masa guvernului. Dar în același timp, întâlnim și o gravă problemă de transparență, pentru că sunt legiferate chestiuni importante fără a fi trecute prin filtrele dezbaterii publice și parlamentare. Să ne uităm puțin mai îndeaproape la câteva dintre actele de Crăciun ale Guvernului, începând chiar cu cele două ordonanțe fantomă.

1. Amânarea unor termene din legea retrocedărilor

În luna aprilie 2013, Guvernul Ponta și-a angajat răspunderea pe Legea 165/2013 pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, cunoscută și ca legea retrocedărilor. Metoda extraordinară de legiferare a fost justificată prin apropierea termenului (mai 2013) dat României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului să găsească o soluție rezonabilă a problemei retrocedării proprietăților naționalizate. În discursul din Parlament cu această ocazie, premierul Ponta a subliniat că legea prevede termene clare și a vorbit despre responsabilitate și seriozitate.

Unul dintre termenele precizate în lege este formulat astfel: „în termen de 30 de zile de la adoptarea legii se constituie comisii locale pentru inventarierea terenurilor, iar în termen de 180 de zile de la constituire comisiile prezintă inventarele realizate”. Au trecut cele șapte luni și, în decembrie 2013, de Crăciun, Guvernul constată că… inventarul nu s-a făcut. Așa că, senin, emite OUG 115/2013, prin care amână termenul cu alte șase luni. Inevitabil, amână tot cu șase luni alte termene prevăzute de lege, până la care Agenția pentru Cadastru și Agenția Domeniilor Statului realizează, pe baza listelor de inventar, situații comparative și liste cu imobile. Pe scurt, tot procesul de retrocedare este amânat cu jumătate de an.

În acest caz, urgența unei măsuri este limpede, căci nu s-a respectat termenul inițial, deci trebuia făcut ceva. Însă simpla amânare nu face decât să ascundă mizeria sub preș. Nu există un răspuns la întrebarea cheie de ce nu au respectat legea inițială. Cine e responsabil? Până la urmă, ce mai înseamnă „răspunderea Guvernului”, angajată pompos în aprilie? Nu cumva chiar Cabinetul ar fi trebuit să facă gestul de onoare și să își depună mandatul, dat fiind că nu și-a onorat responsabilitatea angajată? Aceste întrebări au fost… ascunse sub „magia Crăciunului”.

Această ordonanță a fost adoptată și publicată în strict secret. Conform informațiilor din Monitorul Oficial, ar fi fost adoptată în ședința de guvern din 18 decembrie. Nu găsim însă nicio referire la viitoarea OUG 115/2013 nici în lista actelor propuse spre dezbatere, nici în cea a celor adoptate, ambele făcute publice pe site-ul guvernului. Ordonanța a fost publicată în Monitor în Ajunul Crăciunului, după-amiaza. Este evident că guvernul știe că a făcut o mizerie și vrea să o ascundă sub preșul dezinteresului public.

2. Transferul unor imobile de la RAPPS la MApN, SRI și… BOR (?!)

A doua ordonanță-fantomă, cu titlul prozaic OUG 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public și privat al statului și pentru modificarea unor acte normative, a fost în atenția presei, în ciuda perioadei de sărbători, tocmai pentru că materia legiferată prin metode extraordinare este o sfidare evidentă la adresa bunei guvernări. Guvernul a considerat necesar să treacă trei imobile de agrement de la RAPPS la alte trei instituții – MapN, SRI și SGG, acesta din urmă cu precizarea expres că va fi folosit de către Biserica Ortodoxă:

  • Vila Covasna (valoare de inventar peste 1 milion de euro) trece la Ministerul Apărării
  • Complexul Palat Olănești (valoare: peste 10 milioane de euro) trece la SRI
  • Complex hotelier Bradul din Covasna (valoare: peste 2.5 milioane de euro) trece la Secretariatul pentru Culte, în folosința Episcopiei Ortodoxe a Covasnei, adică revine BOR

Urgența adoptării acestor măsuri prin ordonanță este aproape imposibil de argumentat rațional. Explicațiile din expunerea de motive a Guvernului sunt hilare: „necesitatea luării unor măsuri necesare (sic!) pentru asigurarea desfășurării în condiții optime a activităților specifice ale SRI” justifică trecerea unui palat cu tot cu domeniul aferent la această instituție; „imperativul sprijinirii activității BOR, instituție fundamentală a statului român” este o formulare care adaugă la Constituție, transformând Biserica în instituție a statului. Întrebat despre acest text de lege, premierul a avut decența să nu recurgă la astfel de explicații, aducând argumentul că aceste imobile trebuie luate de la RAPPS și trecute la unele „instituții serioase”, pentru a nu fi vândute. Rețineți acest argument, pentru că vom reveni la el în curând.

Pe de altă parte, Guvernul a scos de la naftalină și două Hotărâri (nr. 145 și 146) adoptate în aprilie și publicate abia pe 30 decembrie (!), ambele cu referire la unele imobile din Sfântul Gheorghe care trec de la SGG / Episcopie către municipalitate și invers. Pare a fi o afacere imobiliară locală reglată la nivel înalt.

În mod normal, o astfel de ordonanță de urgență ar trebui atacată de Avocatul Poporului cu succes la Curtea Constituțională, pentru că urgența nu se justifică și pentru că este un exemplu de proastă guvernare să oprești privatizarea unor imobile, limitând veniturile bugetare și perpetuând costuri pe termen lung cu întreținerea. Pentru respingerea ordonanțelor a căror urgență nu se justifică avem o foarte frumoasă explicație a CCR în decizia privind Codul Insolvenței (vezi pagina 8, punctul IV). Doar că Avocatul Poporului și-a dat recent demisia și Parlamentul nu a găsit timpul să numească altul.

3. Perpetuarea mediocrității în educație

OUG 117/2014 privind modificarea și completarea legii educației naționale nr. 1/2011 nu este chiar „fantomă”, ci beneficiază de o perdea consistentă de fum. Ordonanța a apărut pe lista actelor discutate în ședința de guvern, dar transparența se oprește aici. A existat un comunicat de presă al ministerului în care sunt înșiruite schimbările, foarte pe scurt. În comunicat, accentul cade pe reașezarea sistemului preuniversitar în forma de dinainte de adoptarea Legii Educației Naționale (LEN), adică cu clasa a noua la liceu și învățământ obligatoriu până în clasa a zecea, inclusiv. Practic, nu există nicio schimbare, pentru că prevederile respective din LEN nu au fost niciodată implementate. Cel mult vorbim de ascunderea incompetenței administrative a ministerului.

Însă miza OUG 117/2014 pare a fi la învățământul universitar, iar comunicatul ministerului seamănă cu un exercițiu de manipulare tocmai pentru că nu enumeră o serie de mici, dar importante schimbări din acest domeniu. Nu voi trece în revistă toate aceste schimbări, puteți citi aici un articol care face acest lucru. Reiau concluzia articolului respectiv, care arată că toate converg pentru menținerea mediocrității în universitățile publice din România. Poate ar fi  interesant de subliniat deschiderea largă a ușilor către aducerea oricui pe post de cadru didactic asociat, inclusiv profesor, din postura de „specialist în domeniu”, după criterii stabilite arbitrar de fiecare universitate în parte.

Merită observată și o altă „coincidență”. În același număr din MOf în care este publicată OUG 117/2014, cel din 30 decembrie, apare și Ordinul Ministerului Educației nr. 5.364 din 23 octombrie, care stabilește metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanțarea învățământului superior. Această metodologie este proiectată în baza unor articole din LEN care au fost schimbate sau abrogate tocmai de ordonanța în cauză.

4. Vânzarea bazei „Cutezătorii”?

Tot pe 30 decembrie a fost publicată și Hotărârea de Guvern (HG) nr. 1.159/2013 privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului administrarea Ministerului Educației în domeniul public al statului și administrarea RAPPS. Aceasta a apărut pe lista ședinței de Guvern, dar fără alte detalii. Citind MOf, aflăm că este vorba despre baza „Cutezătorii” din București, o zonă de sport și agrement de 6 hectare pe malul Lacului Tei, un teren cu o valoare de inventar de peste 40 de milioane de euro.

Jurnalistul Liviu Avram a urmărit subiectul încă din 2003, când „Cutezătorii” a trecut prima dată de la MEN la RAPPS, pentru a fi concesionată pe o sumă ridicolă omului de afaceri Dinu Pescariu, și face un rezumat foarte la obiect. Notăm din nou „coincidențele”: preluarea de către Pescariu a bazei s-a făcut în timpul mandatului Ecaterinei Andronescu, când actualul ministru delegat Mihnea Costoiu era secretar general al ministerului; în același mandat s-a început negocierea directă a vânzării bazei cu omul de afaceri, dar totul s-a oprit la schimbarea guvernului; acum, Andronescu și Costoiu sunt din nou la putere, reiau afacerea de unde au lăsat-o.

Să ne amintim declarați sinceră a premierului Ponta, consemnată mai sus: unele imobile au fost trecute de la RAPPS la „instituții serioase” pentru a nu fi vândute. Logica ne spune că baza „Cutezătorii” a fost luată de la neseriosul minister al educației și dată la RAPPS pentru privatizare. Alte comentarii sunt de prisos.

Complicitatea Parlamentului: vom avea sesiune de urgență?

Conform art. 115, alin. (5) din Constituție, ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Ordonanțale citate mai sus au fost depuse la Senat, prima cameră, pe data de 24 decembrie, conform înregistrărilor disponibile pe site-ul camerei superioare. Termenul de 5 zile a trecut deci pe 29 decembrie. Sigur, a fost Crăciunul, dar Constituția spune 5 zile și atât, nu neapărat lucrătoare, iar Guvernul ar fi trebuit să se gândească la sărbători înainte să emită ordonanța. Suntem deja pe 6 ianuarie și, de opt zile, Senatul încalcă nonșalant Constituția. Din păcate, nu există nicio sancțiune pentru încălcarea legii fundamentale, alta decât votul cetățenilor.

În loc de concluzie: ce este de făcut?

Mi-ar place să nu fie genul acela de articol în care doar ne plângem încă o dată de proastă guvernare, de lipsă de transparență și de lipsă de integritate. Însă soluții imediate nu există. Reaua-voință în administrare este foarte greu de combătut.

Putem și trebuie să milităm în continuare pentru a ridica noi bariere în calea deciziilor arbitrare. Este vorba în primul rând de abuzul de ordonanțe de urgență, dar o schimbare în acest domeniu înseamnă modificarea Constituției. Ar fi nevoie și de îmbunătățirea legislației privind transparența decizională, astfel încât să nu mai fie posibil pentru guvern să jongleze cu actele adoptate: să fie obligat să publice din timp actele de pe agenda ședinței de guvern, iar acestea să nu poate fi adoptate în absența unei astfel de publicări; de asemenea, toate instituțiile să aibă termene clare între adoptarea și publicarea unor decizii, astfel încât să nu ne mai trezim cu hotărâri adoptate prin aprilie sau octombrie și publicate în decembrie, când s-au mai definitivat niște „aranjamente”.

Toate acestea cer însă voință politică, și știm deja că aici stăm prost. E o luptă pe termen lung și până vom ajunge la un rezultat, cel mai bun sfat rămâne: mergeți și votați și aveți grijă cu cine votați.

Articol aparut pe Blogul Fundatiei Soros

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Impartasesc in totalitate punctul de vedere al autorului. Societatea civila democratica ar trebui sa isi concentreze eforturile pentru eliminarea Ordonantelor de Urgenta ale Guvernului din Constitutie, pentru ca ele sunt un atac direct la democratie si la principiul separatiei puterilor in stat!

  2. Foarte bun articolul. Aș adăuga (cu un articol ulterior) că există o evoluție de dată relativ recentă: folosirea OUG-urilor cu țintă precisă, pentru încălcarea punctuală a legii fundamentale, folosirea lor sistematică și programatică pentru a legifera fără interferența Curții Constituționale. Mi-e greu să găsesc un epitet care să descrie cât de grav este acest lucru.

  3. Cred ca ar mai trebui adaugata la lista de mai sus HG privind obligatia sterilizarii cainilor (cu unele exceptii ) . In opinia mea, o idiotenie imposibil de pus in practica. Mai mult, cam ciudata o astfel de masura care apare intr-o HG – mi se pare ca doar o lege ar putea, eventual, impune o astfel de obligatie. (ramane de vazut cat de constitutionala)

    Ponta trebuia sa-i explice ciobanului Ghita ca vrea sa-i castreze cainii de la stana…..

    Cainii de stana sau cei folositi la paza proprietatii, adica majoritatea cainilor din mediul rural, NU sunt considerati caini utilitari.

    E vorba de HG 1059 /2013 din 11 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial 829/ 23 decembrie 2013, Hotarare pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ovidiu Voicu
Ovidiu Voicu
Absolvent al cursurilor universitare de știința calculatoarelor și științe politice. A urmat cursurile școlii naționale de statistică organizată de FSR și s-a specializat în statistică socială, devenind coordonatorul programelor de cercetare ale Fundației pentru o societate deschisa, dintre care cele mai vizibile au fost seriile Barometrul Opiniei Publice și Studii Electorale Românești. Din 2012 este directorul Departamentului de Politici Publice al Fundației pentru o societate deschisa. Autor al mai multor articole și capitole în studii pe teme precum educație, implicare civică, migrație. Domenii preferate de lucru: democrație și alegeri; educație și resurse umane

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro