Home » Administratie »Asigurari Sociale »Dezbatere »Economie »Politica & Doctrine »liberalism » Citesti:

Celor cu codul muncii… si despre merite

Ciprian Ciucu martie 17, 2011 Administratie, Asigurari Sociale, Dezbatere, Economie, Politica & Doctrine, liberalism
63 comentarii 5,773 Vizualizari

Nu orișicare dintre noi este în stare să-i organizeze pe alţii de o aşa manieră încât să producă ceva. Şi mai ales să o facă cu eficienţă, în mod performant şi cu rezultate durabile.

Nu oricine poate lua decizia să-şi pună banii la bătaie, să rişte şi să spere că va avea profit. Ai nevoie de un anumit mod de a fi atunci când pui pe picioare o afacere.

Nu oricine poate crea ceva durabil care să hrănească încă 50 de familii (cifră luată la întâmplare) şi care să producă pentru a plăti taxe şi impozite din care să mai trăiască şi alții.

Da, aici vorbesc despre patroni, investitori, aceia la care nu se gândeşte nimeni şi pe care nu-i plânge nimeni pentru că ei au bani, n-au grija zilei de mâine şi au Jeep. Nu sunt reprezentanţi, nu merg la mitinguri, nu demonstrează şi enorma lor majoritate nu cerşesc pe la televizor.  Dar pentru mine ei, cu egoismul lor prin care-şi urmăresc profitul cu tot, ei sunt cei care fac diferenţa şi vor face diferenţa. Şi au de ce să fie compătimiţi. Să nu vă imaginaţi că sunt oameni fericiţi, de multe ori nici nu simt că trăiesc. Nu mulţi ar schimba salariul lor şi liniştea lor pe grijile şi pe veniturile fluctuante şi nesigure ale patronilor lor.

Birocraţia sufocantă, poverile administrative inutile, mediul de afaceri în general fac ca viaţa acestor oameni care îi organizează pe alţii, care îşi pun proprii bani la bătaie şi care ţin în cârcă categorii inactive de populaţie să fie grea şi de multe ori urâtă. Pentru a ţine în viaţă propria investiţie îşi sacrifică timpul liber şi de multe ori banii pe care-i fac nu-i ajută să fie fericiţi şi-i cheltuiesc pe lucruri aiurea. Dar la sfârşitul zilei le rămâne pentru sufletul lor un lucru : au făcut ceva din nimic. Ceva ce nu ar fi existat independent de voinţa lor. Ceva ce le face şi acelora carora le este frică că vor fi daţi afară mai uşor, viaţa mai bună. Scuzaţi cinismul, dar măcar au de unde să fie daţi afară. Fără oamenii care i-au angajat şi care i-au organizat şi care le-au dat o şansă şi o sursă de venit, nu ar fi avut de unde să fie daţi afară. Nu ari fi avut acel ceva în CV care să-i ajute să se angajeze iarăşi.

Pentru mine, existenţa unui cod al muncii este un non-sens. Piaţa forţei de muncă trebuie fie flexibilă şi atât. Nu poţi porni o afacere? Pune mâna şi învaţă, fii foarte competent. Nu te duce capul? Trage tare, compensează prin seriozitate şi responsabilitate. Fă-te ucenic şi fii foarte bun. Să fii atât de bun încât patronul să nu-şi permită să te piardă.  Să-ţi mărească salariul ca să nu te piardă. Să-ţi creeze condiţii de muncă ca la Google doar să te ţină aproape. Nu-ţi place faţa patronului şi locul de  muncă? Schimbă-l! Eşti atât de bun încât oricine te-ar primi cu braţele deschise. Trage tare timp de zece ani, acumulează experiență, dezvolta-te profesional, nu sta cu capul în pământ, mai sacrifica-ţi week-end-urile şi grătarele şi cu ceea ce ai acumulat (inclusiv financiar) dă drumul la o afacere.  Şi aşa o să ajungi să-mi dai dreptate. Şi lucrurile vor merge mai bine în ţară pentru că mai mulţi dintre noi alegem să facem ceva!

Poate la stat o fi nevoie de un  fel de cod de conduită între relaţia dintre angajator şi angajaţi, nu ştiu… Să nu existe abuzuri. Dar ca angajat poţi trata statul care pe oricare patron. Eşti bun, îi întorci spatele.  Daca nu, ai măcar nitica decenţă când demonstrezi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "63 comments" on this Article:

  1. tudor spune:

    da, asta e un mod de gandire care va fi valabil pt. Romania peste 20 de ani…pana cand dispare (speram) din mentalitate perceptia despre munca in socialism!!! DA, intr-o piata a muncii libera si flexibila NU TREBUIE aparat angajatul de STAT, deoarece pe un angajat bun, capabil, competent il apara patronul sau, care e constient ca respectivul angajat ii va aduce bani, profit… Este aberanta grija sindicatelor pentru angajatii care sunt incompetenti si chiulangii…se simt cu musca pe caciula, deoarece acestia nu produc decat dezordine, cer mereu fara sa dea ceva in schimb si pretind ca o fac pentru binele tutoror…Eu personal as vota pt. desfiintarea sindicatelor. Nu isi au rostul! Nu impuneti , dragi guvernanti, patronilor sa va sustina loarzele! Punct.

  2. parker spune:

    Foarte bun articolul!

  3. Bittick spune:

    Sunt de acord cu punctul de vedere exprimat in articol. Asa este. Cu o singura precizare insa: ceea ce se spune in articol este in primul rand valabil intr-o tara in care capitalismul s-a dezvoltat in conditii normale in baza unei adevarate scari a valorilor. La noi din pacate nu este cazul. Aici valorile sunt inversate, capitalismul este inteles si practicat intr-un mod original iar fraza care caracterizeaza cel mai bine relatia angajat – angajator este: patronul are pretentia sa muncesti cat mai mult iar el sa te plateasca cat mai putin, daca se poate deloc iar angajatul are pretentia sa fie platiti cat mai bine iar el sa munceasca cat mai putin, daca se poate deloc… Asta e! Restul e politica…

    • silicon_v spune:

      Pai tot cam asa a fost si in tarile dezvoltate cu ceva ani in urma. Nici la ei nu a picat din cer un capitalism lustruit si cu tente sociale. Dar asta nu a insemnat ca nu existau intreprinzatori in SUA in 1910 sau in Belgia in 1948. Trebuie frecat sistemul pana se mai regleaza niste chestii. Dar nici sa stam in loc si sa ne plangem nu e o solutie. Sau mai rau, sa incepem sa avem nostalgii cu Ceasca.

      Globalizarea ne da o sansa buna, fiind mai jos decat aia dezvoltati: sa recuperam mult mai rapid decalajele.

  4. pehash spune:

    fi fi care pe care :)

    Domnule Ciucu, degeaba ii spui prostului ca e prost pentru ca nu va intelege. Cu atat mai putin nu are rost sa-i explici angajatului incompetent ca te poti lipsi de el.
    Romania, ca orice tara, are nevoie de antreprenori si angajati care muncesc pentru ca le place ceea ce fac. Din pacate astea sunt adevaruri evidente doar pentru cei care se regasesc in descriere. Restul isi gasesc consoloarea dand cautand vinovati pentru propriile esecuri.
    Poate ca ar trebui mai intai sa demontam mitul ca ‘toti ne nastem egali’.

    • Cristi G. spune:

      cu alte cuvinte sa muncim pe gratis, nu???

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Ati exprimat foarte bine si temerile mele. Si sigur aveti dreptate. Dar eu ma adresez in principal celor carora se regasesc in descriere. Ei sunt cei nereprezentantati si ignorati.

      Desi isi doresc f. mult schimabarea tot ei sunt cei care nu au timp de politica pentru ca au de facut profit, dezvoltat afacerera, platit salarii si carat hartii intre institutiile statului.

  5. Constantin1 spune:

    D-le Ciucu, trebuie sa va transmit niste pareri, pe care poate le veti lua in considerare.
    Constat, eu fiind mai in varsta si avand ,,ceva,, pregatire, ca d-vostra procedati la fel ca ,,specialistii,, romani scoliti la Moscova in anii 50-60.Va reamintesc ca Iliescu era unul din ei si rezultatele activitatii lui puteti sa le analizati.
    D-vostra, imi face impresia ca ati ,,parcurs,, anumite programe in tari din vest si incercati sa ne transmitetii ,,muritorilor de rand,, marile invataturi ale capitalistilor, la fel cum cei din de care aminteau mai sus ne trasmiteau ,,invataturile,, socialite…..
    Eu am pe cineva foarte drag din familie, care o mare parte din studiile universitare le-a facut in universitati din vest (amintesc L,Ecole Politechnique) , masteratul in Germania si doctoratul la Heidelberg, insumat aproape 11 ani si care traieste in adevaratul capitalism, unde desi noi suntem in UE, ,,bastinasii,, au toate drepturile, nu spun ca el ar fi chiar nedreptatit, insa totusi desi sunt capitalisti totusi au si anumite angoase la straini…
    Am dat acest exemplu pentru a intelege ca in Romania inca capitalismul este in formare, patronii au aceleasi hibe ca si directoriii societatilor publice si din acest motiv relatiile de munca trebuie extrem de bine legiferate.Cum credeti ca va proceda un patron daca nu ar exista nici-o reglementare, va folosi munca la ,,negru,, sau va platii dari la stat aproape 50% din salariul negociat si asta chiar daca un salariat este atat de competent incat nu poate renunta la el?
    Si iarasi pentru a intelege natura umana, eu va aduc aminte de dezastrul nuclear din Japonia, unde niste oameni cu putere de decizie n-au respectat masurile de siguranta, asta fie din incapacitatea lor de-a intelege pericolul real al unor procese si marea lor dorinta de-a face profit….
    Cred din aceste motive ca trebuie sa existe reglementari precise, clare si care prin sanctiunile care le propun sa descurajeze incalcare lor, asta fie pentru relatiile de munca fie pentru procese care prezinta riscuri!

    • Emil spune:

      @Constantin1: pentru cineva cu pretenţiile dvs. intelectuale (pretenţii care se degajă implicit din conţinutul comentariului) să scrieţi “va platii” cu doi de “i” vă cam descalifică argumentaţia. Cel puţin din punct de vedere estetic. Hai să vă iert pentru “nici-o”, că regulile Academiei s-au schimbat de puţin timp, istoric vorbind. Deşi, înainte de astea, se scria cu “nici o”, fără cratimă.
      În altă ordine de idei, codul ăsta al muncii nu e altceva decât o trecere dintr-o extremă în alta. Balansatul ăsta între extreme e sportul nostru naţional, singurul la care ne pricepem. Iar autorul, ca mulţi alţii intelectuali din tabăra autointitulată a dreptei militante, ne serveşte traduceri şi idei din dreapta neoconservatoare americană, teorii care or merge acolo la ei. Aici nu merge nimic. Din păcate. Aici singura chestie care va merge e cea care se degajă din contraeditorialul lui Hillerin din ultimul Caţavencu, “Ar cam fi vremea de-un cutremur”.

      • Constantin1 spune:

        D-le Emil aveti dreptate in cea ce priveste estetica si asta mai ales din cauza ca nu imi placesa corectez, imi cer scuze. Sunt adeptul ,,primului impuls,, si asta de multe ori imi joaca feste!.Insa in cea ce priveste pretentia de-a fi ,,cineva,, nu o am eu sunt acum un simplu pensionar, care acum are timp sa analizez niste lucruri si incerc sa le verific.
        Eu intervin numai cand mi se pare ca se sare peste cal si sa fie clar eu am pregatire tehnica, acum am timp sa analizez lucrurile din punct de vedere sociologic, eu dupa ce m-am pensionat am inceput sa citesc, lucrari ale lui Gustave le Bon de exemplu si mai am si timp sa urmaresc comentariile care apar.
        Va rog sa ma credeti ca nu inteleg pe cei ,,cu pretenti, mai ales acum si aici!
        Va multumesc ca ati avut rabdare cu niste idei ale unui pensionar!

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      N-am studiat afara. Este una dintre neimplinirile mele. Multi dintre prietenii si colegii mei au facut-o. Ramaneti cu impresia dumneavoastra, nu vreu sa vi-o schimb.

      Si cum vreti sa comentez eu un caz pe care nu-l cunosc si in care sugerati ca ar trebui sa va dau dreptate dumneavoastra, adica aceluia care ma compara cu Iliescu in anii 50? Plus ca… intodeauna avem impresia cei cei dragi noua sunt destepti, frumosi, competenti si neapreciati la propria lor valoare.

      Va raspund ca eu cunosc pe cineva doctor in chimie nucleara la 30 de ani care al lucrat in Romania, Cehia, Anglia si in Franta. Castiga bine, are proprietati si conduce un Lexus. Exemplul meu in compenseaza pe al dumneavoastra?

      • Constantin1 spune:

        Va multumesc pentru ca imi raspundeti.Eu cred ca nu ati avut timp sau eu nu am fost clar.
        Nu am incercat sa va compar cu Iliescu, departe de mine asa ceva, am incercat sa va transmit numai faptul ca si atunci ca si acum se folosesc prea mult ,,cliseele,, , fie socialiste, fie acum capitaliste absolutizarile sunt paguboase..
        In ce ce priveste celalalt aspect eu am incercat sa va transmit ca si patronii au angoasele si fixatiile lor.In sensul acesta trebuie luat exemplul cu fiul meu.Poate daca o sa discutati cu d-nul, la care ati facut referire, o sa va explice cum a fost tratat ca strain si nu la castig ma refer!
        Si iarasi ca sa nu credeti ca sunt cumva nationalist sovin, eu am fost crescut de o nemtoaica care nu avea copii…..si sunt extrem de ,,relaxat,, cand discut despre straini.Insa asta nu ma impiedica sa fac niste constatari si sa nu idealizez patronul, indiferent de etnie.Fiecare caz trebuie tratat individual, asta mi-a confirmat experienta mea..
        Acestea au fost niste precizari la comentariul initial.Cu stima!

  6. Cristi G. spune:

    Eu unul nu pot fi de acord cu acest punct de vedere pentru ca, lucrand in mediul privat din 1992, am observat o alta caracteristica a patronului roman, pe care nu o regasesc si in articolul dumnevoastra. Patronul roman se foloseste la maximum de angajatii lui pana la epuizare, sub pretextul implicarii, dupa care, in momentul in care salariatul incepe sa oboseasca si sa-si ceara dreptul la odihna i se spune ca daca nu mai da randament este de “inlocuit”… (“nimeni nu este de neinlocuit in firma asta”). I se cere salariatului implicare totala!!! dar fara a i se oferi si dreptul de a-si negocia retributia fireasca pentru aceasta implicare pe care omul este de acord sa o “puna la bataie”. Cand e vorba de munca “suntem o familie in care trebuie sa tragem cu totii pentru ca ne va fi bine”, cand e vorba de bani “trebuie sa intelegem ca cu cat cheltuim mai putini bani vom castiga mai mult” sau “cine sunt eu (patronul} sa dau salarii atat de mari?” In final salariatul vede cum patronul shimba cate 2 jeep-uri pe an, care mai de care mai “bengoase” in timp ce salariul lui ramane neschimbat de ani de zile. Intr-adevar, uneia din partile implicate chiar ii merge bine… dar nu e vorba despre salariatii patronilor… Si mai sunt muuulte de spus… Multumesc!

    • pehash spune:

      Din 1992 pana acum au trecut 19 ani. Deci lucrati in mediul privat de 19 ani. Ce v-a oprit in acesti 19 ani sa incepeti propria afacere si sa-i faceti concurenta patronului? Economisind doar 5% din salariul lunar acum probabil ca ati fi putut avea un capital frumusel cu care sa incepeti propria afacere, sa-i angajati pe fostii colegi (care, nu-i asa, au vazut in acesti 19 ani ca ati putea fi un patron mult mai bun?) si sa-l falimentati pe cel care schimba 2 jeep-uri pe an.
      Ce v-a oprit in 19 ani sa va dati demisia si sa cautati alt loc de munca?

      Realitatea este ca orice angajat poate fi inlocuit la fel cum orice angajat poate schimba un loc de munca cu altul. Doar ca schimbarile astea implica anumite riscuri. Unii si le asuma, altii nu.

    • sym spune:

      După părerea mea, ar trebui să deveniți patron. Unul ultra-responsabil social, care nu își cumpără jeep-uri și își tratează excepțional de bine angajații.

      Eu zic că într-o piață a muncii ca în România, unde patronii sunt niște porci îmbuibați care își exploatează angajații până la extenuare, dvs. și firma dvs. ar avea un success răsunător! Ați avea, în mod natural, cei mai capabili și conștiincioși angajați, care se vor bate să fie angajați de dvs., pentru că ați fi ceva cu totul deosebit.

      Vă doresc mult succes!

      • Cristi G. spune:

        Ma mira ca nu stiti ca nu poti fi patron in Romania decat daca esti integrat intr-un anumit cerc de influenta, care sa aiba ceva putere. Totodata trebuie sa detii anumite sume de bani pentru a porni o afacere, dar presupun ca stiti si asta… Dupa 19 ani de lucru la patron nu am avut cum sa-mi platesc toate “hangaralele” dar sa mai si pun bani deoparte… Dar probabil ca dvs nu ati lucrat la patron… Probabil ca SUNTETI patron… Ma indoiesc ca malitiozitatea este o insusire creativa…

        • Dan spune:

          Stimate domn,
          sunt asa zisul patron. Nu sunt integrat in nici o gasca mafiota si nici nu am furat contracte cu statul. Da, asa este : nu am avut vacante de vreo 13 ani mai mult de vreo 5 zile pe an in medie.
          Da, nu am jeepan, dar nici nu am nevoie de codul muncii socialist. Sunt de acord ca trebuie sa existe niste prevederi minimale : de exemplu x zile de vacanta , dar sa nu imi spuna nimeni cum sa fie date, ci doar eu si colegul meu de munca sa stabilim regulile individual in functie de situatia fiecaruia. Pentru ca sunt sigur ca stiti ca fiecare suntem unici si avem nevoie de un respect.
          Spre deosebire de patronul crescut in piata atipica din ROmania, dvs. ca angajat, daca ati invatat o limba straina si o meserie puteti sa mergeti usor sa va cautati de lucru in vest unde aveti tot ce va trebuie. Pentru unii patroni este cam greu pentru ca sunt multi care nu vor sa plece din firma unde lucreaza pentru ca sunt respectati.
          Daca un patron este corect in tara asta atunci legea trebuie sa fie facuta pentru acel patron.
          Daca oamenii sunt hoti,atunci puteti da ce legi doriti dvs. ca asa va ramine hot.
          Cei 7 ani de acasa si educatia continua nu se pot legifera.

  7. Radu Dragos spune:

    Articolu e misto. Sunt de acord cu multe din afirmatii. Insa e din pacate foarte foarte naiv.

    Se romantizeaza mult relatia angajat – angajator.
    Autorul vorbeste multe realitatea antreprenoriala, insa putin realitatea corporatista.

    Ori la noi jocul e intre 3 categorii de actori: 1. turma de amploiatzi romani, 2. antreprenori si IMM-urile locale 3. marile corporatii si investitorii straini.

    Pana acum statul roman a facut viata amara IMM-urilor si micilor antreprenori, in timp ce a favorizat marile corporatii si mai ales investitorii straini, prin contracte publice generoase, exceptii legale, ajutoare de stat si trecerea cu vederea a profiturilor mascate.

    Pe scurt, ca antreprenor , nu prea ai sanse in relatia cu statul, care te face varza cu rice ocazie si greu scoti capul in fata marelui capital sau a investitorilor straini. Game Over!

    Ori povestea autorului despre alternativele antreprenoriale ale nemultumitilor, in principiu e valida, dar in realitate nu prea tine. E o iluzie frumoasa, posibila intr-o economie competitiva cu o flexibilitate ridicata a populatiei, o competenta antreprenoriala si un mediu economic care favorizeaza micii intreprinzatori.
    Insa la noi NICI VORBA DE ASA CEVA! Sunt cateodata bariere care nu tin nici macar de guvern sau de vrerea populatiei. De ex. accesul la finantare (controlat de banci straine si private) e realmente prohibitiv si mult prea scump fata de un competitior din alta tara a UE.

    E al naibii de greu sa fii antreprenori in Romanica. De aia nici nu se creeaza locuri de munca, iar antreprenoriatul acum NU e o alternativa pentru turma de amploitzi. Nici 1% nu ar rezista.

    Pe de alta parte, la noi , din pacate corporatiile straine sunt si vor fi marii jucatori pe piata muncii. Noul cod le vine ca o manusa si le creste puterea de negociere in relatie cu angajatii, pentru a mentine in continuare costul cu forta de munca redus. Iar profiturile sunt cu adevarat nejustificat de mari, in raport cu remuneratia angajatilor.

    Nu stiu, in ce masura noul cod o sa faca viata antreprenorului roman mai usoara, fata de cadoul obtinut de marii angajatori. Codul muncii in mod cert NU va crea locuri de munca.
    Forta de munca va ramana pe plantatie fara alternative si va emigra in continuare insa intr-un ritm mai accelerat, atat timp cat antreprenoriatul nu e o alternativa.

    Codul muncii nu va rezvolva problemele romanilor (angajati sau antreprenori) ci ale marilor investitori.
    Se va permanentiza situatia Romaniei de lagar de munca ieftina a Europei.
    Bun venit in Bangladesh-ul uniunii europene, tara tuturor posibilitatilor antreprenoriale!

    • sym spune:

      @Radu Dragos

      De unde știți ce profit, mare sau mic, fac corporațiile străine în România? Puteți să dați exemple?

      Ce înseamnă “profit nejustificat de mare în raport cu remunerația angajaților”? Cât ar fi “justificat”? Puteți să ne dați niște reguli?

      Nu uitați că uneori firmele au pierderi în loc să aibe profit. Să nu uitați să includeți în reguli cât ar trebui să plătească angajații, în astfel de situații.

    • pehash spune:

      Ai sintetizat foarte bine (dez)echilibrul pe piata forte de munca private, dar nu ti se pare evident ca daca ar aparea peste noapte o oferta consistenta de joburi din partea antreprenorilor locali, in special imm-uri, companiile mari ar pierde rapid angajatii valorosi?
      Guvernul actual a facut cativa pasi timizi in directia asta, dar daca cineva se asteapta sa primeasca mura’n gura tot si sa se lanseze in afaceri riscand doar banii statului, eventual sa si traiasca din banii astia pana da faliment.. poate sa astepte mult si bine.

    • elena spune:

      cam aşa e :(

    • elena spune:

      Aş mai adăuga ceva vizavi de micile afaceri – climatul, să-i zicem “birocratic” din România e foarte nepotrivit.
      Ce nepotrivit, e de-a dreptul nociv.

      Ştiu pe cineva care – fără proptele – a vrut să-şi deschidă o afacere absolut legală, ceva cu software şi şi-a angajat trei oameni: două rude şi o bună cunoştinţă, deci nu se punea problema de exploatare.

      De la bun început cantitatea de hârtii absurde de care îi povestise firma de conta că e necesară l-a năucit:
      - oferte la camera de muncă cu nu ştiu câte zile înainte, nu aşa că vrea muşchiul tău să angajeze pe careva azi – tre să declari locul liber dinainte, că dacă nu – amendă
      - contract cu o firmă de protecţie a muncii care le completa lunar nişte fişe de carton şi le adusese un teanc de norme demn de o centrală nucleară – că dacă nu, amendă
      - contract anual cu un cabinet de medicină a muncii să verifice angajaţii – dacă nu vrei, iar iei amendă
      - comandă şi aviz de recepţie la fiecare vânzare, doar nu crede că merge doar cu factură şi contract

      Nu mai rezista să scrie atâta actăraie inutilă, pe lângă munca propriu-zisă. Bineînţeles că fiecare control îşi lua măcar “taxa de prezenţă”. Ultimul avusese bunătatea să-i taie benzina şi de la profit şi de la tva, pe principiul: “nu contează că ai vândut softul la Timişoara, că ai delegaţie ştampilată acolo, nu ai făcut foi de parcurs pe care să fie calculat consumul de combustibil”.

      După faza cu forfetarul a cedat, a închis frumos firma şi acum lucrează la negru.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Desi sunt suspectat de naivitate (probabil din cauza tendintei mele de a simplifica si polariza realitatea) va spun ca imi place f. mult ideea urmatoare:

      “Pana acum statul roman a facut viata amara IMM-urilor si micilor antreprenori, in timp ce a favorizat marile corporatii si mai ales investitorii straini, prin contracte publice generoase, exceptii legale, ajutoare de stat si trecerea cu vederea a profiturilor mascate.”

      Sunt total de acord!!

  8. Andrei spune:

    Asta e culmea tupeului … sa ma apuc sa ii plang pe saracii oameni bogati! Patronii au existat si inainte de codul actual al muncii si vor exista si in cel mai socialist cod al muncii! Adevaratii patroni se dezvolta si in conditii socialiste … nu au nevoie de proptele … nu de alta dar sunt doar 5% din populatia tarilor. Asa ca sa terminam cu prostiile astea: vai de stresul patronilor romani. Sa puna mana si sa-si doneze o parte din avere sau sa faca actiuni caritabile, cum fac cei din Vest si pe urma sa ceara ceva de la societate. Sa inteleg, domnul Ciucu, ca ce a facut Casuneanu la Bacau in liceu … este act de caritate si ar trebuii sa il compatimim nu?

  9. vvv spune:

    Domnule Ciucu, daca esti atat de de intelept si capabil, incearca sa pui pe picioare o afacere fara angajati si fara ca dumneata sa pui mana la ceva.Limiteaza-te sa fii “Patron” ca in Romania.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Am pus mana. Am spus eu in articolul meu ca patronii nu muncesc? Din contra. Ca sa mearga ceva bine muncesc mult mai mult decat proprii angajati. Si nopatea chiar. Organizarea oamenilor, organizarea afacerii nu e treaba usoara in Romania.

      Dvs. va imaginati ca afacerile se pornesc doar asa.. cu bani si cu angajati? Sunt multe nopti nedormite.

  10. cinic spune:

    era un banc celebru la Radio Erevan prin care se demonstra ca nu e nevoie de conducator de stat. Reluand modelul: avem salariati bugetari, avem salariati in companii de stat, avem salariati in mari companii industriale, avem salariati in mari companii de servicii (McDonalds va avea in curand in RO mai multi saariati decat SIdex sau Dacia),avem salariati in IMM de “productie”,avem salariati in IMM de servicii (si chiar foarte multi). In afara de dorinta sefilor de sindicat de a incasa cotizatii si alte “foloase” de la acesti salariati ce altceva mai este in comun??? Spaimele legate de program de lucru prelungit or avea noima in industrie, dar EVIDENT sunt aiurea in industriile sezoniere. Urletele legate de contracte temporare or avea loc la functionarii publici dar sunt aiurea in agricultura sau in constructii. Introducem “patul lui Procust” la IMM (chiar si la cee familiale)??? Ori facem TREIZECI de coduri ori SI MAI BINE niciunul.

  11. prudent spune:

    de Ciucu, cu respect va sugerez sa cautati la Luigi Einaudi (primul presedinte a Republicii Italiene) o formulare a spiritului antreprenorial. Veti fi surprins la distanta de 70 de ani cat de bine ati inceput articolul.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      M-ati facut curios. Daca aveti sursa va rog sa-mi dati un copy/pase si sa imi scutiti cautarea pe care o prevad lunga.

      • prudent spune:

        l-am vazut afisat in Italia la un IMM cam acum 5 ani. In esenta: “oameni capabili care ar putea sa-si gaseasca o slujba linistita si bne platita. Si cu toate acestea muncesc 80 de ore pe saptamana, privatiuni fara numar … SI ce ii mana sa faca asta? ” Mi-a placvut enorm, a fost scrisa in 1946, iar Italia este tara IMM.

  12. sym spune:

    @Ciprian Ciocu

    Total de acord cu dvs. Am văzut un articol excelent pe subiect, aici:

    http://barbosu.kamikazeonline.ro/2011/03/miting-si-sindicate/

    Până ce nu-i văd pe toți care vor “contracte nedeterminate” fără posibilitatea efectivă a concedierii făcând la rândul lor contracte nedeterminate cu zugravul, instalatorul, vânzătorul de pâine și ăla de roșii etc., cu plăți compesatorii de 24 de luni cu tot, nici nu merită discutat cu ei. Că doar și zugravul, instalatorul și vânzătorii de pâine/roșii au copii, rate la bancă etc.! De ce ar trebui ei discriminați?

    Altfel ipocrizia e maximă. Cei ce vor contracte de muncă socialiste de la angajatorul lor nu au nicio problemă în a fi cât se poate de capitaliști cu cei de la care la rândul lor cumpără muncă și servicii. Ori nu merge așa!

    • corbul spune:

      Sunt total de acord ca angajatorul trebuie sa poata concedia oricand un angajat, la fel cum un angajat are posibilitatea sa isi prezinte demisia in orice moment. DAR, DAR nu sunt de acord cu eliminarea platilor compensatorii (sau a preavizului). Acesta trebuie sa existe si trebuie sa fie proportional cu vechimea si importanta angajatului. In acelasi timp preavizul in caz de demisie trebuie sa fie si el calculat in functie de vechime pentru a proteja firma in cazul plecarii angajatilor cu vechime/experienta mare.
      Exemplu din experienta mea vestica:
      Perioada de proba : durata 6 luni, contractul se intrerupe in orice moment cu un preaviz de 2 saptamani.
      Dupa perioada de proba perioadele de preaviz cresc in functie de vechime, ajungand spre exemplu, la o vechime de 10 ani sa existe un preaviz de 6 luni la demisie si de un an la concediere.
      Asta ajuta enorm firmele, si asigura si un confort psihic angajatilor ajutandu-i sa se concentreze pe cresterea performantei si pe dezvoltarea personala.
      Ajuta firmele pentru ca in caz de demisie asigura timpul necesar cautarii atente a unui inlocuitor si realizarii unui transfer de cunostiine complet si profesional. Iar daca unui patron ii sunt necesari 10 ani sa realizeze ca a platit un incompetent, nu are decat sa ii plateasca un an de preaviz si sa caste ochii data viitoare.

  13. jj spune:

    “Nu sunt reprezentanţi, nu merg la mitinguri, nu demonstrează şi enorma lor majoritate nu cerşesc pe la televizor.”
    Dar patronatele ce sunt? Asociatiile si consiliile investitorilor ce sunt? Nu e zi fara un reprezentant de patronat la televizor, in presa sau cu actiuni de lobby pe la guvern, pe la Bruxelles si la FMI. Ori cer majorari de preturi la gaze (si pe urma multumesc FMI ca lobby-ul facut de ei a dat roade), ori cauta si obtin intalniri peste rand cu premierul ca sa-i scoata ochii ca ei platesc impozite, probabil ce ramane dupa optimizarile fiscale cu grupurile-mama (si pe urma dau comunicate ca amenzile de la Consiliul Concurentei sau masurile ANPC pericliteaza imaginea Romaniei in ochii investitorilor), ori anunta scumpiri la diverse produse si isi plang de mila ca nu-i ajuta statul cu subventii, ori ameninta ca isi muta jucariile in Bulgaria daca guvernul nu taie taxele cu cat vor ei si sfideaza statul laudandu-se agramat pe diverse forumuri ca fac greva fiscala si ca ii doare undeva de “putorile” care nu se ridica la inaltimea conditiei de patron.
    Asa cum are nevoie angajatul de patron are nevoie si patronul de angajat. Angajatul ale carui eforturi, nopti nedormite, ore suplimentare platite sau neplatite, concedii sarite si dedicatie asigura profitul si depasirea targeturilor. Cate companii n-au raportat incantate la grupul-mama ca in Romania au avut cel mai mare profit, cele mai mari vanzari, cea mai mare eficienta, ani de-a randul? Oare s-au facut singure acestea? Sunt ipocrite laudele pe care toti managerii le aduc “echipei” si calitatii angajatilor in toate interviurile pe care le dau? A muncit managerul, patronul, investitorul de unul singur? Nu cred ca patronii si investitorii din Romania nu duc lipsa de elogii si de recunoasterea meritelor. As vrea sa vad insa si un articol unde sa fie elogiati acei angajati care chiar isi pun toata inteligenta si devotamentul lor in slujba companiilor, cei pentru care compania e a doua casa, a doua familie (daca nu chiar mai importanta decat prima) si care nu merita sa fie tratati drept cetateni de mana a doua doar pentru ca nu au o afacere proprie. Este calitatea de patron supremul etalon al meritului in Romania?

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      “Dar patronatele ce sunt? Asociatiile si consiliile investitorilor ce sunt? ”

      Ma refer la spatiul romanesc. Patronatele noastre sunt, scuzati-mi exprimarea, “VARZA”. Cele mai active sunt patronatele intrepriderilor de stat sau statul ca angajator.

      In ceea ce-i priveste pe acei “angajati care chiar isi pun toata inteligenta si devotamentul lor in slujba companiilor”, mesajul meu este sa-si pune inteligenta si puterea de munca in slujba propriilor persoane. Nu e usor, dar asa apare ceea ce denumim “piata”. In rest, ar trebui sa-i aprecieze proprii lor angajatorii. Si nu cu vorbe ci cu beneficii. Credeam ca am fost clar in ultima parte a articolului meu.

  14. Larry spune:

    Bravo,Dle.Ciprian.Felicitari,ati vazut si inteles perfect situatia,atit Dvs.cit si Dl.Boc.Pentru ca natiunea Romana sa poata progresa,are nevoie de oameni ca Dvs.,sa explice tuturora ca numai prin munca putem recupera cei 30-40 de ani care ne despart de tarile civilizate si desvoltate.Unexemplu ar trebui sa ia si cei din parlament,sau toti functionarii tarii care se fac ca muncesc si sint platiti cu salarii care nu justifica munca pe care o depun.Nu va descurajati si incercati prin articolele Dvs.sa-i aduceti la realitate pe toti Romanii.

  15. sclavul fericit spune:

    Da, intradevar sunt emotionat,…stai un pic sa ma duc sa-mi i-au o batista. Imi dau lacrimile cand ma gandesc la suferinta patronatelor.
    Sigur, e mai bine fara sindicate. Era bine cand se lucra pana la epuizare pentru patron 7 zile pe saptamana si nici concediul de odihna nu exista. Sau poate si mai bine era in perioada sclavagista. Ce fericiti trebuiau sa fie iobagii. Ohh ce vremuri…iobagie vremuri de vis
    Cand nu mai departe de perioada de dinaintea WW2 nici nu existau concediile de odihna (In Franta au aparut prima data in 1947), cand pentru dreptul de a avea 5 zile de lucru pe saptamana au murit oameni, inca se mai gasesc indivizi care gandesc in termenii: angajat=lenes, patron=mesia. Cand e clar ca raportul de forte dintre angajat si angajator niciodata nu a fost egal, si cand e cunoscut ca angajatii care isi pot permite sa puna conditii patronului pe principiul ca patronul are nevoie de mine si pot negocia reprezinta cam 1/100, sa vii cu texte ca cele din articol denota multa naivitate si ignoranta.

    sa spui ca

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Un raspuns indirect…
      Am fost angajat incepand cu anul 1998 si pana in anul 2009. Nu mi-am facut iluzii despre patroni si n-am asteptat NIMIC de la stat. Mi-am schimbat angajatorii pe masura ce nu-mi mai satisfaceau conditiile. Cheia? Munca. Multa munca si dezvoltare profesionala continua.

    • furios spune:

      @sclav fericit. /// Dar fie… Subsemnatul a lucrat la constructia Rafinariei de la Midia, nu a avut TIMP de trei ani sambata. Nu am avut in ultimele OPT LUNI nici duminica, nici concediu, nici ore suplimentare platite nici nici. Dar eram “connstructor al socialismului”dupa care plangi TU si grasunii sefi de sindicat PREA DES vazuti pe sticla. Ia vezi prin USA si prin UK unde NU EXISTA cod al munci daca se intampla ce zici tu? si dupa ce te lamuresti, ma mai scutesti de chavezisme alde Petcu, D.Costin, Lincu si alti escroci sindicali?

  16. sym spune:

    Cred că în mare măsură aici este vorba de patologic.

    Dacă observați, răspunsurile negative conțin o doză substanțială de invidie și ură la adresa patronilor, iar munca (“la patron”) este asimilată exploatării (*).

    Un alt filon comun este ideea de recompensă peste salariul stabilit, prezumabil participarea la profit. “Retribuția firească” spune unul (nu e vorba de salariu, este altceva). “Să-și doneze averile” spune altul. Sau că “profiturile sunt nejustificat de mari în raport cu salariile” ș.a.m.d.

    Ori aici e vorba de neînțelegerea unor chestiuni fundamentale. Dreptul la profit îl au doar acționarii, cei care au pus capitalul și riscă să-l piardă. Angajații nu riscă nimic – ei vin la serviciu, își iau leafa indiferent dacă firma are profit sau pierdere, pleacă acasă.

    Haiducia subsumată aici, de a împărți forțat profitul firmei cu angajații cu merge nicăieri, dintr-un motiv cât se poate de simplu: dacă încerci să faci așa ceva (adică socialism), dispare orice urmă de antreprenoriat, care până la urmă asta înseamnă, să riști pentru a avea un profit. Ori nimănui nu-i convine să riște pentru a împărți profitul cu ceilalți, și atunci, când societatea impune astfel de reguli, toată lumea stă pe bară, eventual la coadă la cartofi și la tacâmuri de pui.

    Am spus inițial că e vorba de ceva patologic. Cunosc multe persoane care lucrează în mediul privat, la multinaționale sau firme românești de tot felul – bănci, ziare, IT, muzică etc. Fără excepție câștigă destul de bine pentru a intra la “middle class” sau “upper middle class”, și-au cumpărat apartamente, mașină, își fac vacanțele în străinătate, sunt mulțumiți. Nimeni nu spune nimic de “exploatare”, această disconsiderare și dispreț la adresa muncii este ceva ce am văzut numai pe Internet sau la politicieni.

    (*) O cunoștință care are câteva hectare de pământ îmi povestea cât e de greu să facă rost de oameni pentru munci agricole. Nu doar ajutorul social e problema – i s-a spus în față, de indivizi altfel foarte săraci, că nu vor să muncească, citez, “ca argați”. Nici măcar pe 200 RON pe săptămână. E sub demnitatea lor. Sună cam ca cei de mai sus, nu-i așa?

  17. Gamer spune:

    Elegant articol…
    dar si mai elegante comentariile, de ambele parti, echilibrate, argumentate.
    Dilema relatiei patron-angajat n-o poate rezolva un cod al muncii indiferent de gubernia care-l emana ori de parlavrageamentul care-l modifica/aproba. Cu atat mai putin in ro.
    Avem pe de-o parte patronii care sunt exasperati de costurile pe care le presupune competenta care-i aduce profit substantial iar de cealalta angajatii f.buni care nu se iau nici de pe strada si nici din facultati (indiferent de forma de proprietate). Cum horror gubern a decis ca e mai important sa pastreze aberantele cote de impozitare a muncii dar sa “flexibilizeze” relatiile patron-angajat… rezultatul si-l poate lesne inchipui oricare om cu gandire logica si bun simt. Un nou exod al fortei de munca. De aceasta data super-calificata si competenta si cu… da, experienta. Daca prin anii 2oo5-2oo6 erau “patroni” care se plangeau ca nu mai gasesc in tara muncitori “calificati” pt constructii… o sa auziti cel tarziu prin septembrie cum se vor plange alte “patronate”. De aceasta data mai multe si cu mai mare contributie la pib & bugetele de asigurari sociale.
    Atfel spus, un nebun (gubernu) arunca o piatra-n apa iar “inteleptii” (analistii formati la scoala venitului minim garantat care stimuleaza cresterea economica) se vor chinui s-o scoata.

  18. bogdan spune:

    Ma voi lega doar de afirmatia:
    “Pentru mine, existenţa unui cod al muncii este un non-sens”
    Cu restul sunt toal de acord.

    Nu sunt convins ca legea junglei e cea mai inteligenta solutie. Poate e cea mai simpla, dar sigur are si dezavantaje. De exemplu e rezonabil sa obligi un angajat care isi da demisia sa mai stea 15-30 de zile, la fel cumn e rezonabil sa anunti concedierea cu 15-30 de zile in avans.
    Niste reglementari trebuie sa existe. NU vad ce e rau sa reglementezi relatia dintre angajat si angajator.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Mi-a atras un prieten atentia ca voi fi taxat pentru acesta afirmatie. Am exagerat nitel, iar comentariul dvs. pertinent pune in lumina exagerarea mea. Un cod al muncii minimal nu e ceva rau daca e conceput asa ca “guidelines”… Prevederea poate fi pusa, simplu, in contractul de munca.

    • prudent spune:

      remarc doar ca puterea industriala a ANgliei (sec 19) nu s-a facut prin codul muncii. Idem USA sec.20 si STRANIU nici CHINA sec 21. Iar, in definitv, cati “proletari” avem in RO? scazand bugetarii, scazand salarioatii din IMM familiale, scazand pe cei industria de servicii permanente, scazand pe cei cu activitate sezoniera RAMAN UN MILION? Cam mult marxism la atatia proletari!!!!

  19. sym spune:

    @Cristi G. (răspund aici pentru că platforma nu acceptă reply-ul pe thread)

    Cred că generalizați în necunoștință de cauză.

    Sigur că sunt patron, dar nu fac parte din niciun “cerc de influență” (nici nu știu exact la ce vă referiți), am plecat la drum cu o sumă minimă care mi-a permis să trăiesc câteva luni pe cont propriu, să închiriez inițial o garsonieră pentru firmă, să cumpăr birouri și scaune (vă pot face recomandări de la IKEA) plus un minim de echipament. Inițial am lucrat eu plus partenerul de afaceri, folosind bunurile personale (mașini, calculatoare etc), până am acumulat suficient din contracte și ne-am permis să facem angajări. Am trecut prin povești horror cu administrația din România. De la mutat hârtii între instituții, cum zice d-nul Ciucu, că nici fax-ul și nici email-ul nu le merge, la luat amenzi pentru că mi-am permis să cumpăr cartelă Zapp de Internet pentru firmă fără să fi făcut contract de comodat cu modemul meu. Absurd.

    Iar acea sumă inițială am făcut-o din salariu. Am avut job-uri bune (ca angajat nu mă pot plânge deloc de “exploatare”) și pur și simplu am economisit la sânge. Am lucrat în trei țări străine pe vremea când mă luptam cu birocrația pentru vize și permise de muncă. Primul bilet de avion mi l-am cumpărat instalând o vară cabluri de rețea.

    Acum puteți pur și simplu să vă găsiți de muncă prin Europa, floare la ureche, dacă vă dezgustă toți patronii români. Ce vă oprește?

    Dar dvs. veniți la cei ca mine și ne dictați cum și ce principii socialiste trebuie să aplicăm în materie de angajări. Asta e inacceptabil.

    În primul rând, dacă nu ați trecut prin așa ceva, nu știți despre ce vorbiți. Spuneți prostii gen:

    ‘I se cere salariatului implicare totala!!! dar fara a i se oferi si dreptul de a-si negocia retributia fireasca pentru aceasta implicare pe care omul este de acord sa o “puna la bataie”’

    Cum adică? N-am văzut salariați să semneze contractul fără să-și negociat salariul, sau cel puțin acceptat oferta. Eu am făcut asta și atunci când m-am angajat eu, și atunci când am angajat pe alții. Ce înseamnă “retribuția firească”? “Firesc” este atunci când cererea se întâlnește cu oferta.

    Intuiesc că pentru dvs. “firesc” înseamnă “cât vrea angajatul”. Cine credeți că e prost să plătească în aceste condiții?

    • Bogdan spune:

      Prietene, daca tot ai fost angajat, puteai sa fii angajat in Romania. Ma intreb, oare de ce ai plecat peste hotare pentru a munci, in loc sa stai in Ro, daca era asa de bine, daca salariile erau atat de mari, iar patronii atat de prietenosi? Sa fie oare din cauza ca ai fi fost prost platit, ai fi avut eventual un patron care te trata ca pe un om bun la toate, adica 8 ore programator, 1 ora femeie de serviciu, 1 ora comis-voiajor si 1 ora hamal?

      Oricum, ai grija ce-ti doresti (nu, nu e o amenintare, e o premonitie). Deja cei ce pot cam pleaca din Romania, mai greu sau mai usor. Si-o sa ajunga sa nu gasesti oameni priceputi in niciun domeniu.

      Si nu stiu cati patroni romani ai intalnit tu, eu am avut de-a face cu vreo cativa. Si, de la cel mai simpatic si mai glumet, pana la cel mai idiot, la majoritatea am intalnit aceeasi atitudine: salariatul sa munceasca peste program, desi e platit doar pentru 8 ore; cine is astia sa-mi ceara mie mariri de salarii, sa se multumeasca si cu 5 lei in plus; eu sunt Dumnezeul lor, tre’ sa faca asa cum le zic. Un dispret la adresa celor ce muncesc. Ori, cum ti s-ar parea tie sa livrezi 1000 de linii de cod si sa ti se plateasca doar 500? Sau sa livrezi 1000 de televizoare si sa ti se plateasca doar 800?

      Vesticii au ajuns la concluzia ca nu poti sa rupi angajatul si pe urma sa-i pretinzi eficienta. La noi inca se mai marseaza pe mentalitatea de stapan de sclavi. Nu toti, dar multi, prea multi.

  20. George spune:

    Vai, mai ca-mi vine sa plang… saracutii de ei.
    Glumesti, da? Sper ca glumesti, altfel cred ca ai trecut prin scoala ca gasca prin apa. Patronii / investitorii au ceva in plus ce majoritatea angajatilor nu au, ghici ce este, ia sa vedem… este… ta-dam: Capital, da, doamnelor si domnilor, este CAPITAL.
    Acuma nu neg ca ai posibilitatea sa-l acumulezi prin munca asidua, dar nu depinde atat de mult de propriile capacitati, cat de educatie, capital social, habitus familial. (!deci nu doar de asta, dar daca o sa cauti statistici, o sa vezi; chestiunile astea nu se discuta la nivel individual, nu cu exemple despre un vecin care.. a reusit, domle)
    Deci si daca o luam mai din spate cu explicatiile, aveti dreptate: nu oricine poate sa porneasca o afecere, pentru ca nu oricine are privilegii. Pe langa asta, sistemul legislativ este creat de cei care au deja privilegii.
    Deci codul muncii ramane cel mai important instrument de reglare a raporturilor de putere dintre angajat si angajator, popandau mic si ignorant ce esti.
    Liviu Voinea are analize interesante pe tema asta.
    Hai ca mai poti sa cauti si singur, spor la citit!

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Capital? Da. 11 ani de tras tare si economisire.

      Am exemple bune. Prieteni crescuti in familii de muncitori in suburbii, nascuti in provincie, departe de avantajele Bucurestiului. Da, au muncit. Da, au invatat. Da, au stofa de lideri si ii pot organiza pe altii si sunt urmati. Nu oricine…

      Se vede ca-l cititi pe Liviu Voinea. Doar ca sunt multe din ce spune el si nu se sustin nici teoretic si nici empiric.

      • George spune:

        Se pare ca nu ai inteles un lucru elementar. La nivelul acesta de discutie nu se discuta despre cazuri individuale, se discuta pe statistici. Cativa oameni din jurul tau, fie 5, fie 50, nu pot fundamenta explicatia unui proces pe scara larga, e destul de simplu. Nu ai date suficiente pentru generalizare, punct. E de simt comun.
        La nivel mai larg, se observa o tendinta: cu cat oamenii sunt mai bine educati, cu atat au mai multe sanse de a avea succes profesional. E atat de simplu. Uita-te la alte tari.
        Asta nu iti spune ca nici un individ sarac nu poate deveni bogat, dar sansele sunt atat de mici, incat este aproape hilar sa sustii ca este just ca cineva sa depuna eforturi de zeci de ori mai mari pentru a obtine acelasi rezultate ca un alt individ care detine din start cel putin o forma de capital: educational, social, economic, simbolic.
        Ce iti spune asta despre dinamica acelui grup ales de indivizi cu deosebite calitati antreprenoriale? Se contracta, se largeste in functie de anumite conditii? Dar organizarea socio-economica a unei societati ce implicatii are asupra acestui grup? Tema pentru acasa!
        In legatura cu articolele lui Liviu Voinea, nu ai zis nimic. Tare as fi curios sa spui mai in detaliu ce argumente nu se sustin, nici teoretic, nici empiric.
        Spor la citit!

    • sym spune:

      @George

      Pur și simplu nu este adevărat. Personal cunosc mulți antreprenori, inclusiv persoane care au ajuns la nivel de yacht, mașini de lux și case la munte. Nici măcar unul dintre ei nu a pornit dintr-o situație privilegiată așa precum spuneți dvs.

      Nu contest în niciun fel că unii pur și simplu au moștenit avere. Dar acest lucru e mai puțin valabil în România, unde comunismul a făcut ravagii (în primul rând a furat și distrus tot) și a făcut ca mulți oameni să nu pornească cu mare lucru.

      Dar în mod cert există o mulțime de antreprenori care au ajuns acolo unde au ajuns pentru că au muncit foarte mult și și-au dorit enorm să aibe propria afacere.

      Acest lucru este valabil și pentru multe din cele mai celebre și bogate firme din lume, de la Facebook la Apple.

      Învinovățirea presupuselor privilegii și a claselor sociale este mecanismul preferat al stângii pentru a-și justifica propria neputință și eșec.

  21. Wasile spune:

    Salut,

    Cred că toate comentariile o să se lungească la nesfârșit. Pe de o parte, avem oamenii care tremură la orice risc, la orice asumare de răspundere, la orice inițiativă. Sunt pesimiștii, cei ce cred că dacă nu ai bani nu vei putea face alți bani, cei care-i văd pe cei împliniți în vreun fel drept hoți, parșivi, traficanți de relații și alte asemenea. Se oferă exemple pentru situațiile excepționale – Cășuneanu, Columbeanu, Voiculescu sau alții asemenea, tocmai ca o pavăză pentru a arăta cât de mici sunt șansele lor și ca motivație sub care își ascund frica de acțiune și eșec. Acești oameni merg 9-5 la serviciu, cu gândul “timpul trece, leafa merge”. Și la 17:00 rup ușa – o oră suplimentară este afrontul suprem, deși altfel o cheltuie uitându-se la televizor. Îmi pare rău pentru dânșii, dar aceștia sunt oamenii care nu aduc progres, ci stagnare în societate. Avantaj: trai simplu, necesar redus de cunoștințe. Dezavantaj: bani puțini.

    Pe de altă parte, avem pe cei ce muncesc – la stat sau la privat, nu are relevanță. Ăștia fac planuri, vin cu idei, se implică, strâng bani și devin patroni sau măcar încearcă un venit suplimentar. Nu se vaită, nu se lamentează cu exemple de patroni hoți sau corupți. Pur și simplu fac treabă. Dezavantaj: muncă mai multă, necesar de cunoștințe mai mare, necesită implicare și câteodată niscaiva sacrificii pentru beneficii ulterioare. Avantaj: venituri mai mari decât media, și posibilități de creștere permanentă.

    Nu în ultimul rând, avem antreprenorii. Mai mari sau mai mici. Știți Dvs., cei care au luat credit de la bancă cu 20% dobândă ca să plătească la timp salariile angajaților. Cei care stau noaptea ca să termine o lucrare, căci își respectă prea mult angajații ca să îi țină 16 ore la serviciu, precum stă el / ea. Cei ce se luptă cu statul, cu mediul de business, se roagă de furnizori și de clienți, cheltuie bani și timp ca să facă afacerea sustenabilă, strâng bani și cunoștințe / relații multă vreme ca să poată să câștige cândva în viitor. Dezavantaj: Risc. (Am cunoștințe care au riscat ca patroni. Au pierdut casă, mașină, familie.) Antreprenoriatul cere muncă. Se tremură când se apropie 25-ul fiecărei luni (prietenii știu de ce). Multă educație, formală (școală) sau informală (experiență). Avantaj: Mai mulți bani, pe măsura riscului, a muncii, a cunoștințelor. Te poți conduce singur, fără să ai un șef inferior ca intelect să-ți dea ordine stupide – ești propriul stăpân.

    Deci, este pentru fiecare ce vrea. Vrei liniște, viață familială și posibilitatea să înjuri guvernul uitându-te la televizor? Avem un loc pentru tine – muncă simplă și repetitivă, fără responsabilități majore. Vrei puțină agitație, dar salariu mai mare? Avem loc și pentru asta – multinaționalele te așteaptă. Îți place să riști, să te zbați și poți să muncești mai mult decât media? Hai cu antreprenoriatul.

  22. silviu grig spune:

    Scuze ca intervin si eu alaturandu-ma altora mai isteti ca mine.Mi-e o mila de bietii patroni!!!!!Am auzit si la Patriciu cat se sacr ifica el sa dea de munca la mii de oameni si milioane de euro la buget pentru puturosi….Domnule,sotia mea munceste zdravan la un patron si pot spune ca in multe privinte ea il conduce spre castig,il fereste de erori,dar nu pot spune ca suntem nemultumiti de el,ba dimpotriva.In cazul meu,patronul e Primaria.Reprezentanta patronatului,o inginera,conduce 200 de oameni ca pe mosia ma-sii.Pe mine m-a readus la un loc de munca pe care lucram acum 25 de ani ca incepator,iar in locul meu si-a promovat un iubit agatat pe internet,care acum 5 ani habar-n-avea de meseria asta.Profesionismul meu e inutil.Nu mai spun ca nici meserie nu stie,inginera,dar are diploma si pile.Cu noile schimbari ale codului muncii…Sunt de acord ca patronii sa faca ce vor cu banii lor,pentru ca,cel putin teoretic,vor avea nevoie de oameni ca mine.Dar statul-patron…e o aberatie care ar functiona numai cu conducatori supercorecti si profesionisti iar noul cod in privinta asta e dezastruos ca nu face diferenta.Domnule patron esti coleg,tovaras cu statul-proprietar si nu va plang pe niciunul!

  23. George P. spune:

    Foarte bun articol Ciprian. Si raspunsurile la comentarii (unele destul de pertinente). Fac parte din categoria celor pe care i-ai pomenit deja “nascuti in provincie, departe de avantajele Bucurestiului. Da, au muncit. Da, au invatat. Da, au stofa de lideri si ii pot organiza pe altii si sunt urmati”. Dincolo de articolul bine scris si bazat pe experiente personale as vrea sa fac referire la unele tendinte in comentariile articolului tau. Asa cum zicea Ken Robinson ca lumea se imparte in 2 categorii: cei care impart lumea in 2 categorii si cei care nu o fac, la fel voi face si eu voi imparti lumea in categorii.

    1. cei care sunt “ontopic” pe articolul tau si cei care sunt “offtopic” (de care nu-mi pasa)
    2. cei care sunt ontopic sunt de 2 orientari: “mai liberali” sau “mai socialisti”. Dar nimeni nu poate fi invinovatit de asta pentru ca formarea orientarii depinde de o gramada de lucruri/experiente/educatie/influente.

    Si cu asta ne oprim cu categoriile. Liberalii nu inteleg de ce trebuie sa contribuie la “pomana publica” iar socialistii nu inteleg de ce liberalii nu vor sa contribuie la “pomana publica” atata timp cat multi dintre ei fac bani din “pomana publica”. Sper ca n-am confuzat pe nimeni pana aici. De exemplu tata nu e de acord sa se inchida o “gaura neagra” in bugetul statului pentru ca o gramada de oameni ar ramane pe drumuri…insa mama ii reaminteste ca ea s-a saturat sa plateasca atatea taxe si impozite si sa “tina in spate” atatia puturosi care nu produc nimic.

    Ideile care mi-au placut sunt urmatoarele:

    - Codul muncii ca un simplu guideline
    - Nu poti pune toti patronii in aceeasi oala
    - Diferentierea intre sprijinul statului pentru IMM-uri si pentru multinationale
    - Munca si seriozitatea n-a omorat pe nimeni, si in mare parte oamenii care au ajuns in middle class au reusit pentru ca si-au propus asta nu pentru ca au fost exploatati
    - Daca iti dai interesul si inveti poti munci pentru tine
    - Majoritatea patronilor muncesc mai mult decat angajatii, ceea ce este normal
    - Implicatii ca patron si angajat dpdv al capitalului investit
    - Oricand poti sa pleci de la un angajator daca nu iti convine

    Ideile care nu mi-au placut:

    - Nostalgia unora pentru taiatul frunzelor la caini
    - Ideea falsa ca esti OBLIGAT sa semnezi un contract de munca, sau ca accepti din teama, constrangeri, etc. Incheierea contractului= intelegerea partilor. Daca nu este asa e doar vina voastra. Fiti mai asertivi
    - Persistenta unor idei comuniste care nu ne fac cinste
    - Ipocrizia si cinismul unora “Nu-i plangeti pe patroni” …depinde la care patroni ne referim. Statul este patronul a peste 1 milion de angajati. Si e de plans pe bune…
    - Patronul e lacom si exploatator iar angajatii sunt “fecioare neprihanite”
    - Doar in Romania angajatul e pus la treaba. Gresit, altii muncesc dublu dar nu fac atata galagie. Nu face romanul in 48 de ore de munca pe saptamana ce face belgianul sau suedezul in 35 in termeni de eficienta.

    In concluzie, lucrati pentru un patron exploatator si lacom? Schimbati-l cu altul sau fiti proprii vostri patroni. E cam mult 20 de ani sa plangem in batista pe aceeasi tema…deja suntem penibili.

  24. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    Va multumesc tuturor pentru dezbaterea interesanta.

  25. sym spune:

    @George

    Faceți o grămadă de prezumpții nefondate referitor la capacitatea indivizilor de a reuși în viață. Cercetările au demonstrat o corelație slabă între originea socială și succes, dar o corelație tare între inteligență și succes.

    Vă recomand cu căldură cartea prof. Peter Saunders, “Social Mobility Myths”.

    Una din descoperirile cele mai interesante a fost faptul că, împărțind populația din UK în 3 categorii (săraci, medii, bogați), aproximativ 40% din săraci și clasa de mijloc trec în una din clasele superioare, și aproximativ o treime din cei din clasele superioare regresează în una inferioară, ceea ce arată o mobilitate socială substanțială. Asta deși mulți britanici de stânga cred, ca dvs., că sistemul de clase este – cu puține excepții – impenetrabil.

    Oricum, repet, ar trebui să vă dea de gândit faptul că în genere românii au pornit de la cvasi-zero, și azi sunt destul de mulți români înstăriți. Sigur, unii au furat (statul sau direct din conturile împușcatului, după caz) iar unii au moștenit mătușe tamare sau li s-a făcut cadou rafinării.

    Restul au ajuns înstăriți prin munca și inteligența proprie, nu având capital de aiurea.

  26. Bogdan spune:

    Poate ca discutia ar trebui sa aiba la baza si relatia dintre patroni si cei mai putin favorizati de soarta. Nu toti au capacitatea de a fi varfuri, mai exista si maturatori. Nu toti isi pot schimba serviciul cat ai bate din palme, din diverse motive (insuficienta ofertei de posturi, supraspecializare, criza etc.). Dar isi fac treaba in limitele a ceea ce sunt platiti. Si acelora li se adreseaza Codul Muncii, in incercarea de a-i proteja de un posibil angajator dornic de a-i supune abuzurilor.

    Sigur, varfurile isi pot lua oricand talpasita, pot pleca la alt angajator sau peste hotare (atentie, la un moment dat s-ar putea sa ajungeti, stimate domn patron, sa angajati doar mediocri pentru ca ati tratat varfurile cu sictirul specific “exista inca 100 la coada”).

    Apoi, ce importanta are ca cineva alege ca la ora 5 sa rupa usa? E platit pentru 8 ore. Cui i-ar placea sa cumpere un kilogram de pui, dar vanzatorul sa-i puna in sacosa doar 500 de grame? Ar fi revoltator, nu-i asa? Sau sa plateasca pentru 100 de minute de convorbiri, dar prestatorul sa-i ofere doar 60? In schimb, serviciul denumit munca este desconsiderat si bagatelizat, doar pentru ca unii indraznesc sa isi respecte angajamentul dat in fata patronului. Daca patronul nu-mi ofera bani aiurea-n tren, eu de ce sa-i pun la dispozitie tot timpul meu, fara niciun fel de pretentie?

    Asa-i, statul abuzeaza constant de patroni. Dar aici care ar fi vina salariatului? N-am auzit inca de salariati care sa stabileasca numarul de declaratii ce trebuie depuse de angajatorul lor, sau de cota de impozit pe care acelasi trebuie s-o plateasca. Asa cum eu nu ma vait patronului cand mi se strica masina sau cand ma inunda vecinul de sus, el de ce s-ar vaita si s-ar razbuna pe mine cand il persecuta statul?

    Asa cum bine se subliniaza, contractul e intre 2 parti, angajat si angajator. Angajatul isi pune la dispozitie o parte bine definita din timpul sau, iar angajatorul pune la dispozitia salariatului o parte bine definita de bani. Cum ar fi daca eu as putea cere patronului sa ma plateasca cu 30% mai mult intr-o luna pentru ca am nevoi mai mari, dar sa nu existe contraprestatie din partea mea? Exact asa si invers, de ce-as face ore suplimentare fara sa fiu platit?

    Oricum, mai e mult pana departe, iar atitudini de genul “cine-s astia sa-mi ceara mie seama, eu sunt patronul, le cer ce vreau si ei trebuie sa indeplineasca fara sa cracneasca” arata cat de mult mai avem pana vom ajunge din urma Occidentul.

  27. Idle spune:

    Doamne, ce mi-e dat să citesc. Foarte slab articol. Mesajul este, probabil, pentru cei cu mintea obosită. Simpluț, chiar naiv aș spune, textul autorului are o notă paternalistă de parcă vrea să ne ducă de mânuță, ca pe un copil de clasa a I-a și să ne arate cum se face.
    Câtă lipsă de demnitate. Să le plângem de milă patronilor, de parcă i-ar obliga cineva să fie patroni, și să le facem cu degetul muncitorilor, ca să-și cunoască locul. Frizează penibilul.
    îți dau o idee. Dacă tot spui că „bunul” muncitor este apărat și cultivat de patron, de ce să nu facem o firmă de tip cooperativă, în care și muncitorii să fie proprietarii firmei și să împartă profitul în mod egal? Ce zici? N-ar fi mai corect așa. Adică, să știi că muncești pentru tine într-o echipă de top. Eu zic că ăsta este viitorul. Vezi cazurile din America.
    Noi, ca de obicei, gândim cu 100 de ani în urmă. [prudent spune: „Veti fi surprins la distanta de 70 de ani cat de bine ati inceput articolul.”]
    Rămâneți voi cu bine. Eu vă adresez un salut din mers. Hai pa. :) )



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Pol... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)