Mulți am reținut ca prima știre din discursul de ieri al președintelui Comisiei Europene faptul că, în chiar a doua zi după ce Marea Britanie nu va mai fi în Uniune, adică pe 30 martie 2019, cei 27 membri rămași se vor reuni în România într-o întâlnire la vârf (summit) specială, ”pentru a lua deciziile necesare pentru o Europă democratică mai unită și mai puternică”. Ne-am mândrit să-l auzim pe dl. Juncker zicând – ”Dorința mea e ca întâlnirea să se țină în frumosul și vechiul oraș Sibiu, sau Hermannstadt, așa cum îl știu eu”. Dar după ce ne trece euforia, ne dăm seama că suntem în fața unei știri banale prin predictibilitatea ei.
E normal ca, după un astfel de moment care altă dată părea inimaginabil – ieșirea din club a unor membri de talia britanicilor – să existe o întâlnire simbolică de tipul viața merge mai departe, să dăm pe gât o dușcă de pălincă! Ar fi total neuzual (și deci interpretabil) ca acestă întâlnire să nu se țină în țara care asigură președinția rotativă a Uniunii în acel moment, țară care, din întâmplare, va fi România. Și dacă tot e România, n-ar strica un apropo simbolic la cei care vor rămâne motorul cel mai puternic al UE 27. (Evident, nu ne-am fi așteptat ca Bruxelles-ul să aleagă Piatra Neamț. Deși acolo, liderii europeni ar fi putut vedea lumea din telegondola finanțată cu fonduri comunitare).
Cât despre faptul că în România se va stabili viitorul UE… ca maramureșean vă spun, pălinca trebuie savurată cu măsură!
Apropo însă de normalitate. Discursul ”Starea Uniunii 2017” este o colecție de noutăți … așteptate, care se înscriu în noul mers pe care e nevoit să-l ia UE. De altfel, chiar dl. Juncker a ținut ca de fiecare dată când părea mai îndrăzneț să vină cu precizarea că nu e nimic nou sub soarele bruxellez.
Bunăoară, secțiunea intitulată ”O Uniune mai puternică” începe cu o referire la acea supapă existentă în tratatul Unional – când nu există altă cale de adoptare a unei decizii propuse de Comisie se poate recurge la majoritatea calificată, în care e suficient ca 55% din membri să fie de acord sau ca țările care susțin propunerea să reprezinte cel puțin 65% din populația UE. Altfel spus, e suficient ca cei mari să vrea și să-și mai atragă câțiva aliați, pentru ca rebelii și cârcotașii să fie salutați din mers. Din mersul UE.
Ce pune președintele Juncker în capul listei de decizii importante care trebuie adoptate rapid, prin majoritate calificată: baza comună consolidată de impozitare a companiilor (common consolidated corporate tax base – CCCTB). Urmează noi reglementări privind TVA, taxe corecte asupra industriei digitale (a se vedea impozitarea giganților americani) și asupra tranzacțiilor financiare (acum, că City-ul londonez nu mai e … în Europa).
După câteva rânduri de discurs, vine și corolarul – ”Avem nevoie de un ministru european al Economiei și Finanțelor” care să statueze o întărire a atribuțiilor actualului Comisar pe Economie și Finanțe.
Nu e nimic spectaculos în a vedea aceste anunțuri ca previzibile: pur și simplu era suficient să te uiți pe comunicatele, studiile, reflecțiile, filmulețele emise, în ultimii ani, de Bruxelles sau de marile capitale europene. De revenirea, de acestă dată sub forma obligatorie, a acestui concept istoric de armonizare fiscală CCTB, urmată de consolidare, știm din iunie 2015. De curând, Parisul și Berlinul avertizau că nu mai așteaptă până se mișcă greoiul mecanism comunitar al majorității, ei își organizează un CCTB local.
În discursul ”Starea Uniunii 2016” șeful Comisiei explica nevoia de ”relansarea CCCTB, care include o nouă abordare materializată într‑o propunere legislativă privind o bază fiscală comună obligatorie într‑o primă fază și consolidarea ca fază finală, în scopul de a îmbunătăți mediul de afaceri pentru societățile transfrontaliere și de a asigura o impozitare echitabilă și eficientă a marilor societăți în Europa”. Nu e de mirare că, în 2017, același președinte a expediat subiectul ”sunt cu toată forța în favoarea trecerii la votul bazat de majoritate calificată pentru CCCTB”. Simplu, nu mai e nevoie de vorbe meșteșugite.
Aceasta fiind starea de fapt în 2017, stau acum și mă gândesc – oare s-o schimba ceva în starea normalului nostru? Oare vom juca și noi altfel în acestă nouă Europă? Oare înțelegem ce vrea să zică dl. Juncker cu ”o Uniune mai unită trebuie să vadă compromisul nu ca pe ceva negativ, ci ca pe o artă de a apropia (bridging) diferențele”. Sigur, noi suntem meșteri în diferențe, vechi și mari, dar studiem și noi această artă a compromisului? Ce ar însemna asta, tot de la dl Juncker citire – să fii tare pe lucrurile mari și s-o lași moale pe lucrurile fără miză (în engleză, cea care de la summitul de la Sibiu încolo va deveni doar limbă de lucru în UE, sună mai plastic ”big on big issues and small on the small ones”).
Simt nevoia să mă repet: lucrurile big pentru noi nu sunt nici cotele de refugiați, nici muncitorii detașați, pentru care să ducem bătălii small cu Bruxelles-ul. Rămân de părere că primul big al nostru trebuie să fie atragerea în țară a investițiilor big, cu valoare adăugată big, ca singură șansă de a nu mai avea lefuri și pensii small. Or aceasta trebuie gândit (n-aș zice regândit) în noul cadru care se va chema CCCTB, cu al său algoritm devastator pentru economiile low-cost, de care vorbeam toamna trecută (deși, sincer vorbind, până la algoritm problema este baza armonizată, care, în lipsa unei negocieri, înseamnă să pui alături un Logan de un Mercedes).
Să nu ne imaginăm că acel ministru european al Finanțelor, indiferent cum se va numi el, poate fi și un escu, va veni și va spune – hai să tăiem banii de la investiții și să le dăm românilor, că au salarii și pensii mici, plus orașe vechi și frumoase… Nu, un ministru european ne va zice doar (vezi aici atribuțiile) – nu mă interesează ce vreți voi să faceți, unde vreți să ajungeți, aveți grijă la echilibrul fiscal, că nu mai vreau derapaje.
Europa pe care ne-o prezintă acum dl. Juncker este multa mult mai pragmatică. Ea va fi dispusă să ne dea tot sprijinul pentru a ne pregăti de euro, spre exemplu, dacă asta e în folosul pieței unice; dar să nu venim apoi să-i plângem pe la uși, că nu putem ține pasul cu euro.
Această nouă Europă pare să fi renunțat la ideea de mai multe viteze. Una și bună e de ajuns. Doar statele membre vor avea vitezele lor, fiecare cum poate, cum dorește, cum se pricepe să negocieze.
Nu vreau să fiu nici pesimist, nici optimist. Încerc să rămân realist. Și cum stăteam să mă întreb despre cum vom juca în continuare, iată că aflu că în Senatul de la București tocmai a trecut prin aprobare tacită un proiect semnat de câteva zeci de politicieni, sub titlul ”Propunere legislativă privind transpunerea Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului, din 12 iulie 2016 privind stabilirea normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L193/1, din data de 19 iulie 2016”.
În afară de acestă aprobare tacită, rămâne neschimbată starea de fapt de care vorbeam în octombrie anul trecut – această așa-zisă transpunere e un simplu copy-paste după un text European foarte tehnic. Totuși, ceva-ceva parcă tot s-a schimbat – Comisia de Afaceri Europene a dat aviz negativ zisului proiect. La prima vedere pare un nonsens, dar de fapt Comisia și-a făcut treaba, sesizând că da, directivele trebuie transpuse in legislația națională a statelor membre, dar ce puțin prin texte care includ alternativele pe care chiar directiva le permite și le oferă statelor membre, cu definirea clară a opțiunii României și diferențierea clară a destinatarilor normelor. Or în acest caz suntem în fața unei ”preluări ad-litteram, tale quale”, cum observa și Consiliul Legislativ, copiere care merge până acolo încât nu s-a mai văzut să pui în titlu coordonatele Jurnalului Oficial al UE în care a apărut directiva, iar legea românească să se adreseze… statelor membre. Ca să nu mai spun că dacă Bruxelles-ul vroia aplicarea directivei din 2019, noi vroiam să o facem din … 2017! [1]
Să vedem ce soartă va avea transpunerea în Camera Deputaților. Deja parcă ne trece un fior – dacă la adoptarea directivelor CCCTB (tot tacită, probabil, că, oricum, subiectul n-a suscitat niciun interes până acum), ne trezim că o să raportăm fruntaș punerea în aplicare cu un an mai devreme [2].
Până una-alta, acest episod este încă o expresie a modului în care mulți politicieni înțeleg să transpună conceptul de stat membru. Ne bucurăm că, uite domnule, Juncker nu ne-a mai vorbit de rău, că România ar fi eroina, că uite, domnule, o să dea la noi și un prânz de pomenire. Dar, sincer, cred că ne trebuie un proiect un pic mai big, dacă tot suntem într-o Europă mai pragmatică.
PS. Mă uit pe site-ul primăriei din Sibiu. Nici măcar o simplă referire la faptul că orașul a fost nominalizat, și nu oricum, în discursul președintelui Comisiei Europene. Cred că n-ar fi realist să ne imaginăm cum a și început administrația să gândească un plan pentru exploatarea summitului post-Brexit. Doar mai e un an și juma’ până atunci. Altminteri, cetatea lui Hermann rămâne un oraș frumos, vorba dl. Juncker.
Note:
[1] Cu observații întinse pe nouă pagini, Consiliul Legislativ a decis, totuși, să dea aviz favorabil.
[2] În ultimele variante prezentate de Comisie, termenele de implementare sunt ianuarie 2019, pentru unificarea bazei de impozitare – CCTB, respectiv ianuarie 2021, pentru consolidare – al treilea C.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Premierul olandez nu considera vorbele lui Juncker banale, ci romantice :P
Deja 3 tari s-au exprimat clar (Germania, Olanda si Sustria): Nu in Schengen pentru Romania.
Asa ca raqmine speranta unui prinz ;)
Văd că aveți păreri critice despre capacitatea parlamentarilor noștri de a negocia și de a transpune în mod coerent directivele UE în legislația română. Păi, domnule Suciu, este ca și cum eu aș fi supărat pe cîinele meu că nu cîntă la pian! Cel puțin jumătate din ei clachează dacă îi pui să scrie o compunere despre ”ce vedem noi în încăperea asta”, iar cealaltă jumătate ar fugi din clasă pretextînd că au treabă la comisii sau în teritoriu. Cred că nu vreți să realizați că oamenii ăia se adună la parlament numai ca să discute despre combinații cu banii de la buget, traficarea de funcții și cum să o dea cotită ca să scape de pușcărie. Din cînd în cînd apare cîte o chestie d-asta cu legislația UE care pentru ei prezintă același interes ca înființarea de colonii pe Marte, adică nu le pasă fiindcă nu îi afectează cu nimic. Așa că hai s-o lăsăm baltă cu speranțele deșarte cum că parlamentarul român ar avea vreo legătură cu ceea ce trebuie să facă cu adevărat acolo unde este trimis!
Pentru a doua notă de subsol: bine că nu s-a hotărât anul CCC, sau de ce nu, MMM
O singură rândunică nu aduce primăvara. E minunat cum un reprezentant demn, curajos al țării la UE/ Bruessel/. S.M. e prezent (în circumscripția sa electorală?), e permanent în contact cu publicul românesc. Unde sunt vocile celor „multi“, relatările de la ceilalți reprezentanți români în PE Parlamentul European, în instituțiile UE. Nu prea se prezintă în spațiul public al țării pe care o reprezintă la nivel UE. Nu cred că-și îndeplinesc obligațiile în fața electoratului din tară dacă nu țin legătura permanentă cu spațiul public din țară. Ce se discută la Brusssel/UE? Ce se decide azi acolo?
… „…Această nouă Europă pare să fi renunțat la ideea de mai multe viteze. Una și bună e de ajuns. Doar statele membre vor avea vitezele lor, fiecare cum poate, cum dorește, cum se pricepe să negocieze…. „…..
Nu cred că e așa. E. Macron /Paris nu renunță la ambiția de a fi „leaderul“ UE și ZE. Scindarea de la Bratislava 2016 /Vișegrad e mai mult decât o dizonanță trecătoare. Nu cred că în prima președinție 2017- 2022 a lui E. Macron se va realiza ceva favorabil României, nici Schengen ( e de fapt suspendat, e în „refondare“ cu granițe înschise până la 4 ani, după ultimile dorințe din mai multe capitale Schengen), în nici un caz aderarea la ZE zona Euro.
… „…Rămân de părere că primul big al nostru trebuie să fie atragerea în țară a investițiilor big, cu valoare adăugată big, ca singură șansă de a nu mai avea lefuri și pensii small…. „…
Așa e. Competitivitatea economică, o societate civică româneasca puternică, o generație tânără preocupată de cercetare, inovație, știință, cultură, o generație multilinguă (engleza e obligatorie pentru software etc.) sunt „proiectul de țară“ încă nerealizat.
Amintesc de un text frumos al lui Edward O. Wilson „Consilience: The Unity of Knowledge“ (….Wilsons eigentliches Anliegen ist jedoch der buchstaebliche „Zusammensprung” des Wissens bzw. die Vernetzung der verschiedenen Wissensbereiche, zumal der sich gegenseitig entfremdeten Natur- und Geisteswissenschaften. Verkuerzt handelt es sich dabei um die Vorstellung, dass auf der methodologischen Basis des naturwissenschaftlichen „Reduktionismus” die verschiedenen Wissenschaftsbereiche in ein „konzentrisches Denken” einmuenden sollen, welches es ermoeglicht, von jedem gedanklichen Standpunkt aus disziplinuebergreifend (sein Kampf gilt dem fragmentierten, atomisierten professionellem Sachverstand) ein einheitliches Weltbild vom Menschen und der Natur zu rekonstruieren. Dazu muessen die verschiedenen Ebenen von Raum, Zeit und Komplexitaet in ihrer kausalen Interaktion miteiander verknuepft werden, so dass hierarchisch strukturiert von den Genen ueber die Zellen zum Gewebe bis schliesslich in das Gehirn und zum Verhalten ihre wechselseitige Bedingtheit und damit Einheit nachvollzogen werden kann. Der Schluessel zum „Gral” dieser „Einheit des Wissens” sind fuer Wilson die neuen, wenn auch noch unzureichenden Entdeckungen der Hirnforschung….. Der biologische Gral des Wissens
„Der menschliche Geist hat sich so entwickelt, dass er an Goetter glaubt, nicht an Biologie.” Daraus entsteht das „spirituelle Dilemma der Menschheit, dass unsere genetische Entwicklung dafuer gesorgt hat, dass wir an eine bestimmte Wahrheit glauben, aber eine andere entdeckt haben.” Diese Aeusserungen fassen knapp das unterschwellige Grundproblem zusammen, welches das neue Buch des an der Harvard-Universitaet lehrenden Biologen und beruehmten Entomologen (Ameisenforscher) Edward O. Wilsons durchzieht. Der deistische Humanist – so sieht sich Wilosn selbst – glaubt im wahrsten Sinne des Wortes an die Wissenschaft. Sie ist fuer ihn die „kuehnste Metaphysik des modernen Zeitalters” und zugleich die „Basis fuer eine wahrhaft demokratische globale Kultur”. Schon dadurch wird deutlich, dass es Wilson weniger um eine optimistische Suche nach der „Weltformel” geht, als um die Kreation eines neuen rationalen Mythos aus der „materialen Geschichte des Universums und der Spezies Mensch”. Das Epos von der „natuerlichen Einheit allen Wissens” wird in seiner modernen Variante nunmehr in der Sprache der Evoltionsgenetik erzaehlt. …. Mutig ist das Buch schon deswegen, weil jemand den viel zu seltenen Versuch gewagt hat, ein ueber sein eigenes Spezialgebiet hinausgehendes und auch fuer den naturwissenschaftlichen Laien verstaendliches Buch zu schreiben, dabei in neueste Forschungsbereiche einfuehrt, ohne dass man den Eindruck gewinnt, mit populaerwissenschaftlichen Plattheiten abgespeist zu werden…. Aus… / Rezensiert für H-Soz-Kult von Guido O. Kirner, … Berlin //… ……. țelul lui E.O Wilson e conectarea disciplinelor diferite din științele naturii cu cele umaniste….. crearea unui concept universal despre om și natură…
….. ).
Cine cunoaște mai multe limbi are patru ochi. E valabil și pentru cei „aleși“, pentru reprezentanții țării în PE /UE?
Domnule Luca, imi place partial articolul dumneavoastra. Partial, pentru ca eu, inca, n-am devenit eurosceptic si cred ca singura sansa pentru Romania este UE. In afara UE Romania are toate sansele, nu numai sa se prabuseasca, ci chiar sa se dezmembreze. Cat priveste palinca, sa stiti ca palinca cea mai buna este cea din Bihor. Si sa mai stiti ceva: in limba romana nu exista verbul A VROI. Sunt alte doua verbe pentru a exprima vointa: A VOI si A VREA.Vedeti in articolul d-voastra :”Ca să nu mai spun că dacă Bruxelles-ul vroia aplicarea directivei din 2019, noi vroiam să o facem din … 2017! [1]”
Cine sa faca toate cele semnalate in articol?!
S-a vorbit despre parlamentari, ca nu sunt interesati de legislatia UE. Daca judecam dupa declaratiile sforaitoare de presa si dupa interventiile absurde ale unora si altora la TV sau in presa in materie de UE, e chiar mai rau decat atat: impostura primeaza. Se bazeaza pe faptul ca nu prea se stiu lucrurile astea si fabuleaza la greu,
Vorba poetului: „iar …. consacrati nu pot … de ….”.
Numai un nebun sau un naiv mai crede ca gaska asta de impostori ne mai poate cupla la UE macar cu un minim de eficienta. Am senzatia tulburatoare ca sunt reprezentat la UE de un grup de giboni dresati sa tina discursuri.
,,,iar Junker ne mangaie intre urechi „giboni buni, buni giboni!” :-)
Adevarul e ca niciodata nu si-ar fi permis sa-i spuna Carcoviei KrakAw! Gdanscului=Danzig Wrocław=BresL!AU, Poznań=Posen si Szczecin=Stettin, iar data fiind situatia Coroanei sa plaseze summitul taman in Kronstadt!?
Deja in privinta Schengen Olanda a fost iarasi extrem de categorica, desi Romania si Bulgaria nu se afla pe rutele principale de intrare in UE ale migrantilor – Bulgaria avand doar o mica bucata de frontiera in comun cu Turcia, iar Ucraina fiind dorrnica sa adere si sa fie pe placul UE!
Austria, la randul sau, si-a exprimat foarte direct convingerea ca Romania nu poate indeplini vreodata, deocamdata, criteriile pentru a trece pe EURO. Aici, am putea specula desigur, iar dvs sa formulati niste ipoteze, daca nu presupuneri, cu privire la reactia neasteptat de ostila a Austriei.
Junker a fost trimis la plimbare de catre toata lumea. Practic punand in discutie ROMANIA nu stiu cat bine a facut Uniunii si politicii din cele 3 state care ni se opun din diverse motive. Olandezul l-a trimis chiar sa se caute, considerandu-l bantuit de VIZIUNI!
Iar investitiile directe, masive, transferurile de tehnologii nu vin intr-o tara corupta si nesigura – e un cerc vicios aici! – cu o populatie degenerata, imbatranita, unde mana de lucru calificata si inalt calificata aproape lipseste (iar asta nu doar din cauza faptului ca oamenii sunt plecati la munca prin UE) iar infrastructura e tot la pamant oricati bani au bagat pana azi. Banii fiind papati de haita de partid si de stat dupa care se vede un dezastru cuplit. Unde sunt caile ferate moderne care sa ne lege de restul UE, autostrazile? Autostrada facuta de al-de UMBRARESCU? Cum credeti ca ungurii reusest sa construiasca atatm de mult, iar noi atat de putin si prost?