joi, martie 28, 2024

Comunism, ecologism, mediu ambiant

0.Preambul

Recunoscând valoarea şi importanţa ecologiei ca ştiinţă, vom discuta critic capcanele unor strategii recente care îşi propun, cel puţin declarativ, protejarea mediului. Critica vizează ecologismul superficial şi agresiv, aplicat fie în necunoştinţă de cauză, fie cu intenţia de a perverti protejarea naturii într-o afacere oneroasă – ceea ce recentul film al lui Jeff Gibbs şi Michael Moore numeşte „acapararea protecţiei mediului de către miliardari, bănci şi corporaţii”. Presupunem că cititorul a vizionat filmul respectiv; totuşi, conţinutul articolului este inteligibil şi în caz contrar. Deşi, din motive stilistice, vom evita, în continuare, sintagma „ecologism superficial şi agresiv”, acesta este atitudinea la care ne vom referi, în mod sistematic.

Evident, discuţia nu urmăreşte să chestioneze utilitatea folosirii energiilor regenerabile, ci să semnaleze limitele şi costurile acestora, atât financiar, cât şi ecologic.

1.Câteva adevăruri simple

Discutarea problemelor de mediu ar fi mult mai puţin turbulentă dacă s-ar ţine seama de câteva adevăruri simple:

*1.Bioxidul de carbon nu este un poluant, ci un nutrient. Prin fotosinteză, bioxidul de carbon şi apa dau glucoză şi oxigen; substanţa organică produsă astfel stă la baza întregului lanţ trofic, de la alge la om. Mai mult bioxid de carbon înseamnă recolte mai mari, hrănire abundentă; mai puţin, înseamnă recolte mai mici şi pericolul foametei.

*2.Clima Pământului este determinată, în principal, de Soare. Este un mare succes al propagandei întreţinute de psihoza încălzirii globale antropogene faptul că schimbările climatice ale Pământului sunt discutate fără a lua în consideraţie rolul Soarelui.

*3.Şţiinţa este, de regulă, ne-intuitivă. Pare evident că Soarele se învârteşte în jurul Pământului, şi că Pământul este relativ plat.

De circa 120 de ani, caracterul ne-intuitiv al ştiinţei a crescut spectaculos. Energia variază discontinuu, după cum a arătat Planck în 1900, iar timpul se scurge diferit în sisteme de referinţă diferite, după cum a arătat Einstein în 1905.

Nu numai că aceste adevăruri contravin flagrant intuiţiei comune, dar însăşi formularea lor corectă reclamă un bagaj de cunoştinţe, nu tocmai banal.

*4.Adevărul ştiinţific nu este plebiscitabil. El este stabilit, aşa cum este înţeles într-o anumită epocă istorică, de o elită auto-constituită prin recunoaşterea reciprocă a valorii membrilor ei. Funcţionarea corectă a acestui mecanism de recunoaştere depinde de onestitatea şi libertatea de exprimare existente la vremea şi în aria în care lucrează oamenii de ştiinţă.

Din păcate, onestitatea s-a diminuat considerabil de la începutul secolului XX până în zilele noastre. Când Planck l-a invitat pe Einstein să se mute la Berlin (1918), acesta l-a întrebat pentru ce. „Pentru că dumneata eşti creatorul teoriei relativităţii.” „Dar teoria relativităţii este înţeleasă de numai 12 persoane.” „Da, însă opt dintre ele locuiesc la Berlin.”

Autoritatea ştiinţifică se construia simplu, prin recunoaştere reciprocă, de către un număr restrâns de persoane. Era de neconceput ca o şcolăriţă să critice opiniile lumii academice şi să fie tratată altfel decât un caz clinic. Era de neconceput ca revistele academice să publice articole sub presiunea „corectitudinii politice”. Era de neconceput ca strategiile de dezvoltare ale ştiinţei sau ingineriei să fie plebiscitate; de exemplu, ca la o întrebare de genul: „este sau nu înţelept să folosim o anumită formă de energie?”, să răspundă alţii decât specialiştii în domeniul respectiv.

2.Comunism, ecologism, paradis terestru

Dar lucrurile s-au schimbat radical, şi nu numai în ştiinţă. Sub aspect politic, cea mai importantă schimbare a fost, probabil, apariţia comunismului. Comunismul s-a prăbuşit spectaculos şi dramatic în Europa, dar nu neapărat în afara ei; într-adevăr, în economia mondială de astăzi, un rol-cheie este deţinut de China comunistă.

Susţinătorii comunismului (prin care nu înţeleg neapărat doar foştii membri sau simpatizanţi ai partidelor comuniste, ci şi aripa de extremă stângă actuală a unor partide de tradiţie social-democrată) se manifestă, în bună parte, ca ecologişti. Ambele categorii – comuniştii şi ecologiştii – au în comun ambiţia de a construi un paradis terestru: o societate paradisiacă sau un Pământ paradisiac.

Ambele categorii trăiesc cu iluzia că paradisul pe care îl visează poate fi construit urmând o teorie ştiinţifică. Deşi, la doar 20 de ani de la lansarea Manifestului Partidului Comunist, era clar că prognozele „Capitalului” privind „ascuţirea luptei de clasă” erau infirmate de realitate, iar „Capitalul” însuşi era construit pe statistici false, marxismul violent a avut câştig de cauză. Starea paradisiacă, anume comunismul, se putea atinge, conform teoriei marxist-leniniste, prin desfiinţarea proprietăţii private. Materialismul ştiinţific, predat generaţiei mele, care susţinea că evoluţia omenirii se încheie, în mod necesar, prin comunism, s-a dovedit o teorie falimentară. Din păcate, falimentul a costat vieţile a sute de milioane de oameni.

Pentru ecologişti, paradisul terestru este natura virgină, aşa cum era înainte de a fi afectată de prezenţa omului. Ei trăiesc cu iluzia că există o teorie a climei, adică o înţelegere ştiinţifică satisfăcătoare a fenomenelor meteorologice terestre. Conform acestei teorii, starea paradisiacă – adică revenirea la natura virgină – poate fi atinsă dacă nu ardem combustibili fosili.

În ciuda progreselor fizicii, matematicii, computerelor, meteorologia nu a ajuns, din păcate, la nivelul de elaborare al – să zicem – teoriei elasticităţii sau electromagnetismului. Pământul este un sistem extrem de complex, astfel că chiar o disciplină relativ simplă (şi extrem de importantă practic) – seismologia – este incapabilă de prognoze, fie şi pe termen scurt. Nici Soarele nu este înţeles satisfăcător, de exemplu nu există o teorie a petelor solare, esenţiale pentru evoluţia climei terestre. Cu atât mai puţin este înţeleasă influenţa unor ciclicităţi din sistemul solar, cu perioade de ordinul zecilor sau sutei de mii de ani. Nu doresc să intru în detalii, mai ales pentru că există un scurt-metraj excelent („Marea înşelătorie a încălzirii globale”) şi o conferinţă a unui laureat Nobel, specialist în termodinamică (Ivar Giaever), uşor accesabile pe internet, pe tema schimbărilor climatice.

3.”Nu vă încredeţi în salvatori!”

Propaganda ecologistă se dovedeşte mult mai eficientă decât cea comunistă în fanatizarea mulţimilor. Dacă nimeni nu ştie cum arată o societate comunistă, oricine s-a bucurat de răcoarea unei păduri, şi s-a oripilat de poluarea unei metropole. Oricine şi-ar dori să revină în paradisul terestru, aparent atât de accesibil, al naturii nealterate de prezenţa omului. Dacă nimeni nu ştie exact ce înseamnă un duşman de clasă, oricine ştie exact se înseamnă să arzi combustibili fosili. Şi atunci când ai o ipostază vizibilă şi accesibilă a paradisului, cum să nu faci tot posibilul pentru a o realiza? Şi cum să nu-i urăşti pe cei care te împiedică să ajungi acolo? Cum să nu vrei să te alături celor care vor să salveze planeta?

În primii ani ai democraţiei post-decembriste a existat o inflaţie de salvatori: prin rigorism ortodox, prin libertinaj (numit conjunctural „integrare în absolut”), prin naţionalism, prin deriziune caragialescă (Partidul Liber-Schimbist), prin extrema dreaptă interbelică etc. Toate aceste forme de salvare au eşuat, iar un criteriu de alegere a liderilor politici, după aceste eşecuri, a fost „nu vă încredeţi în salvatori”.

Există, desigur, oameni cu harul salvării, cu chemarea apostolatului – de la Gheorghe Lazăr la Maica Tereza şi de la Mahatma Ghandi la Albert Schweitzer, dar aceştia au în comun, obligatoriu, absenţa interesului material. Nu este cazul bancherilor, a căror grijă prioritară nu pare a fi ajutorarea aproapelui. Aceasta este cel puţin opinia celor care, neputând plăti ratele la bănci, au fost evacuaţi din case şi dorm acum în stradă.

Să revenim la problema noastră. Un articol ştiinţific recent dedicat incendiilor forestiere avertiza asupra pericolului renunţării la curăţarea pădurilor de uscături (erau vizate pădurile din zonele toride ale Californiei). Într-adevăr, sub presiunea unor ecologişti fanatici, care considerau că îndepărtarea vreascurilor este o imixtiune antropică nocivă în echilibrul pădurii, se renunţase la această igienizare anuală. Autorul articolului avertiza că, în acest fel, este favorizată apariţia unor focuri spontane (produse de trăznete); atunci când asemenea incendii devin prea numeroase, ele se pot extinde şi uni, producând un incendiu pe o suprafaţă suficient de mare, pentru a scăpa de sub control. Aşa ceva s-a întâmplat, probabil, în Australia, cu puţin timp în urmă. În formularea lui Édouard Herriot, e periculos să ai idei, fără a avea cunoştinţe.

„Fizica e simplă, dar subtilă”, spunea Ehrenfest. Luând termenul în sensul său etimologic, am putea spune: natura e simplă, dar subtilă. Din păcate, fanatismul este imun la subtilităţi.

Recentul film al lui Jeff Gibbs şi Michael Moore, „Planet of the Humans”, este extrem de preţios, pentru că dezvăluie faţa nevăzută a energiilor regenerabile, şi complicitatea cinică a politicienilor şi oamenilor de afaceri (dacă putem vorbi de două categorii distincte). Filmul îndeamnă la reflecţie, şi în acest sens voi aduce în discuţie câteva aspecte simple, dar nu foarte evidente.

4.Energiile regenerabile, dincolo de „Planet of the Humans”

Energiile regenerabile se bazează, în mare parte, pe pământuri rare. Însăşi opţiunea de a încredinţa viitorul energetic al omenirii unor elemente rare, nu unora abundente, pare riscantă. De asemenea, germaniul şi galiul, esenţiale pentru producerea celulelor solare de randament ridicat, exită în cantităţi foarte mici. Producţia de germaniu este de circa 155 tone pe an, iar cea de galiu, 315 (a se compara cu argintul, 3100 tone pe an). Este înţelept să ne sprijinim, în producţia pe scară largă a energiei, pe asemenea elemente? Pentru stocarea energiilor regenerabile, în cazul în care vor deveni dominante în energia produsă în viitor, va fi nevoie de o capacitate de stocare echivalentă cu zeci de miliarde de acumulatori de automobil. Cum se vor produce (şi cât vor costa) acumulatorii performanţi în care se speră, pe bază de litiu, când producţia anuală de litiu este de 35.000 tone pe an, iar timpul de viaţă al acestora este de câţiva ani? În cele mai favorabile circumstanţe, nu lipseşte un factor de circa o mie, de la capacitatea de stocare necesară, la cea care poate fi produsă efectiv, pentru implementarea folosirii predominante a energiilor regenerabile?

Dar să privim mai atent câteva caracteristici ale pământurilor rare, esenţiale pentru producerea automobilelor electrice, turbinelor eoliene şi panourilor solare.

Acestea apar, de regulă, în minerale împreună cu thoriul şi uraniul, elemente radioactive. Concentraţia de pământuri rare a zăcămintelor este foarte mică, iar pentru obţinerea unei cantităţi consistente de material util se excavează o cantitate uriaşă de steril radioactiv, care se depozitează la suprafaţă, în apropierea localităţilor minereşti. Surprinzător, nu există – sau nu sunt uşor accesibile – evaluări cantitative ale acestei radioactivităţi. Pe lângă elemente radioactive, sterilul conţine şi oxizi de pământuri rare, într-o concentraţie prea mică pentru o separare rentabilă economic. Sterilul este folosit, în China, la producerea fertilizatorilor, dar ajunge în sol şi prin simpla depozitare. Depozitare care, în 2005, a înseamnat o cantitate de 119.000 tone de oxizi de metale rare.

Efectul acestora asupra adulţilor nu este bine înţeles, dar se ştie că, în cazul copiilor, afecteaza IQ-ul şi memoria. De asemenea, s-au semnalat anomalii la naştere (birth defects) şi cazuri de leucemie.

Problema are şi o latură politică. Deng Xiaoping, liderul Chinei acum 40 – 50 de ani, spunea: „Orientul Mijlociu are petrol, noi avem pământuri rare… chestiune cu exterm de importantă semnificaţie strategică; trebuie să ştim să folosim această situaţie adecvat, în folosul ţării noastre.” Promovarea unor tehnologii bazate pe pământuri rare înseamnă acceptarea deliberată a controlului Chinei asupra energiei „regenerabile”.

5.Cât de regenerabile şi profitabile sunt „energiile regenerabile”?

Includerea biomasei (în general, eufemism pentru „păduri”) printre sursele de energie regenerabilă este abuzivă şi înşelătoare, dar este utilă propagandistic, deoarece duce la creşterea aparentă a ponderii „energiei verzi” în efortul energetic. Biomasa se reface într-un timp îndelungat (ceea ce se poate spune, la limită, şi despre turbă) şi produce bioxid de carbon, ca şi infamul cărbune; alunecăm discret de la „energie verde”, „CO2-free” la „energie regenerabilă”.

Singura energie propriu-zis regenerabilă este energia solară, care poate fi folosită fără a-i influenţa generarea (reacţiile termonucleare din interiorul Soarelui). Panourile, suporturile acestora, instalaţiile de stocare nu sunt, evident, regenerabile. Folosirea energiei eoliane duce la schimbări ale distribuţiei şi intensităţii curenţilor de aer, deci îi influenţează generarea. Îndepărtarea uriaşelor instalaţii eoliene va fi un coşmar al deceniilor viitoare. În cazul arderii lemnului, în fapt a deforestărilor (care se fac folosind combustibili fosili), pădurile se regenerează, dar într-un timp incomparabil mai îndelungat decât timpul în care sunt tăiate, iar ecosistemul este complet distrus.

Ponderea energiei solare, într-o ţară care investeşte masiv în dezvoltarea acesteia – Germania – este de ordinul procentului. Şi totuşi, sa raportează că, în anumite zile de vară, ponderea energiei verzi folosite efectiv este de 80%. Cum se poate realiza un asemenea salt, de la 1% la 80%? Doar prin decuplarea unor termocentrale, şi folosirea, pentru un timp scurt, a energiei fotovoltaice, înmagazinate în acumulatori, cu mult timp înainte. Este o manevră pur propagandistică, păgubitoare şi moral, şi practic. Pe de o parte, se compară o energie produsă în timp real (a termocentralelor), cu o energie produsă anterior, subvenţionată, stocată într-un sistem costisitor, şi livrată compact, fără nici o motivaţie inginerească. Folosirea eficientă a unei termocentrale presupune funcţionarea ei un timp relativ îndelungat, nu oprirea şi pornirea ei la intervale scurte (ceea ce este evident oricărui utilizator al unui calorifer electric), din motive propagandistice. Preţul ridicat al acestei dezinformări este plătit, desigur, de contribuabil.

S-a ajuns astfel la o formă şi mai grotescă de stahanovism decât cea din anii primului cincinal sovietic. Harnicul miner din Donbas, Stahanov, raporta depăşirea normei cu un factor de 14; falsificarea succeselor energiei „verzi” recurge la factori mult mai mari, şi este mult mai dăunătoare banului public.

Este extrem de frustrant faptul că informaţii esenţiale despre energiile regenerabile ajung foarte greu la marele public. Care este costul unei kilowatt-ore produse prin panouri solare, sau prin instalaţii eoliene, dacă se ţine cont de toate aspectele importante (fabricarea panourilor, pregătirea terenului, instalarea, stocarea energiei, timpul de funcţionare relativ scurt al instalaţiilor)? Care este impactul global asupra mediului? Cât de sustenabilă este producerea şi întreţinerea automobilelor electrice sau panourilor solare, ştiind că acestea folosesc elemente chimice produse în cantităţi foarte mici?

De asemenea, este frustrant că eşecurile energiilor regenerabile nu sunt mediatizate. Celulele Graetzel (dye-sensitized solar cells), bazate pe un mecanism electrochimic ingenios, au fost folosite la placarea exterioară ale unor mari clădiri urbane, s-au bucurat de o enormă publicitate, până ce s-a constatat că randamentul lor scade în timp, atingând minime care le fac inutilizabile. Panourile fotovoltaice au fost îndepărtate de pe clădiri. Acum vreo 10-15 ani se vorbea cu optimism despre un proiect gigantic, prin care se urmărea alimentarea Europei cu energie electrică obţinută din panouri fotovoltaice amplasate pe suprafeţe mari din Sahara. Energia urma să ajungă pe bătrânul continent prin cabluri submarine, în zona Gibraltarului. Proiectul a fost abandonat, ca nefezabil tehnic.

Nu numai că asemenea eşecuri ale energiilor regenerabile nu sunt mediatizate, dar orice formă de a le discuta critic este sever reprimată. Avem de a face cu un partizanat cu totul străin disputelor ştiinţifice, dar caracteristic celor financiare.

6.Energia nucleară

Există vreo posibilitate de a produce energie nepoluantă în cantităţi semnificative, la un preţ moderat? Pe termen mediu, răspunsul este evident: folosirea centralelor nucleare electrice, bazate pe fisiune. Pe termen lung, marea speranţă se leagă de reacţiile de fuziune, care asigură energia din stele. În ce măsură această speranţă se va realiza, şi când anume, e imposibil de spus acum.

Întrucât folosirea energiei nucleare face obiectul unor dezbateri aprinse, şi problematica ei este destul de depărtată de cea a „energiilor verzi”, vom analiza separat, în două anexe, accidentul de la Cernobîl şi cel de la Fukushima. Analizele ne vor duce la concluzia că folosirea energiei nucleare este recomandabilă, fiind nepoluantă şi – după asimilarea experienţelor de la Cernobîl şi Fukushima – lipsită de riscuri majore. În mod absolut sigur, zona limitrofă unei centrale nucleare moderne este incomparabil mai puţin contaminată decât zona limitrofă a unei mine de metale rare.

Prezentarea echilibrată, prin mass-media, a avantajelor energiei nucleare ar convinge consumatorii de oportunitatea acestei alternative. Dezavantajul reorientării preferinţelor energetice ale oamenilor constă în faptul că producerea de energia nucleară foloseşte instalaţii existente; aşadar miliardarii, băncile şi corporaţiile sunt private de fabuloasele subvenţionări ale investiţiilor în energii regenerabile. De asemenea, construind sub rigurosul control al IAEA (International Atomic Energy Agency), urmând tehnologii care trebuie respectate cu stricteţe, există puţin loc pentru inovaţii şi fantezii subvenţionabile.

7.Concluzii

Situaţia producţiei de energie şi a protecţiei mediului pare să fie următoarea: folosirea combustibililor fosili trebuie limitată; folosirea energiei nucleare, cu producere zero de bioxid de carbon, trebuie încurajată; „energiile regenerabile” nu sunt sustenabile, dar rămân importante pentru situaţii extreme (regiuni izolate, spaţiul cosmic). Folosirea energiei termonucleare, inepuizabile şi nepoluante, rămâne o speranţă deocamdată incertă.

Criza energetică şi cea ecologică prin care trecem sunt gestionate cu rea credinţă de „forma canceroasă de capitalism” – pentru a folosi expresia lui Jeff Gibbs şi Michael Moore – care domină lumea occidentală. Este lipsit de înţelepciune, dacă nu de-a dreptul iresponsabil, ca aceste crize majore să fie discutate într-o atmosferă de isterie şi incultură ştiinţifică, în care experţii oneşti sunt adesea trataţi ca „duşmanii poporului” din comunism. „Mainstream-media” joaca un rol extrem de nociv în crearea şi diseminarea confuziei. Direcţia în care mergem este dezastruoasă. Fiecare dintre noi poate contribui la restabilirea normalităţii, printr-un efort de înţelegere şi răspândire a adevărului.

Anexa 1. Accidentul nuclear de la Cernobîl

Reactorul de la Cernobîl face parte din clasa RBMK, acrominul pentru „reactor de mare putere cu canale” (în limba rusă). Aceste reactoare, de construcţie originală şi ingenioasă, constituie punctul culminant al programului nuclear sovietic de realizare a reactorilor duali, utilizaţi atât în scopuri civile (producerea de energie electrică şi termică) cât şi militare (producerea de plutoniu pentru focoase nucleare), care folosesc uraniul natural (drept combustibil) şi apa obişnuită (pentru răcire). Energia obţinută astfel este mult mai ieftină decât cea produsă de reactorii care folosesc uraniu îmbogăţit şi apă grea.

Primele reactoare de acest tip au fost din clasa AM, acronimul pentru „Atomi pentru pace” (Atom Mirny), traducerea sloganului „Atoms for Peace”, lansat de preşedintele Eisenhauer într-un discurs ţinut în faţa Adunării Generale a ONU în 1953. Folosirea de către cele două superputeri rivale a aceleiaşi devize pacifiste a constituit unul dintre puţinele gesturi amicale care au destins întrucâtva primul deceniu al războiului rece.

Reactoarele RBMK erau reactoare de mare putere, proiectate să funcţioneze 45 de ani, după o revizie făcută la mijlocul intervalului respectiv. Reactorul din Ignalina (Lituania), aflat în funcţiune până la intrarea Lituaniei în UE, avea 1500 MW, ceea ce înseamnă foarte mult, chiar după criteriile secolului XXI.

Din păcate, pentru originalitatea şi ingeniozitatea reactorilor RBMK trebuia plătit un preţ; anumite vicii de funcţionare, fără urmări dramatice, s-au înregistrat la centrala nucleară din Leningrad (1975) şi la cea din Ignalina (1983). Anomaliile respective au fost analizate de specialiştii sovietici, care au propus modificările necesare unei funcţionări adecvate. Ei au subliniat, totodată, dificultatea de a controla reactorul, în special la puteri mici, necesitatea de a îmbunătăţi sistemele de control şi de a instrui personalul camerei de control în legătură cu particularităţile şi punctele slabe ale reactorului, impunându-le o disciplină riguroasă. Din păcate, până la accidentul de la Cernobîl (1986), factorul politic nu a dispus luarea nici unei măsuri, nici măcar de prevenire a operatorilor. Atâta timp cât reactorul fusese pus în funcţiune cu aprobarea Institutului Kurceatov, toate aspectele tehnice constituiau secret de stat, iar discutarea deficienţelor, chiar cu personalul care opera centrala, era interzisă.

În memoriile sale, publicate postum, Valeri Legasov, prim-adjunctul directorului Institutului Kurceatov de Energie Atomică, conducătorul echipei numite pentru combaterea consecinţelor exploziei de la Cernobîl, a arătat că specialiştii institutului ştiau de mult timp că reactoarele RBMK aveau serioase deficienţe de proiectare, dar nu puteau acţiona din motive politice. Disperarea acumulată în confruntarea cu obtuzitatea politrucilor, şi înainte şi după accident, a dus, probabil, la sinuciderea savantului, la exact doi ani de la explozie. După moartea lui Legasov, toate reactoarele RBMK aflate în exploatare au fost modificate, urmând indicaţiile date cu ani în urmă de specialişti, astfel că, de atunci încolo, au lucrat în condiţii de siguranţă.

Dar, la începerea testelor care au dus la explozie, operatorii nu cunoşteau vulnerabilităţile reactorului. În plus, au decis decuplarea manuală a trei sisteme automate de comandă, măsură contrară nu numai instrucţiunilor, dar şi celui mai elementar bun simţ. De asemenea, au adus reactorul la o putere mult inferioară celei nominale (200 MW în loc de 700 MW), unde, după 11 ore, s-a supraîncălzit, a devenit necontrolabil şi a explodat.

Este instructiv să menţionăm motivele accidentului, stabilite în Raportul IAEA din 1992: caracteristicile fizice specifice ale reactorului; caracteristicile specifice ale elementelor de control ale reactorului; faptul că reactorul a fost adus într-o stare care nu este specificată de instrucţiunile de folosire, sau investigată de un grup independent de experţi în securitatea de funcţionare [an independent safety body]; şi, mai ales, faptului că chiar caracteristicile reactorului făceau posibilă o comportare instabilă.

La acestea, raportul a adăugat „lack of safety culture” [lipsa educaţiei în spiritul respectării normelor de protecţie]. Se întâlnesc aici eroismul juvenil inspirat de luptătorii revoluţiei sau ai războiului de apărare a Patriei, încrederea neclintită în ştiinţa şi tehnica sovietică, dar şi un anumit dispreţ gratuit şi iresponsabil faţă de primejdie. Dispreţ care aminteşte de scena din „Război şi pace”, în care Bezuhov, urcat pe pervazul unei ferestre de la etajul ultim al unei clădiri înalte, bea până la fund o sticlă de şampanie. După un asemenea exces, şi un băutor experimentat îşi controlează cu greu echilibrul, şi cade fie înăuntru, fie în afară. Ce i-a reuşit lui Bezuhov nu le-a reuşit, din păcate, operatorilor.

În explozie au murit doi operatori. În intervenţia de urgenţă care a urmat au fost implicate 134 de persoane, personal al reactorului şi pompieri. Dintre acestea, 28 au murit în câteva zile sau luni, iar 14 au murit de cancer, în următorii 10 ani. Conform unui raport ONU relativ recent, există sub 100 de decese care pot fi atribuite, documentat, unei expuneri crescute la radiaţii. Circa 49.000 de persoane au fost evacuate din oraşul limitrof reactorului, la care s-au adăugat ulterior alte 68.000 de persoane.

Numărul morţilor indirecte – adică a persoanelor a căror speranţă de viaţă a fost scurtată de iradierea produsă de explozie, în următoarele decade – este greu de evaluat, iar disputele sunt viciate de conflicte ideologice. Cifrele variază între 4000, conform unor organisme ONU, şi 60.000, conform Greenpeace, o valoare probabil mult supraevaluată. Inutil de spus că numărul morţilor ar fi fost mult mai mic, dacă personalul ar fi anunţat imediat accidentul, ar fi părăsit centrala şi nu ar fi chemat pompierii. De asemenea, evacuarea cu întârziere a populaţiei a fost o greşeală gravă.

Desfăşurarea accidentului a fost descrisă foarte corect în ultimul episod al serialului „Cernobîl”, care a surprins perfect atât aspectele tehnice, cât şi pe cele politice ale situaţiei.

Accidentul a fost premonitoriu pentru sfârşitul Uniunii Sovietice, şi de aceea este irepetabil. Afirmaţia nu este mistică, ci realistă: acumularea îndelungată a unor greşeli grave nu poate duce decât la catastrofă. Această încheiere de capitol nu a putut fi evitată, într-un domeniu în care încălcarea sistematică a regulilor nu are cum să rămână nepedepsită.

Anexa 2. Accidentul nuclear de la Fukushima

Accidentul de la centralele nucleare Fukushima Daiichi, din 11 martie 2011, diferă net de cel de la Cernobîl. El s-a produs în urma unui cutremur, care a provocat un tsunami. Cutremurul, de magnitudine 9,1 MMS, a fost cel mai puternic din lume în anul respectiv, şi al patrulea cel mai puternic din toate cutremurele înregistrate seismologic pe Terra. Tsunami-ul a produs valuri de până la 40,5 m înălţime, care s-au deplasat cu viteza de 700 km/oră şi care au pătruns pe uscat, până la 10 km distanţă de ţărm. Valurile care au măturat reactoarele au avut 14 metri înălţime. La începutul cutremurului, reacţia de fisiune în reactoare a fost oprită automat (ceea ce nu s-a întâmplat la Cernobîl, unde reacţia de fisiune nu a putut fi oprită şi a generat explozia nucleară), şi pompele acţionate de generatori Diesel au fost puse automat în funcţiune pentru răcirea miezurilor reactorilor, adică pentru evacuarea căldurii produse anterior. Din păcate, inundarea produsă de tsunami le-a făcut inutilizabile. Căldura deja produsă de reacţiile de fisiune a dus la topirea miezului a trei reactori, cu deversarea în exterior a unei mari cantităţi de materie radioactivă, şi la explozia a trei tancuri cu hidrogen. Măsurată în bequereli (un bequerel înseamnă o dezintegrare pe secundă), radioctivitatea deversată la Fukushima a reprezentat circa 4,6% din cea de la Cernobîl, iar 80% din ea s-a îndreptat spre ocean.

Deşi reactoarele de la Fukushima nu fuseseră proiectate pentru a rezista la un cutremur atât de puternic, ele au făcut faţa foarte bine seismului, dar, cum am spus, răcirea nu a putut continua din cauza tsunami-ului. Valurile acestuia au atins ţărmul la 10 minute după declanşarea cutremurului.

Nici o persoană nu şi-a pierdut viaţa din cauza accidentului nuclear, şi nici măcar nu a fost supusă unei iradieri periculos de mari. Cei 154 000 de oameni care locuiau la mai puţin de 20 km distanţă de reactor au fost relocaţi rapid. Dar, din păcate, tsunami-ul, care a ajuns la ţărm după 10 minute de la declanşarea alarmei, a ucis 20.896 persoane.

Conform scalei internaţionale a evenimentelor nucleare, accidentul de la Fukushima a fost clasificat, la fel ca şi cel de la Cernobîl, ca fiind de nivelul 7. Această clasificare se referă la gradul de deteriorare a reactorului, nu la poluarea radioactivă a mediului, care a fost mult mai slabă, cum am văzut. De asemenea, mobilizarea în vederea protejării populaţiei a fost mult mai responsabilă şi eficientă, iar poziţia autorităţilor – perfect transparentă şi autocritică. Nu există nimic comun între obtuzitatea şi reaua credinţă a oficialilor sovietici, şi spiritul de colaborare al celor japonezi. Cu toate acestea, rapoartele internaţionale se referă la acest accident în termeni foarte severi, atât în aprecierea reacţiei autorităţilor, cât şi a poluării radioactive. Iată, de exemplu, ce putem citi în secţiunea din Wikipedia engleză:

„Cantităţi mari de apă contaminată cu izotopi radioactivi au fost deversate în Oceanul Pacific, în timpul dezastrului, şi ulterior. … [Un specialist în geologia izotopilor radioactivi] a estimat că 18 Terabecquereli (TBq) de cesiu 137 radioactiv au fost deversate în ocean, şi în 2013, 30 gigabecquereli (GBq) de cesiu 137 continuau să se scurgă zilnic în ocean.”

Sau, mai departe:

„În zona Fukushima există unii dintre cei mai puternici curenţi marini, şi aceştia transportă apele contaminate în Oceanul Pacific, producând o puternică dispersare a elementelor radioactive.”

Aceste informaţii sună înfricoşător. Dar ce înseamnă ele, ca impact asupra vieţii?

Un studiu publicat în 2012 în prestigioasa Proceedings of National Academy of Sciences of USA (ref. 158 din secţiunea Wikipediei dedicată Fukushimei, cu liber acces) conclude că „deşi concentraţia izotopilor de cesiu în apele Japoniei este de 10 până la 1000 ori mai mare decât anterior, riscurile de iradiere datorate acestor radionuclizi se situează sub cele considerate în general nocive pentru animalele marine şi pentru om, şi chiar sub cele produse de radionuclizii naturali.” Altfel spus, radioactivitatea suplimentară produsă de accident este mai mică decât radioactivitatea naturală, iar radioactivitatea totală este suficient de mică, pentru a nu prezenta nici un risc.

Nimic surprinzător, dacă ţinem seama că radioactivitatea anterioară a cesiului în apele oceanului era de-abia măsurabilă, cu aparatele cele mai performante, şi că „puternică dispersare a elementelor radioactive” le diluează atât de mult, încât le reduce rapid la zero nocivitatea. Radioactivitatea primită mâncând o porţie de ton contaminat pescuit la Fukushima (mai exact, Thunnus alalunga) este de 12 ori mai mică decât cea primită mâncând o banană cumpărată din supermarket (ref. 258 din secţiunea citata a Wikipediei, anume un articol al lui Tim Worstall din Forbes). „Am scris de mai multe ori despre cantitatea de radiaţie pe care dezastrul de la Fukushima a aruncat-o în atmosferă, spune Tim Worstall. Şi sunt întotdeauna destul de mirat când văd unele din comentariile cititorilor. Se pare că există un grup de persoane convinse că suntem pe punctul de a cădea seceraţi de iradiere, şi că un mare dezastru se desfăşoară sub ochii noştri. Nu mi-e clar de ce oamenii vor să creadă asta, pentru că, în mod sigur, este un neadevăr.”

În ceea ce priveşte alimentele terestre, varza, orezul şi carnea de vacă, alimente testate atent, au prezentat nivele insignifiante de radioactivitate, iar orezul produs la Fukushima, în vara de după accident, a fost acceptat pe pieţele din Tokio. De altfel, contaminarea plantelor – principala sursă a contaminării alimentelor – ascultă de legi foarte puţin intuitive. Unii izotopi radioactivi pătrund prin frunze, alţii – prin coaja fructelor (puţin după accidentul de la Cernobîl, cireşele din Măgurele aveau radioactivitatea de o dezintegrare pe secundă, generată exclusiv de minusculul inel de praf din jurul locului de prindere a codiţei), alţii – prin rădăcini; în acest ultim caz, pătrunderea poate fi atât de lentă, încât radioactivitatea nucleului respectiv scade la un nivel infim, până să ajungă în viitorul aliment. În sol, cesiul poate forma, surprinzător pentru un metal alcalin, compuşi insolubili, nepreluabili de plante. De asemenea, pentru fiecare element ingurgitat, există un timp de înjumătăţire (timpul după care numărul nucleelor radioactive scade la jumatate) biologic, uneori mult mai mic decât cel nuclear, care face ca un anumit nucleu să fie eliminat din organism neaşteptat de repede, din motive biochimice. Din păcate, se preferă să se prezinte publicului cifre uriaşe, dar fără semnificaţie evidentă, caracterizând radioactivitatea brută (adică numărul de Bequereli), şi nu doza încasată de om, de primă importanţă, care poate fi infimă, cum s-a văzut la Fukushima.

Este interesant să notăm că, printre obiectivele afectate de cutremurul din 11 martie 2011 (porturi, aeroporturi, şosele etc.) există şi un baraj al unui lac de acumulare (Fujinuma). Barajul a cedat, iar torentul de apă rezultat a secerat viaţa a 12 persoane. Lacul de acumulare fusese construit pentru irigaţii, dar acelaşi tip de baraj se foloseşte, parţial, şi în cazul unor hidrocentrale, de exemplu la Stânca – Costeşti. Aşadar, accidentul nuclear nu a produs nici o victimă, dar distrugerea barajului a produs 12. Periculozitatea barajelor, comparată cu cea a reactorilor, pare să nu trezească interesul nimănui, în orice caz nu al activiştilor de mediu.

NB. Atunci când nu au fost indicate explicit, sursele folosite pot fi găsite uşor, printr-un search pe Wikipedia engleză.

Sunt deosebit de îndatorat doamnelor dr. Alexandra Bălăşoiu şi Maria Bălăşoiu, cercetatoare la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna (Rusia), domnului dr. Leonid Culiuc, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi doamnei dr. Maria Someşan, enumeraţi aici în ordine alfabetică, pentru îndreptarea unor erori, semnalarea unor aspecte necunoscute mie şi sugestii utile.

Distribuie acest articol

74 COMENTARII

  1. Un articol absolut exceptional, dar va avertizez, sa nu incercati sa calatoriti in Germania in viitorul apropiat, veti fi izolat mai dihai decit infectatii de Corona si Ebola.
    Romania va dace bine sa-si urmeze drumul, desigur daca reuseste sa ciupeasca cite ceva pe certificate verzi, sau alti bani primiti de pomana pe care sa-i sifoneze cumva, nu e rau. De ex ar putea baga o eoliana si ceva panouri la cabana Piatra Arsa, doar asa de ochii lumii, ca se vede de departe.

    • Il „bate pe cruce”, din pacate crestin democratii au cedat in fata stangii ecologiste si a social democratilor din ratiuni pe care nu fiecare le poate intelege.

  2. „Sunt deosebit de îndatorat doamnelor dr. Alexandra Bălăşoiu şi Maria Bălăşoiu, cercetatoare la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna (Rusia), domnului dr. Leonid Culiuc, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi doamnei dr. Maria Someşan”

    Pentru o perioadă am crezut că dl Crânganu este singurul care cunoaște adevărul despre ecologie, iar informațiile corecte ne sunt transmise dinspre Apus, prin creații precum recentul film al lui Jeff Gibbs şi Michael Moore, dar, iată, ne vin vești bune și dinspre Răsărit.

  3. „Doar prin decuplarea unor termocentrale, şi folosirea, pentru un timp scurt, a energiei fotovoltaice, înmagazinate în acumulatori, cu mult timp înainte ”
    Privesc cu mare suspiciune aceasta afirmatie ! Mai degraba cineva a exagerat undeva .Zona eco si anti eco e plina de exagerari .
    Personal gasesc ca energia nucleara este grozava si biocombustibilii sunt o risipa exceptand cand sunt produsi secundari ai altui proces industrial , ca energia solara e marginal utila chiar cand e cuplata la grid la latitudinea germaniei dar e grozava off grid si pentru gospodarii frugale iar energia eoliana este si mai grozava mai putin daca esti ornitolog sau vecin . Ce m-a frapat intotdeauna apropo de solar e preocuparea cu eficienta . Nu eficienta panoului conteaza ci doar pretul pe Wp .Pretul panourilor si nu lipsa spatiului pe acoperis e motivul pt care instalatiile solare sunt scumpe. Vedeti si taxele eco auto . Nimeni nu incearca sa te faca sa conduci mai putin ci doar sa-ti schimbi masina , de 2 ori pe an daca se-ar putea . De partea cealalta masinile Eco electrice nu sunt decat jucarii pentru bogati .Bijuterii tehnice , nu zic ca nu mi-ar place una dar inutile dpdv eco ba chiar probabil contraproductive . Etc etc .

    • Un exemplu: energia necesara pentru fabricarea unui litru de etanol (numit impropriu bioetanol) este cea echivalenta energiei produse de 1,1 etanol. Dar evident, aceasta energie nu se produce din bioetanol, se utlizeaza un mix de energie specific unei uzine chimice. Ce se intimpla cind se arde etanol in motor? Se produce mai putina energie decit prin arderea unui litru de benzina, puterea scade. Dar sa dam deoparte acest efect. Utilizarea unui litru de etanol duce la cresterea consumului de energie, si deci si la cresterea emisiilor de CO2 (exprimat ca consum de etanol) cu aproximativ 1.1 l. Benzina se produce cu maxim 20% consum energetic. Deci crestem emisiile de CO2 cu cele corespunzatoare a 0.8 l benzina. Adica poluam mai mult. Si ce hotaraste UE: obliga producatorii sa creasca procentul de etanol de la 5% volum la 10% volum. Rezultatul? Cresterea consumului prin scaderea puterii si cresterea emisiilor de CO2 fata de situatia utilizarii numai a benzinei. Dar atentie, acest CO2 nu este datorat in totalitate combustibilior fosili, la bilantul pozitiv (sic!) contribuie si bioetanolul, adica, pe linga cel normal rezultat din arederea benzinei in motor, se dauga si CO2-ul emis la fabricarea bioetanolului. Daca veti traversa cu avionul jungla amazoniana veti vedea cum jungla pe suprafete cit vezi cu ochii de la 10000 m a fost inlocuita (pentru adevar trebuie spus ca si pentru soia) de trestie de zahar pentru producerea etanolului (cel mai ieftin etanol este cel obtinut din trestie). Pentru adevar trebuie spus ca si pentru soia. Adica masa verde dintr-o padure de 15-20 m grosime a fost inlocuita cu cea a trestie de 2 m inaltime. Adica cantitatea de CO2 absorbita este probabil de 10 ori mai mica. Ecologism in actiune! Identic cu uleiul de palmier obtinut prin defrisareaa junglei in Malaezia si Indonezia pentru cultivarea palmierilor. Uleiul de palmier se utilizeaza la fabricare bioDiesel-ului. Din punct devedere energetic situatia nu este la fel de dezavantajoasa ca la bioetanol, dar defrisarea junglei este similara.

      • Bineinteles .Eu sunt ecologist bazat pe stiinta , nu politica din pacate asta inseamna ca sunt catastrofist . Incalzirea globala nu dispare din cauza ca n-avem solutii practice . Ca sa o vizualizam prezenta chiar acum la nivel personal e nevoie de analiza statistica a unei zone ultrasensibile :
        https://it.wikipedia.org/wiki/Statistiche_dell%27acqua_alta_a_Venezia

        Cel mult 20 cm de ridicare a marilor plus toate celelalte efecte meteo au transformat un eveniment ce se intampla o data pe secol (maree de peste 140cm) intr-un eveniment anual . Nu exista climate denieri in Venetia . Cand NY o sa intalneasca cate un Sandy anual probabil o sa fie convins de acelasi lucru dar mai este ceva timp pana atunci ,schimbarea de-abia este detectabila pe grafic.
        http://tropical.atmos.colostate.edu/Realtime/index.php?arch&loc=northatlantic

        • @gamma – mareea e un fenomen local, în Rusia există locuri unde mareea depășește 10 metri. Mi-am petrecut vacanțe în peninsula Istria, a fost cândva chiar sub stăpânirea Republicii Venețiene. Există acolo un mic orășel-port aflat la altitudinea 1 metru deasupra nivelului mării și tot la altitudinea asta a rămas, de sute de ani.

          Mareele din Veneția sunt exemplul perfect de argument lacrimogen, bun pentru copiii de grădiniță.

          • Era local si acum 100 de ani si acum 500. Bineinteles o sa caut problema unde este vizibila si nu in varful Everestului (ca dumneata & co) .

            • @gamma – în Mediterana nu e cine știe ce maree, e practic o mare închisă, nu se compară cu Atlanticul sau Pacificul. Adriatica e doar un golf mai lung în Mediterana, iar Veneția e ”fundul sacului” în Adriatica, e normal ca acolo să fie o maree înaltă (cel puțin după standardele din Mediterana). E destul să bată vântul mai tare dinspre sud-est, iar nivelul apei la Veneția crește imediat, chiar și fără maree. Mareea la Veneția nu e o dovadă pentru nimic, e doar propagandă ecologistă de doi bani.

              Mai mult decât atât, ”nivelul mării” e de fapt o convenție. Nu există un nivel al mării valabil pe toată planeta, iar nivelul local crește și scade cam peste tot.

      • Unde mai pui ca „biodieselul” fiind mai agresiv nu e suportat de toate marcile de masina. Uneori ataca garniturile din sistemul de combustibil. Chiar si componente din Aluminium sunt corodate deoarece Etanolul in combinatie cu apa formeaza alcoholate.

      • Defrisarea junglei in sine este o tampenie cat se poate de mare, jungla amazoniana este „farmacia” pamantului pe care nici 10 % nu o cunoastem, ne comportam mai rau decat decat cei „necivilizati”.

      • Ecologism în acțiune? Mai degrabă lipsa lui, niciun program ecologic nepromovând defrișările pentru plantele tehnice. Boomul etanolului în SUA a condus la această stare aberantă în jungla amazoniana.
        Informațiile dumneavoastră nu sunt chiar corecte, d-le Florin Oprea. UE nu impune procentul de10% Etanol ca unic produs la benzinărie, ci impune ca produsul respectiv să fie oferit alături de celelalte produse „clasice”. Cine vrea să îl cumpere, o poate face, dar nu e obligat. De asemenea, UE cere ca absolut tot etanolul vândut în UE să fie produs pe continent. Într-adevăr etanolul este energointensiv, dar raportul 1,1:1, pe care-l promovați, nu este cel corect. Cu tot cu însămânțare, recoltare, îngrășăminte, transport, fermentare raportul maxim e undeva la 0,8:1. Odată cu intrarea în funcțiune a nord stream 2, el va fi îmbunătățit prin renunțarea la lignit în producția de energie. Unde aveți mai multă dreptate este la emisiile de co2. Dar pentru că în branșă se creează locuri noi de muncă, este acceptat temporar acest compromis. Spun temporar pentru că, foarte probabil, viitorul va arăta altfel. Pentru producția de etanol se va folosi tot mai mult energia solară. Iar mașinile agricole vor fi alimentate tocmai cu acest combustibil, prin arderea căruia se reîntoarce în atmosferă exact acel co2 extras din aer de plantele respective. Etanolul astfel obținut devine ACUMULATOR pentru energia solară, avand ce-i drept doar 2/3 din densitatea energetică a benzinei, dar fiind și cu 20% mai ușor decât aceasta. Uite așa cu wafer de siliciu, care după oxigen este cel mai răspândi element în scoarța terestră, și cu sfeclă de zahăr putem renunța la pământurile rare și China bate din buze. Până să se închidă bucla și să se inițieze spirala va mai dura, dar nici o victorie nu vine fără sacrificii. Un mare avantaj al etanolului este că poate fi produs în distilării relativ mici, direct la locul unde se obține materia primă, nefiind apoi necesar transportul său peste oceane și râuri.
        Nu cred nicidecum că va fi posibilă renunțarea completă și definitivă la combustibilii fosili sau la energia thermonucleara. Dar dacă acestea vor fi folosite doar în scopuri industriale, cu un consum predictibil, centralele vor putea fi mai exact dimensionate, fără rezerve duble sau triple de putere, iar emisiile de codoi pot fi captate și convertite ușor în carbonati, punând apoi carbonul înapoi în pământ de unde a fost scos. Părerea mea e că merită!

        • @Hantzy – părerea mea ar fi să te raportezi la prevederile Directivei 2018/2001/EU (așa-numita Directivă RED II a Uniunii Europene). Ce scrie acolo despre etanol?

          • Harald, apucă-te serios de lecturat REDII. Intră abia în ianuarie 2022 în vigoare, asta fiind o inexactitate pe care mi-o asum.
            Dar nici Brazilia, nici Indonezia, Argentina sau Malaezia nu recurg la defrișare pentru europeni. Trendul a început la mijlocul anilor 70 iar cei mai mari cumpărători de atunci încoace sunt alții.
            EU a fost obligată chiar de WTO să elimine măsurile punitive împotriva Indoneziei și Argentinei tocmai pentru nesustenabilitatea producției de biocarburanți. REDII va promova așa-numiții advanced biofuels și producția lor pe continent.
            Ai ratat din nou, dar e tot mai evidentă agenda ta antieuropeana, care definitiv nu este nici superficiala, nici agresivă, caracteristicile pe care rea să le combată autorul.

        • @Hantzy – povestea cu ”un wafer de siliciu, care după oxigen este cel mai răspândi element în scoarța terestră” e doar o altă minciună sfruntată. Un wafer de siliciu nu se obține nici din nisip de pe plajă, nici din nisip din Sahara. Se crește în laborator de la zero și chiar și așa se obțin cristale cu destule defecte. Materia primă e cuarțul, care se obține cam ca lignitul, în exploatări de suprafață, cu buldozere și excavatoare, iar uneori chiar cu explozibil.

          • Este suficient nisip de quartz în scoarța terestră. Se obține în orice caz cu eforturi mai mici decât combustibilii fosili și nici nu este de „unică folosință” precum aceștia.
            Am făcut câteva proiecte de automatizare pentru Wacker Chemie AG și știu cum se obțin acei ingots. Pentru industria semiconductorilor și a microprocesoarelor are relevanță puritatea, pentru celulele solare mai puțin.
            Recurgi repetat la argumentum ambiguum și ăsta e sofism. Iar ai călcat alături.
            Cum te știu limbut și insistent, eu mă opresc aici și nu voi mai răspunde. Am și un weekend fantastic în față, azi fiind Înălțarea iar mâine firma e închisă, așa că nu am niciun interes să îmi pierd timpul făcându-ți educație

            • @Hantzy – atât timp cât folosești combustibili fosili pentru obținerea și prelucrarea cuarțului, cum poți să susții că se obține mai ușor decât combustibilii fosili?! Obținerea și prelucrarea cuarțului e mai complexă decât obținerea și prelucrarea combistibililor fosili, tocmai pentru că îi include!

              Toate inepțiile ecologiste la contradicții din astea ajung în final: ori generează molecula de CO2 energie de una singură, ori e cuarțul mai ușor de obținut decât combustibilii fosili, ori se demonstrează că în realitate nu câinele dă din coadă, ci de fapt coada dă din câine ș.a.m.d. Cât privește ”weekend-ul fantastic” și Înălțarea, prima dată când mai susții că tu nu comunici patologic, să vii să-ți recitești comentariul ăsta :)

    • @Hantzy – nu există în UE limite asupra importurilor, Brazilia și Indonezia n-au decât să-și defrișeze complet țările, ca să vândă etanol în UE. Din declarația de presă emisă de Comisia Europeană:

      https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/MEMO_19_1656

      What are high ILUC-risk fuels?

      High ILUC-risk fuels are fuels that are produced from food and feed crops that have a significant global expansion into land with high carbon stock such as forests, wetlands and peatlands. This expansion releases a considerable amount of GHG emissions and therefore negates emission savings from the use of biofuels instead of fossil fuels, which justifies their limitation to count towards the renewable energy target.

      How are high ILUC-risk fuels limited? Can they still be imported or used?

      There is no limitation on the importation or on the use of these fuels. Member States will still be able to import and use fuels included in the category of high ILUC risk biofuels. The limitation established in the Directive on high ILUC-risk fuels only affects the amount of these fuels that can be counted when calculating the overall national share of renewables and the share of renewables in transport.

  4. Un articol excelent, bine scris si documentat! E o placere (rara) sa citesti astfel de articole. Excesele ecologiste sunt descrise convingator si combatute eficient. Pentru cine vrea sa inteleaga, evident!

  5. Sa nu uitam esentialul: in fond totul se reduce din nou la mai vechea lupta ideologica intre stanga marxista (neomarxista) si dreapta conservatoare (grosso modo).

    In ultima decada fiecare dintre parti a devenit tot mai radicala si mai surda la argumentele celeilalte. Asta are, istoric vorbind, rezolvari nefaste.

    Ma astept pe viitorul apropiat la o resurgescenta absolut incredibila a extremei drepte (aia adevarata, nu oricine e la dreapta de publicul the guardian). Neomarxistii au senzatia ca pot face ce vor, pot zgandari la nesfarsit rabdarea majoritatii relativ tacute/nehotarate/centriste. E o mare eroare; e nevoie doar de un context economic rau (stati sa vedeti anul ce vine!) ca sa ne indreptam din nou spre catastrofe gen 1939.

    Si nu cred ca vom mai avea un USA care sa ne mai scoata din rahat.

  6. Cand am abordat pe scurt aceasta tema, printr-un comentariu la un articol pe contributors al unui personaj elevat, cu angajamente pe la universitati din USA, nu mi s-a postat comentariul. Vreau sa spun ca am abordat tema aproape exact in sensul celor spuse in articolul de mai sus.

    M-am enervat si l-am apostrofat pe autor, transmitandu-i ca-l banuiesc de convingeri comuniste si ca este un dusman al matematicii. Evident, de atunci sunt interzis in calitate de comentator la articolele scrise pe aici de personajul respectiv.

    Parerea mea este ca perioade de incalzire globala au mai existat si vor mai exista pe planeta Terra, independent de orice fel de actiuni si activitati umane, ca acestea sunt fenomene datorate in proportie de peste 90% Soarelui, pozitiei Terrei fata de Soare, poate chiar sunt fenomene ciclice si nu e cazul sa intram in jocul panicard pe care-l practica ecologistii

    Imi permit chiar sa spun ca „vinovate” de schimbarea climatica actuala pot fi si emisiile de unde provenind din afara sistemului solar, din zone cu mare energie situate prin diferite parti ale Caii Lactee. Este doar o afirmatie, nu ma bazez pe nimic cand o fac, dar ar fi foarte greu sa fie infirmata sau confirmata la momentul actual. Totusi, campurile electromagnetice din sistemul solar(inclusiv cel al Terrei) ne influenteaza clar clima, si atunci, de ce nu ar fi adevarat ca influentele ar putea proveni si din afara sistemului solar.

    Sa nu uitam ca planeta noastra se deplaseaza prin spatiu cu o viteza foarte mare, si practic, in anume perioade, ne aflam in zone ce ar putea contine reminiscente ale unor energii pe care inca nu le cunoastem.

    Practic nu exista nicio dovada concludenta in favoarea teoriei ca poluarea este cauza incalzirii planetei in ultimele decenii.

    • Daca un ” personaj elevat, cu angajamente pe la universitati din USA” nu ti-a publicat comentariul si mai spui, ca urmare, ca ” l-am apostrofat pe autor, transmitandu-i ca-l banuiesc de convingeri comuniste si ca este un dusman al matematicii.” semnind doar @ Leonard, sa avem incredere ca ai avut un comentariu decent?
      De acord, se cenzureaza la greu pe Contributors, dar macar puteai sa-l „demasti”, cu nume si prenume pe „individul rau”. Chiar daca tu semnezi cu cunoscutul nume in domeniu, @ Leonard.

  7. Imi cer scuze ca am omis sa precizez. Articolul domnului Barsan este excelent. Fara sa glumesc, afirm ca prezentarea lui in conferinte de larga audienta ar fi un beneficiu pentru intelegerea problemelor cu care se confrunta azi societatea umana.

  8. E surprinzator. Spuneti ca filmul ataca „ecologismul superficial si agresiv”
    dinspre stinga, demascind “acapararea protecţiei mediului de către miliardari,
    bănci şi corporaţii”. Nu am vazut filmul dar va cred pe cuvint, ma mira numai
    miscarea de invaluire: cum s-ar zice Alexandria Ocasio-Cortez – pionul avansat
    al bancilor si corporatiilor.

    In general pe platforma aceasta „iecologistii” (cu initiala sarcastica) sint
    taxati de neo-marxisti si anticapitalisti, acum se pare ca ne-am inselat, erau
    oi in blana de lup.

    As mai adauga ca vad in textul Dvs.unele confuzii. Problema poluarii nu e
    aceeasi cu cea a incalzirii globale. Nu „natura virgina” e obiectivul declarat,
    nu revenirea la un Pamint paradisiac ci evitarea unuia infernal. Nu e acelasi
    lucru.

    Faptul ca nu avem solutii nu spune ca problema incalzirii globale nu exista.
    Dupa cum in fraza precedenta nu afirm ca ea exista. Dar genul asta de false
    inferente e foarte raspindit pe platforma asta, de aceea e nevoie, cred eu, de
    mai multa precizie in acest subiect atit de incarcat emotional.

  9. Sper ca acesta criza sa-i „mature” o vreme buna pe ecologisti, social-democrati, comunisti in randul opozitiei iar Europa sa fie lecuita de nebunia pe care este gata sa porneasca din motive pur ideologice in sensul schimbarii orindurii sociale catre o societate controlata si asistata in totalitate de stat.

  10. E un articol foarte lung si foarte partinitor.

    „Bioxidul de carbon nu este un poluant, ci un nutrient. Prin fotosinteză, bioxidul de carbon şi apa dau glucoză şi oxigen; substanţa organică produsă astfel stă la baza întregului lanţ trofic, de la alge la om. Mai mult bioxid de carbon înseamnă recolte mai mari, hrănire abundentă; mai puţin, înseamnă recolte mai mici şi pericolul foametei.”

    Nu a zis nimeni ca Bioxidul de carbon este un poluant. Sau, cine a zis, nu merita luat in seama, dar nu inteleg de ce, daca este atat de bine documentat, nu apare nicaieri scris nimic despre efectul de seră, principalul efect pe care il are bioxidul de carbon in atmosfera si principalul motiv pentru care se incearca tranzitia de la combustibili fosili la surse regenerabile de energie.

    • 0,04% din aer este CO2. Un procent asa de mic nu poate avea nici o influenta palpabila asupra proceselor care influenteaza evolutia climei. E o chestie de bun simt sa ai simtul masurii in ziua de azi.

  11. In mod sigur Churchill a fost un comunist. L-a pus dracu sa înlocuiască in toata marină britanică frumusețe de motoare care ardeau carbuni (existenți din plin in Regatul Unit) cu cele care ardeau petrol, care trebuia adus din Persia. Nu putea să fie sunt o in conservator adevarat si sa ramana la ceea ce britanicii foloseau de două secole? Ba ms intreb de ce le-au trebuit britanicilor motoare cu aburi, doar cu corăbiile cu panze au construit imperiul.
    Cand oamenii de știință se aventurează în istorie literară (interpretarea Tiganiadei et al) au mai mari șanse de succes decât atunci cand devin experți în mai toate științele.
    Exista indiscutabil exagerări ale ecologistilor, mai ales cand f mikti sunt absolventi de arte, psihologie, „științe” politice sau drept) dar gândirea asa zis conservatoare este lenea științei.

      • Pentru ca energia unei unitati de volum a carbunelui este mai mica decat a dieselului sau benzinei. Asta se cheama densitate energetica. Vad aici argumente legate de pret si nu de densitatea energetica.
        Daca ar fi sa luam dupa pret ar trebui sa ne incalzim casa cu balega de vaca. La densitate energetica nimic nu bate energia atomica. De asta exista submarine nucleare.

        • Pretul e ceva extrem de complicat, include nu numai chestia propriu zisa ci si transport, depozitare, volum etc. De ex. acumulatorii sunt absurzi, ingreuneaza masiv masina, sau eventual avionul, marind consumul de energie.

          Drept urmare Chrchill a luat o hotarire justa cins s-a gindit la oprimizarea transportului naval. Nu a luat hotarirea pe baza celor 97%, pt a salva insulele Hawaii

          • Tocmai aici este problema. Hotărârea sa a fost corecta pentru ca se baza pe 97% știință și nu pe instinctul de politician lenes. Dacă omenirea se baza pe cei 3% mai călătoream și azi cu căruța trasa de cai.

            • Ceea ce numesti tu 97% stiinta, cind e vorba de isteria incalzirii, e 150% nestiinta si excrocherie.

              Se pare ca nu prea stii sa citesti. Nu a luat hotarirea pe baza celor 97%, pt a salva insulele Hawaii

              Fii sigur ca lumea va merge inainte fara cei 97 incalziristi, care mai degraba frineaza progresul, progresul lumii nu sunt sarmanele eoliene din timpul lui Don Quijote si nici auto electrice inventate cu peste o suta de ani in urma.

  12. Multe lucruri care asteptau cam de multa vreme sa fie spuse ! Felicitari !
    As mai zice si eu ceva : Carbonul din combustibilii „fosili” n-a ajuns acolo, odata, de foarte mult timp, tot din atmosfera ? Si daca-l eliberam azi nu se va reintorce acolo prin plantele de azi ? Vorbim despre „circuitul in natura” al apei. azotului, etc; e cam tot asa !?
    Pana la urma s-ar putea ca viitorul energiei sa stea in atomul de hidrogen ? A carui energie nu stim (inca) s-o stapanim ?

  13. Un articol bun, argumentat, mi-a placut …chiar daca nu sunt de acord cu unele afirmatii :P
    Nu pot sa scriu un comentariu scurt, subiectul e important si ma intereseaza, pentru un articol nu prea am timp, poate mai incolot, as scrie, totusi, cateva idei
    Si eu cred ca viitorul va “apartine” energiei nucleare, energiile regenerabile nu pot acoperi in totalitate necesarul energetic actual, nici vorba, necum cel viitor, “treaba” trebuie discutata la rece, de profesionisti, argumentat, si da, foarte probabil ca exista excese “ecologiste”, interese si sforarii de tot felul.
    Dar cred ca si de “cealalta” parte exista excese si sforarii, fie se neaga pur si simplu sirurile de date privind dinamica temperaturilor masurate in diverse medii (care arata un trend crescator cat se poate de clar, din mai multe surse….deh, toti fac parte dintr-o conspiratie “iecologista” mondiala neomarxista, progresista, ba chiar comunista), fie se neaga existenta unei componente antropogene semnificative, consderand ca avem de-a face doar cu o componenta naturala, Terra fiind prea mare, omul prea mic, apa din sticla nu se incalzeste si nici nu pricepem de ce, sa cautam explicatii e prea obositor etc…cam in genul anumitor comenatatori -deja clasici in viata :P
    Daca facem abstractie de aceste extreme se poate discuta decent, pe cifre, pe articole scrise de altii mai stiuti (eu unul nu prea sunt fan al filmuletelor de tot felul, fie ele pro-ceva sau contra-ceva, prefer analiza scrisa, nu povestita)
    De ex. daca ne gandim ca Soarele reprezinta 99,86% din masa intregului Sistem Solar, ca este , practic, un imens generator nuclear (fuziune)care sta la baza vietii pe Terra (care este si ea un generator nuclear de caldura, majoritatea fiind produsa prin dezintegrare radioactiva), pare logic sa ne gandim ca folosirea energiei nucleare rezultate in urma unor reactii nucleare este solutia deja “omologata” de Univers, care e mai destept dcat noi..sau nu? :P (orice alte energii fiind de fapt transformari energetice de tot felul ale unei energii “primordiale”, nucleare), ca Solutia a la longue nu este nici arderea (oricat de performanta) unor combustibili , nici utlizarea unor energii derivate pana la urma tot din aia nucleara.
    Da, nu avem tehnologia nucleara miniaturizata ptr a o folosi individual, avem “ceva” la nivel de centrale nucleare, producem caldura si electricitate, energii care sunt greu de stocat etc. Cam naspa.
    Practic, suntem nevoiti sa folosim ce avem acum, ce stapanim, cat de cat. Ce resurse avem, la costuri cat mai mici (atat in bani cat si in efecte nocive pentru oameni si ecosistemul in cate traim toti-care include si plante, animale, nu doar oameni)
    Ce putem face? Cum abordam “treaba”?
    Daca o abordam “contabiliceste” sau doar din perspectiva scurta a catorva ani de viata (apoi poate sa vina potopul) solutia e simpla: folosim ce e mai ieftin, mai usor de produs si stocat, unde avem tehnologiile puse la punct. In rest nu conteaza nimic, vom cauta doar argumente care sa ne autoconvinga, e calea cea mai usoara…noua sa ne fie bine in viata asta scurta. Daca vor exista si ceva victime colaterale …aia e! Punct)
    Daca o abordam a longue va trebui sa prioritizam resursele in pasi, nu cred ca un efort, oricat de mare, ar duce la gasirea “energiei perfecte”, acum, sau in viitorul apropiat.
    Cat priveste schimbarile climatice ele tin exclusiv de o abordare a la longue…nu are rost sa le discutam din perspectiva “scurta”, unde avem deja Solutia ieftina, nu? (OK, acum e ieftina, la pretul actual al petrolului, daca sare peste un anumit prag se schimba calimera)
    Aorbdarea IPCC mi se pare una valabila, corecta, atat prin prisma acordarii unui “rating” de incredere diverselor concluzii punctuale, pe teme cat se poate de concrete, cat si a utilizarii bilantului energetic global al Terrei, pentru a cuantifica cat mai concret factorii care “forteaza’ modificarea climei in diverse medii.
    Cel mai tare ne “ard” temperaturile la suprafata scoartei terestre, acolo unde vietuim noi, oamenii, unde respiram, bem apa si ne cresc recoltele.
    Sunt analizati atat factorii naturali, independent de actiunea umana (soarele si vulcanii in principal), cat si diversi alti “driveri’ climatici care pot fi influentati de oameni. Ei spun ca aportul natural este mic (0,05 W/mp), astfel incat dinamica radiatiei solare masurate de-a lungul anilor nu “argumenteaza” cresterea temperaturilor, via RF.
    Da, ratingul este M (medium), pe componenta naturala, asa ca mai e ceva de lucru, si acest fapt este recunoscut, nu bagat sub pres.
    In schimb, exista date care duc incredera la H ( high) in privinta componentei antropogene, si la VH (very high) in privinta contributiei codoiului.
    Exista o metodologie de clasificare a increderii si o anexa cu studiile care produc aceste concluzii, nu e cazul sa o reproduc aici, cine e interest o gaseste pe net.
    Daca aveti argumente cum ca aportul natural este altul v-as fi recunoscator daca mi-ati da un link sau mai multe. In fond nici dvs (sau oricare altul) nu puteti afirma, credibil, ca aportul antropogenic nu exista si de baza este cel natural…asa, fara a argumenta. In cel mai bun caz putem spune ca nu stim cat e aportul natural, cu un grad de incredere mare, ci cu unul mediu.. nu ca el este de baza.
    Citirea rapoartelor IPCC, in special ultimul (AR5) ar lamuri multe din nedumeririle celor care “stiu’ fie ca nu avem incalzire globala, fie ca bioxidul de carbon nu este decat un nutrient, nu si un gaz cu effect de sera, ca retine anumite lungimi de unda ape la care vaporii de apa sunt “transparenti”,ba mai nou, ca nici nu avem efect de sera pe Terra, ptr ca nu avem geamuri ca intr-o sera care se respecta :P (la care as aduga ca daca nu intelegem ca vorbim de un sistem deschis, cu doua generatoare de caldura, unul imens, care functioneaza intr-un “mediu” cu temperatura apropiata de zero absolut , ca fara efectul de sera temperatura generatorului Terra ar fi cu vreo 40grade mai mica, si acum discutam de cauzele uor modificari de sub 1 grad in ultimele 200 de ani..deci daca nu intelegem sistemul nu vom intelege nici cauzele)
    Chestia naspa e ca raportul are vreo 1500 de pagini, sute de referinte si studii care argumenteaza una alta…inclusiv contrargumente stiintifice la “dovezile” celor care le stiu pe toate (e mai comod sa vezi un filmulet, doua, ales functie de ca bias ai si gata…asta include ambele tabere, probabil ca stiti ca exista si contestatari “pe invers” ai rapoartelor –cei care cred ca apocalipsa e dupa colt si IPCC nu “vede” asta)
    Parerea mea e ca este loc pentru toti sub soare, si pentru combustibilii fosili (mai ales in conditiile in care tehnologiile de ardere se perfectioneaza incontinuu (“impulsionate” si de reglementari tot mai “dure”) si pentru energiile regenerabile (din care as scoate instant biomasa), care sunt inca la inceputuri.
    Sa ne ne gandim, de ex., ca radiatia solara este convertita de panourile fotovoltaice doar din segmentul de radiatie vizibila=43% din total radiatie (uzual randamentele sunt pe la 20-22% din total radiatie, deci avem o rezerva importanta de randament potential), ca bateriile au densitati energetice mici, ca se testeaza tot felul de alternative care nu folosesc materiale rare si energofage. Da, inca nu avem solutia cea mai buna, dar se lucreaza la ea, si nu cred ca cineva de buna credinta are ceva impotriva.
    Daca abandonam acum “treaba” ramanem prizonieri combustibilor fosili…care, da, contabiliceste sunt superiori. Si care au si ei lobbistii lor, banci, corporatii, alea, alea
    In fond nici Edison nu a inventat becul electric din prima si nici nu a fost pe profit in primii doi ani, dar in al treila an a scos parleala cu varf si indesat! :P

    • Nu de puține ori pe aceasta platforma comentariile sunt mai interesante decât articolele. Motorul cu abur a înlocuit forța musculara (a calului și a omului) in aproximativ 200 ani. Motorului cu ardere interna (si energiei bazate pe hc) i-au trebuit peste 50 ani ca sa dezlocuiasca 50% din piata celui cu abur. Energia nucleară nu a făcut breșă sperata decât în Franța și asta pentru ca francezii nu au hc și pentru ca si-au dorit să aibă arma nucleară. Nimeni nu știe cât va dura tranziția spre un nou cocteil de energie (energy mix) dar a-i catalogat pe cei care propun alternative drept iecologisti, neomarxisti, comuniști, etc dovedește cel putin miopie. Potrivit lor cand un UK s-a dat in 1951 Clean Air Act a fost clar o conspirație comunistă, în fond nu era mai ieftin sa arzi cărbune in casele din regat, mai ales cand UK avea cărbuni dim plin si nici o molecula de hc? Ca dupa aceea au scazut numărul bolnavilor de plămâni nu are nici o valoare, carbunele era mai ieftin si trebuia folosit.
      Cred ca energia nucleară va reveni în forță cand evenimentele de la Cernobîl sau Fukoshima vor fi istorie (peste cca 30 ani). Pe lângă ea vor exista toate celelalte forme de energie cunoscute azi.

      • @Cinicul – până una-alta, în Germania a fost defrișată pădurea de la Hambach pentru a extinde exploatarea de lignit din zonă. Excavațiile au ajuns la 300 de metri sub nivelul mării, ca volum e cea mai mare groapă săpată vreodată de om pe planeta asta. Nu vi se pare nimic în neregulă aici, nu e cam mare diferența între obiectivele anunțate și faptele care se petrec în realitate?

        Se defrișează jungla amazoniană pentru biodiesel și se defrișează jungla indoneziană pentru palmieri. Nu vi se pare nimic în neregulă nici aici?

        • Ba da, tocmai asta ma vrut sa arat. Cei care azi se opun oricarei forme alternative de energie cu argumentul pretului aparent mai ridicat sunt cei care in in secolul trecut se opuneau constructiei de cai ferate (in fond mersul cu diligenta era mai ieftin, nu trebuia nici o investitie noua) sau inlocuirii motorului cu abur cu cel de combustie interna.
          Acesti mari economisti si specialsti in mai toate stiintele nu calculeaza cat au costat drumurile si autostrazile pe care circula astazi atomobilele. Atat in Germania, cat si in USA sau UK, ele au platite din taxele cetatenilor. Fara ele automobilul ar fi ramas un articol de lux rezervat unei minoritati. Nu exista nici o forma de energie care sa nu fi beneficiat, cel putin pentru o perioada de inceput, de subventii. Un comentator arata mai sus ca biodieselul consuma pentru producerea sa mai multa energie decat cea rezultata din arderea sa. Nu s-a gasit nimeni sa-l contrazica.
          Nu sunt pentru subventionarea stupida a tuturor formelor de energie, unele fac sens, altele nu. Sa pui panouri solare in UK sau Irlanda este o nerozie, dar poti sa produci energie eoliana (mai ales in N) sau mareica. in tarile cu suprafata mare si populatie mica (Rusia, Australia, Canada, Brazilia, USA) pierderile producerii centralizate de energie si transportului pe distante mari sunt ascunse la fel ca si subventiile de care se plang multi comentatori aici. In astfel de situatii face sens sa ai micro-generare locala, fie din vant, soare petrol sau carbune.

          • @Cinicul – în UK există deja un exces de capacități energetice în nord și un deficit în sud, unde sunt consumatori în exces. Nu vă folosește la nimic să instalați câmpuri de eoliene în largul Hebridelor sau în Orkney și nici n-o să convingeți oamenii să trăiască acolo, nici dacă le dați energia electrică gratis. Iar transportul energiei până în sud ar presupune pierderi semnificative, plus costurile imense cu personalul de întreținere pe care le-ar presupune instalațiile din nord.

            Exact argumentele dvs împotriva producerii centralizate de energie sunt și argumentele împotriva câmpurilor de eoliene în locurile unde bate vântul. Tocmai fiindcă bate prea tare vântul, de asta nu trăiesc oameni acolo :)

          • @Cinicul – drumurile moderne de macadam au fost construite inițial pentru diligențe, nu a așteptat nimeni să apară automobilele. Iar romanii aveau deja drumuri pavate pentru pedestrași și călăreți. Automobilele mergeau foarte bine pe drumurile destinate diligențelor (taxate cu porți de acces) și ar fi mers și azi, dacă nu s-ar fi introdus accizele pe carburanți.

            Costurile cu drumurile sunt acoperite cu asupra de măsură de taxele pe carburanți, v-am mai dat exemplul din UK, cu cele 36 mld.lire încasate anual ca accize la combustibil, din care doar 9 mld se folosesc la drumuri. Dacă petrolul ar fi gratis și tot lanțul de la rafinărie până la stația de benzină ar funcționa gratis, în UK tot s-ar plăti 0,7 lire per litru, constând din accize, TVA și TVA la accize (!)

            Idiosincraziile marxiste chiar nu-și au locul în povestea asta, combustibilii fosili chiar sunt taxați feroce, cu prețul sărăcirii oamenilor simpli. Subvențiile pentru diverse tipuri de energie ”alternativă” sunt doar strategia politicienilor de a da bani publici unor corporații alese pe ochi frumoși. Asta face neomarxismul în realitate, se bazează pe corporații care trăiesc din bani publici.

    • @MirceaM – există încălzire globală pe ultimii 17.000 de ani și există încălzire globală pe ultimii 320 de ani. Există și o componentă antropogenă, oamenii produc căldură cu activitățile lor, nu frig. Problema e că nu aveți nicio estimare credibilă pentru ponderea componentei antropogene din total, iar în cele mai recente dispute cu postacii Berlinului, aceștia au ajuns să susțină extinderea exploatărilor de lignit din Germania, cu prețul demolării satelor. Nu vi se pare nimic în neregulă aici, pentru un aer mai curat ne trebuie mai mult lignit ars?!

      O altă problemă e că nu aveți un target clar, gen ”clima din 1932 e cea corectă, la aceea vrem să ajungem”. Sau măcar vreun target comparativ, de genul ”vrem să avem în Spania clima actuală din Polonia”. Aveți doar lozinci mobilizatoare din categoria ”tovarăși, să facem totul”. Numai că lozincile astea se întrețin cu taxe aberante, iar Bucureștiul continuă să se îndrepte spre a deveni Jakarta, cu sau fără încălzire globală.

      Despre nivelul mărilor: Mediterana e plină de peșteri locuite cândva de oameni, cu intrările aflate acum la 60-70 de metri sub nivelul mării. Chiar credeți că 3 km de calotă glaciară deasupra Scoției sau a Scandinaviei s-au topit datorită activităților umane?

      • Si dvs sunteti la fel de confuzat ca si PF :P
        Am mai discutat de cateva ori…ma gandeam ca nu mai e cazul…ma enervati de mor :P, asa ca mai repet o data, cat pot de simplu.
        Nu e vorba de cata caldura produc oamenii, asta e interpretarea dvs total pe langa atunci cand vorbim de gazele cu efect de sera….este vorba de bilantul energetic global, gazele care conteaza in acest bilant (alea care au mai mult de doi atomi) si care „scad” radiatia care se trimite inapoi in Univers (radiatie datorata nu omului, ci tot soarelui, o anumita parte din fluxul iradiant ajunge pe Terra, incalzeste pamantul , apa, asfaltul, tiglele depe case, care radiaza inapoi, intr-un spectru cu maxime cae se duc conf legii Wien spre lungimi de unda corspunzatoare temperaturii corpului radiant, astea ajung in atmosfera, sunt absorbite doar de gazele nediaterme, in benzi, apoi radiaza tot in benzi
        .oxigenul si azotul canci, sunt diaterme, au doi atomi ..de aia atunci cand omul produce atat demulte gaze cu efect de sera incat nici dracu nu le mai poate fixa carbonul pe undeva (am citit un studiu in care se facea un calcul cata padure ar trebui plantata ptr a neutraliza codoiul produs de om, acum nu mai este suficienta nici intreaga suprafata aTerrei) energia’ „pierduta”va fi mai mica ca energia primita ….se modifica bilntul, aia, aia.
        , omul modifica” termopanul” si iese mai putina caldura „afara”, drept urmare e mai cald „inauntru”…nu ca produce nustiucat, nu merge nimeni dupa fenta, parol!

        • @MirceaM – efectul de seră este al atmosferei în ansamblu, altfel temperatura pe Pământ ar fi la fel ca pe Lună și ar avea variații similare. În cadrul atmosferei, rolul vaporilor de apă este de departe mult mai important decât al CO2. Mai mult decât atât, orice cantitate de CO2 ați îndepărta din atmosferă, ea va fi instantaneu înlocuită, oceanele sunt o sursă inepuizabilă, se află în ele de 140 de ori mai mult CO2 decât în aer (pe unitate de volum).

          În esență, nivelul de CO2 în aer și nivelul de CO2 în ocean se reglează între ele, cu temperatura ca factor principal. Dacă vreți răcirea climei, vă trebuie o referință clară la care să vă raportați. De exemplu, toată vara trecută a fost cam cu 3 grade mai frig decât în mod obișnuit la Nottingham, temperatura era cam ca aceea obișnuită la Aberdeen, atât în iunie, cât și în septembrie. În schimb, iarna a fost mult mai caldă ca de-obicei, deci e greu de imaginat vreun mecanism care să facă mereu temperatura la Nottingham la fel ca la Aberdeen, plus că ar mai trebui întrebați și localnicii. Exact ca în exemplul de mai sus, poate spaniolii nu vor să aibă o climă ca în Polonia.

          Pe ansamblu, activitățile umane au un efect moderator asupra climei, iernile sunt mai calde și mai umede, iar verile mai răcoroase și tot mai umede, comparativ cu absența activității umane. În principal, tot vaporii de apă degajați de traficul auto și de activitățile industriale sunt responsabili pentru asta.

        • @Mircea M
          de curiozitate, cat din radiatia termica emisa la sol (aia de inalta frecventa, emisa de corpuri solide fierbinti) ajunge direct in spatiul cosmic ?
          dvs.omiteti faptul ca radiatia gazelor, fiind de joasa frecventa, se transmite doar difuz, de la o molecula la alta; caz in care amestecul de gaze are un comportament termic unitar, dvs. se pare ca aplicati modele ideale, valabile doar in vid

        • @Mircea M
          „este vorba de bilantul energetic global, gazele care conteaza in acest bilant (alea care au mai mult de doi atomi) si care “scad” radiatia care se trimite inapoi in Univers”
          oare ce vreti sa spuneti cu asta ? codoiul „inghite” energie ?
          pentru linistea dumneavoastra, aflati ca fenomenele electromagnetice sunt perfect reversibile: atata timp cat starile vecine sunt constante, ceea ce se absoarbe este egal cu ceea ce se emite in unitatea de timp; un corp isi mentine temperatura constanta tocmai pentra ca cedeaza vecinului mai rece exact tot atata caldura cat primeste de la vecinul mai cald; pentru ca temperatura corpului sa creasca, este necesar sa creasca fie temperatura vecinului mai rece (nu e cazul), fie temperatura vecinului mai cald: adica sa creasca temperatura suprafetei solului, care transforma fotonii de inalta frecventa in radiatie infrarosie; gazele nu prea pot face asta, dar daca tot vorbim de spectre, oxigenul are capacitatea sa absoarba radiatie directa, iar ponderea sa de 20% ar trebui sa aiba efect incomparabil mai mare decat 0,04% codoi;
          oscilatia proprie a moleculei de codoi nu are nici o relevanta atata timp cat nu genereaza interactiune cu restul moleculelor; pentru ca nu exista notiunea de temperatura interna a unei molecule, care sa influenteze temperatura mediului vecin; ci temperatura este tocmai masura interactiunii cu mediul vecin; daca molecula de codoi doar ar capta radiatia infrarosie transformand-o in energie mecanica de oscilatie proprie, efectul ar fi doar de racire, pentru ca radiatia captata nu ar mai ajunge la moleculele vecine;
          ceea ce are relevanta in acest proces este doar nr. de interactiuni in unitatea de timp, care cu cat este mai mare, cu atat agitatia termica este mai intensa, respectiv temperatura se mentine mai ridicata la aceasi densitate de flux termic; iar asta nu reprezinta nimic altceva decat proprietatea de inertie termica; are vreo relevanta daca inertia termica e data de structura poliatomica sau oricare alt motiv ? important e sa ne rezumam la aceasta proprietate, fara savantlacuri intortocheate pretins academice, in jurul cozii.

    • @MirceaM – CO2-ul produs de om nu are nevoie să fie neutralizat, se încadrează în circuitul normal al CO2 în natură și asta este. Plantarea pădurilor ar fi utilă pentru efecte locale, în orașele mari și în jurul lor. Am mai relatat despre efectul local de seră, constatat personal în Bayswater Road în Londra, precum și în Frankfurt a.M., unde probabil concentrația de CO2 e de 100 de ori mai mare decât media la nivelul întregii atmosfere. Acolo trebuie luate măsuri, nu la Borsec.

      Totuși, defrișarea junglei e un fenomen real, defrișarea gratuită a pădurilor e și ea un fenomen real, în Germania 40% din producția de lemn se folosește ca biomasă, pentru producerea de energie electrică. Doriți să susțineți că ar putea cineva planta copaci în neștire, pentru a contracara asta? Nu cumva ar fi mai ușor să înceteze defrișările și să lăsăm aiurelile cu biodieselul și cu biomasa?

      Este destul petrol natural, nu ne trebuie biodiesel. La fel, există centrale nucleare, nu tre’să defrișăm păduri ca să producem energie electrică din biomasă.

  14. „Era de neconceput ca o şcolăriţă să critice opiniile lumii academice şi să fie tratată altfel decât un caz clinic.”
    In realitate scolarita spune
    „I am submitting this report as my testimony because I don’t want you to listen to me, I want you to listen to the scientists”

    „I want you to unite behind science. And then I want you to take real action. Thank you.”

    A 16-year-old Swedish climate activist demanded Wednesday that Congress „listen to the scientists” who were sounding the alarm on the threat of global warming.

    Rather than offer prepared remarks to the House Climate Crisis Committee and a House Foreign Affairs subcommittee, Greta Thunberg said she was attaching as testimony a landmark 2018 United Nations report that warned of dire consequences for the planet if the atmosphere warmed to greater than 1.5 degrees Celsius above preindustrial levels.
    https://www.sciencealert.com/greta-thunberg-wants-you-to-listen-to-scientists-not-her

    „Bioxidul de carbon nu este un poluant, ci un nutrient.”
    Da, si glucoza din sange este un nutrient vital, fara de care viata umana nu ar fi posibila, totusi prea mult inseamna diabet. Excesul de CO2 are efect de acidificare a oceanelor cu consecinte nefaste asupra ecosistemelor acvatice. Excesul de CO2 aparut intr-o perioada atat de scurta nu permite multor specii sa se adapteze, cu efecte negative resimtie in agricultura. Si desi unele plante sunt favorizate de excesul de CO2 altele sufera de pe urma excesului. Consecintele negative le depasesc pe cele pozitive daca luam in considerare si efectele topirii ghetarilor si urmarile asupra a sute de milioane de oameni..

    Recomand
    https://skepticalscience.com/co2-pollutant.htm
    https://skepticalscience.com/Can-animals-and-plants-adapt-to-global-warming.htm
    https://skepticalscience.com/global-warming-positives-negatives.htm

    „Clima Pământului este determinată, în principal, de Soare. Este un mare succes al propagandei întreţinute de psihoza încălzirii globale antropogene faptul că schimbările climatice ale Pământului sunt discutate fără a lua în consideraţie rolul Soarelui.”
    Nicidecum. Activitatea solara a fost si este intens studiata in raport cu schimbarile climatice. In timp ce activitatea solara a scazut in ultima parte a sec. 20, temperatura globala a crescut.

    Util
    https://skepticalscience.com/solar-activity-sunspots-global-warming.htm

    „Adevărul ştiinţific nu este plebiscitabil.”
    Se pare ca da. Administratia Trump a ignorat expertii si a dus una dintre cele mai agresive campanii de denigrare a unor adevaruri stiintifice din ultimii ani. De asemenea a anulat reglementari de mediu create pe baze fundamental stiintifice si le-a inlocuit cu opinii, pareri inspirate din ideologia politica a emitentilor.

    „Calling the rules unnecessary and burdensome to the fossil fuel industry and other businesses, his administration has weakened Obama-era limits on planet-warming carbon dioxide emissions from power plants and from cars and trucks, and rolled back many more rules governing clean air, water and toxic chemicals.

    In all, a New York Times analysis, based on research from Harvard Law School, Columbia Law School and other sources, counts more than 60 environmental rules and regulations officially reversed, revoked or otherwise rolled back under Mr. Trump.”
    https://www.nytimes.com/interactive/2020/climate/trump-environment-rollbacks.html

    „există un scurt-metraj excelent (“Marea înşelătorie a încălzirii globale”) şi o conferinţă a unui laureat Nobel, specialist în termodinamică (Ivar Giaever), uşor accesabile pe internet, pe tema schimbărilor climatice.”

    Despre erorile domnului Giavaer cititi aici
    https://www.skepticalscience.com/ivar-giaever-nobel-physicist-climate-pseudoscientist.html

    Iar acel film este departe de a fi excelent, este un film care promoveaza pseudostiinta si care a fost demontat in numeroase ocazii.

    https://www.desmogblog.com/video-abc-australias-tony-jones-dissects-debunks-martin-durkin
    https://www.desmogblog.com/a-global-warming-swindle-play-by-play
    https://www.youtube.com/watch?v=p6rXVq_Y-PU

    O lista cuprinzatoare a criticilor aduse acestui film o gasiti aici
    https://rationallythinkingoutloud.wordpress.com/2007/07/12/loooking-for-the-material-that-debunks-and-discriedits-the-great-global-warming-swindle/

    ” Cât de sustenabilă este producerea şi întreţinerea automobilelor electrice sau panourilor solare, ştiind că acestea folosesc elemente chimice produse în cantităţi foarte mici?”

    „Electric cars are better for the environment than traditional gasoline models, and that benefit will grow as power generators shift away from coal.

    That’s the conclusion of research by Bloomberg BNEF, which found carbon dioxide emissions from battery-powered vehicles were about 40 percent lower than for internal combustion engines last year. The difference was biggest in Britain and the U.K., which have large renewables industries. It still held in China, which is more reliant on coal to make electricity.”
    https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-01-15/electric-cars-seen-getting-cleaner-even-where-grids-rely-on-coal?srnd=premium

    So far, solar energy has been viewed as only a minor contributor in the energy mixture of the US due to cost and intermittency constraints. However, recent drastic cost reductions in the production of photovoltaics (PV) pave the way for enabling this technology to become cost competitive with fossil fuel energy generation. We show that with the right incentives, cost competitiveness with grid prices in the US (e.g., 6–10 US¢/kWh) can be attained by 2020.
    https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0301421508004072

    The electricity generation mix continues to experience a rapid rate of change, with renewables the fastest-growing source of electricity generation through 2050 because of continuing declines in the capital costs for solar and wind that are supported by federal tax credits and higher state-level renewables targets. With slow load growth and increasing electricity production from renewables, U.S. coal-fired and nuclear electricity generation declines; most of the decline occurs by the mid-2020s.
    https://www.eia.gov/outlooks/aeo/

    BNEF (2019)
    „the price of wind and solar power continue to fall, with offshore wind posting the most impressive cost reductions and solar PV and onshore wind now as cheap as any other source of power in California, China and parts of Europe. As a result, fossil fuel power plants are being increasingly marginalized in a number of markets, a trend that is set to continue in years to come.”
    https://www.forbes.com/sites/mikescott/2019/10/29/clean-energy-will-continue-to-hit-dirty-power-as-costs-continue-to-fall/

    Lazard (2019)
    „Lazard’s latest annual Levelized Cost of Energy Analysis (LCOE 13.0) shows that as the cost of renewable energy continues to decline, certain technologies (e.g., onshore wind and utility-scale solar), which became cost-competitive with conventional generation several years ago on a new-build basis, continue to maintain competitiveness with the marginal cost of existing conventional generation technologies.”
    https://www.lazard.com/perspective/lcoe2019/

    IRENA (2019)
    Costs from all commercially available renewable power generation technologies declined in 2018. The global weighted-average cost of electricity declined 26% year-on-year for concentrated solar power (CSP), followed by bioenergy (-14%), solar photovoltaic (PV) and onshore wind (both -13%), hydropower (-12%), geothermal and offshore wind (both -1%), the report finds.

    Continuing cost declines, meanwhile, underline renewable power as a low-cost climate and decarbonisation solution. Within IRENA’s global database, over three-quarters of the onshore wind and four-fifths of the utility-scale solar PV project capacity due to be commissioned in 2020 should provide lower-priced electricity than the cheapest new coal-fired, oil or natural gas option, the report notes.
    https://www.irena.org/publications/2019/May/Renewable-power-generation-costs-in-2018

    P.S. ‘Climate hysteria’ is picked as German ‘non-word of the year’ 2019

    Every year, a German „non-word of the year” is selected to highlight derogatory expressions. „Climate hysteria” is often used to discredit environmental protection efforts.

    „Klimahysterie” (climate hysteria) has been named Germany’s derogatory catchword of the year, announced the jury of the „Unwort des Jahres,” (Non-Word of the Year) on Tuesday.

    The expression aims to „defame climate protection efforts and the climate protection movement and to discredit debates” on the topic, the jury of linguists from the Technical University of Darmstadt said.

    In a year marked by the Fridays for Future movement initiated by teenage Swedish activist Greta Thunberg, many commentators and politicians have attempted to dismiss the global emergency as collective hysteria.

  15. Da, ecologia este un subiect foarte politizat. E simplu, problema ecologica e un fel de calcai al lui Ahile al civilizatiei occidentale, capitaliste daca vreti, desi eu am rezerve in a cataloga societatile prin prisma unei viziuni politice ce nu prea mai acopera realitatea: capitalism cu datorii publice imense, cu ajutoare sociale, China – comunista ca sistem politic, capitalista ca sistem economic.
    Povestea capitalismului, asa cum o stiu eu, este asa: in Evul Mediu, tot ce se comercializa era pentru bogati. Haine scumpe, pocaluri, arme. Ceilalti depindeau de o bucata de pamant si isi produceau lucruri strict pentru uz propriu. Cand nu a mai fost pamant suficient pentru a-i tine legati in genul acesta de viata (in special in Marea Britanie), oamenii au inceput sa migreze catre periferiile oraselor, unde traiau intr-o mizerie crunta. Cineva a avut ideea sa ii puna pe saraci sa produca si sa schimbe produse si servicii. Acesta este in mare capitalismul, cu bune si rele, dar care in practica a produs rezultatele cele mai bune pentru omul de rand. Insa diversificarea imensa a serviciilor, nevoilor si a productiei se face, din pacate cu resurse, de multe ori ne-regenerabile. Noile nevoi: sa zburam cu avionul in insule, sa schimbam telefonul mobil foarte des, toate polueaza si, oricat ar vrea unii sa minimizeze, avem o problema. O problema pe care o au si chinezii, si oricare alta oranduire.
    Bineinteles, prin stiinta si tehnologie le-om rezolva pe toate, dar pana atunci, comunistii mascati in verde vor face valuri dupa valuri „vanzand” problemele ecologice ca „bube” ale capitalismului, economiei de piata si consumerismului ca o consecinta a civilizatiei vestului.
    Pentru mine, sunt lucruri de discutat si da, sunt probleme ecologice, dar ar fi bine sa se discute in afara partizanatului politic si in afara eufemismelor de marketing, gen „masina cu 0 emisii” – haha.

    • O mica rectificare la textul dvs. „Cand nu a mai fost pamant suficient pentru a-i tine legati in genul acesta de viata (in special in Marea Britanie)” Pamantul nu s-a imputinat si nici populatia n-a crescut asa de repede.
      Explicatia este alta. Incepand din sec 18 in UK proprietarii mari de pamanat au trecut la constructia de garduri care au inglobat pamanturi stapanite pana atunci in devalmasie de tarani. Chestia chiar a fost legiferata de Parlament sub forma de „Enclosure Act”. Cum taranii nu mai aveau pamant in devalmasie nu mai puteau sa creasca o vacuta si au trebui sa se mute la oras. Asta s-a intamplat si in Romania atat in sec 18-19 cat si in timpul comunismului.
      La partea a doua a comentariului dvs nu ma obosesc sa raspund. Ii admir pe oamenii fara indoieli, cu convingeri ferme: sunt imaginea in oglinda a propagandistului de partid din anii 50. Nu accepti dogma lor, esti dusman de clasa.

      • @Cinicul – io zic să ne mai uităm și la niște realități simple: o mulțime de britanici se duc să trăiască în Spania sau în sudul Franței după ce ies la pensie, dar francezii și spaniolii nu vin să trăiască în Scoția după ce ies la pensie. Deci nu e nevoie de răcirea climei, de încălzirea ei e nevoie.

  16. cum ati irosit dvs.mai mult de o pagina fara sa spuneti absolut nimic, nu ma incurajati deloc sa-mi pierd vremea cu 1500 pagini de rapoarte IPCC;
    proprietatea codoiului nu e extraordinara, o au toate substantele si se numeste inertie termica; si care functioneaza in ambele sensuri: ce se incalzeste mai repede se si raceste la fel de repede; de exemplu o foaie de tabla si o caramida, peste noapte, pana dimineata vor fi ambele la fel de reci, si cu siguranta caramida, care se incalzeste mai greu decat tabla, se va mentine mai multa vreme calda;
    teoriile ecologiste sunt intr-atat de dezlanate in savantlacurile lor cat sa prinda la analfabetismul functional cu orgolii academice

    • Cind vedeti atit de clar, in contrast cu „teorii dezlinate” si „savantlicuri” cu „orgolii academice”
      s-ar putea sa fie vorba de efectul Dunner Kruger.

    • Mda,sunteti cam confuzat :P
      Gazele diaterme va spun ceva? Dar radiatia in benzi? Daca nu, dati pe gugal…
      Legea lui Stefan–Boltzmann? Wien? Kirchhoff? Planck, sireacul?
      Daca vei intelege unde bat aceste trimiteri OK, veti intelege si cum sta traba cu gazele cu efect de sera…daca nu, aia e, ramaneti la inertia termica :P

      • @Mircea M
        mai intai vreau sa va asigur ca v-am apreciat mereu articolele si comentariile

        inteleg la ce va referiti, dar problema referintelor dvs. si a ecologistilor este tocmai aceea ca prezinta niste fenomene in mod selectiv si trunchiat;
        si evidentiez chiar exemplul dvs.: radiatia in benzi:
        de acord ca emisia se face intr-o anume banda de frecventa, dar absorbtia radiatiei infrarosii se face in tot spectrul; prin urmare, ce relevanta are emisia in benzi ? daca am discuta despre emisii in spectrul radio, vizibil sau de inalta frecventa, ar intra in discutie alte forme de transmitere a energiei (de exemplu reflexia luminii fara efect termic); ramanand insa in spectrul infrarosu, se aplica principiile termodinamicii, cu toate formele si legile de transmitere a caldurii: radiatie, convectie, conductie, care sunt complementare; desigur, ecologistii se vor margini numai la radiatie; ca si cum daca as muta un volum de aer fierbinte la o altitudine mai ridicata s-ar aplica legile radiatiei;

        • Va recomand sa cititi asta, mi se pare simplu si clar
          http://adrian-badea.ro/wp-content/uploads/2015/07/TCM_Capitolul_4.pdf
          Citez
          „Gazele, ca şi corpurile solide, posedă capacitatea de a absorbi şi a emite energie radiantă, însă această capacitate este diferită. Gazele mono şi biatomice (O2, CO, H2, N2 etc.) practic pot fi considerate diaterme, cantitatea de energie absorbită şi emisă de ele fiind neglijabilă. Gazele poliatomice, în special, CO2, vaporii de H2O, SO2, NH3 au capacitatea de absorbţie şi de emisie importantă”
          „Gazele emit şi absorb energie numai în anumite intervale ale lungimilor de undă (benzi de radiaţie), amplasate în diverse porţiuni ale spectrului. Pentru alte lungimi de undă, în afara acestor benzi, gazele sunt transparente şi energia lor de radiaţie este nulă. În felul acesta, emisia şi absorbţia gazelor are un caracter selectiv. În tabelul 4.3 sunt prezentate benzile de absorbţie a CO2 şi vaporilor de apă.”
          „Deoarece gazele radiază numai în anumite benzi ale lungimii de
          undă, factorul de emisie mediu pe spectru  este sensibil mai mic ca
          unitatea, fiind în funcţie de natura gazului, presiune, temperatură şi
          grosimea stratului de gaz ”
          Cine autorul?
          https://upb.ro/wp-content/uploads/2017/11/CV_2017-Prof._Badea.pdf
          Putem gasi si alti autori care „confirma” ce ziceam eu….ca nu am inventat eu nimic, doar am citit :P

          • @MirceaM – nu știu cine o fi autorul, dar când molecula de CO2 emite mai multă energie decât primește, înseamnă că devine perpetuum mobile, deci e clar că autorului i-a scăpat ceva :)

            • Asta ati priceput?:P
              Molecula de codoi absoarbe din radiatia „corpului gri” Terra, care atfel s-ar duce nestingherita in cosmos ( ptr ca alea de oxgen, azot sunt transparente, nu absprb practic mai nimic)
              Se incalzeste (energa absorbita „face ceva, nu”) creste radiatia,(care depinde de temp -legile alea ale radiatiei de care dvs si alti confuzati faceti abstractie ceva de speriat :P), „aduaga” la radiatia ei de „dinainte” de absorbtie, radiatie cae este izotropa, deci o parte din ea nu va mai fi directiona stre cosmos etc.
              Cu cat avem mai multe molecule de gaze cu efect de sera cu atat mai multa energie fva fi „oprita’ sa evadeze , si va forta incalzirea Terrei, pr a a atinge din nou echilibrul termodinamic (eglaizarea energiilor, bilant net zero etc
              Daca nu intelegeti odata ca vorbim de echilibru termodinamdic, catre care tinde orice sistem din Univers, ( a carui temperatura de 2, 76 k) de energia primita si cedata (da, poti ceda mai mult decat primesti si atunci corpul se raceste, dupa cum si invers , corpul se incalzeste cand cedeaza mai putin decat primeste…echilibrut termodinamic este atunci cand cele doua energii sunt egale) nu aveti cum sa intlegeti nimic.
              Toate corpurile cu o temperatură superioară temperaturii de T = 0K emit energie sub formă de radiaţii…da, toate, oricat de ciudat vi se pare
              Depinde de cata energie primesc la schimb din sistem. Daca primesc mai multa decat radiaza se incalzesc, ptr a radia mai mult si a atinge echilibrul termodinamic..daca primesc mai putina se racesc…codoiul ala in crestere scade radiata Terei cate „corpul” ala cu temp de 2,76 K…, apare un dezechilibru termodinamic, care va forta (de aia vorbim de radiative forcing, nu?) aia, aia ….ce nu intelegeti din asta?
              gata…m-am saturat, puneti d-lor mana pe cursurile de termodinamica :P, sunteti ceva de speriat

            • pai daca transmisia caldurii se face doar selectiv nu mai este valabil principiul I: doua substante cu benzi spectrale diferite nu si-ar transfera caldura niciodata;
              si pai daca nu e valabil principiul I, cu ce drept, @Harald, mai ai pretentia sa fie valabil si principiul II ?

            • @Mircea M
              va recomand sa revedeti tocmai legea Wien pe care mi-ati recomandat-o mie chiar dvs., in timp ce interpretati ce spun diversi profesori;
              desigur, e greu de asimilat in cazul moleculelor, dar va poate sugera ce se intampla de fapt la nivel cuantic

          • @MirceaM – nu există ”bilanț net zero”, energia vine în permanență de la Soare, mai mult de jumătate din ea e sub formă de radiație în infraroșu. Dacă o piatră e caldă noaptea, piatra aceea a absorbit în timpul zilei mai multă energie de la Soare decât va radia în cursul nopții. Doar dacă piatra e radioactivă ajunge să emită mai multă căldură decât a primit.

        • @MMircea M
          vasazica, din toata energia emisa de solide si lichide, gazele absorb doar o mica parte, corespunzatoare unei benzi inguste de frecventa ? atunci cum se face ca daca amesteci doua gaze rezultatul va fi o temperatura unica ? puteti experimenta cu un mic balon cu codoi scos din frigider: dupa scurt timp, codoiul nu va fi nici mai rece nici mai cald decat aerul din jur;
          ce-mi povestiti dvs.e valabil si intre doua solide, care, ce sa vezi, de asemenea se caracterizeaza prin benzi de frecventa foarte diferite (de ex.tabla si caramida) ;si totusi, daca le pui in contact, surpriza, se incalzesc unul de la altul;
          ce-mi povestiti dvs.nu are legatura cu gazele asa-zis cu efect de sera, ci are legatura cu transferul de caldura intre doua substante diferite, oricare ar fi ele, si care implica o rezistenta locala, sesizabila pe distante de ordinul centimetrilor, unde gradientul de temperatura are mici caderi bruste; intre un gaz si un solid, coeficientul descrie, ghici ce, tocmai prima faza a convectiei; si il puteti experimenta chiar dvs. pasind pe o suprafata de asfalt proaspat turnat, care desi are teoretic are 140C, nu va va impiedica sa pasiti pe el; problemele vor apare dupa cateva ore, cand veti constata ca va apar arsuri pe piele, cam ca la Cernobil; pentru ca la contactul cu suprafata fierbinte ponderea transferului difuz este minima, pe seama maximizarii conductiei si radiatiei directe; motiv pentru care aerul nu va atinge in nici un caz temperatura asfaltului, ci gradientul de temperatura va cobori brusc la o temperatura mult mai mica, dupa care se restabileste gradientul transferului difuz;

          Fenomenul rezistentelor locale se aplica si la geamul serei si la geamul apartamentului si nu are nici o legatura cu codoiul; cunoscand rezistentele locale (se cumuleaza atat la interior cat si la exterior) conform standardelor, temperatura exterioara si puterea sursei (cca.20kw la un apartament, cca.250w = radiatia medie a solului in cazul serei), se poate prezice temperatura ce se va stabili la suprafata interioara a geamului si apoi temperatura interioara pe baza gradientului;

          credeti-ma ca am citit prea multe povesti ecologiste de adormit copiii; ma rog, la unii copii se pare ca povestile astea induc un soi de nevroze;

          • @Mircea M
            PS: linkul nu se deschide;
            dar, cum spuneti si dvs,: Putem gasi si alti autori care “confirma”
            pentru ca afirmatiile nu sunt false, ci pur si simplu incomplete pentru interpretarea fenomenelor de transfer termic; falsul consta doar in interpretarea subiectiva care pretinde ca fenomenele la care faceti referire reprezinta exceptii care in mod particular determina efect de sera; toate substantele determina efect de sera prin rezistentele induse; iar codoiul induce o rezistenta cu 50% mai mare decat a aerului obisnuit; care la 0,04% concentratie inseamna nimic; care la 80% ar determina un spor de temperatura cu zeci de grade.

      • @Mircea M
        Legile Stefann-Boltzmann, Wien si Planck se refera la radiatia unui corp negru cu temperatura T; ba chiar si la sisteme termodinamice in echilibru;
        cum asimilati cu un corp negru o singura molecula de codoi inconjurata de molecule de alta natura si cum ii definiti temperatura ?
        atasez si definitia temperaturii:
        Definiţie: Temperatura este acea proprietate a sistemului termodinamic care determină dacă acesta este în echilibru termodinamic sau nu.
        o molecula de gaz care in permanenta schimba aleatoriu energie cu restul gazului este in echilibru termodinamic ?

        la o sera trebuie sa verificati diferentele de presiune, nu radiatia; de exemplu un plafon de nori pe timp de iarna creaza efect de sera printr-o suprapresiune care inmoaie gerul resimtit pe vreme senina;
        tineti neaparat sa ma confuzati trimitandu-ma pe piste false ?

  17. In fond nici Edison nu a inventat becul electric din prima si nici nu a fost pe profit in primii doi ani, dar in al treila an a scos parleala cu varf si indesat! :P

    Toti propavaitorii progresului dau exemple din dezvoltari, inventii care au reusit cindva, cu piedicile de rigoare. Mai nimeni nu vorbeste de miile, sutele de mii de incercari, unele promitatoare, (alchimistii de ex.) care au esuat si s-au transformat in catastrofa. Daca Bill Gates n-a facut facultate, nu facem nici noi, iata garantia succesului. Daca Beethoven a fost surd, iata cum putem compune si noi daca surzim.
    Deci hai sa facem eoliene cit cuprinde, pe care le facem de altfel de peste 20 de ani, ca poate cindva, daca vom scumpi prin taxe curentul la infinit vor deveni si astea economice.

    Lasa maica, vom vedea ce iese, poate merge sau poate nu, ce conteaz aca vom omori citeva mii de miliarde de doalri, dolari pe care i-am putea investi poate in ceva care sa aduca ceva.

    Nea Mircea, daca ar fi banii tai nu cred ca ai mai zice asa, ca eEdison si-a scos pirleala! Esti sigur ca ti-ai scoate si tu?

  18. „Ponderea energiei solare, într-o ţară care investeşte masiv în dezvoltarea acesteia – Germania – este de ordinul procentului. Şi totuşi, sa raportează că, în anumite zile de vară, ponderea energiei verzi folosite efectiv este de 80%. Cum se poate realiza un asemenea salt, de la 1% la 80%? Doar prin decuplarea unor termocentrale, şi folosirea, pentru un timp scurt, a energiei fotovoltaice, înmagazinate în acumulatori, cu mult timp înainte. Este o manevră pur propagandistică, păgubitoare şi moral, şi practic. Pe de o parte, se compară o energie produsă în timp real (a termocentralelor), cu o energie produsă anterior, subvenţionată, stocată într-un sistem costisitor, şi livrată compact, fără nici o motivaţie inginerească. Folosirea eficientă a unei termocentrale presupune funcţionarea ei un timp relativ îndelungat, nu oprirea şi pornirea ei la intervale scurte (ceea ce este evident oricărui utilizator al unui calorifer electric), din motive propagandistice. Preţul ridicat al acestei dezinformări este plătit, desigur, de contribuabil.”

    ––

    Domnule specialist in energie, faceti mari, enorme confuzii in acest articol. Doar un exemplu in citatul de mai sus.

    Da, in Germania, ponderea energiei din surse fotovoltaice in energia bruta totala (atentie, nu in electricitate, care e doar o parte din toata energia) e de cateva procente. In energia bruta totala sunt incluse si transporturile, incalzirea si racirea etc.

    Daca o raportam doar la electricitate, se poate ajunge, in unele situatii, la ce spuneti dvs. mai sus (80%). Observati aici: https://www.energy-charts.de/energy_pie.htm

    Cu alte cuvinte, incurcati grav de tot merele cu perele.

    Despre stocarea in baterii de care amintiti, ce mai e de zis?

    Aveti aici capacitatea de stocare in baterii a Germaniei in 2019:
    https://uk.reuters.com/article/uk-germany-energy-storage/german-power-grid-battery-capacity-set-to-grow-14-in-2020-research-idUKKBN21012E

    Cum ar putea sa tina Germania toata reteaua de electricitate in spate cu 453 MW? :)

    Va rog, documentati-va afirmatiile! E o insiruire haioasa de dezinformari.

  19. Adevărurile cu care autorul își deschide pledoaria împotriva ecologiei nu sunt simple, ci simpliste.
    #1 Paracelsus spunea că otrava constă în cantitate, nu în natura unei substanțe. Ca urmare orice nutrient poate deveni de la o anumită cantitate otravă, adică poluant. 3-5 g de sare de bucătărie pe zi sunt inofensive. Consumată însă într-o singură oră rația pentru o săptămână poate fi mortală. Sau pot fi anabolizantele folosite în orice cantitate? În plus, ceea ce le place unora, poate fi otravă pentru alții, precum ciocolata pentru câini. Codoiul ajută poate la plante, dar face rău unor animale: coralii sunt doar un exemplu.
    #2 Nu Soarele determină cel mai mult clima pământului, ci atmosfera care îl înconjoară. Luna se află în medie la aceeași distanță de Soare ca și Terra, dar știm cu siguranță că satelitul nostru natural are o cu totul altă climă.
    #3 Dacă intuiția comună este cea exprimată de autor la #2 este evident că știința nu este intuitivă.
    #4 Întru totul de acord că adevărul științific nu e plebiscitabil. Dar a folosi acest principiu pentru a contesta aprioric un consens al vreunei elite de către o alta, și ea autoconstituita, nu oferă nici ea o rezolvare.

    Poate mai citesc mâine mai departe. După sofismele din introducere mi-e că nu prea merită.

  20. Mi-a placut articolul si sunt de acord in mare masura cu cele expuse.
    Citesc de mult timp articolele de pe aceasta platforma si am observat ca toti cei care discuta teme legate de ecologie, pro si contra, nu abordeaza un aspect care mie mi se pare foarte important consumul / risipa.
    Soer ca nu voi fi considerata in varsta daca imi amintesc de vremuri in care un frigider, aragaz se folosea pana se defecta. Sticlele si borcanele erau refolosite.
    Acum suntem intr-o goana continua dupa progres. Schimbam televizorul care functioneaza cu unul cu diagonala mai mare, aspiratorul cu unul care aspira singur. Masina se schimba in multe cazuri la 5 ani, cu una cu Wi-Fi sau alte functii noi.
    Ce sa mai vorbim de telefoane sau computere unde apar noutati anual. Desi, pentru un nespecialist ca mine, nu vad diferenta intr-un telefon cu doua camere foto si unul cu patru camere.
    Si ultimul exemplu: garderoba care se schimba cu viteze … sueprsonice. Ba chiar este plin netul de sfaturi cum sa renunti la hainele invechite ca sa iti faci loc pentru altele.
    Desigur ca unele componente se recicleaza, dar oare in ce masura?
    Sunt constienta si ca dorinta de progres este proprie naturii umane .
    Banuiesc si ca pentru unele aparate probabil este mai eficient economic sa fie schimbate decat reparate.
    Dar tot acest carusel frenetic produce si incarca spatiul cu resturi, ramasite ale activitatii si dorintelor noastre.
    Oare nu este si aici un pericol? Ata de epuizare a resurselor cat si de sufocare?

    • @Diana – risipa e o temă falsă, electrocasnicele schimbate mai devreme decât ar fi cazul ajung la oameni mai necăjiți, nu sunt nici aruncate și nici reciclate înainte de vreme.

      Ați fost pe la țară prin România, să vedeți că mulți oameni au încă televizoare cu tub cinescop și mașini de spălat ”strămoșești”? Cu autoturismele se întâmplă la fel, România are unul dintre cele mai vechi și mai uzate parcuri auto din Europa. Cel puțin un sfert din autoturisme trebuiau scoase din uz de mult, dar nu sunt bani pentru a fi înlocuite cu altele mai noi. Prin urmare, nici vorba de risipă, asta e tot marotă ecologistă.

      Chiar și în UK, șoferii români care livrează pizza pe-aici își cumpără cu 300 – 400 de lire mașini vechi de 15 ani, le folosesc câteva luni – un an, după care obțin în jur de 100 de lire pe ele la scrap și cumpără altele de 300 – 400 de lire, cu care livrează pizza în continuare. E adevărat că reprezentanțele auto au zeci de mii de mașini care stau nefolosite, dar asta pentru că prețul e prea mare, în raport cu valoarea reală. Românii și-ar lua și mașini cu 3-4 ani mai noi, dacă le-ar găsi tot la 300 – 400 de lire, dar 700 – 800 e deja cam mult pentru mulți dintre ei, iar 1.000 de lire pentru o mașină e deja considerat scump pentru livratori. Unde e risipa?!

      Și pentru telefoane e valabil exemplul de la electrocasnicele din RO, orice telefon schimbat înainte de vreme ajunge la cineva mai necăjit, nu este nici aruncat, nici reciclat. În aceleași sate aflate la 100 km de București, despre care tot povestesc eu pe-aici, există oameni care încă au telefoane mobile vechi, cu tastatură, fără touch-screen. Nu e nicio risipă, acele telefoane ar fi trebuit să ajungă demult prin Africa sau prin Asia de Sud-Est, dar destui români nu-și permit altele mai noi.

  21. @Mircea M
    „Molecula de codoi absoarbe din radiatia “corpului gri” Terra, care atfel s-ar duce nestingherita in cosmos ( ptr ca alea de oxgen, azot sunt transparente, nu absprb practic mai nimic)”
    plus aberatiile din continuarea comentariului…

    Domnule Mircea Modan, nu mi-am permis sa va suspectez de habarnism, dar acum imi este clar:
    faceti exact eroarea pe care o face orice nestiutor in ale termodinamicii: va imaginati ca unui corp ii creste temperatura pentru ca ii creste cantitatea de caldura pe care o contine;
    absolut fals: corpurile nu contin caldura; e ca si cum ati spune ca un corp ar putea sa acumuleze curent electric alternativ;
    pentru ca trebuie explic la nivel de gimnaziu, voi face o analagie pe masura:
    un sir de copii se tin de manutze; primul pune mana pe un cablu electric; curentul electric va trece prin tot sirul de copii precum caldura, cu o putere constanta data de sursa, fara sa se se acumuleze nicaieri; cata energie intra, exact atata iese (mai putin o cantitate infima ce se poate converti ireversibil in alte forme de energie, cum ar fi cea chimica); ca urmare a trecerii curentului electric, sirul de copii va oscila (va fi „scuturat”) cu o amplitudine proportionala cu intensitatea curentului electric;
    inlocuiti puterea curentului electric cu caldura si amplitudinea oscilatie cu temperatura si veti avea imaginea corecta a fenomenului;
    apoi recititi bibliografia pe care ne-o recomandati si veti constata ca principiile termodinamicii vor functiona in armonie cu realitatea inconjuratoare si celelalte legi pe care le invocati;
    nu e nevoie sa ingrosati randurile falsificatorilor rau intentionati sau habarnisti;
    cu respect !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victor Barsan
Victor Barsanhttp://contributors
Victor Bârsan, născut în 1950, la Focşani. Absolvent al Facultăţii de Fizică şi al Facultăţii de Matematică-Mecanică ale Universităţii din Bucureşti; doctorat în fizică. Cercetător în domeniul fizicii teoretice la IFIN-HH; preşedinte al Fundaţiei Horia Hulubei, secretar ştiinţific al Catedrei UNESCO a Fundaţiei; experienţă profesională în jurnalism, istorie recentă, drepturile omului, diplomaţie, instituţii internaţionale. Ultima carte publicată: Horia Hulubei - omul şi epoca sa, Editura Horia Hulubei, 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro