joi, martie 28, 2024

Ce îi isterizează cu adevărat? Și ce s-a schimbat, totuși?

O știre s-a strecurat, cu greu, în urmă cu puțin timp, printre breaking-news-urile zilei pe care PSD și ALDE ni le asigură constant prin modul haotic de guvernare.

Primăria Bucureștiului a fost nevoită să renunțe la amplasamentul ales pentru o statuie în urma presiunii cetățenilor care locuiau în zona respectivă. Informația cu adevărat importantă în această știre este aceasta: mai mulți cetățenii s-au coalizat pentru a se opune unei decizii a Primăriei pe care o considerau inoportună. Și au reușit.

Oameni care nu mai avuseseră de-a face unul cu altul până atunci s-au strâns în jurul unui obiectiv comun: să împiedice Primăria să distrugă un spațiu verde din cartierul lor. Grupul de Inițiativă din cartierul Tei s-a organizat pe Facebook. Presiunea pusă pe autorități a fost însă cât se poate de palpabilă.

Oamenii și-au sacrificat din timpul lor liber pentru a pune presiune pe autorități să schimbe amplasamentul ales pentru statuie – sesizări, cereri de acces la informații publice, vizite la Primărie. Poate această știre v-a scăpat, și este normal, era una de interes pentru un mic cartier din București. Dar această știre cu siguranță a creat nervozitate în rândul administrației psd-iste a Bucureștiului.

Nu este prima dată când se întâmplă un asemenea lucru, dar parcă nu ne mai surprinde atât de mult. De fapt, a devenit noua normalitate. Acum mai mulți ani, când diverși cetățeni începeau să se adune pentru o cauză comună, era o știre de interes național. Asocierea oamenilor buni pentru cauze de interes public tinde să devină o normalitate în România.

Nu a început cu #Colectiv, dar momentul acela a adăugat noi adepți mișcării. Mulți și-au dat seama că a trăi bine în bulă nu e posibil, de fapt.

PSD, cel mai mare partid din România după numărul de membri, a moștenit de la fostul stat comunist mentalitatea monopolului pe formele asociative. Partidul-sistem este organizația prin care lichelele se organizează pentru a pune mâna pe stat, deci pe resurse. Le vine natural, le vine ușor. Oamenii buni se asociază mai greu, pentru că nu depind de asta, nu asta e cariera lor. Pentru că au o viață, în afara sistemului. Până când descoperă că această viață e fragilă. Sau infectă. Sau poluată. Sau petrecută în trafic. Sau în spitale mizere.

Rezistența individuală sau în bulă nu ajută. Neparticiparea la vot nu face decât să crească importanța voturilor date de mașinăria de partid – cu cât votăm noi mai puțini cu atât mai bine pentru PSD.

Am văzut reacțiile la 2 ani de la Colectiv. Foarte multă lume constată cu dezamăgire că nimic nu s-a schimbat. Eu zic că ne-am schimbat noi. A schimba România este un maraton, nu un sprint.

Atunci am crezut că nimic nu mai poate fi la fel. Dar indignarea noastră nu ar avea de ce să impresioneze un sistem în care câteva zeci de mii de oameni, în 41 de județe, trăiesc din spolierea statului. Ei sunt în alt film. Poate au avut un moment de stat pe gânduri, dar le-a trecut repede. Mintea umană adaptează totul la interesul personal, există studii fascinante de psihologie politică care arată asta. Am greșit când am crezut că se vor cutremura și ei.

Noi, însă, suntem altfel. Ne-am regăsit. Sau neam regăsit. Explozia de solidaritate de atunci va marca generația mea. A fost acel moment în care zeci de mii dintre noi, individual, am simțit nevoia de a ne duce frustrarea în stradă. Așa ne-am întâlnit și ne-am cunoscut.

În urma acestor proteste au rămas grupuri de oameni care s-au săturat de rezistența individuală. De asta le este cel mai frică. De noi, atunci când începem să ne adunăm conștienți că în politică 1 + 1 = 5.

De aici un nivel de isterie al sistemului fără precedent.

Vă aduceți, probabil, aminte de discursul PSD și al bufonului său de campanie, PUR, înainte de alegerile din decembrie 2016.

Dușmanii erau străinii, tehnocrații, UE, Bruxelles-ul, Soroș, ONG-urile. Mai ales ONG-urile. Iar principalul adversar politic al PSD-ului nu erau partidele vechi sau compuse din politicienii vechi, ci USR-ul, un partid cu doar câteva luni de existență. Faptul că o mișcare politică născută în stradă, compusă din oameni cu experiență de activiști sau ong-iști, îndrăznea să atenteze la ordinea politică construită de vechii politicieni i-a scos din minți.

Cine a dat partid politic la oamenii obișnuiți? Cine? Cine? Soroș, CIA, SRI, Zuckerberg, toți laolaltă. Asta îi cutremură.

Zilele acestea, guvernarea PSD – ALDE încearcă un nou atac la Justiție. Au coafat puțin OUG13 și au scos-o din debara. N-au îngropat-o, așa cum ne promiseseră.

Întâmplător sau nu, tot în această perioadă, Antena 3, televiziunea unui infractor condamnat, a reluat discursul furibund împotriva ONG-urilor și a societății civile.

Seri la rând, Codru Vrabie și Elena Calistu de la Funky Citizens, Laura Ștefan de la Expert Forum, dar și alți colegi de-ai lor, au fost linșați mediatic în studiourile propagandei psd-iste.

Ce-i poate înspăimânta atât de tare pe cei care dețin puterea în România încât să se războiască cu Codru Vrabie și Elena Calistu? Ce face atât de periculos asociația Funky Citizens încât să i se dedice seri întregi de porcăială televizată?

Funky Citizens este una dintre cele mai inventive asociații civice din România. Urmăresc felul în care se cheltuiesc banii publici, monitorizează administrația publică, activitatea parlamentară, sistemul de justiție etc. Ce au reușit ei să facă este un pionierat pentru al treilea val al societății civile din România: întoarcerea la cetățean. Funky Citizens este un ONG, dar asta e doar încadrarea juridică. Funky Citizens este o rețea de tineri care își pun timpul la bătaie ca să se ia în mod organizat de guler cu sistemul. Cartoanele cu politicieni corupți care isterizează Antena 3 e forma de joacă serioasă a acestei generații. Și o formă de a strânge resurse. De unde? De la cetățeni. Adevărul este că ar vrea sistemul ca societatea civilă să fie dependentă de Soroș. Adevărul este că nu e. Doar ziariștii proști pot crede asta, pentru că nu sunt interesați de realitatea factuală.

De cel puțin 10 ani, activitatea Fundației Soroș în România e firavă spre fantomatică. Din simplul motiv că oamenii de acolo au comis o eroare: au crezut că, odată intrată în UE, România e o democrație solidă (și au trecut 10 ani, Dumnezeule, vorba unei pancarte celebre: ”nu credeam că mai trebuie să protestez împotriva acelorași rahaturi”).

România nu e o democrația solidă, dar nici nu mai e o democrație care să depindă mereu de alții. De Soroș, de americani, de europeni. Depinde de noi. De oamenii ăia care se adună la Funky Citizens, la Geeks for Democracy, la #Rezist, la USR, la România 100 ca să se lupte cu sistemul. Care donează bani și timp. Unii vor să facă politică, alții nu vor. Și politic și civic, sistemul tot e enervat. Funky Citizens a fost primul exemplu din noua generație de ONG-uri: orientat spre bază, spre activism, spre strângerea de resurse de aici.

Dacă vreți să fiți parte din poveste, participați sau donați.

Aici puteți ajuta pe Funky să rămână un ONG care trăiește din banii românilor:
https://www.funky.ong/doneaza/. O organizație costă: sediu, salarii, curent. ONG-urile nu trăiesc cu aer. PSD are o întreagă rețea de ONG-uri fantomă cărora le-a dat sedii, bani, funcții. Degeaba. Nu au spiritul, nu au oamenii, nu au libertatea. Donați deci pentru Funky Citizens. Asta isterizează slugile securistului de la A3, asta isterizează cu adevărat PSD și sistemul: cetățeni liberi care nu depinde de ei. Și nu depind de nimeni pentru că depind doar unii de alții.

Laura Ștefan este una dintre cele mai avizate voci independente pe domeniul justiției în România. Expert Forum monitorizează, printre altele, de ani de zile, achizițiile publice și celebrul PNDL,

Și mult mai important, acești oameni au strâns alături de ei și alți oameni. Cetățeni care își supraveghează aleșii. Cetățeni care fac un serviciu util altor cetățeni.

Este oarecum hilară înverșunarea și mobilizarea de forțe și resurse a politicienilor care dețin puterea în această țară pentru a arunca cu noroi în trei cetățeni. Acei trei cetățeni sunt ca noi, doar că foarte buni în a enerva sistemul. E timpul să fim solidari cu ei.

Vă mai amintiți cum Gabriela Firea făcea turul televiziunilor aservite pentru a se plânge că se dorea linșarea sa după ce mai mulți ONG-iști au vrut să participe, așa cum au dreptul, la o ședință a Consiliului General de la București. Gabriela Firea se simțea amenințată de o fată care nu cântărește mai mult de 50 de kilograme.

Consilierii locali USR au reușit să aducă cetățenii în sală. Firea a mers la Antena 3 să se plângă de faptul că USR și ONG-urile din care făceau parte respectivii cetățeni sunt „entități fasciste sau cu apucături fasciste”. Te apucă râsul.

Propaganda psd-istă și-a învățat bine lecțiile în perioada comunistă. ONG-urile sunt finanțate de interese oculte, în spatele oricărei organizații se află un interes obscur, neromânesc, oamenii care se asociază în orice fel sunt manevrați.
Același discurs ca și la proteste – oamenii au ieșit în stradă pentru că erau manevrați, manipulați, plătiți, ei și câinii și copiii lor.
Pur și simplu este imposibil ca oamenii să iasă în stradă, să acționeze din convingere și spirit civic. Pentru ei așa ceva nu este posibil. Statul deține monopolul asupra oricărei forme asociative, iar statul sunt ei.

Vă dați seama cât de frică le este ?

România este în urmă față de majoritatea statelor din Uniunea Europeană în ceea ce privește inițiativele asociative civice. Suntem mai puțin obișnuiți să formăm comunități, să facem voluntariat, să ne adunăm în jurul unor cauze.

Acest lucru a început să se schimbe. Avem în Parlament primul partid pornit din stradă, din societatea civilă. Da, am avut problemele noastre. Da, oamenii buni se ceartă uneori. Există unii care își ridică idiosincraziile la nivel de principii. Și preferă să nu vadă zidul din față. Confundă zidul propriei neputințe cu o conspirație a altora și dau cu capul de el în mod repetat.

Oamenii buni se mai ciondănesc. Se întâmplă în orice firmă, în orice ONG, în orice familie. În orice partid. Important e ca organizația să aibă reguli și să funcționeze.

USR merge mai departe, ca mișcare care adună politic energia acestei generații care s-a săturat să stea doar în bulă.

Donați la Funky, donați la Expert Forum sau la CRPE (sunt mândru că am fondat și condus acest ONG, care acum merge mai departe fără mine – o instituție bună se vede după ce fondatorul se retrage).

Mergeți la grupurile care au ieșit din Piață și care nu sunt formalizate, ca #Rezist. Veniți la USR! Mergeți la România 100! Toate sunt soluții onorabile de implicare și de organizare. Pentru că în viața publică matematica e altfel și 1+1+1+1+1 = 25.

Odată ieșiți din bulă, vom rămâne aici.

Iar dacă pe parcurs vă veți trezi porcăiți pe la Antena 3, vă veți putea simți cu adevărat satisfăcuți. Înseamnă că ceea ce faceți contează. Și asta îi sperie mai tare decât orice altceva.

Așa știți că suntem pe drumul cel bun.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Un text fundamental, cu o uriaşă valoare, dar nu pentru că ar ventila mari idei teoretice sau ar prezenta adânci analize conspectate sârguincios, ci pentru că descrie simplu singura metodă prin care poate fi contracarată aruncarea României în lumea a treia: acţiunea cetăţenească directă împotriva fiecărui jaf sau abuz concret. Aceasta şi marile demonstraţii de stradă sunt armele de care dăunătorii de la putere se tem şi au oroare.

  2. Korekt!

    Altfel spus, o minoritate de max. 3- 5% poate sa acapareze toata puterea intr-un stat daca e bine organizata. Cu cit poporul e mai populatie (atomizat, multiculturalizat), cu atit sarcina unei minoritati UNITE (ideologic, religios, rasial etc.), AGRESIVE, VIOLENTE, FANATIZATE SI INTOLERANTE de a pune saua pe masele largi (,populare), de a legifera si de a le taxa cum vrea muschii ei e mai usoara. Asa a fost mereu si la fel va fi si in viitor. Cei multi, slabi si dezbinati le vor plati taxe celor putini, dar uniti in setea lor de putere.

    In 1945, PCdR nu avea nici macar o mie de membri si, totusi, a reusit in 3-4 ani sa instaureze cea mai singeroasa si ticaloasa dictatura care a existat vreodata in Europa de Est.

    P.S.
    Cu observatia ca în politică 1 + 1 = 5 doar daca cei doi (1 + 1) sint abundent finantati. Sau, in lipsa banilor, protejati cu tancuri. Altfel, NU!

    • Cu post scriptumul ăla ai spus vorbă mare, monșer! Bani mulți la mijloc ca să pregătești terenul, ceva sînge vărsat ca să se enerveze lumea, doi-trei jmekeri care știu să sufle-n goarnă și să inflameze boborul (Marian Munteanu nu-mi iese din cap!) și o punem iar de o revoluție. Se face un reset și în doi-trei ani vedem că sînt aceeași bagabonți la putere care ne dau ”marș la coteț! ” și își văd nestingheriți de treabă.

      • Copia copiei copiei contine tot mai multe erori si seamana tot mai putin cu originalul si poate colapsa mult mai repede, orice schimbare este binevenita.

  3. Oare nu ar trebui sa se coalizeze la fel cand nu primesc agent termic suficient incalzit sau apa calda dar minciuni si scuze cat cuprinde si astfel sa mearga la punctele termice si apoi daca aia nu sunt de vina, pe lant in sus pana la responsabilii efectivi si eventual sa ia si nist ciomege cu ei, doar asa pentru poze, ca la acest capitol cred ca cu legea este greu sa te descurci?

  4. De acord! O societate civila puternica vine din percepția individului ca merita sa se asocieze pentru acțiunea sociala, atunci când instituțiile politice din stat, cele care administrează puterea, tind sa nesocotească comunitatea si libertatea, aspirațiile individuale legitime.
    Daca reușim sa ne asociem pentru orice scop legitim, care educa, civilizează si asanează comunitatea in parte sau națiunea in întregul sau, contribuim la o construcție sănătoasă pentru copiii noștri si pentru noi. Contribuim la o Românie cu standard înalt de civilizație. La un alt fel de a face politica, educație sau afaceri in Romania.
    De ce sa mai așteptam? Cu toții avem valori legitime de aparat! Si toți știm si cine atentează la aceste valori. Si cum atentează.
    Daca acționam împreună pot fi opriți, înainte de a fi mai greu sau prea târziu.

  5. Si totusi, am contactat prin e-mail organizatia Expert Forum, pentru a le prezenta situatia mea personala, care ar fi dus la demascarea unor jafuri de terenuri de amploare imensa (probabil zeci de mii de hectare), la nivelul intregii tari, insa nici macar nu au catadicsit sa imi raspunda… Asa ca sa o lasam mai usor cu contributia acestor organizatii la eliminarea coruptiei…

    • Serban Nicolae a debitat niste magarii patente care ar trebui sa revolte orice cetatean, fie el si funky. Unde sunt protestatarii ?

  6. Nu cred ca oamenii din Ro mai sunt capabili sa se uneasca in strada pt a schimba ceva major.
    Prea multi au plecat in Occident.
    E posibil teoretic sa se uneasca poate un milion de oameni in strada si eventual vreo greva general a pt a provoca alegeri anticipate dar atat si nimic mai mult.
    Pt a schimba mentalitati, prin asocieri punctuale in diferite asociatii voluntare, etc…consider ca e prea tarziu pt asta, prea multi oameni capabili de asa ceva au emigrat.
    Cu parere de rau spun acest adevar.

  7. Retorica civica din perspectiva politica sau de la traseismul civic la traseismul politic si retur

    Un cunoscut activist civic devenit recent politician revine la elanul civic de altadata si (re)descopera intr-un articol publicat pe platforma Contributors.ro ( Cristian Ghinea – Ce îi isterizează cu adevărat? Și ce s-a schimbat, totuși?) dupa aproape trei decenii de democratie , ca “Asocierea oamenilor buni pentru cauze de interes public tinde să devină o normalitate în România.”
    In realitate, asocierea pentru cauze de interes public a existat inca din decembrie 1989, iunie 1990, etc. si , cu unele sincope explicabile, timp de aproape trei decenii , dar fara nici un rezultat concret . Aceasta tendinta de asociere nu a fost fructificata in mod eficient de formele si structurile civice aparute dupa caderea oficiala a comunismului si acest lipsa de eficienta a societatii civile a generat oboseala civica si apatie prin lipsa de feed-back a sistemului politic si social care a reactionat exact dupa principiul „cainii latra, ursul rece”.
    Adevarata problema a societatii romanesti invocata de autor a fost si ramane monopolul de sistem asupra formelor asociative care daca nu sunt tinute sub control devin un pericol mortal pentru orice sistem nedemocratic.
    Confiscarea ( mascata sau nu ) a spatiului societatii civile de catre structurile puterii direct sau prin interpusi , este o strategie de inginerie sociala care a fost deja consacrata in spatiul est-european .
    La noi, problema GONG-urilor respectiv a ONG-urilor politice a fost evidentiata de catre Ciprian Ciucu , un alt fost activist civic devenit acum politician :

    „Li se spune GONG-uri în română şi GONGO în engleză . “G”-ul vine de la englezescul „Governmental”. Sunt şi acele organizaţii înfiinţate de instituţii guvernamentale şi le întâlnim cu precădere în statele autoritare (cum ar fi Rusia). Ele sunt înfiinţate pentru a simula democraţia reală şi pentru a contrabalansa influenţa şi estompa vocea organizaţiilor veritabile, independente. Ele vizează puterea politică, sunt instrumente de luptă politică extra-partidice şi intra-partidice, obţin de multe ori resurse în mod netransparent şi nu răspund decât in faţa acelora care le-au înfiinţat”
    http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/

    Mai recent, lista celor 1300 de ONG-uri „de utilitate publica” (http://cursdeguvernare.ro/document-1-300-de-ong-uri-cu-statut-de-utilitate-publica-infiintate-prin-legi-speciale-in-special-in-ani-electorali.html ; https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/09/transformarea-interesului-public-in.html
    ) include organizatii care implementeaza democratia cu ajutorul …Ministerului de Interne (http://www.aid-romania.org/, Masoneriei (http://mlnr.ro/), etc. este un exemplu elocvent de sabotare a activitatii societatii civile .
    Problema cea mai grava nu este atunci cand societatea civila este faultata de dusmanii ei pentru ca atunci stie de cine sa se apere , ci atunci cand se faulteaza singura respectiva cand este sabotata, direct sau indirect, chiar din interiorul ei.
    Daca despre trasesismul politic se discutata de aproape trei decenii, despre traseismul civic se vorbeste foarte putin sau deloc.
    Punctul de vedere al ong-istilor deveniti peste noapte politicieni este in esenta urmatorul :
    „Plecarea din mediul ONG către viața politică (sau într-o funcție executivă, cum a fost cazul câtorva membri ai guvernului Cioloș) este o experiență formativă, de învățare, ceea ce le îmbunătățește substanțial înțelegerea, aprofundând atât mecanismele administrației cât și pe cele ale politice. Odată reîntorși – dacă nu rămân în politică – competențele lor vor fi îmbunătățite iar critica oengistă mai bine focalizată.
    Și mai prezintă un avantaj: permite mobilitatea socială atât pe orizontală, cât și pe verticală.”
    Ciprian Ciucu – Este doar normal sa incerci sa-ti asumi mai mult
    http://www.contributors.ro/editorial/21507/

    Cu aceasta viziune asupra vietii civice , era de asteptat ca activistii deveniti politicieni cum este autorul articolului de fata sa supraliciteze efectele traiseismului civic ( activistul civic Marian Munteanu a stabilit aici un record care nu se stie daca va mai fi doborat vreodata ! ) :

    „ Faptul că o mișcare politică născută în stradă, compusă din oameni cu experiență de activiști sau ong-iști, îndrăznea să atenteze la ordinea politică construită de vechii politicieni i-a scos din minți. ”

    Si totusi, orice s-ar spune o miscare politica de tip USR „nascuta in strada” , dar compusa din oameni cu experienta de activisti sau ong-isti nu poate scoate din minti politicienii hârşişi in rele si in trei decenii de „politicianism” care se tem doar de DNA si de pierderea voturilor electoratului . Pe de alta parte , USR a fost compromisa din start chiar de catre fondatorul ei care dupa ce a renuntat la cariera civila de matematician pentru o cariera civica de „salvator al Bucurestiului” , a renuntat si la acesta din urma ca sa fondeze un partid politic care sa salveze tara ( impreuna cu un consultant care avea conturi in Panama…) , iar in final sa fie debarcat chiar de partidul pe care il infiintase.
    Dificultatea insurmontabila pentru adeptii trasesimului civic este aceea ca societatea civila si mediul ONG au un set de valori si o cultura organizationala si obiective complet diferite fata de cele din mediul politic ( interesant, oare ce sistem de valori au in realitate politicienii romani ?! ) si din sectorul de stat ( cultura organizationala din sistemul de stat nu a fost investigata pana acum in mod oficial ) , mai exact sunt total antagonice si aceasta diferentiere ar fi trebuit sa fie fructificata de catre societatea civila, dar din varii motive nu a fost asa .
    Cristian Ghinea este entuziasmat acum de faptul ca cetatenii ( nu societatea civila ) au reusit sa opreasca amplasarea unei statui intr-un cartier din capitala. Nici nu puteau reusi mai mult decat atat atunci cand societatea civila si cei care pretind ca actioneaza in locul ei au obiective care nu coincid intodeauna cu cele ale cetatenilor.
    Cel mai bun exemplu il constituie chiar Funky Citizens , un ONG condus de Elena Calistru si laudat de autor ( „ una dintre cele mai inventive asociații civice din România. Urmăresc felul în care se cheltuiesc banii publici, monitorizează administrația publică, activitatea parlamentară, sistemul de justiție etc. Ce au reușit ei să facă este un pionierat pentru al treilea val al societății civile din România: întoarcerea la cetățean ( s.n.) . Funky Citizens este un ONG, dar asta e doar încadrarea juridică. Funky Citizens este o rețea de tineri care își pun timpul la bătaie ca să se ia în mod organizat de guler cu sistemul.”) .
    Directiile strategice ale acestui ONG sunt prezentate intr-o gama foarte variata care incepe cu banalitati , tautologii si utopii si se termina cu fantezii ridicole despre serviciile publice aproape de cetateani in sau prin metrou, le ofera prajituri,etc. :

    „Funky Citizens cred cu tărie că transparenţa, participarea informată a cetăţenilor şi bugetarea bazată pe strategii de dezvoltare pe termen lung vor duce la o mai mare responsabilitate, eficienţă şi la reflectarea nevoilor comunităţii în cheltuirea banilor publici.”
    https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-money
    ” Serviciile publice ar veni către cetăţeni, în locurile circulate de ei, la metrou (s.n.) , în online
    Dacă tot ar trebui să mergem într-o instituţie publică, ar fi pentru scurt timp, am primi o prăjitură (s.n.), am avea nevoie doar de buletin
    Ar exista automate de timbre fiscale
    Nu ar exista cozi, înghesuială sau munţi de hârtie
    Informaţiile ar fi sistematizate, în hub-uri sau site-uri
    La intrarea în instituţii ne-ar ghida linii colorate către ghişeul nostru”
    https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-institutions/
    „Funky Citizens sprijină organizaţii şi cetăţeni care au obiective şi iniţiative de interes comun ( s.n.) , prin participarea la coaliţii (s.n.) , dar prin şi punerea la dispoziţie a infrastructurii şi expertizei pentru proiectele altor cetăţeni Funky (adica?-s.n.)”
    https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-galaxy/
    „Funky Citizens visează la un spaţiu urban cu o viziune de dezvoltare coerentă, în care locuitorii îşi asumă rolul de cetăţeni şi se implică în definirea spaţiului comun şi creşterea calităţii vieţii lor în acesta.”
    https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-town/

    Daca acestea au fost „directiile strategice”, „proiectele” (https://www.funky.ong/proiecte/ )sunt croite cam dupa acelasi calapod deoarece aceasta interesanta organizatie are o foarte interesanta vocatie a redundantei si un dar special de a se ocupa de probleme ocolindu-le.
    Cele mai hazlii proiecte din toate sunt https://www.funky.ong/proiecte/constitutia-proiect-pilot/ si ; https://www.funky.ong/proiecte/7-ani-de-acasa/ respectiv http://educatiecivica.ro/ care nu fac nimic altceva decat sa aloce n resurse pentru a prezenta „sub o noua infatisare” cat mai colorata si mai alambicata – cu design si concept original desigur – ceea ce este de fapt accesibil oricarui licean printr-un simplu click pe tastatura (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 ) .
    Urmeaza un nou efort de a adapta local si intr-o forma cat mai alambicata (https://www.funky.ong/proiecte/piata-de-spaga/ ) un program care exista deja gratis pe Internet (https://www.youtube.com/watch?v=i8i1Ub6TrCc) , sau de a prezenta cat mai complicat ceea ce ar trebui sa fie rezumat cat mai simplu ( ex: https://www.funky.ong/proiecte/funky-policies/; https://www.funky.ong/proiecte/maricorupti-ro/) , etc. dar toate acestea sunt depasite in anvergura de un proiect mamut ( https://www.funky.ong/proiecte/politica-fara-bariere/) in care sunt atat de multi participanti (https://politicafarabariere.wordpress.com/despre/ ) incat nu se mai stie exact ce face fiecare si nici ce rezultate concrete au fost obtinute .

    In cazul de fata, teza de baza a autorului este aceea ca „rezistenta individuala sau in bula” nu ajuta. Corect, numai ca exceptand anii `90 , timp de aproape trei decenii cetatenii au rezistat presiunii sistemului politic exact in acest mod pentru ca nu este clar ce au facut cele doua valuri precedente ale societatii civile , daca abia al treilea val si-a adus aminte de cetateni ( ” Ce au reușit ei să facă este un pionierat pentru al treilea val al societății civile din România: întoarcerea la cetățean.”).

    In viziunea lui Cristian Ghinea, salvarea Romaniei ar putea veni de la o miscare politica gen USR , nascuta in strada , numai ca aceasta este o conditie necesara , dar nu si suficienta. Pentru a scapa de actuala putere politica , cetateanul ar trebui sa joace la doua capete pentru ca USR la randul ei devine puternica, numai daca se dezvolta mai intai Funky Citizens , iar aceasta dezvoltare este posibila numai pe baza donatiilor cetatenilor pentru ca democratia nu trebuie sa depinda „de Soroș, de americani, de europeni”, ci numai de cetateni si de banii lor.
    In acest scenariu foarte alambicat , Funky Citizens ( „o retea de tineri care se iau de guler in mod organizat cu sistemul” ) ar deveni un fel de „solutie finala” pentru sistemul politic de la noi.
    Problema este ca din perspectiva cetatenilor lucrurile se vad un pic diferit. Timp de aproape trei decenii miscarile civice au fost subventionate cu fonduri externe gen Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe si EEA and Norway Grants 2009-2014 ( provide funding to 16 EU countries in Central and Southern Europe and the Baltics) ,etc. , singurul efect palpabil fiind acela ca banii au fost tocati , iar unii dintre fostii activisti si directori ai „Fundatiei pentru o Societate Deschisa”, etc. au aterizat drept in randul „dusmanului de clasa” respectiv in varful piramidei politice.
    Rezultatul final este acela ca activismul civic si societatea civila se afla acum la un nivel incomparabil mai scazut in raport cu cel din anii `90 , in timp ce sistemul politic s-a cimentat intr-o masura suficienta incat sa spere ca poate transforma statul de drept intr-un stat al penalilor.
    In aceste conditii, mesajul societatii civile catre cetateni expus de un catre un fost activist devenit politician este acela ca ceea ce nu s-a reusit pana acum cu fonduri externe , ar trebui sa se rezolve cu banii cetatenilor, pentru ca democratia costa la fel ca si ONG-urile care o implementeaza (sedii, salarii, curent, etc. ) pentru ca acestea „nu traiesc cu aer”, deci in mod evident cetatenii trebuie sa doneze.
    Daca cetatenii accepta propunerea , atunci in mod logic ei trebuie sa cunoasca si pe ce au pariat respectiv ce credibilitate are beneficiarul , dar si cum vor fi folositi banii lor in conditiile in care si dupa alti activisti civici, democratia incepe de fapt cu „testul financiar” (https://www.facebook.com/valeriu.nicolae.39/posts/10212478388457875?pnref=story ).
    Din acest punct de vedere si pentru orice abordare rationala si echilibrata , ce credibilitate are o organizatie care afirma negru pe alb lucruri atat de vagi :

    ” Funky Citizens sprijină organizaţii şi cetăţeni care au obiective şi iniţiative de interes comun, prin participarea la coaliţii, dar prin şi punerea la dispoziţie a infrastructurii şi expertizei pentru proiectele altor cetăţeni Funky.”
    https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-galaxy/

    O credibilitate identica cu aceea a activistului Valeriu Nicolae care cerea patetic donatii pentru „Fondul pentru Democratie” respectiv pentru un …”grup informal (?!)” ( #600 pentru democratie) , un „marketplace de proiecte civice întreținut de voluntari „(https://g4d.ro/ ) si, atentie , „o organizatie care se ocupa de organizati” ( http://www.centras.ro/).
    Sa rezumam si sa punem cateva intrebari in logica aristotelica . Cine sau cati cetateni ar fi incantati sa doneze bani pentru un „grup informal” ? Cine sau cati cetateni ar fi determinati sa doneze bani pentru un proiect intretinut de voluntari (…)? Cine si cati cetateni ar fi incantati sa doneze bani pentru o „organizatie de organizatii”?!

    Sa revenim la „Funky Citizens” care afirma ca sprijina „organizatiile si cetatenii care au obiective de interes comun, prin participarea la coalitii,…etc.” . Chiar asa ? No, si care ar fi ma rog acelea ? „Organizatii” si „cetateni cu obiective de interes comun , prin participarea la coalitii ….” gasim din belsug in spatiul nostru social ( clanurile interlope, retelele de prostitutie , de distributie a drogurilor, de evaziune fiscala, etc. ) numai ca acestea nu au nicio legatura cu societatea civila si democratia.
    Altfel spus , prin modul rudimentar de formulare si implementare a directiilor strategice si a tipului de proiecte puse in practica , Funky Citizens are probleme mari nu numai cu eficienta activitatii , ci si cu credibilitatea sa ca organizatie.
    In plus, si spre deosebire de liderii politici unde statutul de condamnat penal inca este perfect compatibil cu functia politica, in cazul liderilor civici ideea de credibilitate, prestigiu, reputatie, legitimitate morala , etc. sunt cruciale nu numai pentru organizatia din care fac parte , ci si pentru viabilitatea societatii civile in general.
    De aceea, numai simpla insinuare aparuta in presa ca un asemenea lider ar putea sa provina dintr-o familie de corupti *) ,ar trebui sa conduca imediat la o actiune in justitie pentru calomnie deoarece in societatea civila penumbra morala echivaleaza cu moartea civica.
    Intr-o astfel de situatie , reclama facuta de un politician unei organizatii civice ii face mai mult rau decat bine pentru ca dezertarea activistilor in politica si amestecul politicienilor in societatea civila compromit doar ideea de societate civila si de sector non-guvermanental , domeniul politic nu mai are nevoie sa fie compromis.

    Note

    *) https://www.activenews.ro/stiri-social/FUNKY-CITIZENS.-Cine-sunt-cei-care-spun-ca-se-lupta-cu-coruptia.-Scurta-biografie-neromantata-a-Elenei-Calistru-147269 ;
    http://www.cairn.info/revue-politix-2008-3-page-179.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro