Home » Administratie »Analize »Armata »Justitie/Ordine publica »Societate/Life » Citesti:

Cazul Oprea – o patologie

Claudia Postelnicescu septembrie 29, 2016 Administratie, Analize, Armata, Justitie/Ordine publica, Societate/Life
9 comentarii 2,264 Vizualizari

Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea, un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic, în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.

Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături. De îndată ce aceşti oameni au accesat pârghii de putere în aparatul administrativ al statului şi şi-au amanetat contracte din bani publici, dobândind ilicit şi pe căi oculte averi fabuloase şi nemeritate, şi-au dorit mai mult: să fie intelectuali. Întrebarea lor auto-suficientă, izvorâtă din grandomania declanşată de succesul financiar facil şi de statut public, a fost pesemne următoarea: de ce noi nu putem fi (şi) intelectuali?! Adică numai Pleşu, Liiceanu şi Patapievici?! Numai ăştia au voie? Dar nouă ce ne lipseşte? Ah! Un doctorat! Zis şi făcut. Aşa se înfiinţă Academia Ştiinţelor Oculte ale Securităţii, în care numai oameni unul şi unul puteau păşi şi absolvi fabuloasele cursuri, cu teze de doctorat plagiate şi titluri de doctori date seara la o ieşire de praznic la restaurantul Pescăruşul sau alt local îndrăgit de noua nomenclatură.

Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi. Este un simptom foarte bizar că jurnaliştii nu şi-au făcut treaba lor de câini de pază ai democraţiei atâţia ani, adică să latre public şi tare până trezeau tot s(t)atul, iar cetăţeanul obişnuit, neimplicat politic sau civic află detalii cutremurătoare despre şirul de generali de carton, HexiPharma, Colectiv şi altele, abia în urma unor devastatoare tragedii sau anchetelor DNA.

Avem o patologie, cum o eradicăm? Ce vaccin sau operaţie chirurgicală putem administra unui corp putred, în descompunere?! Aşteptăm să moară sau îi dăm morfină, să scăpăm mai repede? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem acum, fără întârziere şi fără amorţire, să cerem mai mult şi mai mult de la noi şi de la cei care au obligaţia de a face ceva în numele nostru.

Este un semn bun că Administraţia Prezidenţială a confirmat că Gabriel Oprea şi-a obţinut până şi titlul de general în mod ilegal[1]. Nimic de mirare. El şi oamenii lui ar fi obţinut orice ar fi putut fi obţinut uşor, gratis sau cu minim de efort: prin corupţie, presiune sau abuz, prin condiţionarea altora, prin exploatarea cinică a unor vulnerabilităţi. Preşedintele Klaus Iohannis, dacă are toate datele necesare, trebuie fără întârziere să anuleze decretul prin care Ion Iliescu l-a înălţat pe acest om mic, impostorul desăvârşit, un personaj care reflectă perfect patologia despre care vorbeam mai sus. Patologia unui sistem care a recompensat întotdeauna şmecheraşul cu tupeu, lacom şi prost, căci e un semn de prostie infinită să nu ştii când să te opreşti, să nu îţi cunoşti limitele şi să nu înţelegi nimic din lumea care se schimbă în jurul tău.

Dacă noi ne-am schimbat ca societate, cu adevărat, şi apar oameni şi mişcări care au curaj să anunţe, deconspire şi să acţioneze pentru binele public, atunci această patologie şi această cangrenă a societăţii noastre post-comuniste trebuie eradicată fără milă şi fără scrupule; toţi impostorii acestui sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului unor interese private, de grup mafiot, trebuie expuşi şi eliminaţi din orice funcţie publică sau administrativă, trebuie şterşi cu vopsea invizibilă astfel încât sistemul să fie complet depopulat de această tipologie umană. Ne aflăm, la nivel global, într-un moment istoric fără precedent în istoria umanităţii, cu transformări enorme de configuraţii geo-politice, de populaţii şi tehnologice. Oamenii puşi să ia decizii pentru noi în astfel de momente trebuie, cu adevărat, să fie cei mai buni dintre cei buni, cei mai capabili şi cei mai pregătiţi să o facă. Dacă nu putem schimba patologia imposturii cu un model al meritocraţiei, competenţei şi asumării interioare a nevoii de bine public atunci schimbările majore care vor veni şi peste România ne vor confirma sau infirma dacă profilul moral şi modul de operare Gabriel Oprea sunt o excepţie, un accident sau ne reprezintă ca naţie, caz în care e bine să ne uităm cu atenţie în jur, prin instituţii publice, ONG-uri, think tank-uri, presă, zone de influenţă diverse şi să observăm câţi Oprea au mai rămas, cum şi unde operează ei. Măcar atât. Dacă nu înţelegem boala de care suferim, simptomele ei şi efectele secundare şansele să o eradicăm sunt minime.




[1] http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/dezvaluiri–ministrul-motoc-trebuie-sa-ancheteze-dosarul-primei-stele-de-general–cotroceniul-confirma-ilegalitatea-avansarii-lui-gabriel-oprea-429051

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , ,



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Ma gindesc ca e o boala greu de eradicat.
    Pentru aducere aminte: se fofila chiar dupa draperiile Cotroceniului. Cu indispensabilul Mihalache.
    Si, ca sa nu fiu nedrept, s-a transmis si in Servicii.
    Academia de Ştiinţe ale Securităţii colcaie de impostori declarati dottori.
    Dupa mai bine de un secol am ajuns sa ne intrebam si noi ca revolutionarii rusi “Ce-i de facut?”
    (Ca Ion Iliescu e bine (sa fie si sanatos), iar Justitia l-a ocolit 27 de ani.)
    Si, vorba “cintecului”, cind o sa ajunga la el ia-l de unde nu-i :P

    • victor L spune:

      Si, deobicei, se da vina pe batrini (pensionari) si pe cei mai putin scoliti pentru votul dat “patologiei” care ne bintuie.
      Par egzamplu:
      “Gimnasta Catalina Ponor, in varsta de 29 de ani, se va afla pe listele de candidati ai PSD Constanta, pe o “pozitie ultraeligibila”, a declarat pentru Evenimentul Zilei liderul organizatiei judetene PSD Constanta, Felix Stroe.”
      Bravo Cata, probabil ca ai urmat exemplul lui Dottore “PSD a fost singurul partid care mi-a oferit o sansa”.

      • victor L spune:

        Pina la urma a ales o aterizare buna (un fel de “acri-s strugurii!”, si a refuzat propunera PSD, declarind ca “politica e murdara”.
        NB,
        si sportul e uneori “murdar”, cu atitia dopati :P
        .

  2. Cezar Ionescu spune:

    “şi să observăm câţi Oprea au mai rămas, cum şi unde operează ei.”

    Anticipez eu un raspuns: sunt multi, foarte multi, majoritatea. Majoritatea locuitorilor din RO au reflexe de Oprea si ajunsi in postura de a avea access la resurse vor face la fel ca Oprea. Suntem in marea noastra parte amorali. De aceea nu sanctionam [cu exceptia a catorva zeci de mii] minciuna, furtul, impostura, badarania in schimb ii votam pe cei care au aceste atitudini.
    O natiune de sclavi care au uitat cum e in libertate. De fapt daca ma gandesc mai bine nici n-am avut ce sa uitam caci libertate nu a fost decat vreo 2 generatii [187x - 193x] minus WW1.

  3. Parfene Victor spune:

    Semnale de alarmă trebuiesc trase foarte des pe aceasta temă. Suntem invadați de impostura,ipocrizie,impunitate,indolență în fiecare zi, în fiecare clipă!
    Este elocvent și aici: http://www.contributors.ro/societatelife/17973/

  4. Florin spune:

    Excelent articolul! Surprinde cu claritate pornind de la un caz particular, un tip de caracter si mentalitate destul de larg raspandite. Nu l-am cunoscut pe “eroul” articolului dar il cunosc bine pe unul dintre acoliti (poate primul dintre ei): ex-primarul Ontanu (care a avut aceiasi cariera fulminanta – general si doctor si el – pornind de la “activist PCR”) prin care am inteles filozofia de grup (mafiot) ce-i anima. Un spirit cazon obtuz instaurat in Primaria sectorului 2, permanente apeluri la disciplina adresate subordonatilor, care de fapt insemnau numai obedienta fata de sefi si respectarea ierarhiei. Oprea avea pe vremea aceia un birou personal vis-a-vis de biroul primarului, mobilat cu mobila stil, cu numele lui scris pe o placuta pe usa, asta fara a avea vreo functie in Primarie. Multumesc si ziaristelor de investigatie care au descoperit si documentat probele fraudelor.

  5. ioan spune:

    Cazul Oprea – o patologie!

    PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor

  6. Sergiu Simion spune:

    Cazul Oprea sau diagnosticul de sistem

    Doua articole aparute recent ( Claudia Postelnicescu – Cazul Oprea – o patologie ; Ion Ionita – Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară
    ) analizeaza cazul lui Gabriel Oprea dintr-o perspectiva foarte interesanta si in acelasi timp particulara deoarece pun accentul pe persoana si nu pe sistem.
    In viziunea celor doi publicisti cazul Oprea este in esenta unul punctual si definit prin faptul ca o singura persoana ajunge sa dispuna in mod discretionar de toate resursele unei structuri , retele si /sau sistem netransparent :

    „Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea( s.n.) , un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic (s.n.), în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.”
    „Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale (s.n.) prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături.”
    „Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”

    Claudia Postelnicescu – Cazul Oprea – o patologie
    ( http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-%e2%80%93-o-patologie/ )

    „Gabriel Oprea este suspectat nu doar pentru promovări sau grade didactice pe care nu le merită, omul fiind evident sfertodoct. Problema gravă pentru ţară este că a pus la punct, împreună cu alţii (s.n.), un întreg mecanism de patronaj de putere şi promovare socială cu scopul de a conduce România, de la alocări de resurse şi până la numiri de oameni în funcţii, din afara instituţiilor sale oficiale, pe firul scurt.
    „Cu alte cuvinte, a încercat să creeze un stat paralel, decredibilizând grav pe parcurs meritocraţia militară şi instituţiile de educaţie: un fel de francmasonerie a analfabeţilor cu girofar. El însuşi a fost produsul unui asemenea stat paralel în stare incipientă, pe care l-a coordonat şi consolidat din momentul când a ajuns în vârful lui (s.n.).”
    „Oprea trebuie să răspundă unor întrebări suplimentare, pe care comisia MapN nu le poate pune:
    - A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete, în timpul ameţitoarei vânturări din armată în civilie şi îndărăt? Poate pe vremea când era bodyguard al lui Miron Cosma, cum sunt zvonurile; sau, contrar legii, când era militar activ?
    - A folosit resurse şi reţele politice pentru a avansa pe repede-înainte în ierarhia militară, sărind peste etape? Şi a perfecţionat şi patronat sistemul o dată ajuns în vârful lui, facilitând şi altora cariere militare false?
    - A folosit resursele armatei, poliţiei, serviciilor secrete, sistemului de învăţământ cu epoleţi, etc, în activitatea de partid, aşa cum există dovezi anecdotice?”

    „Cu un an în urmă, semnalând acest pericol, numeam aici fenomenul “pakistanizarea României”, după exemplul unei ţări în care, cum se spune, nu statul are o armată, ci armata are un stat (s.n.). Cu care face ce vrea, politicienii civili fiind băieţi de mingi ai generalilor, liberi să se joace de-a politica de ochii lumii, într-un ţarc îngust delimitat de militari şi servicii secrete (s.n.).”
    „Pentru ca de-pakistanizarea să fie credibilă, ea nu se poate rezuma la cazul contra lui Oprea de la DNA şi comisia de grade din MapN.”
    „Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete (s.n.); nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică(s.n.).”

    Ion Ionita – Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară
    ( http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-depakistanizarea/)

    Cu tot respectul fata de evaluarile celor doi publicisti consacrati , cred totusi ca perspectiva propusa in acest caz este una inadecvata deoarece eludeaza fondul problemei . In realitate , focalizarea numai pe acest caz punctual si asumarea prezumtiei ca o persoana de o asemenea factura a creat , a condus sau a dispus de una singura de o asemenea uriasa retea, structura si sistem netransparent , ne aduce exact in situatia de a nu vedea padurea din cauza copacilor.
    Oricat de pitoresc , insolit si anormal este cazul lui Gabriel Oprea si reprezentiv pentru cei cu pete albe in CV si cariere fulminante tip MI (http://www.diasporatv.eu/miron-cozma-nu-eu-am-fost-subalternul-lui-oprea-ci-el-era-subalternul-meu/ ;
    http://m.cotidianul.ro/article.php?id=264000 ) , el este doar un efect ( persoana este indiferenta in acest caz, in locul ei putea apare oricand alta ).
    Mult mai importanta este cauza care l-a generat , respectiv reteaua / structura / sistemul care a creat si propulsat un asemenea personaj .
    Cel mai grav aspect relatat in context este acela ca ilegalitatile si coruptia la nivel inalt au fost acoperite sub umbrela legii ( „s-au dovedit mecanisme perfect legale” – Claudia Postelnicescu ) deci au fost derulate , atentie , in viscerele statului roman ceea ce inseamna ca toata aceasta retea oculta / structura/ sistem a devenit deja o adevarata metastaza in corpul statului si societatii :

    „Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete ; nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică .”
    Ion Ionita.

    In acest context se schimba cu totul datele problemei . Nu mai vorbim de un caz izolat ci de o patologie extinsa care ameninta sistemul imunitar al intregului corp social. Problema este ca o asemenea maladie nu apare intr-o singura zi , ci intr-o perioada lunga de timp ( un sfert de secol in cazul de fata ).
    Radacinile acestei situatii de tip „gülenist ” ( Ion Ionita ) respectiv maniera „de a infiltra structurile publice de putere cu loialişti ( sinonim pentru ce ?! -s.n.) selectaţi pe alte criterii decât cele scrise oficial în lege”, seamana foarte mult cu cele de tip „putinist” . Singura diferenta majora in acest al doilea caz este ca „loialistii” sunt definiti clar drept celebrii „siloviki”( ofiteri din serviciile secrete ruse aflati sub acoperire si angajati ca civili in institutiile de stat ).
    Ca atare, problema adevarata nu este nici cazul Oprea ( grav, semnificativ , dar numai ca punct de plecare ale unei anchete extrem de serioase ) , nici „pakistanizarea” armatei .
    Prin insasi definitia ei , in toate tarile civilizate armata se delimiteaza in mod net si prin traditie de societatea civila, dar in cazul de fata nu vorbim de fapt despre cresterea rolului armatei ( folosita in acest caz drept paravan ) ci despre cresterea rolului serviciilor secrete respectiv despre unele practici specifice mentalitatii conspirative si fostei Securitati.
    In realitate, reprezentatii societatii civile stiu foarte bine ca asa cum Partidul Comunist Roman s-a evaporat in neant , dar ne-a lasat mostenire cvasi-intact sistemul administrativ-birocratic pe care l-a pastorit ( chiar si dupa 25 de ani de „democratie si capitalism” preturile cresc in Romania tot in mod planificat si centralizat …) , la fel s-a intamplat si cu Securitatea care a disparut ca institutie , dar ne-a donat in mod patriotic securistii ei .
    Probabil ca multi reprezentant de azi ai societatii civile aflati „in statu nascendi” in 1990, nu mai au cunostiinta acum de faptul ca in acei ani Sandra Pralong a recunoscut in fata presei cum a permis angajarea exact in „Fundatia pentru o Societate Deschisa” ( Open Society ) a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate „pentru ca nu era sarcina sa si nu a avut cum sa le verifice” (altfel spus, Open Society a rapit in mod implicit unor constiinte oneste posibilitatea de a se manifesta atunci, oferind-o in schimb altora ) si acest lucru poate fi aflat chiar din articolele , dialogurile si comentariile de pe Contributors.ro .
    (http://www.contributors.ro/cultura/cum-credem-noi-ca-ne-vad-strainii-si-cum-ne-vad-ei-cu-adevarat-o-intalnire-online-cu-sandra-pralong-miercuri-ora-12-00/)
    Pe de alta parte , este putin probabil ca aceeasi reprezentati sa nu cunoasca ce se intampla in tot acest timp in societatea romaneasca si la lumina zilei, adica sub ochii tuturor. In primul rand teza „pakistanizarii armatei si serviciilor ” este contrazisa inca de la sursa . Nu armata este problema, si nici „pakistanizarea” ei , ci acapararea armatei si implicit a tarii de catre servicii si/sau mentalitatea lor, respectiv de o mentalitate de buncar specifica fostei Securitati, ceea ce este cu totul altceva .
    Romanii de rand stiu de multa vreme ca suntem in topul mondial la numarul de servicii secrete si la agenti secreti pe cap de locuitor (http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-am-ajuns-lideri-ai-spionajului-mondial-tara-tuturor-serviciilor-cati-agenti-secreti-are-romania-5482995
    ; http://forum.softpedia.com/topic/120890-romania-campioana-mondiala-a-serviciilor-secrete/) , dar reprezentatii oficiali ai societatii civile se pare ca descopera uimiti abia acum.
    In cazul de fata , asta inseamna de fapt ca „loialistii” ( Ion Ionita ) din institutii, primarii , ministere, etc. se calca pe bataturi unii pe altii dand simultan note informative si rapoarte la cel putin unul din cele 6-7 servicii secrete de la noi sau/si la structura paralela a lui Gabriel Oprea.

    In al doilea rand, aceasta realitate nu este decat consecinta finala a unei strategii laborioase clocite exact in timpul lung in care societatea civila a dormitat , in mod dezinteresat, desigur. Totul incepe cu „doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate” care oferă o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională :

    „…starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional”.

    Intr-o interpretare cinica , daca inainte de 1989 „securitatea nationala” era focalizata doar pe detinutii politici respectiv “dusmanii de clasa ” care unelteau impotriva oranduirii de stat respectiv pe anihilarea drepturilor si a persoanei lor , acum aceasta s-a reciclat si se ocupa acum exact de” „exercitarea neingradita” a drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor , dar prin „manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului” ” ( desi nu este clar deloc cine sau ce il impiedica sa o manifeste ).

    Ca lucrurile sa fie cat mai clare , delimitarile sectoriale sunt punctate in limbajul specific :

    „ De asemenea, există o anumită confuzie conceptuală şi de cuprindere logică între „apărarea naţională” şi „securitatea naţională”. Suntem de acord cu cei care consideră că „securitatea naţională” este conceptul cu cea mai largă sferă de cuprindere, iar cel de „apărare naţională” reprezintă doar dimensiunea sectorială a acesteia asigurată în principal de către Ministerul Apărării. ”

    Rezultatul este unul apoteotic prin care decidentii politici actuali ar trebui transformati in corpore in potentiali agenti secreti si spioni de elita gen 007 dar intr-o maniera specifica mentalitatii de cetate asediata existenta la noi prin anii `50 cand statul lupta pe viata si pe moarte cu “rechinii imperialisti care sugeau sangele poporului”:

    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    - reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    - formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    - implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    - accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
    - programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.
    Sperăm ca prin includerea în cadrul Consiliului Consultativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii şi a unor reprezentanţi ai securităţii private să se asigure atât premisele pentru crearea unui cadru legislativ adecvat cât şi un canal optim de comunicare în timp real cu intelligence-ul guvernamental. În acest fel va fi garantată o dezvoltare corectă a securităţii private din România.
    Formarea culturii de intelligence reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii în domeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informaţii.”

    Sursa : Dr. psiholog Ion Duvac, Comunitatea naţională de informaţii şi cultura de intelligence a decidenţilor politici – actualităţi şi perspective, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie asistenţă şi socială, Master Studii de Securitate, Bucureşti, 2007

    Strategia complexa amintita mai sus a initiat o ofensiva de anvergura pentru confiscarea spatiului civil la care , din nou, reprezentantii societatii civile au dormitat in front ( neintentionat probabil ) cu liderii lor cu tot , si cam de multisor. In acest caz, mutarea de mare maestru a sistemului , a fost cuplarea tacita a instruirii de securitate, informatii si intelligence cu … spatiul universitar. De aici incolo lucrurile devin cu adevarat palpitante , dar numai pentru cei interesati de subiect :

    De la „pakistanizarea” armatei si serviciilor la societatea civila in civil sau false mirari civile dupa 25 de ani
    https://sergiusimion.blogspot.ro/2015/12/de-la-pakistanizarea-armatei-si.html
    https://plus.google.com/114743965090155738432/posts/ULgbnU6BUtF

    • Sergiu Simion spune:

      Corectie. Printr-o regretabila eroare pe care mi-a semnalat-o chiar autorul unui articol citat si pentru care mi-am cerut deja scuze , in comentariu am citat gresit numele domniei sale, deci trebuie citit Sorin Ionita in loc de Ion Ionita .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)