Moțiunea nu a fost o moțiune, a fost o tele-moțiune. Totul a fost gândit și planificat ca să dea bine la televizor: marșul trimfal al opoziției, circuitul semnăturilor populației, camerele puse în așa fel încât oamenii să pară mulți sau puțini, în funcție de televiziunea care transmitea. Aplaudacii de la balcoane erau echilibrați după algoritm politic, discursurile politicienilor cu ochii pe camere, temele și retorica erau adaptate televiziunilor. Politicienii puterii și opoziției au devenit regizori de platou. Este un pic prea mult! Să-i lasam pe jurnaliști cu meseria lor, iar politicienii să se ocupe de politică.
Spectacolul moțiunii de cenzură nu este un spectacol de circ, chiar dacă orice moțiune este un spectacol politic. Cred că putea să lipsească manifestația și cheltuielile ei pentru că nu mai avea pe cine să convingă: populația se plasează în majoritate contra Guvernului, iar politicienii din Parlament ai puterii au interese mult mai terestre și mai greu de influențat cu ajutorul cântecelor sau marșurilor. Dar dacă opoziția a ales să facă acest spectacol era dreptul ei, tratarea însă ironică a acelor oameni care stateau în frig și ploaie (în plus, având și dreptate) este o mare tâmpenie a celor care au făcut-o. Ar trebui s-o privim serios și să ne gândim la semnificația ei. Dacă ne uităm în sondaje, moțiunea de cenzură este încă o dovadă a crizei și insuportabilității ei, un semn că nu avem un minimn consens politic, o mărturie a faptului că politicienii – toți! – sunt vulgari și inconsistenți, chiar și în momentele grave. Dar moțiunea trebuie privită serios, chiar și atunci când seamănă cu un circ.
Moțiunea nu a fost o victorie a Guvernului. Dacă Guvernul vrea să o considere o victorie, atunci este o victorie împotriva poporului. A fost o dovadă a solidității arcului guvernamental sau mai precis a disciplinei celor de la putere. Faptul că parlamentarii puterii nu au fost lăsați sa se atingă de urne arată doar că Opoziția n-a convins, dar ne spune și că Guvernul se teme de proprii parlamentari.
Moțiunea nu a fost un fâs, un eșec al opoziției. A fost unul din rarele momente în care politicienii au facut ceva în consonanță cu dorințele populatiei. În sondajul IRES pe care îl anexez acestei analize se vede foarte clar că există o majoritate populară antiguvernamentală, iar aceasta trebuie să se vadă reprezentată. Dacă în democrațiile reprezentative, de regulă, poți schimba puterea doar la termene precise, atunci oamenii pot măcar să vadă că exista și politicieni care gândesc ca și ei.
Moțiunea nu este nici o mare ispravă a opoziției politice. A arătat că nu avem Opoziție, ci opoziții mai multe și mărunte. Probabil că nu este normal să nu poți face ușor alianțe între un partid de dreapta și unul de stânga, dar ar trebui măcar să vedem o minimă decență din partea liberalilor. Când ai doar jumatate din ponderea PSD si spui că vrei să faci opoziție unită atunci nu te apuci să-l critici pe cel mare, nu propui trei premieri, îl lasi și pe cel mai mare ca tine măcar să-și spună și el părerea. E bine să avem partide cu personalitate, dar nici chiar așa.
Moțiunea de cenzură nu este inutilă pentru Guvern. Produsă chiar în timpul negocierilor cu FMI, această manifestație arată că filosofia contabilă a Fondului nu merge, că este nevoie de supape sociale. Dacă nu aș fi avut detalii de culise, aș fi putut crede că Guvernul și-a aranjat această manifestare împotriva sa. Dar nu este cazul, la inteligența strategică a Guvernului și întelegerea contextelor importante de către opoziție.
Moțiunea nu este inutilă pentru România. Atenție, urmează o variantă utopică! Dacă politicienii noștri, de la putere și din opoziție, ar avea organ pentru interesul național atunci, ar trece rapid încercarea repetată de a stabili un minim consens național, limitat în timp, pe câteva teme de urgența. Cea mai importantă este sprijinirea Guvernului pentru a nu fi îngenunchiat de FMI. Ar fi un dezastru pentru România! (Mă rog, încă unul!) La negocierile din aceste zile FMI refuză soluțiile de relansare economică, adica reducerea CAS și a cotei unice, cerând tăieri noi de costuri și mai ales privatizarea a ceea ce mai rămăsese de privatizat, ultimele resurse. Se perturbă definitiv echilibrul definit de raportul dintre proprietatea comună și cea privată în România. Este un lucru foarte grav și Guvernul trebuie sprijinit de opoziție să reziste presiunilor.
Moțiunea nu ține loc de dialog politic. Mai sunt și alte puncte necesare pentru un minim consens, măcar până la primăvară. Pentru asta, Guvernul și Președintele trebuie să facă primul pas spre căutarea consensului, chiar dacă opoziția ar părea că blochează dialogul. Aroganța puterii este cunoscută de când există stat, aroganta opoziției ține doar de umorile unor lideri, dar este mereu excitată de aroganța guvernanților.
Moțiunea nu a adus ceva nou, rezultatul era previzibil. Dacă citim sondajul pe care îl anexez analizei, veți observa că oamenii știau rezultatul final. Cred că și liderii politici îl știau. Nu am publicat sondajul înainte pentru că nu am dorit să fiu acuzat de manipulare. Dar studiați sondajul și veți vedea ce nivel de aspirație scăzut au oamenii, ce puțini bani le trebuie pentru a fi mulțumiți, ce greu o duc de la o zi la alta și apoi gandiți-vă ca ei deja știau rezultatul, lor le-a murit deja speranța că se poate schimba ceva.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nene, oamenii aia care au protestat au fost in mare masura din cei adusi cu autocarele de prin diverse colturi ale tarii de catre PSD. Toate televiziunile, pina si iRTV, au aratat asta. In primul rind un miting sindical nu trebuie sa ceara demiterea guvernului, treaba sindicatului e sa apere interesele membrilor de sindicat, nu sa sustina opozitia in incercarea ei de a ajunge la putere. Si iarasi mitingul sindical nu se face cu Ponta cap de coloana. A fost un miting regizat de PSD pe fata, asha ca nu pot sa-l tratez altfel decit o regie a PSD ca sa dea bine la TV, sa vada prostimea (Griveii, cum zicea Stelian Tanase) cit de multa sustinere are ponta pentru accederea la putere.
Incercarea de a legitima mitinguri sindicale in ziua motiunii de cenzura ne aduce aminte de rasturnarea guvernului Roman cu minerii. Intr-o tara democratica guvernul se rastoarna prin votul parlamentarilor, nu prin presiuni de strada.
„La negocierile din aceste zile FMI refuză soluțiile de relansare economică, adica reducerea CAS și a cotei unice, cerând tăieri noi de costuri și mai ales privatizarea a ceea ce mai rămăsese de privatizat, ultimele resurse”
Dar cu deficitul bugetar cum ramane, il lasam sa urce la cer? Dar cu celelalte dezechilibre structurale? Ce garantii exista ca masurile propuse vor duce la echilibrarea bugetului?
Din cite am inteles eu s-a mers la discutiile cu FMI cu 3 masuri:
1. salariul minim 720 ron
2. reducerea CAS cu 3%
3. reducerea cotei unice cu 4%
Din astea FMI a acceptat masura 2, nu a aceptat-o pe 3 si a acceptat partial masura 1 cu cresterea salariului minim la 650 ron.
Gresesc eu undeva?
Cit despre taierile de costuri, ele se refera la societatile comerciale detinute de guvern si care merg in pierdere. O fi rau sa le privatizam? L-as ruga pe domnu’ Dincu sa-si imagineze cum ar fi aratat astazi Dacia sau combinatul siderurgic de la Galati daca n-ar fi fost privatizate? Vi s-a parut vrodata ca statul roman e capabil sa faca management de calitate la vro firma pe care o detine?
Desi am inclinatii liberale, aici domnul Dancu are dreptate… Trebuie gasit un echilibru intre proprietatea privata si cea de stat. In anumite state liberale pur sange (e.g. Canada) economia de stat este undeva la 16-21% din intreaga economie. Privatizarea nu este panaceul a to si toate. In fond, de ce statul n-ar putea angaja manageri la fel de performanti precum sectorul privat???
in realitate, psd nu vrea sa dea jos guvernul, nu vrea la guvernare. vrea numai capital electoral, pentru vremuri mai bune.
in conluzie, nu trebuie sa asteptam nicio colaborare dela psd. va fi pana la capat, nu in opozitie, ci contra.
cu toate vuvuzelele la bataie.
Dle Dancu, va consider un tip destul de profund si de aceea ma mira sincer asocierea atat de subtire pe care o faceti. Si anume ca politicienii PSD-PNL plus partidul televizor PC ar fi facut ceva in consonanta cu asteptarile populatiei prin aceasta motiune.
Eu cred ca orice om care gandeste isi poate da seama usor ca tot circul acesta de extractie bolsevica -infierarea dusmanilor poporului printr-o extraordinara masina propagandistica, organizarea de miscari de presiune in strada, inregimentarea printr-o combinatie de santaj si cumparare a cat mai multe voci publice cunoscute – pe care il face opozitia in continuu de la alegerile prezidentiale nu are nimic de a face cu asteptarile populatiei. Populatia nu este decat o simpla masa de manevra in tot acest razboi. Iar opozitia nu face altceva decat sa speculeze sentimentele negative induse de efectele crizei economice globale. Intre opozitie si sentimentul popular nu exista altceva decat o relatie de speculare oportunista.
Motivul acestei agitatii continue este dorinta de a fi la putere cu orice pret. Cu ce scop? In niciun caz vreunul legat de sentimentele si asteptarile populatiei. Daca ar fi asa am vedea niste programe de guvernare alternative serioase si nu caricaturile fantasmagorice prezentate prin congresele opozitiei. Scopul nu este altul decat dorinta de conservare a sistemului privilegiilor si mai ales a imunitatilor de toate tipurile creat cu atata minutiozitate in ultimii 20 de ani , dorinta de reconectare la fondurile statului si dorinta de vendeta personala. Iar scanteia care a declansat toata aceasta tulburare rezultatul alegerilor prezidentiale mai precis incapacitatea opozitiei si mai ales a marilor finantatori si cecetati penali ai acesteia de a accepta rezultatul alegerilor prezidentiale. Mai ales dupa investitiile majore facute. „Dictatorul” Traian Basescu ramane obstacolul principal in calea acestor aspiratii, Guvernul „ticalosilor” ca sa-l citez pe marele ganditor si om politic Ponat nu este decat o victima colaterala, un mijloc de a-l pune in dificultate si a-i forta mana „marinarului chior si betiv”.
Stiti foarte bine ca si in democratiile consolidate sentimentul popular fluctueaza pe parcursul unui mandat, uneori increderea in cei de la putere atingand nivele foarte joase, mai ales cand se manifesta influente externe foarte nefavorabile. Si totusi nu se gandeste nimeni sa rastoarne guverne si presedinti inainte de ternmen pe astfel de considerente.
Credeti ca un demers al Partdului Republican de a-l demoniza si scoate din functie pe Barack Obama si partidul sau plecand de la actuala cota de incredere din sondaje ar fi considerat drept consonant cu aspiratiile poporului american?
Buna ziua,
Domnule Dancu, ma uimiti prin faptul ca simplificati nepermis de mult pentru un om cu pregatirea dumneavoastra datele subiectului pe care il propuneti spre reflectie. Si mai ales prin faptul ca, in loc de concluzie, veniti cu un indemn/chemare sublim de puerila sub pretextul „rezistentei” in fata unei preupuse intentii a FMI de a ingenunchea Guvernul. Ravisant, domnule! Domnule Dancu, pe vremea cand partidul din care faceti/faceati parte detinea fraiele destinului national iar prietenul dumneavoastra Ioan Rus era ministru de interne, n-ati avut niciodata curiozitatea sa aflati cum si de catre cine erau controlate afacerile, marile afaceri, in Romania? Adica PIB-ul Romaniei? Marile tranzactii de import-export? Petrolul? Gazele? Energia electrica? Padurile? Proprietatile confiscate abuziv de comunisti? Sincer, niciodata nu v-a povestit domnul Rus ce descoperea si ce intelegea domnia sa din felul in care functiona ministerul pe care il conducea, guvernul din care facea parte, in special celebrul „2si-unsfert”? Domnule Dancu, atunci cand scrieti articole, comentarii sau opinii in spatiul public, sper ca sunteti constient ca va citesc si oameni care inteleg si cunosc despre realitatile din Romania ultimilor 20 de ani cel putin tot atat de multe lucruri cate stiti dumneavoastra. Si atunci, domnule Dancu, daca veti continua sa omiteti esenta problemelor din aceasta tara, in ochii acestora veti aparea doar un simplu diversionist-manipulator, ceva mai profesionist e adevarat, dar tot reprobabil.
Cu stima, inca.
P.S. 1 – Nu consider ca a fi „de stanga” este ceva rau in sine. Consider insa ca a pretinde ca esti „de stanga” in timp ce doresti sa traiesti „decent” (trei plasme-n casa, BMW-ul in leasing, mobila noua in bucatarie si casa la padure in cinci ani, cu buletinul – cat au strans trei generatii de capitalisti, evident „ajunsi in putrefactie”), dar nu punand osul la treaba, ci cersind, iar atunci cand nu primesti din mila, mintind si furand de la cei „de dreapta”, poate fi tolerabil in prima faza, dar apoi cu siguranta devine scabros. Este valabil si pentru oameni, e valabil si pentru comunitati, e valabil si pentru tari.
P.S. 2 – Nu FMI-ul incearca sa ingenuncheze Guvernul. „Au contraire”, domnule Dancu: FMI-ul incearca sa ne scoata din haznaua in care ne-am aruncat cu voluptate, nici macar n-am cazut. Ar fi bine sa fim doar in genunchi. Suntem in coma si doar perfuziile FMI ne tin in viata si doar doctorul Isarescu mai trage nadejde (e adevarat, nu pe gratis, gratis e doar moartea si promisiunile comunistilor). In rest, Ponta si Antonescu sunt cioclii, sindicatele sunt groparii, guvernantii sunt asistentele medicale iar Basescu e directorul spitalului. De nebuni. Am uitat pe cineva? A, parlamentarii… parlamentarii stiti dumneavoastra mai bine ce sunt, doar ati fost parlamentar, nu?
Domnule Dancu,
Pareti afectat de faptul ca s-ar putea ca respingerea motiunii de cenzura „Romania majoritatii, motiune populara” – caci despre ea vorbim – ar putea sa fie considerata o infrangere pentru opozitie si o victorie pentru guvern.
Referitor pozitiile Dvs. exprimate in aliniatele 1,2,4 si 5 sunt de acord cu Dvs. cu mentiunea ca balamucul a fost creat de PSD in dorinta de a impinge forta strazii pe usa Parlamentului asa cum a facut Miron Cosma in 1990. Stiti ff bine ca aceasta presiune se poate face, dar exagerand, asa cum a exagerat PSD-ul, ne duce la anarhia lui Che Guevara, prieten drag domnului Ponta.
Pentru aliniatul 3 , motiunea a fost un avantaj serviciu acordat guvernului – deci guvernul isi pastreaza pozitia-, asteptare mentionata inclusiv de populatie in sondaj, dar de neimaginat de catre opozitie care a cheltuit bani, timp, imgine si credibilitate pentru o pierdere, caci, da, pentru opozitie este o pierdere semnificativa de imagine: NU A CASTIGAT NIMIC, NICI MACAR UN AVANTAJ. Opozitia a demonstrat ca a mobilizat oamenii pentru nimic, si la sfarsit de miting i-a intors in starea de deprimare/deznadejde/ neputinta de unde nu stiu daca Dvs. sau opozitia o sa ii mai miscati o vreme…
Din acest considerent MOTIUNEA DE CENZURA A FOST INUTILA GUVERNULUI (nu i-a miscat un fir de par), SI ROMANIEI, i-a consumat timpul si energia. Metoda mai simpla, in viziunea mea, mai eficienta este iesirea din sala – boicotul – opozitiei cand se vota asumarea raspunderii guvernamentale pe legea educatiei. Ma credeti sau nu, opozitia poate castiga mai mult asa, la capitolul imagine, bani si timp, electorat si sunt sigura ca stiti de ce…
In Parlament si in relatia cu Presedintele s-a ajuns la o crasa lipsa de dialog, ascultam numai monologuri, si de aceasta stare raspunde in principal Presedintele, care imi pare ca se pregateste pentru o decizie pentru a mai schimba pe ici pe colo, prin punctele esentiale… Desigur ca si Parlamentarii, cu putina minte, si cu miscari rapide in cutia craniana, puteau interveni pentru clarificarea situatiilor tensionate si aberante. NU S_A DORIT si aici electoratul ii va sanctiona pe toti, indiferent de culoare politica.
Parlamentul isi continua pierderea credibilitatii si in curand cetatenii vor putea spune ca poate este mai bine fara, ca tot tara este condusa prin ordonante de urgenta de guvern sau asumari de raspunderi guvernamentale…BA mai mult, s-ar face si o economie insemnata fara dansii, dar este drept ar pierde Romania la capitolul „democratia din vitrina”…
Oamenii s-au saturat si inteleg limitele democratiei, ale puterii si ale opozitie si va asigur, ca data viitoare PREZENTA LA VOT a alegatorilor o sa fie mai mica decat in Decembrie 2009, poate doar daca apar nu stiu ce buni comunicatori sau lideri care sa ii miste catre centrele de vot sa imi gresesc prognoza.
Asa ca, una peste alta, balciul stradal completat cu cel parlamentar ne-au aratat de fapt unde ne aflam, cine suntem si cine nu putem sa fim!
Ne-a costat cam mult balciul asta intins pe 7 zile, dar Dvs. ziceti Dvs. ca a meritat!
Mie imi place mai mult sa cuget o tara, si mai apoi se si fac, ca de cantat si de urat mi-s satula, si voi mai ura de Sarbatori!
Pana atunci, cu bine si destindere placuta!
Pacat ca ati ascuns comentariile, ceva lipseste si asta este acum deja demonstrat.
Succes mai departe!
Iata ca au aparut si comentariile, sa fie numai o chestiune de incarcare a lor?
La un alt articol cu mult mai multe comentarii, peste 100, acesteau au aparut instant…
Tehnologia asta, bat-o vina!
Asadar, cu scuze uitati de comentariul postat la 8:45.
Va multumesc!