Home » Administratie »Analize » Citesti:

Ce fonduri europene va primi România după 2020. Partea a II-a – fondurile pentru agricultură și dezvoltare rurală

Siegfried Muresan iunie 18, 2018 Administratie, Analize
5 comentarii 1,713 Vizualizari

O veste bună și una rea

Dacă în cazul politicii de coeziune, România a primit o veste bună din partea Comisiei Europene – care a propus o creștere a fondurilor pentru țara noastră cu 8% în viitorul buget multianual al Uniunii Europene 2021 – 2027, nu la fel stau lucrurile și în cazul politicii agricole comune. Aici, țara noastră a primit un duș rece. Comisia Europeană a propus o reducere a alocărilor, de la aproximativ 20 de miliarde de euro, la 18,2 miliarde de euro. Pentru multă lume este cu atât mai surprinzător cu cât, în cazul politicii agricole comune, rata de absorbție și implementarea programelor europene de către țara noastră sunt mult mai bune decât în cazul politicii de coeziune.

Ce a propus Comisia și de ce este rău pentru România?

Comisia propune reducerea cu 12% a alocărilor pentru politica agricolă comună a UE. Astfel, toate statele membre UE urmează să aibă bugete reduse pentru agricultură. În cazul României, reducerea este de 9 – 10%, de la aproximativ 20 de miliarde de euro, cât a primit pentru perioada 2014 – 2020, la 18,2 miliarde de euro. Alocările PAC se fac prin două instrumente: Fondul European de Garantare Agricolă  – prin care sunt alocați banii pentru plățile directe pe suprafață, și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin care țara noastră atrage fonduri pentru investiții în domeniu.

Bugetul pentru plățile directe va rămâne similar cu cel din prezent. Astfel, România va primi aproximativ 11,9 miliarde de euro, în special pentru că țara noastră încă are un nivel al plăților directe sub media Uniunii Europene. În cazul dezvoltării rurale, însă, vom primi cu peste 25% mai puține fonduri, adică 6 miliarde de euro, față de 8,2 miliarde de euro cât ne-a fost alocat în perioada 2014 – 2020.

Or tocmai aici intervin problemele, pentru că banii pentru dezvoltare rurală joacă un rol important în satele și comunele românești, care deseori nu au suficiente resurse pentru investiții. Aceste fonduri se utilizează atât de către mediul privat, în afaceri agricole, spre exemplu pentru achiziții de utilaje agricole, dar și de către autorități, pentru dezvoltarea infrastructurii rurale. Mai mult, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, prin care România gestionează fondurile de dezvoltare rurală, are cea mai mare rată de absorbție dintre toate programele cu finanțare europeană, de circa 33%. Ca o comparație, absorbția medie pe toate programele de finanțare din exercițiul financiar 2014 – 2020 este de doar 13%, în timp ce unele programe, precum Programul Operațional Capital Uman (POCU), au rate de absorbție aproape de 0%.

Propuneri controversate care vor genera dezbateri intense

Există o serie de alte măsuri propuse, dincolo de tăierile de alocări, care au generat deja controverse la nivelul statelor membre și în interiorul Parlamentului European. Vorbim, în primul rând, despre posibilitatea de a transfera la nivel național până la 15% între cei doi piloni ai politicii agricole comune (plăți directe și dezvoltare rurală) în funcție de necesități. Aparent acesta este un lucru bun, însă ar putea conduce la o reducere suplimentară pentru pilonul dezvoltării rurale, în special datorită tendinței statelor membre de a acorda o importanță mai mare plăților directe unde cheltuirea banilor se face mult mai ușor. Într-un scenariu pesimist, această tendință ar putea duce în viitor la dispariția totală a pilonului dezvoltării rurale și la o renaționalizare de facto a politicii agricole comune, lucru care ar avea un impact negativ asupra securității alimentare europene și a concurenței din sectorul agricol. Practic, prin creșterea bugetului către pilonul plăți directe, agricultorii nu vor mai fi încurajați să facă proiecte și să dezvolte afacerea pentru a primi bani europeni, ci vor primi finanțare doar pentru că dețin teren agricol și îl îngrijesc. Or, ce motivație va mai avea un agricultor să investească în utilaje agricole și să crească randamentul producției dacă, pe de-o parte, Uniunea nu va mai contribui cu același nivel al cofinanțării investițiilor, în schimb, va primi câteva sute de euro în plus pe an drept subvenție agricolă?

O măsură care ar putea limita un asemenea scenariu este, însă, propunerea de plafonare a plăților directe la 100.000 de euro, astfel încât marii producători nu vor mai putea încasa sume foarte mari din bugetul plăților directe, scăzând motivația de a transfera fonduri din pilonul dezvoltării rurale către plățile directe. În prezent, există mari proprietari de teren arabil care primesc sume considerabile sub formă de plăți directe fără însă a avea nevoie de acești bani pentru a putea fi rentabili pe piața agricolă. Obiectivul plafonării este clar, orientarea acestor fonduri către micii agricultori. În esență, principiul este unul bun, însă vor trebui identificate măsuri concrete prin care asocierile de mici fermieri să nu fie afectate de aceste plafonări.

Măsuri pozitive propuse

Pe de altă parte însă, fermierii români ar urma să primească servicii de consiliere mai bune și mai bine aplicate datorită introducerii unor noi obligații pentru guvernele naționale. Acestea vor trebui să pună la dispoziția fermierilor servicii de consiliere cu privire la condițiile care trebuie îndeplinite pentru accesarea fondurilor, cum să respecte cerințele de mediu, chestiuni legate de pesticide etc. Prea des observ cum cei interesați de accesarea fondurilor europene, fie că sunt fermieri, IMM-uri sau mari antreprenori, se plâng de lipsa de transparență a autorităților și de accesul limitat la informații. De aceea, propunerea aceasta ar trebui privită într-o cheie pozitivă.

Un alt aspect pozitiv este că statele membre vor putea să ofere micilor agricultori o sumă fixă pe an ca plăți pe suprafață, ceea ce înseamnă o procedură administrativă mai simplă pentru fermieri care nu ar trebui să mai completeze cererile anuale de plăți.

Comisia Europeană spune că sumele mai mici pentru politica agricolă comună trebuie să fie compensate de o simplificare administrativă și de reducerea barierelor birocratice. Nu cred că se va reuși această compensare, în special în privința tăierilor din capitolul dezvoltării rurale.

Ce urmează?

Propunerea Comisiei urmează a intra în paralel în negociere în Parlamentul European și în Consiliul de miniștri ai agriculturii din statele membre UE. Ulterior vor avea loc negocieri între cele 2 instituții pentru atingerea unui acord final.

Se impun 3 lucruri:

  1. Parlamentul European să aibă o poziție clară de respingere a acestor propuneri; eu mă voi implica direct pentru alocările propuse pentru România în domeniul agricol să fie crescute în Parlamentul European.
  2. Guvernul României să aibă o poziție puternică în negocierile cu celelalte state membre astfel încât la finalul procesului legislativ alocările propuse pentru țara noastră să fie crescute; e nevoie să arătăm că fondurile pe care le primește România sunt foarte importante pentru mediul rural, iar acest lucru îl putem face doar printr-o rată crescută de absorbție.
  3. În paralel, autoritățile de la București să dezvolte o strategie și un plan de investiții național pentru mediul rural care să compenseze orice eventuale reduceri ale fondurilor.

Agricultura românească, deși este ramura economică în care s-au atras cele mai multe fonduri europene, are încă mult de recuperat în ceea ce privește competitivitatea cu agricultura europeană. De aceea, nu trebuie să acceptăm niciun euro tăiat din aceste fonduri. Cea mai mare greșeală ar fi să acceptăm tăierile la agricultură în schimbul creșterilor la politica de coeziune. Sunt politici fundamental diferite și trebuie negociate separat. Este momentul ca Guvernul României să demonstreze prin fapte și nu doar prin vorbe că îi pasă de soarta agricultorilor români.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Să sperăm că e așa, va veni așa cum scrie autorul.
    Budgetul UE.27 după Brexit 19.03.2019 pentru perioada 1921- 1927 nu e decis. O mărire ca cea propusa de comisie și de comisarul budgetului G. Oettinger 2018 nu e acceptată azi în Olanda, de cei 7 asociați și la Viena. De unde bani mai mulți 2021-2027?

    …“… Propunerea Comisiei urmează a intra în paralel în negociere în Parlamentul European și în Consiliul de miniștri ai agriculturii din statele membre UE. Ulterior vor avea loc negocieri între cele 2 instituții pentru atingerea unui acord final… „…

    Paris și Berlin au concepte și interese diferite 2018 în unele privințe. De la început subvențiile agrare sunt miezul intereselor franceze 1957-1989- 2004. Budgetul UE.27 trebuie să treacă 40% prin stomacul vacilor? Bani pentru bălegar? Până când nu e clarificat „reducerea“ budgetului agrar UE.27 probabil nu se va ajunge la un budget UE 2021-2027. Optimismul comisiei pentru martie 2019 în privința budetului după Brexit 2019 nu corespunde cu negocierile îndelungate obișnuite în UE, cu „unanimitate de voturi“.
    Noul Parlament European PE ales la 26 Mai 2019, noua comisie, comisarii, totul va arăta 2019-2023 altfel decât azi. Nu are importanță noul PE 2019-2023? Noua Comisie 2019- 2023?
    La Sofia în Iunie se vor clarifica unele întrebări privind budgetul ZE/UE. Cearta actuală la Berlin între CSU- CDU în privința imigrației ilegale „economice“ (altceva decât azil politic sau refugiați din zone de război) va avea consecințe la Sofia. E vorba și de bani.
    Președinția UE 2019? ZE? Schengen?

  2. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cateva observatii:
    1. Reducerea la PAC (unde avem proiecte de tei ori mai multe) si banii se atrag, si crestera la alea structurale, unde absorbtia e varza suna a prosteala, pe bune. Adica se dau bani unde se stie ca nu vor fi atrasi in veci si se taie acolo unde s-a dovedit ca sunt proiecte si e bataie pe bani. Practic se taie, ca aia in plus vor fi doar pe hartie. Solutia ar fi transferul de la structurale la PAC,dar, din cate stiu nu e posibil. De ce? Daca chiar exisat banii aia…
    2. E naspa de tot daca se reduc cu 25% banii la PNDR.Si asa sunt putini si sunt chelltuiti si prost.
    Toate studiile carea au stat la baza PNDR arata “chestii” grave, cum ar fi:
    -75% din saracii Romaniei sunt la tara. Si in UE veniturile taranilor, pe medie sunt mai mici ca ale orasenilor, dar au tarani mai putini etc.
    -populatia ocupata in agro (procentual) este de 4 -5 ori mai numeroasala noi ca media UE. Trebuie create locuri de munca nonagro, la tara. Trebuie sa “plece” o groaza de oameni din acest domeni, nu sa le dam la toti utilaje, e aiurea.
    -infrastructura la tara este groaznica. Nu avem canalizare, apa potabila la retea , asfalt in cam jumatate din localitati. Daca se merge pe ponderilede alocare ale UE (care are infrastructura la tara)…ceva de genul 30% pentru eco, 30% ptr aia, 30a% ailalta, nu vom cadea pe nevoile noastre in veci. La ei chichirezul poate sa fie finantarea nu stiu carui mestesg, la noi buda in curte e principala probleme. S ie mai mare decat cred cei care o au in casa…pot sa scriu paispe articole pe tema asta :P ar trebui incercat flexibilzara acestor ponderi, argumenata, evident. In plus, in PNDR subt si programe prost gandite, unde nu se trag bani ptr ca …sunt prost gandite. Bani putini (15.ooo euro, de ex la o masura, trebuie un dosar la fel de stufos, sau char mai stufs, ca la o masura unde plafonul este mult mai mare) care nu justifica efortul intocmirii une cereri atat de stfoase si de aceea nu se inghesuie nimeni la masura aia.
    -capitalizarea taranilor nostri, pe medie, e de catva zeci de ori mai mica. Marja de profit din agro si riscurile aferente fac greu de tot calificarea la credit, daca esti mic sau mediu. Aia foarte micic nici nu intra in calcul…Banii sunt putini si nu se permite achiizitionara de utilaje second hand (desi al alte masuri, cum ar fi tanarul fermier, se permite)
    -spuneti de transparenta si consultanta… asigurate de cine? am “fumat” serviciile de consultanta gratis asigurate de directiile agricole acum vreo 1 ani, cred, egal cu zero, va spun din experienta.
    Cursurile de calificare bla, bla, am vreo doau diplome de “taran”, pe vegetal si zootehnie,intr-o vreme era musai sa ai asa ceva ptr a primi subventia. Chestii formale, am fost la vreo doua sedinte, informatiile le gasesti pe net, erau la genunghiul brastei,dar cineva lua bani buni pe niste cursuri adesea inexistente sau fara efect. Tare imi e ca va fi la fel. Consulotanta trebuie organizata profi, altfel.
    Bun, ma opresc si incerc sa va propun, din practica cateva solutii:
    A. Posibilitatatea trensferului de la fondurile structurale la PAC, daca nu se ating anumite procente de aborbtie (si nu se ating) stiu ca acum nu este legal, dar se poate propune, daca tot sunteti pe acolo :P Acei bani posibil de transferat 15% intre pilonii PAC s-ar putea extinde, teoretic, si la programele structurale catre PAC, ar fi super, o mare realizare. Nu prea cred ca este ralizabil,dar se poate incerca, nu?
    B. Atestarea consultantilor. acum aproape oricine poate fi consultant (sunt extrem de slab pregatiti, mai ales la masurile mai complexe), chiar daca habar nu are de ce scrie in ghidurile nationale,spec ifice fiecarei masuri, ce sa mai vorbim de alea europene. Vrei sa fii consultant pe masura X.Y? OK, dai un test cu cateva chestii care conteaza (nu ma refer la hartogaraie, ci la inetlegerea logicii masurii). Sau orice alta metoda care sa verifice cumva competentele aluia care iti spuen ce sa faci….adesea te minte fara sa clipeasca.
    C. Obligativitatea ca ghidurile si procedurile sa aiba un model concret de SF sau PA, ca aici e buba, ca exemplu. Adesea toata poliloghia din ghiduri este interpretata diferi (ideal ar fi sa se simplifice, dar nu prea cred ca se va face asta, sunt aramte de mii de oameni a caror treaba este sa complice ptr a avea “obiectul muncii”, verificarea complicatiilor :P), atat de evaluatori diferiti (va spun din experienta, puteti lua legatura cu asociatiile profesionale ale consultantilor, va vor cobfirma haosul interpretarilor)
    D.Metodologia de calcul a indicatorilor economico financiari ar trebui sa fie unitara in UE. Exisata cazuri flagrante , la noi,unde formulele sunt gresite si nu se respecta metodologii exprese europene. Asta v-o spun tot din experienta, am discutat cu n`spe consultanti, am ajuns la profi sau universitari si mai toti au sesizat acest aspect: haos in calculul unitar al indicatorilor.
    Evident ca o consultanta “de stat” nu va rezolva cu nimic aceasta chestiune, vor fi doar niste posturi, sinecuri, ocupate de si pe pile. Mcar dati-ne o “arma”, cateva exemple concrete, atasate la ghiduri, ca sa poti sa te lupti cu armatele astea de habarnisiti si incompetenti dovediti.
    E. Introduceti indicatori care sa aiba legatura cu productivitatea si valoara adaugata bruta.Asta e principala problema in Romanaia. Un proiect cu un VAB peste media UE nu se poate califca pentru ca salariile- parte din VAB) sunt prea mari si rezulta un profit net, un cash flow “actualizat” insuficient. Te doare mintea!
    F. Creati un organism care sa preia sesizarile la nivel national dar si eurpean, in care toate aceste anomalii, dovedite, sa-si gaseasca rezolvarea, Trebuie impus, acolo unde se sare calul,cel mai adesea din prostie sau incompetenta. respectara logici acordarii acestor bani. acum se pune accentul doar pe depistarea fraudelor si deloc pe rentabilizarea banului investit.
    Si cate altele…

  3. Sapho spune:

    Germania va investi in urmatorii 4 ani (potrivit ministrului “de resort”) suma de 78 miliarde € in asa zisii “refugiati”. Comparati ordinul de marime…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Siegfried Muresan


Siegfried Muresan

Economist, master în Științe Economie și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Din 2006 a fost consilier al președintelui Comisiei pentru afaceri europene a Parlame... Citeste mai departe


Rugaminte Contributors.ro

Profesorul Vintilă Mihăilescu este internat la Fundeni și are nevoie în continuare de transfuzii de sânge.

.

Puteți să-l ajutați donând la Centrele pentru Donații din toată țara, sânge din orice grupă, cu specificarea: “Pentru Vintilă Miron Mihăilescu, Spitalul Fundeni, Sectia Hematologie, Profesor Doctor Daniel Coriu".O listă a centrelor din București se găsește aici:

http://doneazasange.ro/unde-pot-dona-sange/"

E randul tau

Raspunsul CNAIR: Bună ziua, Circulația alternativă propusă pentru DN 28 nu reprezintă o s...

de: Ghost

la "Drumurile 2+1 alternativ sau cum poate DN2 să devină de 5 ori mai sigur"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

septembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)