Home » Administratie »Analize »Dezbatere »Societate/Life » Citesti:

CONREG – eşecul regionalizării?

Radu Barna iulie 11, 2013 Administratie, Analize, Dezbatere, Societate/Life
9 comentarii 1,290 Vizualizari

Regionalizarea ar trebui să fie o bucurie – descentralizarea unui stat prea închistat, prea centralizat şi prea omniprezent, ar putea fi ocazia unei noi relaţii a puterii cu cetăţenii, iar naşterea unor regiuni (mai) autonome ar putea crea o nouă dinamică a dezvoltării întregii ţări. Împărţirea puterii pe mai multe nivele este garantul democraţiei şi factorul de eficienţă economică, datorită apropierii deciziei de cetăţean şi a stimulării competiţiei interregionale.

Deşi lansat cu surle şi trâmbiţe, Consiliul consultativ pentru regionalizare (CONREG) conceput de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a produs până acum un singur document oficial, intitulat „Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”. Acesta ne lămureşte asupra viziunilor ce stau la baza regionalizării. Deja titlul documentului ne anunţă că, deşi lumea se agită în jurul regionalizării, de fapt nu este vorba decât de un artificiu administrativ, însoţit probabil de acordarea personalităţii juridice, unor regiuni lipsite de orice competenţă. Prin regionalizare administrativă „statul crează autorităţi administrative locale, cărora le deleagă anumite sarcini. Acestea sunt subordonate guvernului.” Adică, toate acţiunile sunt impuse şi controlate de către stat, ceea ce nu înseamnă nici măcar o mică descentralizare, ci eventual o deconcentrare a unor sarcini. În regionalizarea administrativă nici nu poate fi vorba de un transfer oarecare de competenţe, ceea ce înseamnă că, de fapt, toată discuţia legată de centrele regionale, regiuni istorice sau ţinutul secuiesc sunt doar vorbe în vânt.

Regionalizarea înseamnă crearea unor regiuni capabile să se reproducă formal, material şi simbolic, în mod autonom. Însă discuţia la nivelul CONREG elimină din start reproducerea formală şi simbolică, afirmând că importantă este doar funcţionalitatea. Dar tocmai istoria, legăturile sociale şi democraţia pot conferi funcţionalitate regiunii. Şi măcar dacă această funcţionalitate ar fi înţeleasă ca reproducere materială generală. Însă, ea este definită după un singur criteriu: migraţia intraregională. Iar aici, nici măcar nu sunt luate în considerare fluxurile migratorii zilnice sau cele sezoniere, ci pur şi simplu schimbarea de domiciliu din ultimii zece ani. Să confere acest singur element funcţionalitate unei regiuni? Nu este luată în considerare nici capacitatea de producţie, nici capacitatea concurenţială sau atractivitatea generală, nici sursele de creştere endogenă şi nici piaţa internă.

Din această abordare a funcţionalităţii se ajunge logic, însă eronat, la concluzia că regiunea de Sud-Vest este cea mai funcţională regiune din România, iar cea de Vest cea mai nefuncţională. Adică tocmai pe dos faţă de ceea ce stim, şi numai intuitiv, despre  Timişoara şi Craiova. Dar regionalizarea nu ar trebui făcută luând în considerare doar prezentul, ci mai ales gândindu-ne la viitor. Ca membri ai UE, regiunile noastre vin în concurenţă cu toate celelalte regiuni europene. Ar trebui să le gandim astfel încât ele să poată deveni deschise şi competitive la nivel global. Atractivitatea centrului regional trebuie de aceea gândită la un alt nivel, nu doar faţă de satele din jur.

Dar este normal că s-a ajuns aici, din moment ce scopul regionalizării a fost din start prost definit. Pentru Consiliul CONREG, acest scop îl reprezintă realizarea coeziunii teritoriale: „Marea provocare a regionalizării este reducerea decalajelor de ocupare agricolă a populaţiei”. Conceptul coeziunii teritoriale, preluat din scopurile declarate ale UE în Tratatul de la Lisabona, vine însă ca nuca în perete în procesul regionalizării. Acesta poate fi un scop al politicii regionale, în nici un caz al regionalizării. Prin regionalizare se conferă regiunilor posibilitatea proprie de dezvoltare, în timp ce politica regională este instrumentul diminuării disparităţilor şi al coeziunii teritoriale. Prin încurcarea acestor două noţiuni se aduce un prejudiciu enorm ideii de regionalizare şi, ca urmare, strategiile care vor deriva din acest proces vor fi FALSE. Consiliul CONREG ajunge astfel la concluzia că „rădăcinile majore ale sărăciei regionale din România sunt date de ocuparea agricolă şi de izolare”. Adică nu de corupţie sau administrarea proastă a resurselor, ci din cauză că prea mulţi oameni lucrează pământul. Demonstraţia este logică, însă plecând de la premise false, ajunge la soluţii false.

Ni se oferă şi în acest document, ca model, regionalizarea Poloniei. Pentru a justifica introducerea unui nivel regional fără dispariţia judeţelor, sunt puse în paralel structurile formale ale organizării teritorial-administrative ale celor două ţări. Dar nu există nici o menţiune asupra fondului. Regionalizarea Poloniei s-a făcut după o descentralizare prealabilă, extrem de puternică, înspre nivelul comunal, însoţită de democratizare prin transparenţă, justiţie şi echitate. Şi, la fel de important pentru un stat ieşit din comunism, societatea civilă şi în special sectorul ONG au fost puternic încurajate să participe la viaţa publică. Susţinut de la nivel comunal, devenit bază a democraţiei poloneze, procesul a fost unul democratic şi a avut ca scop stabilirea unor proiecte regionale, care luau în considerare posibilitatea de reproducere formală, materială şi simbolică a regiunilor. Diferenţele de abordare sunt imense între cele două ţări, cea mai importantă fiind că regionalizarea din România nu are ca scop democratizarea ţării. Acesta este cel mai important element pentru dezvoltare, fiindcă altfel nu funcţioneaza nici piaţa, nici societatea. Falsa funcţionalitate a regiunilor, legată doar de problema celor ce lucrează în agricultură, ne duce cu gândul la ceea ce a însemnat pentru ţară realizarea economiei funcţionale de piaţă: poporul român nu mai are nici industrie, nici resurse. Să fi venit rândul pământului?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Cristian spune:

    Daca nu s-a inteles nici pana acum ca regionalizarea se face la ordinul UE si ca a inceput a fi aplicata odata cu Fondurile Europene, inseamna ca ca nu sunteti deloc un bun analist. Regiunile au fost indicate ca fiind o metoda mai ”utila” de gestionare a implementarii ajutorului financiar european.
    Regionalizarea are ca scop real spargerea unitatii teritoriale a Romaniei. Iar pasul urmator regionalizarii este federalizarea. Asa suna ordinul UE. V-ati intrebat vreodata de ce NUMAI in Romania se aplica acest tratament?
    Spuneti in articol ca e vorba despre ”descentralizarea unui stat prea închistat, prea centralizat şi prea omniprezent”. Pai, rolul statului este, in primul rand, asigurarea UNITATII. Daca nu este unitate, atunci, cum rezisti economic, social, cultural, administrativ, militar etc? Si cine va conduce, de fapt, aceste mini-statulete?

    • Mihnea Gheorghiu spune:

      “Regionalizarea are ca scop real spargerea unitatii teritoriale a Romaniei. Iar pasul urmator regionalizarii este federalizarea”.
      Asa este! Tocmai pentru asta pledeaza si autorul! In viziunea sa “regionalizarea înseamnă crearea unor regiuni capabile să se reproducă formal, material şi simbolic, în mod autonom”, fara sa depinda de centru. Se critica regionalizarea de tip administrativ si se pledeaza pentru autonomie, primul pas spre federalizare. Exact asta este scopul articolului, sa ne convinga ca este mai bine sa renuntam la unitatea statului roman.

    • C-tin spune:

      Rolul statului nu este “in primul rand” asigurarea unitatii. Oamenii formeaza statul, nu statul formeaza oamenii. Pentru a putea rezista “economic, social, cultural, administrativ, militar etc.”, se poate (mai bine) si cu o administratie nationala/regionala/judeteana/locala. “Mini-statuletele” sa le conduca oameni alesi democratic, nu oameni numiti.

  2. dusu spune:

    domnu autor:romanica inca nu i integrata;se sapa cu virtute la asta da diferentzele erau prea mari intre regat si Transilvania acum 90 ani.
    frica de dezmembrare e prea mare ptr o judecata corecta.cum sa gindeshti cind in pieptul de arama bate tare o inima rrumina?nici nu se poate compara romanica cu Polonia sau da;asha cum unii au neobrazarea s o compare cu Japonia

  3. Garett spune:

    Sancta simplicitas! :D
    Unii încă mai văd “preceptele europene” drept panaceu! Măi oameni, trezirea! UE e pe moarte, iar România nu poate supraviețui decât ca stat unitar nu spart în “cnezate și voievodate”!

    • dusu spune:

      zau!? asha se vede de acolo din romanica viitorul UE ?
      sau postul face parte din :viitorul patriei noastre dragi este alaturi de fratele care ne trimite lumina de la rasarit ?
      adevarul domnule e ca doar o parte din tzara a carei constructzie a inceput abia acum 90 ani ar fi meritat acceptata in comunitatea europeana.poate tocmai de aceea statul asta unitar ar trebui din nou sa intoarca armele,ha ha ha

  4. Radu Barna Radu spune:

    Articolul analizeaza critic documentul produs de Consiliul CONREG. Atat. Definitia regionalizarii nu poate fi modificata in functie de pareri.
    Ideea e ca politicul utilizeaza regionalizarea pentru a starni disutii si dispute. De ce? ca sa nu fim atenti la realitate. Adica pur diversiune politica.
    Ati fost atenti la ultimele fraze? Atentie la pamant, ca o ia pe urmele resurselor si a industriei.

  5. 1.Orice NOUA guvernare, schimbare in organizarea administrativ-teritoriala si economica sau Constitutionala. este asteptata cu speranta si optimism economic de populatie.De aceea, aceste obiective politice, pot si trebuie sa fie initiate tehnic, NUMAI in raport cu un ,,proiect national de dezvoltare economica”.
    Aceasta este AXIOMA politica fundamentala, a vietii politice, iar nerespectarea ei, va asigura esecul (garantat) Guvernarii PONTA, Regionalizarii si al modificarii Constitutiei.
    Explicatia pentru aceasta situatie, este simpla:nici o schimbare majora, politica, administrativa, economica, Constitutionala, etc. pozitiva nu este posibila, cita vreme nu este determinata, orientata si sustinuta logistic, informativ,tehnic, economic, financiar,etc. de un ,,proiect de dezvoltare economica”.
    In lipsa acestuia, schimbarile devin formale, perdante, fie ,,traznite”, cum sta binecunoscutului comportament al clasei noastre politice.
    2.La 7 ani de la aderarea la UE, lipsa unui ,,proiect economic postaderare”, care sa valorifice economic si social apartenenta la UE, dovedeste nu ,,incapacitatea”, ci INEXISTENTA clasei politice romanesti!
    Obiectivul acestui PROIECT , inca neasumat – trebuia sa fie, ajungerea din urma a tarilor foste comuniste din Est (Polonia, Cehia) in 7-8 ani (adica pina in 2014), dar guvernele ,,triseaza”mereu alegatorii – propunindu-si cresterea economica necesara in Campania Electorala, apoi pentru a lasa clasa politica sa-si faca linistita ,,mendrele in coruptie si furt”, renunta la orice obiectiv concret. Romania ramine si pe mai departe, in situatia de a i se mari decalajele in dezvoltare – in loc de diminuarea lor, intre 2013-2016…

  6. C-tin spune:

    Regionalizare administrativa? Sau administratie nationala > regionala > judeteana > locala?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Radu Barna


Radu Barna

Director al Centrului pentru Studiul Dezvoltării Teritoriale Facultatea de Studii Europene UBB Cluj. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)