Home » Administratie »Analize »Reactie rapida » Citesti:

Cinci lucruri demne de știut despre ”Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”

Cristian Ghinea februarie 16, 2016 Administratie, Analize, Reactie rapida
17 comentarii 4,619 Vizualizari

Guvernul a discutat în ședința de săptămâna trecută un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții.

Ceea ce e foarte bine.

Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar, la fiecare dintre ele, România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural. Deci, a pune tema pe agenda publică, așa cum a făcut Guvernul, e un pas înainte.

Contextul în care a apărut acest program este simplu: noua organizare a ședințelor de guvern include o secțiune de dezbateri de politici, după părțile decizionale. Am asistat la aceste ședințe și pot să vă spun că au adus alt suflu și spirit: dincolo de recitat articole de HG și OUG, Guvernul este un organism care produce politici. A dezbate la nivel de principii ce obiective vrem să atingem, pe ce resurse contăm și cum vrem să ajungem la obiectiv ar fi trebuit să fie o obișnuință. Dar nu era.

Demnitarii români obișnuiesc să se autoîngroape în hârtii și pigulesc texte deja livrate de departamentele juridice. Introducerea acestei secțiuni de discuții de politici – secțiunea C – a ședințelor de guvern de către Dacian Cioloș și cancelarul Dragoș Tudorache este în sine o minirevoluție în modul de lucru al Guvernului. Mi-a revenit, deci, sarcina de a prezenta miniștrilor un pachet de politici.

Colegii de la presă au fost încântați de prezentare și au decis că merită publicate câteva dintre slide-uri pe site. Văzând reacțiile publice, mă bucur că au făcut-o. Cei care nu le-ați văzut, sunt aici: http://gov.ro/ro/stiri/pachetul-national-anti-saracie

Ceea ce nu înseamnă că cele câteva slide-uri publicate sunt tot programul anti-sărăcie, cum s-au grăbit unii comentatori să spună.

De fapt, cele 47 de măsuri prezentate sintetic în schema numită ”Plasa de siguranță” au fiecare în spate câte o fișă care explică:

a) obiectivul de politici pe care ni-l propunem (ex. ”niciun copil fără identitate”);

b) de unde vom lua banii (mai ales din fonduri europene, vedeți mai jos);

c) instituțiile responsabile și instrumentele ce vor fi folosite;

d) țintele pe care le propunem a fi atinse pe durata de viață a acestui guvern, adică până la toamnă;

e) ce trebuie să schimbăm la nivel legislativ / instituțional pentru ca obiectivul să fie atins (ex: de schimbat legea care împiedică alocarea de CNP nou născuților ai căror părinți nu au domiciliu, pentru a rămâne în exemplul de mai sus).

Aceste fișe au presupus muncă multă din partea echipelor de la cabinetul meu și al colegului Valeriu Nicolae, plus a oamenilor din ministere care ne-au ajutat. Au presupus seri târzii și weekend-uri petrecute la Guvern și cel puțin o companie de livrat pizza care a trebuit să primească explicații detaliate cum că realmente există adresa ”Piața Victoriei numărul 1” și se referă la palatul acela mare de pe dreapta când vii dinspre Romană.

Aceste 47 de fișe detaliate au fost în mapa miniștrilor la ședința de Guvern și vor fi prezentate în această  săptămână la evenimentul anunțat de premier, unde le discutăm cu sociologi specializați, cu reprezentanți ai autorităților locale și ai rețelelor de ONG-uri care fac muncă socială.

Aceste fișe nu sunt definitive, sunt documente de lucru – au fost documente de lucru când le-am prezentat în Guvern, vor fi documente de lucru și când le vom prezenta public. Pentru că vrem să știm opiniile acestor oameni înainte de definitiva totul. După asta vom trece la elaborarea actelor normative necesare: hotărâri de guvern, ghiduri de finanțare, memorandumuri etc.

Acesta ar trebui să fie un proces obișnuit de gândire, consultare și adoptare de politici publice. Probabil că ne-am obișnuit atât de mult cu guverne care vin cu sute de pagini de articole de legi deja scrise și spun că vor să ne consulte (pentru că există obligație legală privind consultarea) încât am uitat cum ar trebui să dezbatem de fapt.

S-au acumulat în spațiul public câteva întrebări pentru care vrea să ofer informație de context.

1. Care e legătura dintre acest pachet și ”Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020”?

Oameni atașați de această Strategie sau care erau în Guvern când a fost adoptată s-au arătat îngrijorați că nu am pune-o în aplicare. De remarcat că, de când a fost adoptată, nu s-a întâmplat aproape nimic cu respectivul document, deși din numele ei se presupune că ar fi început să fie aplicată în 2015. Guvernul care a adoptat-o a făcut un grup de lucru interministerial. Și cam atât. Banca Mondială a pregătit nouă planuri de acțiuni pentru implementare, care au fost bine primite și plasate într-un sertar.

Pe de altă parte, Strategia anti-sărăcie nu este singurul document care își propune să amelioreze problema. Este doar unul dintre documentele produse de consultanți la comanda unui minister – mai avem câteva strategii cu impact pe câte un sub-domeniu. Avem strategie privind protecția copiilor (de fapt, mai multe cu copii), avem strategie privind îmbătrânirea activă (de fapt, mai multe cu persoane în vârstă). Avem strategie privind reducerea părăsirii timpurii a școlii, pentru sănătate, pentru învățământul terțiar etc. Și aceste ”etc” nu sunt o metaforă: avem vreo 75 de strategii elaborate de diverse ministere, fiecare cu planuri proprii de acțiuni. Dacă nu ați auzit despre ele este pentru că niciun guvern nu le-a luat în serios, nu le-a pus cap la cap și nu a decis ce vrea realmente să facă, în ce ordine și cum anume.

Acest guvern nu a vrut să scrie încă o Strategie și nici nu a vrut să le ignore pe cele existente. De fapt, le-am luat la mână, am scos din ele măsurile care pot fi operaționalizate, finanțate, demarate și urmărite pe perioada de viață a acestui guvern. Cei care spun că nu gândim strategic confundă gândirea strategică cu vorbăria strategică. Gândirea strategică înseamnă să aduci strategiile în realitate.

Firul roșu este dat însă de Țintele 2020 pe care România le-a asumat față de Uniunea Europeană: reducerea numărul de oameni supuși riscului de excluziune cu 580.000, reducerea abandonului școlar la 11,3% (era 18% în 2014), creșterea ratei de angajare. Până acum nu a fost clar cum facem aceste lucruri, guvernele nu prea băgau în seamă strategiile. Nu suntem pe traiectoria de atingere a țintelor 2020 și încercăm să revenim. Pachetul integrat de combatere a sărăciei face exact asta: culege idei din strategiile sectoriale care țintesc 2020 plus dintre proiectele cu impact dezvoltate de ONG-uri, le aduce pe masa guvernului, însărcinează clar ministerele plus Cancelaria și identifică resursele. Acesta e motivul pentru care se numește ”integrat”.

2. Îi ajutăm realmente pe cei mai săraci

Conceptul cheie al acestui pachet este organizarea măsurilor pe cicluri de viață, ceea ce am numit ”Plasa de siguranță”. Ideea de bază este că statul își propune să ajute oamenii să treacă peste anumite praguri pe care în viața reală cei mai săraci dintre noi le ratează. Un copil care nu are identitate pentru că părinții nu pot face dovada domiciliului va dispărea de pe radarul sistemului de educație și de asistență socială. Oricum ai ajusta apoi ajutoarele sociale, e irelevant în cazul său.

Un copil care nu e corect diagnosticat la naștere, pierde șansa de a primi tratament. În zonele sărace, o mamă care nu dispune de creșă trebuie să stea acasă cu copilul, deci nu mai caută job, deci intră în spirala sărăciei. Un copil care nu ajunge la grădiniță pierde startul în dezvoltarea cognitivă. Am trecut rapid prin măsurile privind copilăria. La vârsta școlară, pachetul se concentrează pe reducerea abandonului sau întoarcerea la școală a celor care au abandonat-o (propunem, de pildă, extinderea pe bani europeni a programul de succes ”A doua Șansă”). Aceasta este logica pachetului de măsuri organizate pe vârste: când ești aproape să te împiedici, statul îți întinde o mână și te repune pe traiectorie. Nu intru aici în detalii, sper să vă convingeți singuri.

Am țintit toate măsurile propuse spre cei mai săraci dintre români, spre cei care riscă să scape cu totul sistemului social. Și aici încercăm să remediem o nedreptate de fond: sistemul de asistență socială din România este printre cele mai ineficiente din UE pentru că pe de o parte nu îi ajută pe cei mai săraci (prea multe hârtii de completat, prea multe acte, prea inflexibil) și pe de altă parte redistribuie social la prea mulți (fiecare ajutor social are propria metodologie și sunt unele care ajung la jumătate din populație). Ministerul Muncii are planuri de remediere a acestor probleme, cel mai notabil este legea Venitului Minim de Incluziune, care unifică cele trei plăți sociale principale și creează stimulente pentru incluziune pe piața muncii. Pachetul despre care vorbim vine peste aceste eforturi, cu măsuri orientate spre cei mai săraci.

Este o critică adusă de ani de zile României în rapoartele de țară făcute de diverse instituții: procentual din PIB plătim puțin pentru cheltuieli sociale, dar și ce dăm e prost orientat sau administrat. Poate că a fost nevoie de un guvern de independenți să încerce o focusare spre cei mai săraci dintre noi. De ce se întâmplă asta? Am o teorie, dar o păstrez pentru când ies din demnitatea publică pe care o dețin momentan.

3. O viziune pentru fondurile europene?

Acest pachet vine să concretizeze o nouă viziune despre fondurile europene, despre care premierul Dacian Cioloș și ministrul pentru fonduri europene, Aura Răducu, au tot amintit. Fondurile europene au suferit de un fel de ezoterism ciudat: par un domeniu cu reguli, logică și viață proprii, proceduri ferme de neînțeles pentru profani, multă hârțogărie și enorm de mult bla-bla.

Și se întâmplă asta pentru că politicienii au scăpat lucruri din mână sau au fost interesați doar dacă le pică ceva rente. Au lăsat funcționarilor domeniul, funcționari care sunt bine pregătiți, dar nu pot stabili ei obiective de politici. Acest lucru trebuie să se schimbe. Nu lansăm apeluri și ghiduri doar ca să absorbim bani, nu gândim programe doar pentru ca să justificăm echipe de proiect și sporuri ”de fonduri” pentru birocrație. Plecăm de la ce vrem să atingem ca obiective pentru societate.

În ceea ce privește domeniul social, acest Guvern va canaliza clar fondurile europene spre a oferi o plasă de siguranță celor mai săraci dintre români și spre atingerea obiectivelor 2020. Nu înseamnă că e singurul obiectiv. Alți colegi din Cancelarie și ministere lucrează la pachete similare pentru competitivitate economică sau pentru reforma administrației.

E nevoie de coordonare la nivel de principii și obiective. Premierul Cioloș a cerut Autorităților de Management să gândească proiecte comune. Să nu mai fie fiecare Program un trib în sine. Dacă un primar vrea să construiască o creșă socială, atunci trebuie să depună un singur proiect, chiar dacă banii vin de la două entități diferite. Clădirea este eligibilă dintr-un program operațional, cel care se referă la infrastructură, salariile oamenilor sunt eligibile din alt program, cel privitor la capital uman. Nu mai vrem clădiri goale pentru că un AM nu a aprobat la timp banii pentru salarii, în timp ce alt AM a aprobat clădirea.

Știm că oamenii din sistem s-au învățat cu guvernanți care nu pricep nimic din povestea asta cu fondurile și se lasă îngropați în teancuri de hârtii de semnat. Noi însă știm povestea cu fondurile. Procedurile nu trebuie să țină de ezoterism: trebuie să avem proceduri unice și simple, pași unitari indiferent de ce AM este vorba, totul în sistem electronic unic, fără hârtii și fără redundanțe. Mai mulți bani la beneficiari și mai puțin pentru salarii la echipele de proiect din administrație; control pe teren, nu la numărat chitanțe.

E nevoie apoi de o regândire a rolului statului în zona fondurilor europene. Statul român s-a automutilat externalizând în trecut servicii care ar trebui să fie permanente și în același timp s-a îngrășat făcând micromanagement. ”Industria POSDRU” a fost un fenomen creat de acest stil de lucru: avem niște obiective de politici (să zicem să angajăm tinerii), lansăm niște call-uri și vedem dacă vom avea noroc să vină unii care să pregătească bine tinerii. Cum impactul real e undeva jos pe scala priorităților, vin unii care produc hârtii. Ce face statul în schimb? Verifică foarte atent hârtiile respective. Foarte, foarte atent. ONG-urile cu programe sociale de succes căutau bani privați (bravo lor) în timp ce fondurile europene care ar fi trebuit să aibă impact social erau urmărite după procesul de hârtii.

Ce ar trebui să facă statul? Să își dezvolte capacitatea pe zona de servicii permanente. ONG-urile sau partenerii sociali ar trebui să completeze acolo unde statul nu o poate face. Pentru a evita micromanagementul din partea statului ar trebui să folosim instrumentul numit global grant – statul externalizează managementul de proiect unor organizații care intermediază granturi. Global grantul este un instrument folosit frecvent în UE, dar în România am preferat să creștem birocrația permanentă de verificat hârtii. Sperăm să găsim soluții rapide pentru a folosi acest sistem și în România.

Care e legătura cu pachetul anti-sărăcie? Aceasta este rezolvarea misterului din întrebarea ”de unde are bani de anti-sărăcie guvernul Cioloș care deja e cu un buget la limită?”. E simplu: nu avem bani în plus, îi folosim mai bine pe cei europeni deja antamați. Toate obiectivele de politici din cele 47 de fișe sunt eligibile din fonduri europene. Ce am făcut de fapt a fost să luăm strategiile existente + modele de bune practici din societate (de gen ”Teach for Romania”) și să căutăm bani pentru ele în fondurile europene, care au obiective larg și vag definite în acest moment. Vom îngusta aceste obiective prin ghidurile care urmează a fi scrise.

4. Care sunt pașii următori?

Deocamdată am elaborat niște idei de politici, am indicat sursele de finanțare și lucrăm la dezvoltarea instrumentelor de implementare. Pe acestea le vom discuta cu oamenii din domeniu. Apoi urmează alocările și condiții concrete. Este o idee bună să facem creșe sociale în zonele sărace din orașe pentru ca oamenii să poată merge la job? Ok, în ce axe din cele două Programe structurale încadrăm acest obiectiv și cât punem din anvelopa financiară totală? Aceste decizii vor fi luate la nivel de miniștri, pe baza dialogului cu societatea.

5. În fine, care e faza cu desenul?

Am pus pe primul slide al prezentării un desen care între timp a devenit foarte cunoscut. Există un om care a fost adus de OvidiuRo când lucram normele de implementare pentru Legea ”Fiecare Copil în Grădiniță”. El se ocupă de desene care ilustrează un proces de gândire / muncă. I-a plăcut la guvern și a zis că vrea să mai voluntarizeze. A venit într-o zi și l-am întrebat: cum ai putea tu să pui toate astea într-un desen? Pentru noi, echipa care am lucrat la pachet, e totul clar acolo, în câteva linii și cuvinte. Faptul că mă sună oameni să lucreze voluntar pentru Guvern e genul acela de fapt mărunt care te face să continui. Îi mulțumesc lui Adrian Popa pentru acest desen care a pus o față umană unui pachet de politici altfel sec. A ajutat ca mesajul să ajungă la mai multă lume. Pentru că, vorba lui Dan Suciu: e mult mai bine ca lumea să te critice pentru ceea ce faci decât pentru bazaconii fără legătură cu activitatea ta.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Andreea spune:

    Mi-e teama ca acest govern nu va apuca sa implementeze prea multi din pasii de mai sus, iar guvernele viitoare vor avea alte prioritati. Trebuie sa lucrati contra cronometru :) Mult success!

  2. Andrei L spune:

    Buna ziua,
    Ce nu observ eu in temele de la “categoriile de varsta”: incluziunea persoanelor cu dizabilitati in educatie.
    Aveti ca tema transversala incluziunea SOCIALA a lor, dar daca vorbim de marginalizare, excluziune, persoanele cu dizabilitati sufera de discriminare chiar mai puternica decat cele de etnie roma, incepand de la gradinita pana la invatamantul superior. Pe langa problema de mentalitate a oamenilor desigur ca apare si problema costurilor (uneori destul de mari) de integrare a lor in scoli/universitati (curriculum special adaptat, echipamente speciale) dar si masuri pe care Legea 448/2006 a persoanelor cu handicap le prevede- din 2006- si nu sunt aplicate consecvent- accesibilizare (rampe speciale, lifturi adaptate, marcaje pt nevazatori etc etc).
    Si in acest sens va scriu dintr-o experienta personala (amara) caci am manageriat in cadrul MENCS un proiect pilot POSDRU pentru integrarea educationala a peste 300 persoane cu dizabilitati la nivelul invatamantului superior (3 universitati) – in perioada 2010-2013. In urma acestui proiect am redactat si un proiect de HG pentru a extinde proiectul (ca doar de aia era “pilot”-sa vedem cum functioneaza, ce se poate invata, ce nu a mers bine etc) inclusiv sau mai ales pe fonduri europene (POSDRU, POCU). M-am tot chinuit din 2011 pana in 2013, cu 3 conduceri succesive ale ministerului sa promovez ideea si la final singura concluzie a fost ca “am deranjat conducerea”. Asta in conditiile in care daca era adoptat inca din 2013 MENCS si universitatile ar fi putut genera proiecte in domeniu din POSDRU, unde stiti bine ca absorbtia a trebuit sa fie “fortata” in dec 2015 prin proiecte “retrospective”- adica incluzand ca eligibile (retroactiv) diverse alte prestatii sociale ale MENCS din 2007 incoace(ceea ce mie personal si nu numai, ci si cunoscutilor care am lucrat in proiectele POSDRU ni se pare o sfidare, pentru ca acele proiecte “retrospective” nu au adus niciun plus sau contributie la POSDRU, erau pur si simplu programe nationale vechi, nu mai vb de retroactivitatea eligibilitatii cheltuielilor si consider ca dpdv juridic s-au incalcat multe reguli si au instituit un precedent bun de exploatat in instanta pt orice beneficiar cu cheltuieli considerate neeligibile).

    Chiar si dupa ce am plecat din MENCS in 2014 am continuat sa scriu si sa “reclam” MENCS pt ca nu asigura sustenabilitatea proiectului, macar prin alte proiecte POSDRU si dupa ce AM le-a cerut punct de vedere au transmis replica (cretina) ca propunerea de HG nu e conforma cu regulile de tehnica legislativa!!!!
    Deci nu ca nu era oportuna, necesara etc, ci nu indeplineste conditiile de forma pt a fi promovata- adica mai nene, ai Directie Juridica si trebuia ca eu, manager proiect POSDRU sa ii fi facut treaba si sa o fac in nu stiu ce format, desi nu am studii juridice si nu ma ocup in principal de intocmirea de acte si propuneri legislative. Deci, un raspuns care denota pur si simplu reavointa- ok, nu e in “forma” necesara- ia propunerea si adu-o in forma, nu?
    Si revenind la ce propuneti d-voastra, poate ar trebui sa vedeti si din proiectele POSDRU ce anume a functionat(bine) si ar putea fi extins ca experienta- asta ca sa nu ajungem sa spunem ca s-a “risipit” bugetul aiurea, fara a avea continuitate/sustenabilitate. Eu am incercat – pana la urma daca am vazut ca la MENCS nu reusesc, am promovat alte proiecte mai mici cu aceeasi tematica la alte universitati. Dar stiti bine ca una e sa ai o abordare sistemica, de politica la nivel sectorial si national, alta e sa vii cu interventii punctuale.

    • Valeriu Nicolae spune:

      Multumim tare mult – foarte de ajutor. Poate ar fi bine sa ne si vedem pentru a discuta mai in detaliu experienta dvs si posibile solutii.Adresa simona.adam@gov.ro

    • ion adrian spune:

      Dle Andrei L, ati luat vreodata legatura cu CNDR(Consiliul National al Dizabilitatii din Romania)?

      • Andrei L spune:

        Nu, cu CNDR nu, dar le-am trimis initial propunerea de a se implica in redactarea textelor necesare in comun catre ANPH (MMFPS)-asa era atunci denumirea lor. Observ ca de la un timp au devenit ‘departament’ in cadrul Ministerului Muncii si au parte de un site extrem de static si neactualizat.
        Nu mi-au raspuns la propunere. Oricum, daca vb de Min Muncii, stiti ca Strategia pentru incluziunea pers cu dizabilitati e in “draft” de prin 2014, eu inca nu am vazut HG de aprobare a ei si nu pot sa inteleg de ce dureaza de 2 ani- mai ales ca este totusi o conditionalitate ex-ante pentru a putea demara apeluri POCU/POR adresate acestui domeniu.
        (despre intarzierile MFE in transpunerea in realitate a programelor sectoriale…nu mai e nimic de zis, puteti urmari grupul POSDRU/POCU pe facebook sa vedeti reactiile implementatorilor si cum MFE pe langa ca intarzie nepermis de mult si cu SMIS2014+ si cu ghidurile si apelurile, nici macar consultarile nu le realizeaza cum trebuie, ci de forma, tot ei “stiu mai bine”).

        Strategia aceasta redefineste conceptul de “dizabilitate” in sens (pozitiv, zic eu) definitiilor uzuale acum pe plan european si international, in sensul cu adevarat “incluziv”, spre deosebire de Legea 448/2006 care scrie de persoane “cu handicap”. Si am fi avut nevoie la unul din proiectele recente sa fie aprobata pt ca noi am lucrat cu studenti cu dizabilitati, a trebuit sa facem un intreg ‘balet logic’ si documentare si studiu ca sa aratam celor de la OI ca grupul nostru tinta “cu dizabilitati” inseamna mai mult decat “cu handicap”…pt ca erau studenti cu afectiuni cronice care nu aveau certificatul de handicap dar existau totusi piedici evidente in accesibilizare.

        Am mai scris si “reclamat” ulterior MENCS si la CNCD- raspunsul MENCS a fost ca universitatile partenere asigura ele si doar ele sustenabilitatea proiectului “pilot” (www.eupd.ro) (ok, doua din ele au mai avut apoi proiecte doar ale lor ce au avut legatura cu problematica initiala, pentru ca le-am gandit ulterior impreuna cu echipe din ele)-insa asta nu a acoperit si problema extinderii la nivel national, sectorial/sistemic, cum ar fi fost desirabil, printr-un act normativ care sa si operationalizeze experienta pozitiva prin alte proiecte.

        MENCS a fost ‘ocupat’ in 2014 sa isi lanseze “sistemicul” de 50 milioane euro prin care fix intre cele doua tururi de alegeri pt presedinte sa dea la fiecare cadru didactic cate 700 lei cu titlu de “subventie pt formare profesionala”- subventie acordata fara acte suport (urmau ca profesorii sa le furnizeze, fie dovada participarii la cursuri, fie achizitii de carti, etc. Cati credeti ca au si facut-o?).
        Deci, tot timpul Min Educatiei a avut alte prioritati, decat sa valorifice experientele din proiecte si sa le extinda- poate cu rare exceptii (din cate imi aduc aminte, strategia pt combaterea violentei in mediul scolar a fost una extinsa la nivel national- cel putin dpdv al demersurilor normative, ca faptic ceva mai putin e alta poveste).

        In ce priveste contactarea ONGurilor care “se ocupa” de persoane cu dizabilitati, am avut o exp neplacuta, in 2009 sau 2010 am contactat de ex Asociatia Nevazatorilor din Romania, oferindu-ma sa ii ajut sa scrie proiecte POSDRU in domeniu. Nu au raspuns. Ca sa vad in 2014 stirea cu ancheta DNA pt proiectul cu o cunoscuta firma IT ca partener, la care au fost beneficiari si au angajat fictiv sute de pers nevazatori sau facut cursuri de web-designeri cu acestia. Adica o bataie de joc la adresa celor care pe care se pp ca trebuie sa ii ajute, nu sa profite de pe urma lor. Nu as vrea sa generalizez, cat am fost manager la EUPD am intalnit si asociatii care se ocupau de problemele persoanelor din GT- de ex Motivation si erau persoane extrem de implicate.

        EUPD a luat si premiu la o sectiune de la la Gala “Oameni pt oameni” in 2013.
        In 2014 am luat acelasi premiu pentru alt proiect -cum am spus, cu o universitate partenera-pt proiectul eIncluziune- al ULBS. Consider ca, impreuna cu colegii de la universitatile partenere (ULBS, UDJGAL, UVTgv, UVT) s-au acumulat din 2010 pana in 2015, in cate doua randuri de proiecte POSDRU, experiente valorificabile la nivel sectorial- nu doar in invatamantul superior, ci si preuniversitar.

  3. victor L spune:

    Eu unul va doresc succes atit dvoastra la guvern cit si dlui Ciprian Ciucu in directia luata.
    Desi (poate mi se pare mie) aveti un ton atit de “stie-poate tot”, incit sper ca imi admiteti sa am ceva indoieli. Chiar ati lasat dilemele la revista?

    Aveti umor:

    – ” Au presupus seri târzii și weekend-uri petrecute la Guvern și cel puțin o companie de livrat pizza”
    Nu munciti pe bani? e munca voluntar-obligatorie ce faceti?
    – daca este atit de eficient si de benefic un guvern tehnocrat (un primar independent), dece mai este nevoie de partide? e vorba despre altfel de democratie originala?
    Ma repet: va doresc succes.
    Dar e un program vast.
    Cred ca sinteti convinsi ca “desenul” nu este pentru cei carora se adreseaza “”Pachetul integrat pentru combatere a sărăciei””.
    Sinergii, aplicant, transversal ori integrat sint prea exotice pentru ei.
    Si nu mai insistati ca sinteti criticat, ci siguranta cu care sustineti ceva foarte greu de indeplinit si inca ne demarat, ii face pe unii reticenti.

  4. Liviu spune:

    Felicitări. Ar fi ceva bine venit. Focus pe educație, totul, dar absolut totul, pornește din educație.

  5. ion adrian spune:

    Dle Ghinea,
    Va uraresc cu interes cand intalnesc un text scris de dvs.
    Va urez ca acel termen de “momentan” sa fie cat mai indelungat si ca atunci cand veti putea devoala o teorie care probabil ca nu a aparut de cand cu activitate guvernamentala dar probabil ca s-a consolidat cu acesta ocazie aceasta sa devina convingatoare si prin raportrea la niste realitati care sper sa fie schimbarea in bine a celor de ieri si de azi.
    Succes dvs si tuturor colegilor care doriti chiar sa faceti, chiar sa schimbati in bine.

  6. Andrei Alexandru spune:

    Initial aceste masuri au fost prezentate ca fiind o strategie anti-saracie. Multe zile la rand! Ceea ce ar fi insemnat si presupus un alt tip de abordare. Observ ca in mod subtil s-a reformulat denumirea si acum avem de-a face cu un pachet de masuri. Ceea ce este foarte ok. Si masurile sunt in regula si este important ca ele sa fie puse in practica in mod eficient.
    M-ar interesa si cine sunt specialistii pe care i-ati invitat la aceste dezbateri (mai ales sociologii si reprezentantii mediului academic). Si m-ar interesa ca dezbaterile sa fie transmise live pe net (si evident sa ramana si inregistrarile. Daca s-ar putea concepe si un tip de interactiune cu cei din fata calculatorului (o persoana care sa citeasca opiniile scrise in timp real si sa le prezinte din cand in cand, in mod sintetic in cadrul dezbaterilor) ar fi si mai bine.

  7. marian gheorghila spune:

    …acumularile,raportate de anii de saracie/saracire,cauza fiind suferintele si problemele de sanatate in familii,greu incercate dar,judicios organizate cu bruma” de protectie/pensie/.Discriminarile pe acest segment sunt diverse.Birocratia/abuzul legislativ,colorat”#sprijin pentru unele boli cronice si clasificate incorect,(ajutoare alimentare-fond”UE-conserve-contraindicate medical/regim.Tichetele valorice,preferential repartizate.Abuzuri….asta a fost-anii trecuti.Programul antisaracie/reformare sociala,e timpul sa uniformizeze sprijinul pe criterii de suferinta,de vechimea si incercarea de schimbare metodologic-sociala.

  8. silicon_v spune:

    Va doresc success in ce ati inceput, desi stiu ca timpul e cam scurt :) Va rog sa continuati sa publicati mereu astfel de articole, e nevoie de ele.

    P.S. Mie chiar imi inspira incredere un guvern in care lucreaza Cristian Ghinea si Valeriu Nicolae. Scuze altor oameni buni care au intrat acum in paine, stiu ca sunt mai multi, dar eu doar atat am putut sa nominalizez :)

    • Andrei L spune:

      Inca doua observatii:
      - o mare problema- cel putin in perceptia publica- este cea a serviciilor publice de sanatate. Atat in mediul rural (unde observ ca aveti o prioritate) dar si in mediul urban. Cred ca in domeniul sanatatii discutiile sunt mai multe si mai intense decat in domeniul incluziunii (cel putin asta e perceptia mea).
      Recent, am avut ocazia sa lecturez fugitiv programul de reforma in sanatate convenit intre Guvernul Roman si Banca Mondiala- care ofera si un instrument financiar de 300 mil dolari (parca asta era suma) pt operationalizarea lui. De ce fac referire la el? Pt ca acesta pune accentul pe: preventie (da, mult discutata recent preventie), screening (chiar tintit- pt cancerul cervical), medicina de familie si tratarea in ambulatoriu- pe langa realizarea “de la zero” a 3 spitale regionale de urgenta, restructurarea sistemului de redirectionare a urgentelor la nivelul spitalelor regionale de urgenta, etc..masuri concrete si coerente.
      Nu ar strica sa dati un “ochi” si pe aceasta, sa vedeti care e stadiul operationalizarii ei si sa incercati si o cuplare- daca vorbim de saracia in mediul rural, de ex, una din laturile ei “vizibile” este si accesul redus la servicii de sanatate (preventie, screening, tratamentele dentare etc) pe care acestia nu si le permit. Pe cele “clasice” da- pt ca intra pe schema de asigurari+compensate. (cati intra…alta poveste). Stiu ca POCU are alocari pt formarea celor din sanatate, pt asistenta din domeniul pt GT vulnerabili etc. Cred ca trebuie cumva sa le “cuplati”-pachetul+POCU&POR&POC+ reforma in sanatate. Pentru o familie saraca costul unui tratament stomatologic de ex este uneori prohibitiv, desi, daca s-ar face preventie si controale periodice, la 6 luni de ex, stim cu totii ca orice afectiune dentara poate fi detectata in stadiu incipient si tratata mult mai usor si ieftin pt toti-si pt familie si pt stat. La fel in cazul altor patologii..
      E o idee…

      - global-grant. Am vazut ca se pune pb la Romania Creativa. Cand eram la OI MEN intre 2005 si 2009 noi discutam deja de “globa grant”- pe atunci ne gandeam, impreuna cu AM la aplicarea conceptului pt bursele doctorale. Intre timp s-a abandonat ideea- pt ca erau si ceva obstacole administrative- un privat care gestioneaza un “global grant” trebuie sa dispuna de capacitate operationala si financiara (in conditiile in care isi asuma prin contractele de finantare plati in transe la termene fixe si nu isi va mai permite ca OI/AM sa intarzie cu lunile si anii platile, riscand procese insa va astepta dupa stat-AM-uri sa i se ramburseze sumele platite, cu intarzierile de rigoare. Asa ca nu stiu care ar fi acea organizatie privata care sa isi permita sa gestioneze un global grant cu mii de beneficiari care implica un rulaj de multe milioane/chiar zeci de milioane de euro- in afara de IFN-uri si banci? Chiar si desemnarea unei organizatii drept administrator de schema de global-grant, sper ca stiti ca implica licitatie publica, cu durata de rigoare…adica nu cred ca veti operationaliza conceptul “administrator privat schema global grant ” in decursul lui 2016 decat daca exista vreo prevedere legala care sa faca posibila desemnarea rapida a acestuia/acestora. Iar daca ne gandim la un administrator institutie publica de “global grant”- pai avem Agentia pt Prestatii Sociale, AJOFM-urile drept “exemple”..,

  9. Ioan Gostian spune:

    Totul, foarte interesant si binevenit! Ma bucur ca mai exista asemenea specialisti in functii din care pot face ceva bine si pentru acest popor si nu numai pentru ei! Doua chestiuni raman inca neclare: unde vor fi gasite job-uriile pentru mamele prea ocupate in prezent cu cresterea copiilor, unele neavand nicio calificare, atata timp cat statul lasa din mana tot ce are (vinde, privatizeaza etc.)? b) ce solutii se pot gasi in cazurile in care unele femei fac copii in nestire, doar pentru a primi alocatii si a trai de pe urma lor si a milei celor din jur? Unde este linia de despartire intre asistenta sociala si parazitismul social?

    • silicon_v spune:

      Doar o observatie langa comentariul dumneavoastra. Masurile prezentate mai sus merg cam toate pe principiul “o mana de ajutar catre persoanele care au cu adevarat nevoie, cand au nevoie mai tare”. Asta daca am inteles eu bine. Si mie mi se pare normal si realist sa fie asa.

      Vad ca spuneti ” unde vor fi gasite job-uriile pentru mamele prea ocupate in prezent cu cresterea copiilor, unele neavand nicio calificare, atata timp cat statul lasa din mana tot ce are (vinde, privatizeaza etc.)”

      Nu ii puteti cere statului sa reintre direct in viata economica, pentru a angaja oameni. Poate ca pare o idee buna, dar nu este. Resursele risipite vor fi uriase, rezultatele extreme de mici, iar in final se va ajunge de unde am plecat (concedieri, faliment, privatizare in conditii disperate sau inchidere definitiva). Si am vazut asta deja in ultimii 25 de ani: banii tocati in multe unitati economice tinute artificial in viata de catre stat zeci de ani (miliarde de euro, la o estimare grosiera) puteau sa fie folositi cu mult mai rational. Iar finalul a fost inevitabil acelasi, fie ca vorbim de Combinatul de la Galati, de Oltchim sau de Electroputere

  10. Emil Stoica spune:

    Bravo, proiectul e bine facut.

    Cheia o vad la un indicator din prezentare ce trebuie sa fie urmarit constant de guvern si anume “rata ocuparii fortei de munca”, trebuie sa-l ducem cat de repede catre valori scandinave.

  11. Adrian spune:

    In masura in care mai cititi comentarii la un articol vechi (si daca vor aparea, din acelasi motiv) poate si raspundeti intrebarilor, ca ministru; de pilda:
    De ce, pentru majoritatea schemelor de ajutor gestionate de AFIR, este necesara o forma oarecare de organizare pentru persoanele fizice?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Ghinea


Cristian Ghinea

Cristian Ghinea este Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în medi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)