Hai să lămurim o situație. Scriu aceste rânduri imediat ce am intrat pe ușă după ce m-am întâlnit cu mai mulți economiști din cele mai importante bănci din România. Discuția noastră s-a concentrat pe reforma pensiilor în general dar, evdient, nu am avut cum să nu discutăm și chestiuni care țin de economia țării și de subiectul la zi al reducerii CAS, mai ales că acesta din urmă este direct legat de pensii. Deci redau aici impresiile unor oameni care știu ce vorbesc, asta fac toată ziua, analize economice și prospecții bugetare.
Să o luăm cu începutul. Da, contribuțiile angajatorilor sunt enorme, aberante, cei corecți fiind penalizați pentru corectitudinea lor, ei trebuie să suporte povara fiscală pentru a acoperi golurile evazioniștilor pentru că statul are o capacitate de colectare scăzută (sau evazioniștii au intrare la politicieni??), estimată vag undeva între 40% și 60 %.
Să reduci brusc, așa dintr-o dată, CAS-ul cu 5 puncte înseamnă că impactul asupra bugetului va fi pe undeva la 5 miliarde!!! Abil, Premierul Ponta a anunțat că impactul bugetar va fi de doar 850 de milioane pe trimestru de parcă anul bugetar are un singur trimestru, nu patru. Pe estimarile Guvernului deficitul anual va fi de 3,4 miliarde!!! Și asta cu tot ceea ce vine de la celebra taxă pe stâlp. Dacă am scoate din calcul veniturile ce vor proveni de pe taxa pe stâlp ne ducem spre 5 miliarede.
Ultima oară s-a intervenit asupra CAS-ului în 2009, când s-a mărit cu două procente. Logic, rațional nu este chiar bine din partea Guvernului să vină brusc cu o astfel de măsură căci este din cale-afară de hazardată.
Este important pentru mediul de afaceri să primească și astfel de semnale, cum că guvernul se mai gândește și la el. Percepția generală este că guvernul, statul, oricine ar fi în fruntea lui, lucrază împortiva afacerilor, împovărându-le permanent. Deci, ideea de a scădea CAS-ul, ideea în sine este bună, mesajul pentru patroni este cel corect. Munca e impozitată prea mult, diagnosticul este bine pus. Terapia aleasă însă, terapia de șoc, presupune un risc prea mare ce s-ar putea întoarce împortiva tuturor, a angajaților și a angajatorilor.
Dacă ar ieși din logica electorală, guvernul ar putea să dea același semnal anunțând aceeași scădere dar temporizată pe o perioada de 3-5 ani, sub un mai mare control, cu mai puține riscuri.
Deci nu sunt răi domnii ăia de la FMI cu Guvernul sau cu mediul de afaceri, doar că matematica și economia sunt niște dicipline ceva mai exacte decât politica. Acesta este motivul real pentru care au amânat răspunsul care nu-l lăsa să doarmă pe premier.
Dacă ar vrea să facă cu adevărat ceva pentru mediul_de_afaceri_cel_cinstit guvernul, și oricine ar fi în fruntea lui, atunci ar gândi niște politici serioase (dincolo de pilotări și planificări care rămân pe hârtie) și ar lupta cu evazioniștii și ar crește colectare. Și așa or să fie bani și pentru reducerea CAS și pentru mult mai multe măsuri în sprijinul afacerilor cinstite care alimentează bugetul.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Statul poate disponibiliza 150.000 de „frectionari”. Inmultit cu 2.000 salariu luna (am scazut impozitele pe care statul le ia inapoi din ceea ce plateste) obtinem 300 milioane pe luna, adica vreo 3.6 miliarde pe an (sau 4 miliarde, daca socutim al 13-lea salariu, primele de diverse animale, de zambet, de plecat/venit din concediu s.a.m.d.)!
Deci se poate!
That’s the spirit. Sa vezi atunci imbolnaviri subite de pensionarita!
Cine sunt cei 150 000 de „frectionari”? Functia publica totala – si administratia centrala si cea locala – este sub aceasta cifra cu mult. Profesorii sunt undeva pe la 250 000, iar sistemul de sanatate este in deficit cronic de personal. De unde ii scoateti? Daca ne apucam sa comentam ar fi bine sa stim despre ce vorbim si nu sa facem „frectii intelectuale/economice”.
Hai sa calculam: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-15953885-cati-bugetari-existau-romania-inceputul-lunii-octombrie-cat-castigau-acestia.htm
Isarescu: „In 1990 Statul functiona cu circa 800.000 de bugetari cu tot cu cei din Comitetul Central.” vezi continuarea aici http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-14531780-aflat-numarul-bugetarilor-inceputul-lunii-martie-statul-avea-1-189-861-angajati-daca-pleaca-15-raman.htm
O comparatie cu alte tari: http://www.romanialibera.ro/economie/finante-personale/romania–printre-tarile-cu-cei-mai-multi-bugetari-185970
De ce nu-i mai putem duce in spate: http://www.zf.ro/eveniment/statul-a-ramas-cu-1-19-milioane-de-angajati-dar-numarul-scazut-de-contribuabili-nu-le-poate-sustine-salariile-9986921
Cum sta treaba prin alte tari (sau „deci, se poate”): http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-14531780-aflat-numarul-bugetarilor-inceputul-lunii-martie-statul-avea-1-189-861-angajati-daca-pleaca-15-raman.htm
Vreti pe „sectoare”? Daca doriti, va pot oferi si aceste numere, dar sunt convins ca le cunoasteti mai bine decat mine…
Cand a plecat comunistul Nastase de la guvernare erau vreo 1,1 milioane de bugetari. Acum sunt vreo 1,2 milioane. De vazut unde s-au facut angajari in 2004-2008 si de acolo trebuie taiat.
Vreti sa puneti ca administratia nu poate fi concediata fata de cum a lasat-o Nastase in 2004?
http://www.financiarul.ro/2009/08/11/evolutia-numarului-salariatilor-din-sectorul-bugetar-in-intervalul-2000-2008/
De exemplu in administratia centrala sunt 420.000 de angajati. De aici este cel mai usor de restructurat avand in vedere ca Bucurestiul este zona cu cea mai dinamica economie.
http://www.romanialibera.ro/economie/finante-banci/aproape-420-000-bugetari-in-administratia-centrala–dublu-fata-de-sistemul-sanitar-186461
Eu am crezut ca mi se aduc argumente si nu link-uri la articole de presa, cam „urechiste”. Cresterile de personal bugetar fata de 1990 sau 2001-2004 se datoreaza in principiu urmatoarelor 2 procese:
a) profesionalizarea sistemului de aparare nationala si interventii in situatii de urgenta: armata, jandarmerie, inspectoratul pentru situatii de urgenta,etc
b) introducerii institutiilor UE si a standardelor acestora in multe domenii: APIA, ANSVSA, Agentii de toate felurile, serviciile pt protectia copilului (va mai aduceti aminte de Emma Nicholson?), inclusiv standarde tehnice pt aderarea la spatiu Schengen.
Conditiile a) si b) nu s-au schimbat si nu se vor schimba, dimpotriva – probabil criza ucrainiana va pune problema cresterii unitatilor militare complet incadrate cu militari profesionisti.
De aceea eu doream solutii de reducere cu 150 000 (cifra care depaseste functia publica din Romania – cea mai hulita categorie de bugetari) de persoane a bugetarilor in acest context si in conditiile in care sistemul sanitar este aproape de colaps in ceea ce priveste criza de personal, iar serviciile sociale pentru varstnici si persoane cu dizabilitati sunt extrem de reduse. De povesti despre excesul masiv de bugetari sunt satul – nu contest existenta unui surplus in anumite domenii: agentii guvernamentale, administratii locale (mai ales excesul de UAT-uri din mediul rural, care ar trebui comasate), ceva pe zona administratiei centrale, ceva pe zona invatamintului, tot asa mai ales in mediul rural. Dar sunt si alte domenii cu deficit cronic de mii, daca nu zeci de mii de persoane: sanatate, serviciile sociale. Balanta insa nu cred ca ar depasi 10.000 – 20.000 de angajati bugetari (o apreciere la ochiometru). Departe de cifra de 150.000.
De discutat mai degraba:
1) situatia personalului la companiile de stat care sunt in pierdere si inregistreaza uriase arierate
2) cresterea populatiei ocupate ca pondere in populatia activa in Ro, care este mica in raport de situatia europeana
3) munca la negru sau gri – plata oficiala la salariul minim si diferenta pina la salariul real platit la negru
4) intrarea in insolventa numai pentru a scapa de datoriile la stat, nu numai pt companii de stat, ci si pentru foarte multe private
Oricum cu certitudine acoperirea golului bugetar creat de reducerea CAS cu 5 puncte procentuale NU poate fi facuta prin reducerea personalului bugetar – nici macar intr-o maniera partiala, dar cit de cit semnificativa.
Domnule Giosan, sincer sa fiu nu ma tenteaza sa stau acum sa caut exact domeniile in care se poate renunta la unii dintre bugetari – ar fi un efort pe care nu cred ca merita sa-l intreprind, doar pentru a continua o polemica cu domneavoastra.
In schimb, imi permit sa va intreb urmatoarele:
1. Cum explicati faptul ca Romania are cel mai mare numar de bugetari „pe cap de vita furajata” (exceptand, desigur, unele tari socialistoide din zona scandinava)?
2. Cum explicati faptul ca veniturile bugetarilor le depasesc de multe ori pe cele din sectorul privat, pentru o activitate similara (nu ma refer doar la salariu ci includ primele abundente care au ajuns sa fie considerate un „drept salarial”, indiferent de rezultatele obtinute de catre institutia respectva)?
3. Cum explicati salariile compensatorii in caz de disponibilizare (va anunt ca un asemenea concept nu exista in sectorul privat, decat, prin exceptie si contract, pentru cei din top management)?
4. Care este utilitatea reala a unor institutii de stat (exceptand cele pe care le-ati adus ca exemplu – apararea nationala, educatia si serviciile de sanatate), si de ce creste numarul de ministere de la o guvernare la alta?
5. Ce parere aveti despre evolutia personalului din administratia prezidentiala, a personalului auxiliar al guvernului (consilieri si alti plimbatori de hartii) precum si a „managerilor” de toate soiurile, posturi infiintate ca sinecuri pentru rudele si amantele finantatorilor politici?
Am sa va raspund punctual:
1) de unde si in raport cu ce avem cel mai mare numar de bugetari?
2) nu este adevarat si depinde de sector: un contabil angajat intr-o institutie publica are salariul variabil in functie de statutul institutiei respective (variatie destul de mare intre o primarie rurala, una de oras mic, de municipiu resedinta de judet, de consiliu judetean sau de minister). La fel si un contabil dintr-o companie care lucreaza in lohn textile are alt salariu decit intr-o banca. Nu prea mai exista prime in sectorul public, cu exceptia faimosului 2% si a statutului special al celor din MF – si acolo redus. Ce prime incaseaza un profesor sau un medic? Aveti idee care este salariul unui functionar public cu studii superioare angajat la directia de buget-finante a unei primarii de municipiu resedinta de judet, fara functie de conducere? Sub nivelul salariului mediu pe economie.
3) Salariile compensatorii nu sunt pt bugetari – ci pentru angajatii din companii de stat sau private. Nu confundati bugetarii cu salariatii din companiile de stat. Salariile compensatorii se platesc si la companiile private – ex Nokia cind a plecat de la Jucu. Si alte companii private au platit salarii compensatorii.
4) Nr. de ministere nu creste de la o guvernare la alta, ci a crescut in guv Ponta, dupa ce scazuse in guv. Boc. Insa nu si numarul de salariati: aceiasi salariati au fost distribuiti la mai multe ministere – chiar si Ponta a fost foarte grijuliu sa pastreze acelasi numar de posturi. Este adevarat unele ministere sufera de o anumita „obezitate” – de ex. MF – dar departe de cifrele pe care le presupuneti. In plus – asa cum v-am mai spus – cea mai mare parte a agentiilor au fost create ca curmare a implementarii aquis comunitar si corespund structurii institutionale a tuturor statelor UE (nu numai a celor nordice). Unele merg relative bine – de exemplu ANSVSA a fost capabila sa demonstreze ca Romania nu era vinovata de scandalul carnii de cal si ca trasabilitatea carnii de consum nu este o poveste. Altele mai prost – ANRE de ex. in centru unui scandal actualmente, insa acest lucru nu este un argument valid ca ar trebui desfiintate.
5)cit credeti ca este personalul administratiei prezidentiale? 197 de persoane, inclusiv cabinetele fostilor sefi de stat. Vi se pare mult – inclusiv personalul de intretinere a Palatului Cotroceni? Daca-i dam pe toti afara, inclusiv TB ce economie facem? Cabinetele demnitarilor sunt pentru ministri secretari de stat – au fost reduse de guv. Boc – sunt in medie sub 10 personae. Deci in total 800 – 900 de persoane. Ca nu sunt folositi cum trebuie, sau sunt ocupate de persoane neavenite de acord, dar stiti cam cum arata cabinetele ministrilor in orice tara din vest? Mai au cabinete parlamentarii – in total vreo 2500 de persoane. De asemenea mai au cabinete limitate presedintii de CJ si primarii de orase, care isi permit. In total probabil vreo 300-400 de persoane de inmultit cu 2-3 consilieri in medie (variaza deoarece un presedinte de CJ sau de municipiu res de judet are alte posibilit bugetare). In total: 2500+1200+900+ 200 de la adm. prezidentiala sunt 4800 – hai 5000 de persoane. Nu toti sunt inutili, dar vorbeati de 150.000 de persoane care ar putea fi date afara maine.
6) Chestia cu „managerii” nu o inteleg – exista in functia publica pozitia de „manager public” care cuprinde vreo 200 de persoane cu studii superioare pregatite in 4 sau 5 serii intr-un program de tip PHARE pe baza unui model britanic. In ciuda multor probleme, acest corp de manageri publici cuprinde pe unii din cei mai buni experti din adm. publica romaneasca – cam singurii care stiu ce sunt politicile publice, planificarea strategica sau evaluarea ex-ante/ex-post. S-a mai introdus si functia de administrator de municipiu/judet – in opinia mea o copie nefericita a modelului american de city-manager – dar sunt foarte putini (citeva zeci) la nivel national. Acestia pot fi desfintati fara nici o problema – dar, ce economii facem?
Eu v-am spus ca reducerea cu 150.000 de persoane a numarului de bugetari nu este de loc realista si recunoasteti ca nu aveti nici timp nici chef sa va documentati. Atunci e bine sa reflectati mai mult cind oferiti solutii „impresioniste” – adica pe baza de impresii: toate cele 5 pct. ale dumneavoastra arata ca nu stiti despre ce e vorba, dar e la moda sa injuri bugetarii lenesi si excesiv de multi. Daca nu stiti cum functioneaza sistemul public e mai bine sa fiti mai rezervat in a oferii „solutii” miracol.
Mediul de afaceri este bucuros, de principiu, sa auda de orice fel de scaderi de taxe. Dar si mai bucuros este sa stie ca exista … un mediu propice pentru afaceri. Este, din pacate, notoriu ca in Romania fac afaceri clientii statului, multinationalele si cei care nu au incotro, in proportie covarsitoare. Cei care au de ales si nu pot profita de privilegii, nu sunt prezenti decat ocazional sau din eroare. Ori aceasta stare de fapt – mediul neprietenos cu antreprenorul de rand – nu este modificata de un anunt electoral pripit, posibil nesustenabil sau suspect de a se cere compensat cu masuri fiscale de tipul taxei pe stalp sau a reducerii in continuare a deductibilitatilor, care fac de exemplu ca acel 16% impozit pe profit sa reprezinte din ce in ce mai mult o eticheta lipsita de relevanta cu privire la produs. In plus, desi executiile bugetare au devenit o ciorba in care nu prea se mai stie ce si cum se distribuie, cum de nu spune nimeni nimic despre faptul ca s-ar reduce o sursa specifica a unei pozitii din buget care este oricum deficitara, si anume pensiile?
Daca-mi amintesc bine inceputurile noului Ministru al Finantelor, Dna Ioana Petrescu, puneau accent exact pe gradul de colectare, numai ca deja vad ca se balbaie la fiecare aparitie iar cu colectarea a lasat-o mai moale, se chiunie sa adopte acel limbaj gol al lui Ponta, ultimele ei iesiri au fost penibile….asa ca am inteles ca politicul decide iar ea se va balbai si mai si de-acum incolo…sa te prezinti in fata FMI cu un scenariu neconvingator pentru reducerea CAS cu 5% suna nu prea bine pentru tanara ministresa cu studii de doctorat si masterat la Harward…
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/bgc_decembrie2013.pdf
Conform acestui document oficial , contributile obligatorii de asigurari (toate) incasate in 2013 de catre stat au reprezentat cifra de 54,378 miliarde lei . 5 % reducere contributii inseamna cam 2,7 miliarde lei /an .(ceva mai mult dar putin) De unde vin toti cu „gaura” bugetara de 5 miliarde lei , nu reuesc sa pricep. 5 % nu este egal cu 10 % .
Matematica: CAS acum e 30.3% angajator + angajat, conditii normale de munca. Dupa reducerea cu 5% va fi 25.3%. Deci reducerea e de 16.5% din cat era inainte.
In alta ordine de idei, in documentul anexat se vede ca totalul contributiilor este de 37 684, peste 12 500 sunt subventii si venituri nefiscale.
Deci 16.5% din 37 684 sunt 6.2 miliarde lei. Probabil se iau in calcul si alte variabile, de ex plafonul minim si maxim in valoare absoluta (nu poti plati mai putin de 280 lei / luna parca dar nici mai mult decat contributia pentru 5 salarii medii, tot parca). Sau cati se vor conforma voluntar la plata din cauza ca au de plata mai putin. Nu ma pricep la economie dar matematica si logica ajuta oricand.
Cred ca au calculat bine impactul acei economisti, sigur mult mai priceputi decat mine…
Pentru ca reducerea de 5% nu e din suma incasata ca CAS, ci din cit reprezinta astazi CAS total ca procent/puncte (angajat/angajator 20,8% + 10,5% = 31,3%) exprimata in puncte procentuale: deci in procente/pondere reducerea este de 5/31,1 = 16% din incasari, ceea ce brut ar insemna peste 8 miliarde de RON. Reducerea se va duce numai la angajator (sau cel putin asa se vorbeste acum), astfel contributia acestuia va scade de la 20,8% la 15,8%. Pierderea este estimata la 4,5 – 5 miliarde de RON, luindu-se in considerare si o anumita imbunatatire a colectarii sau alte venituri fiscale compensatorii.
O mica revenire: calculul e grosier, folosind numai cifrele pentru conditii normale de munca. Pentru conditii deosebite si speciale, reducerea ca pondere procentuala este semnificativ mai mica de 16%: 13,8% si 12,1%. Reducerea incasarii ca pondere depinde si de nr. de salariati cuprinsi la conditii deosebite si speciale, dar per total este mai mica de 16%, dar mai mare de 12,1%.
Analiza de tip contabil a unei masuri de felul asta nu este decat o fotografie de moment si atat.
Economia e un organism in miscare, in ciuda agresiunilor zilnice din partea politicului. Viziunea asupra consecintelor pe termen mediu si lung e ceea ce lipseste din bagajul strict contabilicesc.
Revenirea la o cota de impozitare suportabila nu se poate face cu un singur pas de 5 procente, va fi inca prea putin pentru a genera conformare voluntara. Ar putea fi un inceput, daca ar exista o strategie etapizata destinata cresterii bazei de impozitare prin scaderea costurilor pe munca. Ma indoiesc sincer ca politicienii gandesc strategii de dezvoltare pentru mai mult de un mandat. De fapt nu cred ca acesti oameni gandesc in vreun fel strategii care vizeaza interesul public.
In acelasi timp se pot folosi instrumente de tip buffer financiar – imprumuturi destinate a acoperi pe o perioada medie scaderile de incasari. Cota de colectare actuala orium nu asigura decat partial veniturile prognozate, ceea ce inseamna si ca prognozele sunt deficitare si ca nu se incasau efectiv aceste venituri.
Insa modelul de lucru al guvernelor autohtone e deficitar ab-initio, bazat pe imprumuturi pentru cheltuieli curente.
E un model care nu duce la crestere economica, in timp ce strategia utilizarii banilor imprumutati in scopul micsorarii poverii financiare concomitent cu extinderea bazei de impozitare este nefolosita.
Rezervele fata de masura reducerii bruste cu 5% a CAS nu sunt rezultatul unei asa-zise viziuni „contabilicesti” – domeniu pe care constat ca multe lume il dispretuieste, utind ca este unul din pilonii fundamentali ai rationalitatii capitaliste (vezi Max Weber). Rezervele pornesc de la faptul ca reducerea va conduce, daca nu este compensata cu alte venituri bugetare, fie dintr-o colectare mai buna, fie din cresterea altor impozite (si sansele sa se intimple aceste lucruri sunt foarte mici), la cresterea deficitului si implicit la costuri mai mari de finantare a acestuia, prin 2 mecanisme:
a) dobinzile de platit la un deficit mai mare, normal sunt mai mari
b) un deficit mai mare genereaza o scumpire a imprumuturilor, deci o crestere suplimentara a ratei dobinzii la noile imprumuturi care rostogolesc datoria publica
In conditiile iesirii din acordul cu FMI fenomenul b) va putea lua accente dramatice pt Romania. Comparatiile cu introducerea cotei unice in 2004/2005 nu se sustin din mai multe motive:
a) perioada respectiva era extrem de dinamica (excesiv) economic si pierderile pe IV/IVG au fost compensate de incasari formidabile la TVA generate de explozia consumului pe baza creditului cu buletinul si a bulei imobiliare. Masura in sine a fost considerata atit de Comisia UE, cit si de FMI si BM „pro-ciclica” si deci o eroare, iar Ionut Popescu a propus adoptarea ei simultan cu cresterea TVA la 22% pentru a-I atenua efectul pro-ciclic. Evident din neintelegere si motive populiste Tariceanu nu a fost de acord si a fost unul din motivele plecarii lui IP din guvern – alaturi de problema garantiilor pentru Tractorul Brasov
b) si acum, in conditiile unei cresteri economice de 2.5%-3% masura reducerii poate fi considerata pro-ciclica. Ce inseamna acest lucru: pe perioadele de expansiune economica nu trebuie reduse impozitele, deorece oricum exista crestere, din doua motive: pentru a avea reserve de reducere a lor in perioadele de recesiune si pentru a nu „incinge” economia (cresteri ale PIB-ului real peste cel potential). De exemplu cresteriile economice din anii 2006-2008 au fost exagerate/”incinse”, generate si de politicile fiscal pro-ciclice si au fost una din cauzele majore (si specifice) ale adincimii crizei din 2009 in Ro.
c) in urma crizei din anii 2008-2010 si in general a crizei datoriei publice a tarilor UE, disciplina bugetara exprimata de deficite mici (intre1%-2.5%) este unul din criteriile fundamentale prin care atit pietele internationale, cit si institutiile de credit internationale judeca politica economica si bugetara a unui stat. Orice derapaj in acest domeniu are efecte dramatice, mai ales in conditiile diminuarii drastice a capitalurilor disponibile la nivel international – consecinta directa a feneomenului de de-multiplicare a creditului (deleverage)
d) orice crestere de deficit nu face decit sa diminueze sursele de creditare pentru economia reala/private, prin ceea ce se numeste effect de evictiunie: orice institutie de credit prefera sa finanteze statul (fara riscuri), decit o afacere (cu multe riscuri).
Toate acestea sunt argumente „contabilicesti” aduse pentru a privi cu maxima prudenta si scepticism reducerea brusca a CAS cu 5 puncte procentuale. Af fi fost de dorit:
a) etapizarea procesului pe mai multi ani cu reducerea a cite unui procent (1%) anual
b) poate o reducere de numai 2%-3%
c) corelarea reducerii cu succese evidente, institutionalizate si durabile in imbunatatirea colectarii
d) corelarea cu cresterea ponderii populatiei active in populatie ocupata
O ultima observatie despre mitul conformarii voluntare ca o consecinta a scaderii impozitelor. Cineva care nu plateste nimic din cei 31,3% CAS actualmente, nu va fi tentat sa plateasca voluntar 26,3%, dar nici macar 20%. Trebuie stitut ca nivelul CAS de astazi se datoreaza raportului catastrofal dintre pensionari si salariati, el nu poate fi redus oricum si oricit, si nici pensionarii facuti sa „dispara” peste noapte
Apreciez efortul analitic si rabdarea depuse in mesajele dvs.
Ati explicat cum sta statul acum, starea de fapt.
Mesajul meu contine, in subtext, dezideratul unui altfel de stat. Nevoia certa a unei modernizari efective, reale, organice a statului. Lucru absent nu de 25 ci de 70-90 de ani. Pe calapodul actual, cu restrictiile bugetare atasate statului actual, e greu de presupus ca platitorii statului, cetatenii, vor primi vreodata serviciile corecte contractate cu statul in schimbul banilor platiti.
O schimbare efectiva nu inseamna, deci, doar cateva puncte procentuale scazute din cota CAS, bani care oricum vor fi absorbiti aproape imediat tot de stat prin formidabilul aspirator de bani numit TVA.
Oamenii care dau salarii si incearca sa contracareze adevaratele expeditii de jaf dirijate de stat in buzunarele lor stiu clar ca politica fiscala e excesiva cu ei.
Nu vorbesc de cei care cer ilegal rambursari de TVA ori de abonatii la fondurile publice de achizitii si investitii.
Acestia formeaza o alta categorie, de multe ori strans legata de politic.
Ci de cei pe care statul ii decapitalizeaza lunar la plata salariilor.
Cata vreme statul arata ca acum – o fortareata cvasi-feudala cu acces preferential la resursele publice – ma voi gandi de doua ori inainte sa-i numesc in vreun fel depreciativ, stiind ce inseamna pentru ei ziua de salariu a angajatilor, putini sau multi, pe care-i platesc dupa o luna de munca in zone economice presarate cu obstacole de tot felul puse de stat.
Cred ca discutam cu instrumente din domenii diferite. Ce nu inteleg este fraza de genul „Cata vreme statul arata ca acum – o fortareata cvasi-feudala cu acces preferential la resursele publice” – sursele oricarui stat din lumea asta sunt numai surse publice, obtinute din taxe si impozite. Revolta romantica impotriva statului poate fi discutata, dar de la Hobbes incoace se accepta existenta acestui „rau necesar”. Si un ultim comentariu – vad ca discutati din perspectiva celor care platesc salarii. Doua mici observatii:
a) salariatii dumneavoastra isi merita salariile pentru munca facuta – nu dumneavoastra sau patronii in general ii platiti din buzunarul propriu. Ei au muncit si au desfasurat niste activitati de pe urma carora dumneavoastra obtineti un profit. Altfel nu i-ati tine angajati si nu ati desfasura activitatile respective.
b) niste analisti mai de stinga reproseaza capitalismului romanesc ca alocarea PIB-ului intre salarii si capital (deci profit/rente) este profund dezechilibrata in favoarea capitalului. Nu fac parte din ei, dar impozitele si redistribuirea au si ele rolul lor de a pastra stabilitatea sistemului in care fiecare este totusi liber sa-si urmeze calea.
Dar cand au scazut impozitele la 16% (unele de la 30%) ?
Aveti dreptate, masurile de relaxare fiscala ar trebui in principiu sa scoata la lumina o parte din economia subterana. Totusi ar trebui sa privim cu reticenta aceasta solutie.. cand a venit alianta DA la guvernare era o cu totul alta stare de spirit in randul populatiei si antreprenorilor – dupa „epoca de aur” a lui nastase, toti speram ca va fi mai bine – si beneficiam de un context macroeconomic favorabil (fondurile UE preaderare, fondul de pensii nu era pe deficit etc.). Acum ne uitam la un tablou macro sumbru – colectarea scade, taxele se inmultesc, falimentele se tin lant. Nici macar in 2005 nu s-a putut face o reforma fiscala completa – Ionut Popescu a reusit doar sa impuna 16% si a fost trimis la plimbare imediat. S-a intamplat din nou in aprilie 2012 cand MRU a schimbat conducerea ANAF si inceput sa creasca peste noapte gradul de colectare => PDLul lui Blaga l-a dat jos imediat.
… de asemenea spre deosebire de 2004-2008, acum exista clauza UE-ului care se refera la deficit excesiv (cred ca este vorba de 3%). Va fi mai dificil sa se ajunga la cei 7%-8% deficit, din timpul d. Tariceanu. Singura scapare, daca nu au grija cum impart banii va fi cresterea cursului leu-EURO, care va fi sanctionata electoral.
S-ar putea ca ideea de a taia din taxe si apoi vedem cum reducem cheltuielile sa functioneze. Chiar si solutia de a impozita mai putin munca si a transfera taxele in alta parte (taxele pe proprietate de ex.) este bine venita.
Sigur ca da, sa taxam proprietatea, adica sa lovim tot in clasa de mijloc (atata cat a mai ramas).
Ce conteaza ca proprietatea a fost deja taxata la cumparare, iar cumpararea s-a facut din venituri deja taxate: ai proprietate? – pai atunci plateste, ca statul iti ofera gratuit… chiar, ce-ti ofera gratuit, si de ce nu ai dreptul sa achizitionezi aceleasi servicii de pe piata libera?
Traiasca socialismul si jos burghezia, care suge sangele clasei muncitoare :)
Oare cum ati ajuns la concluzia ca taxand proprietatile vom lovi in clasa de mijloc? Poate ca ar trebui sa va mai ganditi inainte sa scrieti…
In cazul in care nu stiati, avem cele mai mici impozite pe proprietate din toata Europa, 0.1% fata de o medie de 0.8-1% in UE si SUA. Nivelul acesta de impozitare este unul din motivele pt care zac in paragina milioane de hectare de pamant, sunt distruse cladiri de patrimoniu, speculatorii imobiliari tin cu dintii de preturi etc.
Daca ar creste impozitele pe prima proprietate la 1% (de 10 ori), „clasa de mijloc” reprezentata de cateva sute de mii de romani care traiesc in mare parte in chirie sau platesc rate la banca nu va fi lovita, ci din contra, va beneficia. Daca s-ar aplica o politica de impozitare a locuintelor ca in Olanda (la ei platesti mult mai mult daca detii imobile nelocuite sau daca nu platesti anual impozit pe venit), ar scadea peste noapte chiriile si preturile apartamentelor.
Taxele pe proprietate sunt cele mai dificil de fraudat. Casa este acolo. Nu poti sa spui ca nu este.
Daca impozitul pe venit ar fi 0 (oricum stratul nu stange prea mult din taxarea muncii), si s-ar transfera taxarea spre taxarea proprietatii s-ar strange mai multi bani. Cred ca daca s-ar umbla micsorarea evaziunii pe TVA, s-ar putea renunta la toate celelalte taxe si accize.
dati-mi voie sa va prezint pct meu de vedere.:
in marea britanie varsta MEDIE de pensionare este la 64 de ani, la noi 59,5
60% din britanici SPERA sa aiba o pensie egala cu macar 37% din ultimul salariu, la noi nu stiu exact (mama, fosta profesoara, ia undeva pe la 70%)
la fiecare pensionar exista 3.2 persoane active in campul muncii, la noi raportul e subunitar
marea britanie este o economie liberala, avansata tehnologic,, cu un nivel de birocratie incredibi de mic,- noi mai avem mult de lucru la aceste capitole
fondul de pensii al marii britanii este aproape in colaps. al nostru, la fel
in marea britanie se taie ajutoare sociale, nr. de bugetari, cheltuieli neesentiale, la noi subiectul acesta este tabu
CONCLUZIA:
5% sau 1% sau X% este prea putin si nu rezolva problema reala, care este , de fapt, numarul de ani lucrat raportat la numarul de ani in care beneficiezi de pensie. (conform statisticilor, in 2010 speranta medie de viata a romanului care ajungea la varsta pensionarii era de 16 ani, intre timp a mai crescut un pic)
as mai adauga ca in marea britanie raportul angajati bugetari-privati este de 1-5, iar in RO este de 1-4 (cu 25% mai mare la noi)
SOLUTII????
le stim toti, n-avem nimic nou de inventat, dilema este cum convingi o societate conservatoare, chiar ostila la progres , ca-i mai bine sa fi bogat si sanatos decat sarac si bolnav
surse:
http://www.thisismoney.co.uk/money/pensions/article-2295302/Workers-say-expect-retirement-income-equal-37-salary–half-arent-saving.html
http://www.telegraph.co.uk/finance/jobs/9087110/Average-retirement-age-rises-to-65.html