vineri, martie 29, 2024

Când va avea România o Strategie Militară?

Statul român nu a mai fost capabil să închege o Strategie Militară din anul 2000!, deși existența unui asemenea document public este impusă de reglementările legale.

Până în prezent, instituțiile și autoritățile responsabile fie au invocat diferite pretexte, fie au ignorat, pur și simplu, Legea 473/2004 referitoare la planificarea apărării. Adică au încălcat-o! Publicarea, în Monitorul Oficial nr. 310 din 22 aprilie 2016, a Cartei Albe a Apărării (eveniment, din păcate, total neglijat de către presă) obligă însă Ministerul Apărării să definitiveze Strategia Militară în următoarele trei luni. De remarcat că termenul curge de la data aprobării Cartei în Parlament, adică de la 11 aprilie 2016. Având în vedere experiența anterioară, dar și modalitatea absurdă și învederat ilegală (!) în care a fost aprobată Carta Albă de către Legislativ este, însă, greu de crezut că se va reintra în normalitate în domeniul planificării apărării naționale. Și, în orice caz, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple până la 8-9 iulie, când va avea loc Summitul Alianței Nord-Atlantice de la Varșovia. În mod ironic, toate acestea se întâmplă într-o țară unde există o Academie de Științe ale Securității Naționale și o puzderie de doctori cu epoleți care invocă statul de drept și interesul național de dimineața până seara.

Dar ce înseamnă planificarea apărării? Succint, aceasta este o parte integrantă a politicii de apărare a României și constă în identificarea, dezvoltarea și pregătirea capabilităților militare și nonmilitare pentru asigurarea nu doar a apărării și securității naționale, ci și a angajamentelor asumate în cadrul NATO și UE.  Pe lângă  stabilirea priorităților în domeniu pe termen mediu și asigurarea mijloacelor și resurselor financiare pentru implementarea lor, planificarea apărării mai îndeplinește două funcții extrem de importante: prin intermediul său se exercită controlul civil și democratic asupra forțelor armate și, totodată, se asigură transparența decizională și informarea cetățenilor. Aceștia din urmă, plătitori de taxe și impozite, au tot dreptul să știe cum sunt folosiți banii lor pentru a le fi garantată siguranța. Trei sunt documentele fundamentale pentru planificarea apărării: a) Strategia Națională de Apărare a Țării pe care președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, este obligat să o prezinte Parlamentului spre adoptare; b) Carta Albă a Apărarii, care este elaborată de către MApN, însușită de Guvern și avizată de CSAT, apoi supusă spre aprobare Parlamentului, în termen de cel mult 6 luni de la acordarea încrederii Guvernului; c) în sfârșit, Strategia Militară, care este întocmită tot de către MApN în cel mult 3 luni de la aprobarea Cartei Albe.

Ei bine, în cele două mandate ale președintelui Băsescu, prin urmare în zece ani, nu a existat niciun ciclu complet al planificării, mai mult a căpătat forță juridică doar o singură Strategie de Apărare, adoptată de Parlament în 2008. Nu voi intra aici în detalii privitoare la incredibilele încălcări ale legii planificării, pe care le-am expus într-o carte[1]. De altfel, deficiențele din domeniu erau recunoscute de însuși președintele Iohannis, la bilanțul activității MApN pentru anul 2014 (10 martie 2015): „Rezolvarea restanțelor în materie acumulate în ultimii ani și respectarea termenelor reprezintă o datorie politică și o dovadă de responsabilitate și seriozitate. Acestea sunt esențiale pentru asigurarea credibilității strategice[2] (subl.n.)”. Din păcate, domnia sa nu a cerut găsirea și pedepsirea vinovaților pentru acest abuz uriaș. Să nu ne mirăm așadar că, până în prezent, nu a fost deschis niciun dosar penal care să cerceteze faptele amintite.

Pentru a se delimita de predecesorul său, șeful statului s-a  conformat rigorilor legale și constituționale, trimițând la timp Parlamentului Strategia de Apărare, care a fost adoptată de plen la 23 iunie 2015. Evenimentul i-a oferit prilejul de a se împăuna pe site-ul prezidențial, deși nu a făcut altceva decât să respecte legea: „Pentru prima dată în istoria post-decembristă, România are o Strategie Națională de Apărare a Țării care a fost elaborată, prezentată și aprobată de Parlament în termenul legal de șase luni de la preluarea mandatului de către Președinte”[3]. Ulterior, la 10 decembrie 2015,    CSAT a propus un bizar Ghid al Strategiei Naționale de Apărare a Țării destinat, de-a valma, instituțiilor statului, experților, dar „mai ales celor mai puțin avizați”[4].

Tot CSAT a mai susținut, la 3 martie 2015, proiectul unei noi legi a planificării naționale, care a devenit Legea nr. 203/2015 privind planificarea apărării, în urma adoptării sale de către Parlament. Noul act normativ nu aduce însă clarificările și îmbunătățirile necesare procesului planificării, păstrând neschimbate practic toate prevederile importante ale actului anterior. De ce a mai fost atunci necesară abrogarea Legii 473/2004, iar nu simpla sa modificare? În opinia mea, s-a încercat astfel, în mod hilar, doar ștergerea amintirii rușinoase a grosolanei sale încălcări.

Ulterior, Guvernul Ponta a trecut la definitivarea Cartei Albe a Apărării. La 9 septembrie, documentul a fost adoptat de către Executiv, primind și girul CSAT la 17 septembrie 2015. Astfel, se părea că, pentru prima dată, procesul planificării va intra pe făgașul său normal, măcar noua lege fiind respectată.  Urmând traseul instituțional, Carta a ajuns la Parlament. Numai că cele două Camere au trenat dezbaterea și adoptarea documentului, în ciuda necesității legale ca acest proces să se deruleze cu celeritate. Victor Ponta a demisionat, la 4 noiembrie 2015, în urma tragediei din clubul Colectiv, fără a-și vedea Carta avizată și publicată în Monitorul Oficial. La 17 noiembrie, Cabinetul Cioloș a depus jurământul de învestitură la Palatul Cotroceni. Potrivit legii, noul Executiv avea sarcina ca, în termen de 6 luni de la această dată, să ofere Parlamentului propria sa Cartă Albă, fundamentată pe Strategia de Apărare, dar și pe noul program de guvernare. În paranteză fie spus, acesta din urmă este o  batjocură, având la capitolul „Statul și siguranța națională” doar câteva rânduri, scrise parcă de un student restanțier[5].

Și iată că, tocmai la 11 aprilie 2016, Parlamentul a găsit de cuviință să aprobe Carta Albă a Apărării, versiunea Ponta. Acțiunea Camerelor este însă ilegală în mod vădit, pentru simplul motiv că acesta nu mai era premier, ceea ce făcea caduc documentul său. În 2013, într-o situație similară, Carta Albă elaborată de Guvernul Emil Boc nu a trecut nici măcar de Comisii, pentru considerentul amintit. Din stenograma ședinței reiese că niciun parlamentar din cei 312 prezenți nu a observat acest „amănunt”, astfel încât au fost înregistrate 304 voturi pentru, 6 abțineri, un vot împotrivă[6]. Pe aleși nu i-a nedumerit nici preambulul documentului semnat de Ponta, nici fotografia zâmbitoare a acestuia. E drept că acestea nu apar în Monitorul Oficial!

Confuzia din acest domeniu a ieșit la iveală și în cadrul ultimului bilanț al MApN (3 martie 2016), când între discursul președintelui Iohannis și cel al prim-ministrului Cioloș a putut fi observată o notă discordantă. Astfel, primul a afirmat: „Gestionarea responsabilă și eficientă a resurselor, atât pentru echipare, cât și pentru pregătire, va fi esențială pe parcursul acestui an. Finalizarea celor două documente majore ale Ministerului, respectiv Carta Albă a Apărării și Strategia Militară vă vor ajuta în asigurarea coerenței strategice”[7]. În schimb, Cioloș a invocat „Carta Albă a Apărării – care, în prezent, se află în atenția Parlamentului”[8]. Cu alte cuvinte, șeful statului vorbea despre nevoia ca Executivul să adopte, conform legii, propria Cartă, în vreme ce premierul Cioloș părea că agreează și își asumă Carta Albă a lui Ponta.

Prin urmare, situația actuală este următoarea: România are o Strategie de Apărare și o Cartă Albă a Apărării, ceea ce obligă Ministerul Apărării să redacteze urgent Strategia Militară. În paralel, guvernul Cioloș este obligat să ofere propria Cartă Albă a Apărării (Legea nr. 203/ 2015, la art. 6, prevede cât se poate de clar: „Carta Albă a Apărării se supune spre aprobare Parlamentului, în termen de cel mult 6 luni de la acordarea încrederii Guvernului”), care ar genera o nouă Strategie Militară. În aceste condiții, nu aș vrea să fiu în pielea niciunui membru al Departamentului pentru politica de apărare și planificare din MApN. Cum să încropești în trei luni o Strategie Militară, plecând de la Strategia lui Iohannis, Carta lui Ponta și Programul de guvernare al lui Cioloș? Vor aștepta ca acesta din urmă să genereze propria sa Cartă, cu riscul de a încălca din nou termenul legal? Și cum vor realiza acest lucru fără a fi făcut întâi Analiza Strategică a Apărării, demers obligatoriu în acest sens și recunoscut chiar de către Cioloș[9]?

Greu de spus. Cert este că la MApN există un draft final al Strategiei Militare a României încă din 2015, textul său fiind citat în diverse lucrări de specialitate[10].

Mai poate armata să asigure principala sa misiune constituțională, respectiv apărarea teritoriului național? Și cum anume o va face? Despre starea sa deplorabilă dă seama faptul că, la 5 februarie 2013, CSAT a adoptat Planul multianual de restabilire a capacității de luptă a Armatei României. A trecut armata printr-un război nimicitor care i-a diminuat drastic capacitatea de luptă, astfel încât aceasta trebuie „restabilită”? Să nu ne amăgim, între timp nu s-a întâmplat nimic notabil și spectaculos, poate cu excepția achiziționării avioanelor F-16 la mâna a doua. Dimpotrivă! Iată un fragment din comunicatul oficial al ședinței respective: „Pentru viabilitatea măsurilor cuprinse în plan s-a aprobat suplimentarea graduală a bugetului Ministerului Apărării Naționale (MApN) cu 0,3% din PIB anual, până la atingerea, în 2016, a nivelului de 2% din PIB”[11]. Or, la 12 ianuarie 2015, președintele Iohannis a anunțat solemn că a obținut consensul partidelor pentru un acord politic conform căruia bugetul alocat apărării să atingă nivelul de 2% din PIB în 2017[12]. Fără comentarii! Conform Cartei Albe a Apărării, elaborată în același an de către guvernul Ponta, aproximativ 60 la sută din echipamente sunt nefuncționale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, militarii sunt slab pregătiți, nivelul de instruire a personalului fiind afectat de lipsa banilor[13]. În paranteză fie spus, ediția 2015 a aceleiași Carte este doar o variantă edulcorată, plină de banalități emise pe un ton triumfalist.

Aceasta este, desigur, principala întrebare la care ar trebui să răspundă Strategia Militară a României, dar nu este singura. În Republica Moldova, de pildă, există peste 500.000 de cetățeni români. A imaginat cineva cum pot fi aceștia protejați într-un scenariu în care viața le-ar fi pusă în pericol sau drepturile fundamentale le-ar fi încălcate? Este armata capabilă să asigure un sprijin militar eficient în ipoteza în care un alt stat membru NATO ar fi atacat? Etc.

Deocamdată, până la definitivarea Strategiei Militare, singurul text lămuritor este cel din 2000 care trimitea practic la doctrina ceaușistă a luptei întregului popor pentru apărarea patriei. În prezent, este neclar în ce măsură cetățenii dezamagiți mai au disponibilitatea de a se sacrifica pentru vilele politicienilor, ruinele industriei naționale sau un teritoriu vândut, în proporție de mai mult de 40 la sută străinilor. Altminteri, putem să ne culcăm pe o ureche, oricum avem scut și pentru noi vor lupta –  nu-i așa? – aliații din NATO.

note ____________


[1] http://www.cetateadescaun.ro/ro/magazin/produs/istorie/strategia-haosului-bilanE-planificArii-apArArii-romA-nia-2004-2014

[2] http://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-bilantul-activitatii-ministerului-apararii-nationale-pentru-anul-2014

[3] http://www.presidency.ro/ro/angajamente/apararea-tarii-si-securitatea-nationala

[4] http://csat.presidency.ro/?pag=46&id=14424

[5] http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/Programul-de-guvernare-al-Guvernului_Romaniei-Prim-ministru-Dacian-Ciolos(Monitorul_Oficial).pdf

[6] http://www.cdep.ro/pls/steno/steno2015.stenograma?ids=7654&idl=1

[7] http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/alocutiunea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-prezentarea-raportului-privind-activitatea-ministerului-apararii-nationale-pe-anul-2015-si-a-principalelor-obiective-pentru-anul-2016

[8] http://gov.ro/ro/stiri/discursul-premierului-dacian-ciolos-la-prezentarea-raportului-privind-activitatea-desfa-urata-de-ministerul-apararii-nationale-in-anul-2015-i-principalele-obiective-pentru-anul-2016

[9] https://www.contributors.ro/editorial/bilan%C8%9Bul-de-la-mapn-%C8%99i-nevoia-de-transparen%C8%9Ba/

[10] http://smg.mapn.ro/gmr/Ultimul_nr/vasilescu-p.114-135.pdf

[11] http://csat.presidency.ro/?pag=46&id=14389

[12] http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-finalul-consultarilor-cu-partidele-si-formatiunile-politice-reprezentate-in-parlamentul-romaniei1435304022

[13] https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1384498223_1234_FT37324__carta-alba-a-apararii_.pdf

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. ” În prezent, este neclar în ce măsură cetățenii dezamagiți mai au disponibilitatea de a se sacrifica pentru vilele politicienilor, ruinele industriei naționale sau un teritoriu vândut, în proporție de mai mult de 40 la sută străinilor. Altminteri, putem să ne culcăm pe o ureche, oricum avem scut și pentru noi vor lupta – nu-i așa? – aliații din NATO.”

    Cine sa lupte ?

    Milioane de romani (tineri apti de munca si, desigur, apti de lupta) si-au parasit tara in urma concedierilor create de distrugerea industriei, economiei nationale si transformarea Romaniei in piata de desfacere pentru Germania si restul tarilor vestice. Cei care au ramas sunt fie in varsta, nu mai au viitor, fie dezamagiti, debusolati identitar-national, nu mai vad nici un viitor, nu mai exista nici un proiect national, nici un vis de viitor pentru ei si copii lor care sa se numeasca „Romania”. Iohannis a balbait ceva legat de un „proiect national” cand era in campanie prezidentiala dar apoi a uitat totul.
    Poate ca e si imposbil sa contruim ceva ca natiune, sa strangem bani sa capitalizam si sa investim in dezvoltare economica tarii, fara sa intram in conflict cu normele EU ce sunt menite sa apere interesele corporatiilor lor „multinationale” de concurenta.

    Cu ce sa lupte ?

    Cu tehnica sovietica din anii 1960s-1970s ce se scoate la defilare de 1 Decembrie ? Adica MIG-uri 21 din anii 1968-1974, tancuri T-55/85 modernizate de Ceausescu 1985, BTR, BMP etc, produse in anii 1970s de industria lui Ceausescu, etc.
    Insemana poate ceva in 1989 dar in 2016, dupa 26 de ani, armata romana doar s-a degradat si dezintegrat la fel ca economia, invatamantul, sistemul medical, etc. Tehnica militara care o mai avem e imbatranita, uzata fizic si moral, greu de spus cat din ea mai e functionala. E doar o sandrama gata sa faca bucati la prima furtuna.

    Si, nu in ultimul rand, poate in primul rand…Pentru ce sa lupte ?

    Ca nu cumva sa mai poate germanii si austriecii defrisa padurile Romaniei ? Nu cumva sa aiba probleme bancile austriece, olandeze, germane ? ..la fel cu petrolul, gazele, distributiile de energie (gaze, electricitate), telecomunicatiile, retailul-supermarket, pamantul agricol (40%)..etc. toate au ajuns in propietatea strainilor. Sa lupte ei daca vor, e interesul lor, dar nu aiba pretentii sa ne foloseasca tot pe noi drept carne de tun.

    • Inapoierea din zilele noastre este in cea mai mare masura responsabilitatea generatiilor de pensionari indobitociti ai zilelor noastre. Care generatie cam incepe sa-si primeasca rasplata pentru prostia si ticalosia gratuite din anii ’90 si nu numai. Ei au fost cei ce l-au votat isteric pe Iliescu & Co. in anii ’90 inatarziind iesirea Romaniei din marasm cu deceniile. Ei sunt oamenii lui Voiculescu, Ponta, Dragnea & Co. in zilele noastre. Dar iata ca Dumnezeu nu bate cu ranga :-D . Uite ca incep sa-si primeasca rasplata marsaviilor lor…

      Industria comunista era oricum sortita pieirii in cea mai mare parte, dar vajncii pensionari ai zilelor noastre sunt cei care accelerat si amplificat procesul disolutiei sterpelind in fiecare zi cateceva din fabricile muribunde si sustinand isteric echipele „mamageriale” ce ii lasau si pe ei sa mai ciupeasca cateceva. Ei sunt cei care se agitau impotriva oricarei privatizari, atunci cand cateceva mai putea fi salvat in speranta ca universul gainariei si ineficientei va merge la nesfarsit. Iata ca n-a mers…

      Cu se sa lupte armata romana?! Buna intrebare! Pai in zilele noastre 80% din bugetul apararii care e spre 5 miliarde de euro se duce pe pensii si salarii. Daca se taie la 0 pensiile speciale ale securistilor si APV-istilor pensionati inainte de termen (unii chiar inainte de 40 de ani), care au facut munci de birou, sau de agitatie „politica” si „patritotica” dintr-o data se elibereaza pentru investitii in echipament militar peste un miliard de euro pe an. ca sa nu mai punem la socoteala ca la banii astia s-ar putea reporni industria de aparare, chiar daca ar fi fortata sa inceapa cu licente straine. In cativa ani, din banii astia armata romana devine una cel putin la fe de bine echipata ca cea poloneza,ce are o medie a investitiilor in echiparea armatei de su 700 de milioane de euro/an si care e cea mai bine dotata din Estul Europei. Nu-i asa? Pentru moment Romania risipeste bugetul apararii pe milogii lacomi si obraznici ai polkovnikului Dogaru. Nu ma indoiesc ca astia vor sari in secunda unu’ cu pepturile la fruntarii sa apere patria in pericol :-D :-D :-D :-D :-D :-D

      • Scuza cu „indobitocitii de pensionari” nu mai tine pentru a demonstra impotenta tinerilor; si-apoi, nu uita ca intii sa reprosezi asta bunicilor/parintilor/unchilor/matusilor pina ajungi la generalizare ridicola.
        Ai incercat sa afli cine voteaza cu PSD? cine te-a mintit ca doar „pensionarii indobitociti”? nu ai constatat ca exista si tinere sperante indobitocite peste masura?
        Acuzele tale (s-au rupt si pene maiastre cu asemenea abordare absurda) sinrt rodul neputintei.
        Dar nu din neputinta ca altii se impotrivesc, ci neputinta inactiunii, asteptarii „sa ni se dea o tara ca afara”.
        Ce vorba timpita „cine nu are batrini, sa-si cumpere!”
        Sintem tara unde batrinii incurca! pe niste incurca-lume :P
        NB,
        mai bine incepeai cu paragrafele 2 si 3. Primul, considera-l un pas in balta; se intimpla si la case mai mari.

        (Pe timpul guvernarii Ponta protestatarii au marsaluit cu pancartele „noi v-am votat, voi ne-ati inselat!” Erau profesorii si medicii. Si nu erau pensionari. Bineinteles, nici toti profesorii ori medicii :P )

        • @victor L (20/05/2016 la 14:54)

          Ehei, d-le, din cand in cand trebuie sa ne aducem aminte de zicalele romanesti; de exemplu: „Tiganul (adica nemul prost) cand ajunge Imparat intai il omoara pe taica-su (crezand ca in acest fel isi sterge „radacinile” si trece – incepand cu originea – drept alticneva, din alta „clasa”)

  2. Părerea mea sinceră e că România n-are şi nici n-o să aibă prea curând o strategie militară din simplul motiv că n-are cine să o configureze şi de aia toţi o dau cotită. Sorry… :)

    • 1. Nu va stresati! Nu va ingrijorati! Vom avea, in timp util si „Strategia Militara a Romaniei”. Aceasta va fi elaborata de Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale, creata si condusa de marele srateg,domnul general (r) Gabriel OPREA. Aici sunt membri, onorbili oameni de stiinta, doctori in stiinte militare, geopolitica, geostrategie, securitate nationala, seuritate cosmica, etc. – domenii nu-I asa, mai mult decat strategice, pe care, daca le aud/afla generalii din comandamentul NATO si tarile membre vor sta linistiti ca, prin primirea Romaniei in NATO, tara care a venit cu sute de generali si alte grade de ofiter, doctori in astfel de stiinte (cu conotanta militara), apararea colectiva a tarilor membre nu mai este necesara; acesti doctori in stiinte (militare, s.a.) vor gasi solutii.
      Respectuos, propun M.Ap.N. sa solicite comandamentului NATO, SUA si celorlalte tari membre (nu celor foste socialiste) o statistica a militarilor (ofiteri, generali) „doctori in stiinte militare” sau in „securitate……geospatiala, bla, bla”. Dupa cunostintele mele si a altor colegi care am studiat armatele NATO, acestia nu au astfel de DOCTORI; ei au militari profesionisti si nu teoreticieni care au copiat (sa nu zic plagiat) asa-zisele teze de doctorat, unii de la altii. Cu ce au contribuit acele sute de doctori in stiinte militare la intarirea capacitatii de aparare a
      Romaniei? Sigur, a fost numai in beneficiul personal pentru ca au primit si primesc in plus 15% din salariu (si cer sa li se considere si ca baza la calculul pensiei?!?! – cu ce drept?). Pentru ce primesc o renta viagera (ca sa nu spunem salariu) asa-zisii membri ai Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale?

    • Asta se întâmplă când legea inventează obligații în care nu crede nimeni. ”România are o Strategie de Apărare și o Cartă Albă a Apărării” la fel cum Ponta are doctorat, Oprea are doctorat și Tobă are doctorat. Adică toți s-ar fi descurcat la fel de bine și fără ele.

      Tot ce poate face România dpdv militar depinde oricum de NATO și de deciziile NATO, joaca de-a redactat documente e pierdere de vreme. Inclusiv protejarea celor 500.000 de cetățeni români aflați în R.Moldova, nu se poate face în niciun fel în dezacord cu NATO.

  3. Romania a avut intotdeauna o strategie militara. Facuta de altii. Nu stiu care din cele doua afirmatii e vestea cea buna si care e cea rea. :D Ticalosii care au condus Romania din 1989 incoace au avut alte prioritati: gura lor si a lu’ neamu’ lor ce sa maninca? :D

  4. Cred ca ar trebui sa fiti olecuta mai realist.

    1. Romania se afla in acest moment pe linia frontului.
    2. Conflictele in aceasta zona vor fi asimetrice, nu conventionale.
    3. Este evident ca in acest moment avem deja o doctrina asimetrica.
    4. Este la fel de evident ca nu are cum sa fie publica(e ca si cum la o partida de sah il anunti pe adversar ce strategie de aparare vei folosi pentru variantele lui de deschidere)

    Cam asa cred ca stau lucrurile iar AN4(sau AN5, nu mai tin bine minte) se pot aplica in continuare daca li se face un update tehnic. Presupun ca ati facut serviciul militar, in caz contrar vi-l recomand calduros :)

  5. Vom avea o strategie nationala de aparare, cind vom avea ce apara si cu ce apara!Va fi necesara o strategie de aparare, odata cu un ,,proiect de reconstructie economica si industriala” a tarii – ca sa avem ce apara.Acum exista o economie si industrie straina pe teritoriul national, pe care o apara NATO.Odata cu economia nationala, adica banci, asigurari si societati de investitii nationale, etc. si o industrie romaneasca care sa creieze cele 5 milioane de locuri de munca lipsa (alaturi de cea straina), vom avea resursele materiale si financiare, care sa sustina un buget capabil de ,,reinarmarea” Romaniei!Asa ca la ce bun strategii teoretice?

  6. Critica se presupune a fi constructivă, de acord. V-am citit publicațiile și am o nelămurire, ce semnifică faptul că ați dedicat studiul dvs. ”Dezastrul planificării apărării în România în perioada 2004-2012. “Romanul” Legii nr. 473/2004 (I)” Cristianei Anghel și lui Adrian Sobaru?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Purcarus
Alexandru Purcarushttp://contributors
Alexandru Purcăruș este doctor în istorie, publicist. În 2006 a primit Premiul Clubului Român de Presă pentru cea mai bună știre de agenție, fiind nominalizat și în 2008; tot în 2008 a obținut Premiul pentru cel mai bun comentariu de agenție, premiu oferit de RADOR în cadrul Zilei Agențiilor de Presă din România. A publicat: În vâltoarea Războiului Rece. Revoluția Maghiară din 1956, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2009; „Tovarășul de luptă Caragiale”. Aniversarea lui Nenea Iancu din 1952, Pitești, Nomina, 2013; Prin ochii inamicului. Mihail Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii, 1985-1991, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2014; Strategia haosului. Bilanțul planificării apărării în România (2004-2014), Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2014, România și Republica Moldova – între politica europeană de vecinătate și perspectiva extinderii Uniunii Europene, București, Institutul European din România, 2006 (coautor), Revoluția română din decembrie 1989 și percepția ei în mentalul colectiv, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2014 (coautor).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro