Acum câteva săptămâni un psihopat intra înarmat până în dinți într-o sală de cinema și trăgea în plin în spectatori, omorând 12 oameni și rănind vreo 60. Presa a titrat, ”masacru” – după episod, desigur. Mă întreb, în ipoteza că cineva ar fi asistat la toate pregătirile făcute de asasin, în ce moment ar fi trebuit să se gândească în același termen? De (potențial) masacru? Când oare ar fi fost de dorit să-i spună pe nume și apoi, în consecință, să încerce să-l împiedice? Când autorul și-a cumpărat arsenalul? Când l-a luat cu el? Când a intrat înarmat în cinema? Când a ridicat armele și le-a îndreptat spre public? Când? Sau, ca să pun o întrebare și mai retorică, vi s-ar părea normal ca acest potențial martor să explice apoi poliției – presupunând că ar supraviețui – : ”Da, într-adevăr știam că și-a cumpărat toate armele astea. L-am văzut punându-le în mașină, l-am urmărit echipându-se și intrând în cinema, am fost lângă el când s-a pregătit să tragă. Cum adică, de ce n-am făcut nimic? Ce întrebare! Păi de ce era să fac ceva cât timp nu trăsese un singur glonț? Am fost sută la sută sigur că e vorba de un masacru doar după prima rafală.”
Înțeleg că multă lume e deranjată când acțiunile puterii USL sunt descrise în termeni de ”lovitură de stat” sau ”puci”. Nu mă refer aici la propagandiști gen CTP sau Ciutacu, nici măcar la oameni angajați partizan. Mă refer la oameni de bună credință, inclusiv unii care sunt categoric împotriva la ce face guvernarea Antonescu-Ponta. Chiar și dintre ei sunt unii cărora termenii aceștia li se par exagerați. Li se pare complet deplasat să se vorbească de lovitură de stat sau puci, de obicei cu argumentul că doar n-a ieșit niciun picior de soldat sau tanc pe vreo stradă.
Aș face o paranteză, de dragul corectitudinii istorice. Ideea, ipoteza că o lovitură de stat se dă exclusiv prin intermediul forței militare este greșită, și are contraexemple cât se poate de clare. Nu, un puci n-are nevoie neapărat de violență de tip militar, și cea instituțională poate fi îndeajuns. O lovitură de stat poate reuși și fără să scoată tancuri pe stradă. Oricum, închizând paranteza, de dragul argumentului pot accepta ipoteza asta. Problema e alta. Degeaba îmi spun acești oameni să nu vorbesc în termeni de lovitură de stat cât timp nu văd pe geam soldații: în clipa în care îi vom vedea, nici eu, nici nimeni nu va mai putea vorbi liber despre asta. La fel ca în exemplul meu: da, omul n-a avut justificarea de dictionar în a folosi termenul ”masacru” decât după primul foc tras în mulțime. Adică, atunci când era și prea târziu să mai facă ceva.
”Err on the side of caution”, dacă greșesc, greșesc de dragul prudenței. Prefer să fiu deplasat vorbind de puci și lovitură de stat, și să mi se arunce asta în față, uneori la modul batjocoritor. Prefer categoric să mă fac vinovat de exagerare, decât, plin de reținere, rigoare și imbecilitate academică să vorbesc eventual despre ”derapaje”. Sau, și mai stupid, și mai orbește, despre ”dispute politice”. Prefer fără nicun fel de reținere ca, ani la rând de-acum încolo, cineva să se găsească să-mi arunce, cu oricât de mult sarcasm, ”Îți amintești ce disperat erai, băăăă? Ce povești trăgeai cu puciuri și mai știu eu ce?! Ce prostovan…”. Prefer fără nicio reținere perspectiva asta, decât să vină clipa aia neagră în care să mi se spună, în șoaptă, ”Să știi că aveai mare dreptate…”
Citiți referatul procurorilor în cazul fostului ministru Dobre. Faceți un moment măcar abstracție de toate interpretările și para-interpretările și comentariile care încearcă să vă determine să faceți orice altceva decât să-l citiți așa cum e. Există acolo un pasaj în care cei doi miniștri vorbesc despre ”ce vor premierul și cu…” de la ei : vor să facă cvorumul la referendum, spune unul și confirmă celălalt, vor să scoată de pe listele permanente 1.600.000 de oameni. Nu, nu vor să facă ”ce a cerut Curtea”, minciuna repetată cu o îngrijorătoare lipsă de jenă și de premier și de președintele Senatului. Nu vor să ”curețe listele”, cealaltă minciună servită permanent. Vor să curețe 1.600.000 de oameni de pe ele, cât e nevoie, până se va face cvorumul. Vor să facă un masacru acolo, unul scriptural desigur, dar cu siguranță la fel de ilegal. Dacă ați înțeles asta, vă întreb, cam care e diferența, distanța între a scoate oameni de pe listele electorale pentru că n-au venit destui la vot, și a le lua cu totul dreptul celor care nu vor să voteze cu cine trebuie? Și cam care e distanța între a le lua dreptul la vot, și a le lua și alte drepturi, la stat de drept, liberă exprimare, acces la justiție, proprietate sau viață? Exagerez? Da, fără îndoială! Dar oare e exagerat să exagerez? Voi să-mi spuneți. Ar fi fost exagerat ca ipoteticul martor din primul paragraf să se gândească la masacru înainte să se fi tras un singur foc de armă? Ar fi fost exagerat să facă ceva? Voi să-mi spuneți.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Exceptional!
Foarte buna argumentatia! Ma scot din sarite „analistii” cu idea asta, ca fara tancuri nu avem lovitura de stat; doar atat mai lipsesc, tancurile! De altfel vati gandit de ce vor pozitia de presedinte? Presedinte => CSAT => armata. Poate de aia atata indarjire ca vor sa scoata, sau sa pot sa scoata tancurile…
Nu exagerați. În Romania, unde comuniștii nu au fost condamnați, unde mulți cred că „înainte era mai bine” :( , unde la atâta timp după mineriade, Iliescu încă se mai află în libertate … Pericolul e că la noi se spun și se fac lucruri atât de ENORME, încât oamenii efectiv nu cred că e posibil ca ele să fie adevărate. Dar ele au avut loc, au loc și vor avea loc în continuare, dacă nu ne trezim. Există oameni de bun simț, care nu-și imaginează cum gândeste „nomenclatura”, nu realizează că unii oameni care le vorbesc frumos la TV sunt înăuntru niște barbari fără lege. Acești oameni îți spun „ei, nu e chiar așa de rău” … apoi mai sunt alți oameni, nu cu așa mult bun simț, care invidiază specimenele gen Ponta sau Antonescu – ar vrea și ei să-i „facă” pe ceilalți „din vorbe” … și mai sunt ceilalți, pentru care cuvintele sunt doar țesătura, ceea ce e dedesubt, principii, fapte contează …
E un punct critic, bugetarii luptă azi cu particularii, câți sunt mai mulți, și oare care cu cine „ține” ? Asta fiind o simplificare exagerată, desigur, cu toate excepțiile ei.
Hai sa ne imaginam declaratia martorului ipotetic in felul urmator:
„Da, într-adevăr știam că și-a cumpărat toate armele astea. L-am văzut punându-le în mașină, l-am urmărit echipându-se și intrând în cinema, am fost lângă el când s-a pregătit să tragă. Cum adică, de ce l-am impuscat? Ce întrebare! Păi de unde sa stiu ca erau falsuri iar aceasta era doar o campanie publicitara de promovare a filmului?”
Sint lucruri grave care se pot intimpla, trebuie sa fim vigilenti si sa fim pe faza, insa trebuie sa avem rabdarea sa actionam corect, nu irational, altfel nimic nu ne absolva de gresala facuta.
Pt. cazul concret politic din RO mi se pare ca trebuie sa dam semnalele care trebuie, nu doar sa stam pe fundul nostru, insa in afara acelor semnale trebuie legea sa-si faca datoria. Hai sa punem presiune publica pe parlamantari ca imunitatea lui VPD sa fie ridicata, altfel parlamentarii vor ignora cererea, cum deja exista semnale ca se va intimpla. In acest moment tare mi-ar place sa vad o manifestatie a oamenilor simpli, nu condusi de un partid oarecare, ce sa ceara un singur lucru: vrem respectarea legilor in Romania. Atit. Nu salarii, nu drepturi, nu altceva. Crezi ca acea presiune publica s-ar putea intimpla?
Altfel, singurele ajutoare vin doar de la UE si de la institutiile statului, atit cit vor mai fi independente. Reaua vointa pt. mine e evidenta, mai trebuie dovedita si intr-o curte judecatoreasca, daca v-a fi cazul (ca exista bune sanse sa nu ajunga nimeni inculpat).
Sunt de acord cu afirmatia „vrem respectarea legilor in Romania” si sunt convins ca foarte multi cetateni ai acestei tari sunt de acord cu aceasta afirmatie. Problema, un mic detaliu (cum ar spune maestrul Rene Decartes), vine din semnificatia pe care o acordam acestei propozitii. Veti avea surpriza neplacuta sa vedeti ce interpretari diferite, uneori opuse, pot fi date aceleiasi propozitii, de catre oameni diferiti. In absenta unui sistem de valori bine precizat, fraze ca aceasta isi pierd sau isi anuleaza orice semnificatie, ca sa nu mai spun ca pot fi utilizate pentru a justifica atrocitati greu de imaginat.
Cu riscul de a deveni agasant prin insistenta la precizarea termenilor, intrebarea retorica „ce inseamna respectarea legilor?” se impune. Sunt foarte constient incotro se indreapta formularea unei astfel de intrebari si, pentru a indica doar o mica parte a complexitatii ei, fac apel din nou la maestrul Rene Decartes care a indraznit se intrebe „cum pot fi sigur ca ceea ce consider adevarat in mod evident este chiar adevarat” (Discurs asupra metodei).
Revenind la tema articolului comentat, cred ca una dintre interpretarile acestuia este urmatoarea: avem nevoie sa ne raportam la acelasi sistem de valori pentru a putea discuta coerent despre intamplarile politice din Romania din ultimele luni, altfel riscam sa cadem in capcana despicatului firului in patru in timp ce un grup de indivizi se pregatesc linistiti si in vazul tuturor de un „masacru”. Cu tristete observ ca unul dintre principalele criterii care separa oamenii in doua tabere distince, in aceste zile tulburi, este sistemul de valori: am senzatia monstruoasa (in sensul dat de Caragiale) ca Romania se compune din doua romanii distincte si ireconciliabile, despartite de existenta a (cel putin) doua mari sisteme de valori, iar cel acceptat de mine este minoritar.
Si mai trist: este posibil ca, dupa executia masacrului, sa asisti la afirmatii de genul ca „nici n-a existat un masacru fiindca toate legile au fost respectate”.
Am spus de nenumarate ori ca orice tragedie vine din doua cauze cumulate:
1. Un lung sir de greseli in cascada care cresc in gravitate;
2. Aparitia semnalelor ca gravitatea greselilor a depasit cu mult limitele controlabile si acceptabile au fost ignorate.
Ma tem ca ceea ce face azi USL ne va duce la un dezastru daca nu ne trezim numaidecat.
Aş putea să vă întreb ce înţelegeţi prin trezire?
Doc, pasajul ăla din interceptările ălora doi, Dobre şi Rus, cel cu „să părăsim acest grup infracţional organizat” e cea mai elocventă chestie că aşa ceva nu există. E ca în bancul ăla cu ardeleanul care a văzut prima dată girafa. E un teatru radiofonic de doi bani, în care doi actori strânşi cu uşa cu nişte – sunt convins – preareale dosare (io aş fi preferat să le văd scoase înainte de a fi investiţi ăia doi, dar mă rog…), , stau în faţa unui microfon şi citesc de pe nişte hârtii cu ochi albaştri care li s-au pus în braţe. În lumea reală, fizică, aia populată cu români reali, nu cu idei dă stînga sau dă dreapta, nimeni, dar absolut nimeni nu vorbeşte aşa, cu excepţia practicanlilor limbii de lemn poliţieneşti – purtătorii de cuvânt ai Poliţiei. (E limbajul de lemn miliţienesco -pseudo-juridic împănat cu expresii pompoase şi nu mai defalc io aici teoriile alea sociologice care identifică o corelaţie directă între nivelul de elaborare al jargoanelor specifice unor anumite profesii / ştiinţe şi sentimentul clar al imposturii celor care practică acea profesie) Probabil că pe acolo o fi dat cu mătura la un moment dat şi unul din membrii echipei de „scenarişti”, vreun fost miliţian trecut în liga superioară care nu s-a putut abţine să nu-şi pună „tuşa” proprie. Atât cât l-a dus pe el capul. Că a ieşit ceva cu tentă mov, vorba bancului, asta e, ăştia e oamenii cu ei defilăm.
Despre exagerările tale? Te apropii periculos exact de genul de politruci jegoşi pe care îi înfierezi cu sfântă mânie capitalistă.
>În lumea reală, fizică, aia populată cu români reali, nu cu idei dă stînga sau dă dreapta, nimeni, dar absolut nimeni nu vorbeşte aşa, cu excepţia practicanlilor limbii de lemn poliţieneşti – purtătorii de cuvânt ai Poliţiei. (E limbajul de lemn miliţienesco -pseudo-juridic împănat cu expresii pompoase şi nu mai defalc io aici teoriile alea sociologice care identifică o corelaţie directă între nivelul de elaborare al jargoanelor specifice unor anumite profesii / ştiinţe şi sentimentul clar al imposturii celor care practică acea profesie)
Hi, hi … corect. :D
Cred că orice formulare – gen „mafie”, „gaşcă de javre”, „nişte futuţi nenorociţi” ş.a.m.d. – era mai plauzibilă decît aiureala de exprimare folosită.
Cât despre termenul de „lovitură de stat” … dacă îl comparăm cu definiţia de aici – http://ro.wikipedia.org/wiki/Lovitur%C4%83_de_stat – cam singurul lucru care se încadrează e cel referitor la „surpriză” – sau mai corect cu viteza stupidă cu care s-au realizat paşii premergători.
>Exista multe voci care sustin ca ar fi lovitura de stat, iar argumentulcel mai des prin care e combatuta teoria este cel al lipsei soldatilor pe strazi.
Cand se afirma Ca Basescu ar avea porniri dictatoriale, argumentul cel mai utilizat e ca ziaristii critici sunt inca liberi. Daca nu crezi in acest argument, n-ar trebui sa crezi nici in primul.
Cel mai bine spus – e în mare cea mai bună replică/abordare critică a aiurelii de articol de faţă. :)
Nu cred ca ramane ceva de adaugat. Ati spus exact ce trebuia spus. Nu-i veti convinge, probabil, pe adeptii lui „pe de-o parte, dar, pe de alta parte”, dar nici nu cred ca v-ati propus acest lucru. Va adresati in acest articol celor care chiar gandesc, chiar sunt onesti, nu celor pe care cineva i-a numit, in mod cat se poate de corect, intelectualii-canalii.
Multi dintre acestia stiu exact ce se intampla. Stiu, dar nu le pasa. Unii sunt, direct ori indirect, participanti la demonizari. Ce poti spune cand un intelectual candva onorabil gireaza desfiintarea TVR Cultural?
Unii vor zice mai incolo ca „nu erau informati”, ca nu doreau sa defileze in compania „intelectualilor lui Basescu”, aprioric si definitiv suspecti, „neo-conservatori, „neo-liberali”” si „neo-interbelici”, ca ei au vrut sa-si pastreze „calitatea de martor”, ca nu voiau sa intre in luptele politice, ca sunt ontologic echidistanti etc
Ca unul indelung calomniat in fel si chip, inca din 1990, ba chiar dinainte, va multumesc.
„Cum adică, de ce n-am făcut nimic? Ce întrebare! Păi de ce era să fac ceva cât timp nu trăsese un singur glonț? Am fost sută la sută sigur că e vorba de un masacru doar după prima rafală.”
Exact acelasi argument a fost folosit de USL cand au redus masurile de siguranta in timpul votului pentru referendum. De ce vorbiti voi de frauda cat timp inca votul nici nu a inceput? E un argument ipocrit. Oamenii astia mimeaza buna credinta. Au stiut ca se pregatesc sa fure, asa cum stiu ca vor lua puterea folosind in continuare forta, daca nu se poate altfel, dar vorbesc nonsalant de „dispute politice” intr-un cadru „perfect democratic”.
Crin Antonescu declara imediat dupa referendum respectul pentru decizia ce urma a fi luata de Curtea Constitutionala, indiferent care ar fi decizia, dar spunand un minut mai tarziu ca pentru el victoria este evidenta si restul e „birocratie” ?! Cred ca a stabilit si un record cu ocazia asta – discurs dublu in interval de un minut.
Ma intreb cum se face ca avem atat de putini oameni cu o constiinta in randul parlamentarilor. Sunt sigur ca majoritatea sunt doar „oameni la ordin”, slugoi datoari partidului si mai ales conducerii. Da chiar toti? Vazand lipsa de reactie la declaratia de bun simt a lui Chiliman, dupa ce aia au semnat in numele partidelor si cu stirea lui Antonescu un document absolut iresponsabil, mi-am adus aminte de momentul ala in care Constantin Parvulescu l-a criticat pe Ceausescu in timpul congresului PCR, pentru ca in minutul urmator o sala intreaga de sute de oameni sa scandeze „Ceausescu reales”! Asta fac si parlamentarii USL acum, scandeaza in picioare „Ceausescu reales”.
Cum este posibila, dupa atatia ani de democratie si libertate de exprimare, atata slugarnicie fata de Ponta si Antonescu, doi oameni atat de compromisi?
As putea sugera un raspuns la intrebarea Dvs. Pare un adevar trivial de vizibil, dar totusi, sa il spunem. La noi, politicienii nu intra in politica decat pentru a face bani. Ei nu au deja bani incat sa aiba acea detasare care sa le permita sa se gandeasca la niste politici, directii de dezvoltare pe termen mediu si lung.
Mai in detaliu, am putea sa ne gandim cum se poate face la noi politica. Orice partid are nevoie de bani (are filiale, are actiuni, campanii etc.) ce costa foarte multi bani. Pentru a obtine acei bani, partidele isi atrag tot felul de finantari. Cei care le finanteaza, doresc sa isi scoata profit. Si astfel avem cea mai importanta sursa a coruptiei din Romania: clientela politica. Cei care finanteaza politica, fie se implica ei insisi (isi sustin propriile campanii), fie isi pun oameni de-ai lor, siguri, care ii vor asculta orbeste. Prin urmare, toti cei care fac politica, fie cei care au afacerile (banii) si care isi numesc oameni, fie cei care sunt finantati din umbra au un singur scop: sa scoata bani din politica pe termen scurt. Pai, de pilda, salariul Presedintelui Ro e de 1000, sau 1500 de euro. La o asemenea suma, daca nu ar fi alte avantaje ce rezulta de aici, credeti ca s-ar mai razboi atat de mult?
Orice partid, oricat de bine intentionat si de nou ar fi (sa zicem o initaitiva noua in 2012), nu are sanse sa scape de acest joc al finantarii, atat timp cat partidul nu va fi independent din puncty de vedere financiar. Poate o lege de finantare transparenta a partidelor, prin sponzorizari (care scutesc de la plata unor impozite), prin donatii ale membrilor etc. ar duce in acea directie.
Cristi, atata vreme cat oamenii intra in politica pentru a face bani ( cum bine zici), niciodata nu vor avea idei politice de dezvoltare pe termen mediu si lung si nici detasarea necesara pentru ca „cu cat ai mai multi bani pe atat de mult ai mai vrea”. De aceea avem astazi parlamentul pe care-l avem si traseismul perpetuu ( chiar si dupa atatia ani de „facut bani”.
Jos palaria, maestre!
Mie mi se pare exagerat ca, in fata obiectiilor sutelor de mii de Toma nedemocratul, sa va simtiti nevoit sa justificati legitimitatea utilizarii expresiilor „tari” prin consecintele actelor pe care le desemneaza. Adica ar fi vorba de puci parlamentar doar daca totul se va termina printr-o mare drama nationala, printr-un masacru de vieti omenesti ori macar de drepturi cetatenesti. Daca singura urmare va fi doar ca scapam de tiran, si ne ducem apoi toti multumiti la „casile” noastre cu sentimentul sfint al linsajului indeplinit, n-a fost nimic, o simpla zbircitura pe obrazul de hipopotam al USL. Avem de-a face cu o lovitura de stat pentru ca sint intrunite elementele unei lovituri de stat. Punct. In cel mai bun caz, putem explicita aceste elemente si identifica prezenta lor in inlaturarea lui Traian Basescu de la putere. Nu e insa deloc nevoie sa mergem in aval, spre consecintele ipotetice. Putem incepe sa discutam despre acestea daca vrem sa evidentiem cit de periculoasa este aceasta lovitura care aparent nu ne priveste (e treaba lui Basescu).
Aseara la tv d-na Macovei spunea ca „ne aflam in pragul unui razboi civil”!
Se pare ca, „exagerarea” cu lovitura de stat neavand succesul scontat, s-a trecut la exagerarea v2.0
Astept cu interes un articol in care s-o justificati si pe aceasta…
V-am raspuns la acelasi tip de comentariu pe care l-ati facut la alt articol de pe contributors. O tineti langa cu declaratia Monicai Macovei.
garett,
MD nu ia in discutie pareri separate, chiar si ale unor politicieni influenti precum Macovei.
Exista multe voci care sustin ca ar fi lovitura de stat, iar argumentulcel mai des prin care e combatuta teoria este cel al lipsei soldatilor pe strazi.
Cand se afirma Ca Basescu ar avea porniri dictatoriale, argumentul cel mai utilizat e ca ziaristii critici sunt inca liberi. Daca nu crezi in acest argument, n-ar trebui sa crezi nici in primul. MD pune in discutie o convorbire interceptata intre Dobre si Rus, care i-ar incrimina pe liderii USL. Convorbirea indica fara echivoc un complot. Singura obiectie ar putea-o reprezenta posibilitatea ca aceasta convorbire sa fi fost un aranjament. dar daca nu e, atunci e lovitura de stat.
„Sa exagerezi de dragul prudentei” iata o adevarata tema de dezbatere!
Termenul exagere contine in sine ceva extrem, supraponderal, de nedorit. Desigur, indiciile oferite, cum ar fi cumpararea armei si a munitiei, mai ales in cantitati ce nu ar justifica un capriciu vanatoresc sau vreo intrecere sportiva, nu sunt de neglijat. In acest sens nu mai e exagerare sa-l iei in vizor pe cel ce o face. Hotarat nu! In acest stadiu nu mai e paranoic sa opresti orice posibila actiune cu efect ireversibil. Minorului i se interzice cumpararea de bauturi alcoolice desi ar putea fi trimis de parinti sa o faca. Prudenta nu e excesiva! Chiar daca nu doreste consumul, primul pas e deja facut. Trebuie insa pedepsit parintele care se imbata in fata odraslei? In fond inca nu incalca nici o lege. Este exagerat sa-l amendezi, pentru ca da un exemplu nefast progeniturii. Care, obisnuita de tanar cu acest stadiu, il poate crede mai tarziu natural si poate chiar necesar. Unde incepe de fapt prudenta si unde se termina exagerarea? Au fost actiunile trecute si indemnurile implicite la neglijarea legii din toate guvernarile de dupa 89 un leitmotiv pentru actuala guvernare in a depasi orice inchipuire in „bransa”?
Tot astfel incercarea USL de a schimba regulile jocului, exact cand arbitrul sta cu fluierul sa anunte finalul partidei, pregatindu-si intre timp „argumentele” pentru masa verde, nu poate fi trecut cu vederea. Regula de off-side introdusa pentru a combate pleasca in fotbal, a determinat jocul la off-side. Departe de a face jocul mai plicticos, l-a dinamizat. In acelasi sens, folosirea efectului secundar al cvorumului in cadrul aprobarii referendare, face parte din joc. Ignorarea acestei reguli sau incercarea ulterioara de a modifica lungimea terenului pentru a pretinde ca mingea care s-a oprit la catibva centimetri de linie, in fapt a depasit-o nu este drept a fi considerata.
Excelent articol!!
O lectura captivanta, referatul procurorilor indicat de dumneavoastra. Desigur, ar fi normal sa ascultam si cealalta parte, nu doar versiunea Parchetului. Dar aici, nu-i asa, nu sintem in fata instantei, unde procurorii au o versiune, iar avocatii inculpatului au o alta versiune….
Mi se pare pripit alcatuit referatul. Si, ca sa va citez, usor exagerat. Ceea ce unor institutii nu li se permite.
Un sigur exemplu aici: ca dovada irefutabila ca s-a savirsit o infractiune (incercindu-se introducerea unui dubiu in privinta cifrei electorilor, cea de +18 milioane), referatul procurorilor nu face decit sa aminteasca, pe doua pagini, un discurs circumstantial al ministrului Ioan Rus, care sustinuse intr-o conversatie publica cifra de +18 milioane de electori.
Iata formularea din referat: ”Contrar poziției clar exprimate de către ministrul Administrației și Internelor, după transmiterea răspunsului inițial către Curtea Constituțională, ministrul delegat pentru Administrație, numitul VICTOR -PAUL DOBRE a primit multiple solicitări să nuanțeze răspunsul și astfel a decis să dispună întocmirea unei adrese de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, prin care să fie practic anulat
răspunsul inițial care era deplin concordant cu poziția conducătorului ministerului”.
Imi pare ca nu se poate face o culpa unui functionar daca un act administrativ emis de acesta contrazice ”pozitia clar exprimata” a superiorului. Bine, daca am fi fost intr-un trib, Parchetul ar fi avut negresit dreptate: nimeni nu-i asa perfect ca sefu’ ….
Prin acest referat parchetul cere parlamentului acordul pentru a incepe cercetarea lui Dobre. Nu e nevoie de probe irefutabile ci doar de indicii temeinice. Nu crezi ca rezulta indicii din inregistrari?
Nu este exagerare, este clarviziune. Din pacate, numeroasele semnale de alarma s-au dovedit inutile. Oamenii nu reactioneaza suficient pentru crearea unei mase critice. Probabil respund la stimuli mult mai puternici. Ma intreb de ce oare ..
Exagerarea de dragul prudentei, pe care ne-o propune autorul articolului, este una dintre cele mai cinice si agresive filosofii politice, care poate justifica absolut orice faradelege, de la orice incalcari ale drepturilor individuale, comune statelor politienesti, pana la cele mai grave crime organizate impotriva natiunilor, sub forma razboaielor preventive, proprii statelor militariste si agresoare. Din perspectiva institutionalizarii acestui periculos sofism politic, orice lege si orice constitutie s-ar dovedi inutile si neputincioase, pentru ca orice cetatean ar putea fi arestat, torturat sau condamnat pentru delicte imaginare, dar motivate de interese politice cat se poate de reale, iar in ceea ce s-ar numi casus belli lucrurile nu ar fi cu nimic diferite, poate doar ca pretextele politice ar ascunde interese economice, la fel de reale. Este filosofia teroarei, care nu cunoaste limite si care nu cruta pe nimeni, nici chiar pe inspiratorii acesteia, si este suficient sa ne amintim de cazul lui Robespierre, adept si apologet al politicii de teroare impotriva adversarilor politici, careia in cele din urma i-a cazut prada chiar si el insusi, sfarsind ghilotinat. Cine uita istoria risca sa o repete, iar cine nu vede iacobinismul politicii lui Basescu, care-si motiveaza exagerarile politice printr-un fals patriot act, pe care-l foloseste, ca pe un ambalaj, pentru a impacheta interese extrem de restranse si de intens colorate in portocaliu, nu are nicio sansa in a-si schimba in bine propria soarta si nici pe cea a comunitatii pe care o numim tara. Exagerarea nu s-a dovedit niciodata un bun sfatuitor, motiv pentru care nu a facut niciodata casa buna cu intelepciunea.
PS: Avertismentul ministrului de Externe german, Guido Westerwelle, potrivit caruia „Tonul dezbaterii este foarte periculos. Trebuie sa fim atenti sa nu omoram Europa prin declaratii”, este la fel de valabil si in cazul Romaniei. Escaladarea unor declaratii ca „lovitura de stat” sau „puci parlamentar” nu face bine sanatatii politicii si democratiei.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-13010942-der-spiegel-zece-dintre-cei-mai-periculosi-politicieni-europei.htm
Eu cred ca cinic si agresiv este puciul USL ( suspendarea NEconstitutionala a unui presedinte ales, invocandu-se nu incalcari grave ale constitutiei, caci nu exista asa ceva, ci lipsa de popularitate rezultata, in cea mai mare masura, in urma unor masuri guvernamentale de austeritate luate in timp de criza si aprobate in parlament, nerecunoasterea rezultatului unui referendum, fie el rezultat si parte a puciului, obstinatia de a schimba regulile jocului post factum, presiunile/amenintarile repetate la adresa justitiei, acordul semnat cu Dogaru, afirmatia ca mai presus de parlament e „doar Dumnezeu”, nu Legea, nu Constitutia tarii etc. etc. etc.)
„Exagerarea de dragul prudentei, pe care ne-o propune autorul articolului, este una dintre cele mai cinice si agresive filosofii politice, care poate justifica absolut orice faradelege, de la orice incalcari ale drepturilor individuale, comune statelor politienesti, pana la cele mai grave crime organizate impotriva natiunilor, sub forma razboaielor preventive, proprii statelor militariste si agresoare.”
Aceasta fraza ar fi perfect valabila intr-un context de ape „netulburate” in care cel care promoveaza acest mesaj s-ar afla la putere. In situatia actuala a Romaniei lucrurile sunt radical diferite si reprezinta o reactie de autoaparare absolut fireasca impotriva unui asalt violent si sistematic impotriva statului de drept, asalt purtat cu toate mijloacele clasice din panoplia defunctului partidul bolsevic si a reprezentarii sale externe la acea vreme, Kominternul.
Aceste mijloace au ca baza fundamentala MINCIUNA sprijinita de violenta. Ceea ce a pierdut intotdeauna pe cei cu un discurs totalitar este absenta adeziunii lor la un sistem de valori etice – oricare ar fi acelea. Bolsevicii adevarati nu au crezut niciodata cu adevarat in ceva. A fost si este expresia cea mai pura a nihilismului totalitar. Cucerirea puterii de dragul puterii realizata prin orice mijloace.
Insa desi poti sa obtii puterea politica prin mijloace violente n-o vei putea niciodata mentine daca nu crezi cu adevarat in ceva anume, indiferent ce. Nu intamplator asta este si testul final al realitatii pentru un sofist ca dumneavoastra: se poate juca oricat cu vorbele, ajungand chiar sa creada cu tarie in relativismul sustinerilor sale insa niciodata nu isi va depasi propria surpriza in fata trenului ce continua sa inainteze spre el desi sofistul a argumentat cu toata convingerea ca linia ferata nu se mai afla deja intre picioarele sale ci 3 metri mai incolo.
Ma bucura de altfel ca aveti educatia si inteligenta pentru a intelege toate cele de mai sus caci altfel nu ati fi scris asa cum ati scris. Si mai mult ma bucura insa faptul ca in forul dumneavoastra interior stiti ca eu stiu ca ati pierdut deja. Si nu puteti face nimic pentru a schimba acest lucru.
Pentru conformitate: lovitura de stat impotriva statului de drept a inceput prin adoptarea unei ordonante de urgenta in domenii ce tin de institutii si proceduri fundamentale ale statului: restrangerea atributiilor Curtii Constitutionale de catre puterea executiva si inlaturarea pe cale administrativa a unei bariere legislative existente cu privire la un referendum anuntat 5 zile mai tarziu. Restul dupa aceasta data este deja material pentru istorici si organele de cercetare penala. Daca nu anul acesta, la anul, daca nu la anul peste zece ani, daca nu peste zece ani, peste 50 de ani. Datorita consecintelor acestor fapte ele vor ramane imprescriptibile astfel ca va exista suficient timp pentru a fi condamnate asa cum o merita. Nici comunismul nu a scapat desi partea care a supravietuit din sistem tocmai comite in prezent „noi acte de intrerupere a prescriptiei”. Lucru pana la urma pozitiv pe termen lung caci ofera ocazia de a duce la bun sfarsit un proces ce inca nu a fost finalizat.
Remarcabil raspuns. Subscriu la logica argumentatiei. Ultimul paragraf este antologic.”Edmond Dantes” stie exact ce pozitie apara, aici este miezul chestiunii. Nu este nici naiv, nici ignorant. Felicitari!
Va multumesc mult pentru aceasta acolada simbolica. Drama personala a acestor cavaleri ai minciunii consta in faptul ca pentru a deforma eficient realitatea sunt condamnati in prealabil a o intelege. Aceasta intelegere ii transforma in tradatori ai propriei constiinte iar demersul de a evita acesta lucru salvandu-se din nou in minciuna ii conduce in final, invariabil, catre pierderea contactului cu realitatea. Moment in care pierd definitiv in lupta lor pentu deformarea realitatii. De aici rezulta drama lor: ambele cai disponibile dupa ce si-au pus cuvantul in slujba minciunii conduc spre infrangere. Fie in plan personal, fie in plan exterior, mai devreme sau mai tarziu ii asteapta acelasi rezultat: esecul.
Cu stima,
Adalbert Klein
Eu cred ca „masacrul” a inceput de cativa ani de zile. „Armata” se afla, in mare parte, in spatele ecranelor, „victimele”, in fata acestuia. „Munitia” este dezinformarea, delatiunea, injuria groasa, manipularea ordinara, minciuna repetata cu obstinatie…Din pacate, nici societatea civila (cata si care a fost ea), nici organismele care aveau datoria sa vegheze ca asa ceva sa nu se intample (CNA, de ex.), n-au „exagerat” la timp…
Foarte, foarte bun articolul si cu argumente brici.
Doar ca nu pentru CTP si Ciutacu. Ori pentru prozatori ca Teodorescu de pe Voxpublica.
Un Teodorescu care, mai an, vedea oameni murind de foame in timpul dictaturii lui Basescu.
Acum nu ar strica sa stim ce intelege fiecare prin lovitura de stat, puci, razboi civil si altele de felul asta. Ca sa stim contra a ce luptam.
@ andrei,
daca nu intelegi ce inseamna „lovitura de stat, puci, razboi civil” nu pune in seama nestiintei altora. Ca eu unul nu o sa merg alaturi de tine sa „luptam”.
Oricum, pretentia asta pare hilara, caci imposibila este: „Acum nu ar strica sa stim ce intelege fiecare prin”; pornim sa facem un recensamint cu ajutorul lui nea Vasile de la bloc?
Foarte bun, foarte bun.
Perfect! :)
ctp e propagandist? al cui?
Pericolul adevarat nu reiese din actiunea de suspendare a d-nului Basescu, ba nici macar din obstructionarea CCR de a da o solutie cu privire la referendum! Eu cred ca ce este mai periculos rezida din conceptia celor alesi (parlamentari si alti guvernanti) de a considera ca odata alesi sunt imuni in fata justitiei! Ei spera ca functia obtinuta ii face superiori actului de justitie, superiori infaptuirii dreptatii prin justitie! Gandirea de genul: „nu ne lasa justitia sa conducem tara” cred ca ii caracterizeaza pe stimatii nostrii alesi! Pai, pentru omul de rand este mai importanta sa se faca dreptate prin justitie caci fara ea nu s-ar alege nimic de el! Parlamentarii trebuie sa inteleaga faptul ca nu sunt pusi acolo sa conduca in orice conditii tara, asta numai pentru ca au fost votati, ci ca sunt pusi acolo sa dea un exemplu de respectare a legii si Constitutiei!
Dupa cum am zis, din aceasta mentalitate reiese adevaratul pericol ce ne paste si nu neaparat din suspendarea lui Basescu ori chiar demiterea lui. Mentalitatea paralamentarilor de a bloca in Paralament actiunile Parchetului de a incepe urmarirea penala impotriva lui Dobre mi se pare adevaratul pericol pentru societatea noastra! Nu cred ca romanii trimit oameni in Parlament ca sa scape infractori! Aici e pericolul!!!!