Home » Administratie »Economie »Infrastructura »Reactie rapida » Citesti:

Contractul National de Constructii – o propunere care blocheaza totul si ne duce 50 de ani inapoi in timp

Mihai Croicu februarie 23, 2016 Administratie, Economie, Infrastructura, Reactie rapida
14 comentarii 2,384 Vizualizari

Folosirea modelului de contract national propus de MFE va face imposibila participarea oricarei firme serioase la vreo licitatie publica in Romania, blocand practic intregul sector pe o perioada nedeterminata. Practic, se doreste trecerea de la un model tripartit (beneficiar – constructor – inginer independent), standard in intreaga lume de mai bine de cincizeci de ani pana astazi, la un model bipartit, abandonat in cam toata lumea dupa al doilea razboi mondial.

Rolul unui contract de constructii complex este de management si distributie de risc. Fiecare lucrare, fie ea autostrada, cale ferata, conducta sau aeroport, este un unicat, care se realizeaza pe parcursul unor ani, cu riscuri mari de ambele parti (de la geologie pana la cashflow). Adica, un contract trebuie sa imparta riscurile in mod eficient, si sa permita ca atunci cand apare o problema, sa fie dezamorsata. Altfel se ajunge la preturi uriase si la opriri de lucrari.

Propunerea curenta de contract practic distruge complet managementul de risc, punand intregul risc de proiect in sarcina constructorului si eliminand orice risc din sarcina beneficiarului (Guvernul Romaniei, in speta). Astfel, in propunerea de contract, se elimina complet “inginerul”/”project manager-ul”/”consultantul”, adica entitatea independenta care distribuie riscurile. Adica exact cel care certifica executia corecta a lucrarilor, autorizeaza platile, si supervizeaza comportamentul just al ambelor parti in cadrul contractual este eliminat.

E ca si cum judecatorul este dat afara din sala de judecata, si procurorul este lasat sa acuze, sa instrumenteze probele, sa dea verdictul si sa execute victima. In conditiile astea, nimeni, dar absolut nimeni nu se va inhama la un asemenea contract.

Practic, CNADNR sau CFR, in propunerea curenta, are toata puterea, pe care o poate executa discretionar, fara a putea in vreun fel fi trasa la raspundere. La aparitia unei probleme, CNADNR, spre exemplu, poate impune solutia, si obliga unilateral contractorul sa o execute fara vreo plata suplimentara. La fel, la orice disputa, CNANDR, spre exemplu, poate intrerupe orice plata sau poate decide sa plateasca valori fractionare de fracturi pentru a forta mana constructorului. Chiar daca constructorul nu are vreo vina, sau chiar daca solutia propusa de CNADNR este inferioara. De altfel, CNADNR poate identifica orice defect si poate reduce sau refuza orice factura, in mod arbitrar, fara vreo cale practica de apel si fara vreo motivare. In acest fel, practic CNADNR poate impune orice, oricand, in orice fel constructorului, fara plata suplimentara si fara vreun risc pentru CNADNR. In conditiile acestea, practic contractul devine ‘open ended’ pentru constructor – costurile lui nu mai pot fi evaluate, CNADNR putand cere orice si oricand.

Mai mult, nu exista un sistem de rezolvare a disputelor. Practic, pe langa ridicola plangere administrativa la organismul superior beneficiarului (care prin lege nu are putere de a rezolva dispute in mod formal), singura metoda autentica de transare a disputelor devine justitia. Cum la un contract complex apar sute de potentiale dispute, efectul va fi similar cu cel de la inceputul anilor 2000, cu santiere oprite chiar si 5-10 ani pana cand justitia se pronunta asupra fiecarei probleme individuale si toate caile de atac sunt epuizate.

In lumea ingineriei, ca si in practica generala contractuala, cel mai bune contracte sunt cele in care partile se trateaza reciproc ca pe niste egali pe baze de incredere. Astfel, riscurile sunt impartite echitabil, rezultand in costuri minime si eliminand intreruperile si disputele prin negociere si mediere. La fel, cele mai bune contracte prevad flexibilitate si mecanisme de negociere care dispun.

Contractele internationale, cu zeci de ani de experienta globala sunt astfel de contracte – fie ca vorbim de FIDIC sau de NEC3, cu ajutorul lor s-au ridicat constructii impresionante din Singapore pana in Panama si din Franta pana in Slovenia. Si in Romania, astfel de contracte flexibile si echitabile au reusit sa gaseasca solutii la probleme complexe, precum cele care au dus la aparitia tunelului Cristian de pe A1 in mijlocul procesului de implementare a proiectului. La fel, mare parte din problemele curente apar din incercarea statului roman de a deturna spiritul si litera contractelor FIDIC prin conditii speciale anapoda, care strica managementul de risc si blocheaza mecanismele de rezolvare ale disputelor.

La fel, cel mai proaste contracte sunt cele in care o parte impune altcuiva conditii oneroase, greu de respectat, si se comporta ca un dictator care are intotdeauna dreptate. Acesta este un astfel de contract. Practic, in esenta, propunerea de contract imi aduce aminte de contractele de cablu TV sau telefonie de la inceputul anilor 2000, cand compania de cablu avea putere totala asupra utilizatorului, cu orice modificare putand fi anuntata la avizierul garii din localitate.

In esenta, eliminarea arbitrului independent, un standard global in industria constructiilor de mai bine de 50 de ani, ne indeparteaza de bunele practici globale si ne apropie de ambiguitatea si dificultatile inceputului de ani ’90.

In loc sa mergem spre mai multa transparenta, spre mai putina discretionaritate si spre mai putina ambiguitate, propunem un model imposibil de aplicat, in care eliminam fix factorul (inginerul consultant) care elimina ambiguitatea si ‘unge’ procesul prin echidistanta, gestionare a riscurilor si rezolvare a proto-disputelor ‘la firul ierbii’, rapid, transant si imediat.

Pentru o comparatie plastica, efortul MFE de azi e practic echivalent cu a avea o pana la unul din cauciucurile la masina pentru ca am ales sa echilibrat rotile cu vecinul Mitica in loc sa ne ducem la un service autorizat. In loc sa ducem masina la service, il rugam pe vecinul Mitica sa ne faca o solutie. Solutia MFE este… o senilata de tanc. Cu senilele crapate.

P.S. Nu pot decat sa remarc incompetenta crasa in randul autorilor din MFE. Practic contractul si conditiile generale sunt o serie de ambiguitati constante, de la rolul partilor pana la posibilitatea ca contractul sa fie schimbat in esenta lui de catre beneficiar, in mod unilateral, in timpul desfasurarii lui, prin metode precum angajarea unor experti (cu rol si putere incerta) in mijlocul desfasurarii contractului.

Intelegerea precara atat a pietei de constructii cat si a contractelor globale cat si a elementelor de baza de drept a dus la elemente copiate din metodologia FIDIC fara explicitare si fara a intelege ca acestea sunt de fapt inventii FIDIC, deci nu au cum sa existe in afara sistemului FIDIC. La fel, neintelegerea rolului inginerului consultant, beneficiarului si contractorului au dus la un contract complet dezaxat, in care un actor important este eliminat fara inlocuire.

Practic, tot efortul acesta arata incompetenta autoritatilor romane si incapacitatea acestora de a adopta si duce la capat bune practici globale. Si, la fel, arata reaua-vointa  - se prefera in continuare carpeli facute prost pentru ca ‘suna bine’ pentru un necunoscator si un neavizat, in locul solutiilor ‘tried and tested’.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. androne dorina spune:

    Din articol nu am înțeles care sunt argumentele pentru nemulțumirile exprimate. Este emisia unui constructor cu relații și cu antene în administrația publica. Să nu mai emitem astfel de teorii doar pentru a fi împotriva oricui încearcă să spargă gașca de șmecheri care au mereu lucrări din bani publici, fie ei consultanți, proiectanți sau constructori. Unii au devenit “doctori” ….

    • Adrian B spune:

      Mihai nu este nici constructor si nici nu are contracte cu statul roman, locuind in Suedia.

      Plangerea e ca forma propusa de contract e aberanta si nefunctionala. Ca sa nu raspundeti degeaba, nu sunt constructor si nu lucrez cu sau pentru statul roman.

    • Harald spune:

      @ androne dorina – dacă nu ați înțeles argumentele, spuneți-ne altceva: sunteți cumva genul de proprietară de apartament care consioderă normal să-i instaleze chriașul centrală pe gaz și tâmplărie nouă pe banii lui, dar în același timp să-i plătească și o chirie egală cu cea care se plătește pentru apartamentele care au deja centrală și tâmplărie nouă? :P

      Pentru că filozofia guvernului român exact asta este, iar dvs.nu înțelegeți argumentele pentru nemulțumirile exprimate :)

  2. dorin rugina spune:

    Autoritatea in contract trebuie sa apartina beneficiarului pentru a se evita aleatoriu si exagerarile din combinatiile facute pana acum de catre constructor-inginer consultant.
    Neprevazutul si accidentalul este deja in contract dar contractele nu se pot baza pe asta ca pana acum deoarece deformeaza si anuleaza studiul si proiectul de iniere care este baza.
    Solutia CNADR este buna si nu exclude negocierile ulterioare in limite convenabile.

    • nicolae ene spune:

      Sunt de acord cu opinia exprimata in articol. Modelul de contract existent si-a dovedi eficienta prin realizarea de constructii in intreaga lume. Nu exista contracte nici legi perfecte, eficienta lor e data de modul in care le implementezi, de felul in care le intelegi si le respecti. O modificare de model de contract nu aduce o implementare mai buna.

  3. Pardalian spune:

    Modelul actual a fost un mare succes si ar trebui perpetuat vesnic. Asa domnul Croicu?

    Colega, sistemul asta cu constructorul responsabil, o sa faca curat printre firmele de apartament care se baga la licitatii de sute de milioane bazandu-se pe tata socru din marele partid.

    Poate acum se vor prezenta la licitatii adevaratii profesionisti. Nu contest bunele practici dovedite peste tot in lume. Insa noi traim in Balcani. Aici trebuie sa faci un “reality check” inainte de a incepe o afacere. O chestie pe care tu nu ai facut-o. Dar balcanismul se simte mai putin la Uppsala si poate te-ai dezobisnuit de el, fericitule :) ). Spor!

    • Mihai Croicu spune:

      Modelul FIDIC de contract este un succes folosit peste tot in lume, din Liberia si Kenya pana in Franta si Singapore. Problemele cu FIDIC-ul in Romania vin din bastardizarea conditiilor speciale de contract, care teoretic trebuiau sa “lege” contractul de legislatia romaneasca, dar birocratii incompetenti din Romania l-au facut in asa fel incat au facut praf vechile contracte.

      Contractul MFE nu “responsabilizeaza” pe nimeni. Ce firme serioase credeti ca vor veni in conditiile in care TOTUL este la discretia CNADNR sau CFR? Adica data cand esti platit, cat esti platit, daca esti platit, si cand iti sunt acceptate lucrarile? Fara drept de apel si fara instanta superioara? Ce firma serioasa credeti ca vrea sa fie sclavul unui guvern incompetent, care prin propria incompetenta saboteaza Gilau – Nadaselu si aproape au sabotat Lugoj – Timisoara lot 2 la 99.5% stadiu de executie?

  4. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Urmeaza sa inventam in sfarsit si apa calda, care in Romania va fi cu un grad mai mare decat pe plan mondial :)

  5. CN spune:

    Sunt total de acord cu dl Croicu.
    Am sa si explic de ce.

    Forma de contracte folosita inainte de 1989 era o forma care era numita”contracte in acord global”, un fel de struto-camila in care cel care muncea trebuia sa suporte trei randuri de indici care ajungeau la institutii imediat superioare lotului (santier, antrepriza,centrala sau trust).
    Nu avem un istoric in Romania in privinta folosirii unor contracte adevarate.
    Asta e motivul pentru care nu avem nici “contract manageri”, ” planning manageri” sau un termen total necunoscut autoritatilor romane”time manager”.Inginerul sau Consultantul nu a existat inainte de 1989, ci „dirigintele de santier” o forma mult simplificata a ceea ce este un Consultant, diriginte care a aparut ca specializare ,dupa cutremurul din 1977 odata cu infiintarea ISC.

    Dupa 1989, odata cu aparitia finantarilor internationale, a aparut si notiunea de Inginer si Consultant, ca urmare a cerintelor finantatorilor, care functionau cu asemenea entitati ( vorbesc de World Bank,BERD,BEI).

    Rolul Inginerului sau a Consultantului nu este cel al unui caine de paza , asa cum prost au inteles autoritatile romane sau constructorii ” de casa” care de multe ori si-au vazut zadarnicite planurile de a “optimiza cate ceva” din contract,de a modifica “orice si oricand”.Consultantul sau Inginerul trebuie sa fie impartiali, proactivi si sa fie independenti atit fata de Client cat si fata de Constructor, in tot ceea ce fac, si sarcina lor este sa coordoneze o multitudine de activitati conform unui grafic de timp, in anumite costuri si la o anumita calitate.

    La contracte cu valori mari( implicit lucrari complexe) autoritatile au folosit contracte de tip Fidic ca un panaceu universal.Acest tip de contracte nu este potrivit sa fie folosit ca bandajul pe rana, la orice tip de lucrari.In plus, folosirea unui contract Fidic impune anumite resurse care sunt extrem de costisitoare( specialisti care sa stie Fidic la client si la constructor, si nu in ultimul rand la consultant).
    Mai mult, la asemenea litigii urmeaza costuri imense in tribunale care sunt indicate ca arbitraj, unde , de multe ori nu exista posibilitatea unei proceduri simplificate , arbitrajul efectuandu-se conform regulilor internationale aplicabile.
    Exista si alte tipuri de contract cu aplicabilitate sigura si pe specialitati.

    Ca urmare , m-am intrebat de multe ori daca proiectele (desene,calcule) sunt facute in asa fel incat sa poata sa fie urmarite contractual, la fel si procedurile de executie ( ale constructorilor).
    In majoritatea contractelor Fidic care s-au derulat in Romania nu cred ca s-a intamplat asta, s-au realizat probabil formal si asta a dus la rezultatele care sunt vizibile astazi( cativa km de autostrada la 2-3 ani si aceia executati defectuos dupa ce au fost inaugurati cu hedonism- un exemplu doar).

    Forma de contract propusa de MFE este o gluma , autoritatile nu au inteles nimic din toata practica contractarii pina acum, nu au facut un „review” al celor intamplate in 25 de ani de tranzitie nesfarsita ,nu stiu ce este bun si ce nu este bun, ce sa aplice si cum sa aplice.

    Nu in ultimul rand, sunt sigur ca exista acum in Romania destui specialisti care sa ii ghideze si sa ii invete ce au de facut ca sa apuce pe un drum corect.Trebuie doar vointa politica in a promova adevaratele valori si oameni responsabili , nu sinecuristi si nu simpatizanti ai partidului „x” sau „y”.

  6. Alexandru spune:

    pun pariu ca toti cei care sunt contra acestui articol lucreaza in administratie. Nu prea va convine când constructorul (de fapt partenerul de proiect) are si el drepturi. Vreti voi sa dati cu pumnul in masa, si el sa execute si sa zica “”Sarumana”". Ca doar voi dati banii. (De fapt nui dati voi ci tot amaratul de contribuabil).

    Daca pana acum era deschis larg drumul coruptiei….ce va inchipuiti ca se va intampla cu acest contract in care Directorul este dumnezeu absolut?

    Am citit contractul. Nici o casa nu as avea curaj sa fac cu el….(nici ca investitor nici ca constructor). Totul e ambiguu, totul e negociabil, totul poate fi si bine si rau….depinde cum se inteleg sefii. Cam ca un bazar in Turcia.

    Ideea de contract nu e rea in sine…ea pune importanta proiectului mai presus de orice, si promoveaza negocierile direct in solutionarea oricaror conflicte. Din pacate tara este gresita. Ne lipsesc vreo 50 de ani de cultura capitalista, in care constructorul si beneficiarul sa porneasca un contract cu buna credinta si in ideea de parteneriat, nu in ideea hai sa vedem cum tepuim pe celalat.

    • Deceanu Ovidiu spune:

      Contractele FIDIC sunt Contracte -Cadru ( framework ). Ele TREBUIE adaptate la legislația românească ! Nu s-a adaptat nimic în ultimii15 ani decând se folsesc în România ! E ca și cu ai folosi o cheie tubulară de 20 pentru săpat, bătut cuie, agățat echipamentul în perete, sau măsurat. Cine zice că nu pot să fac toate astea cu tubulara aia ? Pot. Dar vreau ?
      Cam asta s-a întâmplar cu FIDIC in Românika.

  7. andrei spune:

    Sa va fie clar :
    Se va accepta orice modificare cu o singura conditie : sa se poata fura in continuare in coditii de siguranta.Pentru aceasta este nevoie de:
    1. lipsa de transparenta (sa nu prindem de veste ca se fura si sa aflam cat mai tarziu)
    2.in orice contract si proceduri sa existe multe si largi spatii de interpretare.
    3.Interpretarile sa le faca persoane hotarate care sa aiba expresia fetei cancentrata, sa nu fie in specialitate dar sa aiba patalama la mana, sa aiba un nivel de inteligenta cat mai scazut si cel mai important cand primesc un telefon sa se execute intocmai si la timp.
    4.Cei care semneaza contractele vor fi persoane santajabile si sa nu inteleaga si sa nu cunoasca cea ce semneaza. Expresii de genul: “conform legilor in vigoare” trebuie sa abunde.

    ….ura !!! haideti la vot !

  8. Deceanu Ovidiu spune:

    Contractele FIDIC trebuie adaptate la legislația românească în mod corect. Nu trebuie înlocuite ! E o prostie. Autorul are dreptate.

    Necazul e că adaptarea la legislația românească nu s-a făcut DELOC. S-a luat forma generală a contractului FIDIC și s-a ” adaptat” la înțelegerile mici între proiectant, executant. Clientul a semnat prostește ca primarul, spunând ca ” doar e un contract FIDIC. Astfel am ajuns să avem provisions in contracte care sunt diferite la contracte diferite deși tipul de lucrare e același!

    E o abordare tipic românească și este o de fapt o consecință a incompetenței inginerilor și juriștilor din Ministerele care utilizează acest tip de contract. Incompetență și nepăsare.
    Nu contractele FIDIC sunt de vină ci prostia, incompetența aparatului tehnic al Statului Român !

  9. Rhemaxos spune:

    Forma propusă de contract este mizerabilă, dar asta are prea puțin de-a face cu considerațiile autorului care a ajuns la o concluzie parțial corectă pe baza unor prezumții greșite.

    S-o luăm pe rând.

    Ne spune d-nul Croicu că folosirea acestei forme de contract va face imposibilă participarea firmelor „serioase” la licitațiile publice în România. Motivul: o alocare a riscurilor complet disproporționată în defavoarea constructorilor.

    Teoretic, d-nul Croicu are perfectă dreptate. Să vedem, însă, ce s-a întâmplat în realitate într-o situație asemănătoare. Cu vreo 5 ani în urmă CNADNR a lansat procedurile de atribuire pentru câteva loturi de autostradă dintre Sibiu și Timișoara pe baza unui model de contract ce includea condițiile generale FIDIC 1999 (Cartea Galbenă) modificate prin condiții speciale în așa fel încât mai toate riscurile cu impact potențial semnificativ erau plasate la antreprenor.

    La momentul respectiv am afirmat – ca și d-nul Croicu astăzi – că rezultatul previzibil va fi restrângerea competiției (în ideea că firmele „serioase” se vor abține să participe la licitații) și creșterea prețurilor de atribuire (în ideea în care Antreprenorii își cuantifică riscurile în bani). Mai mult, s-a făcut ceva vâlvă și pe plan internațional, cu intervenții directe la Comisia Europeană făcute de asociațiile profesionale ale constructorilor și inginerilor (naționale și internaționale – găsiți aici o luare de poziție în acest sens: http://www.araco.org/infutile/noutatifiec/2011/06.05.2011/2011-05-04-3-FIEC-EIC-Joint-Statement-EU-funds-pubproc-final.pdf)

    Ce s-a întâmplat de fapt…? Concurență acerbă (până la 20 de oferte pentru fiecare lot) și prețuri de atribuire până la 40% din valoarea estimată!

    Ideea nu este că CNADNR a făcut bine ce a făcut (dimpotrivă chiar, dacă mă întrebați pe mine), ci că în foarte multe cazuri antreprenorii nu se obosesc nici măcar să citească contractele incluse în documentațiile de atribuire – necum să mai facă și vreo „analiză de risc” sau alte treburi de genul ăsta. Și nu vorbesc aici de firme de apartament ci de antreprize de construcții (de aici sau de pe aiurea) cu dosar profesional și cifre de afaceri absolut impresionante.

    Deci nu, d-nule Croicu, un model de contract dezechilibrat nu va produce nici restrângerea concurenței, nici izolarea pieței românești de profil.

    Nu trebuie uitat că un contract de achiziție publică este în esența lui un contract administrativ în care poziția de superioritate a partenerului purtător al prerogativelor de putere publică se prezumă. Aceste contracte includ așa-numitele clauze exorbitante, derogatorii de la dreptul comun care sunt stabilite unilateral de autoritatea publică și nu sunt negociabile. În contrapartidă, contractul FIDIC este de tip comercial, păstrând un echilibru atent între drepturile fiecărei părți.

    Putem impune, deci, reguli mai dure (nici măcar nu am fi primii care o fac). Problema nu provine neapărat de aici, ci din faptul că, indiferent de gradul de (dez)echilibru, alocarea riscurilor trebuie să fie clară, transparentă și nediscriminatorie. Aici păcătuim noi cel mai mult și, din păcate, forma de contract propusă de MFE nu este un pas în direcția corectă.

    Nu în ultimul rând, propunerea de contract este departe de a fi atât de dezechilibrată pe cât o prezintă d-nul Croicu. Contractele atribuite de CNADNR în ultimii ani pe baza Condițiilor Generale FIDIC modificate și completate prin seturile de condiții speciale aprobate prin Ordinul nr. 146/2011 erau cu mult mai dure decât ce propune MFE astăzi.

    Trecând la punctul următor, considerațiile d-nului Croicu vizavi de un așa-zis „contract tripartit” care ar fi devenit „standard în întreaga lume de mai bine de cincizeci de ani” și la care noi am renunța pentru a ne întoarce la un „model bipartit, abandonat în cam toată lumea după al doilea război mondial” trădează, însă, lacune serioase de cunoaștere și/sau înțelegere a domeniului abordat.

    În primul și în primul rând, toate formele de contract pe care autorul ni le propune ca modele de bună practică sunt bipartite – fie că vorbim de FIDIC, NEC, JCT, ICE etc. Părțile semnatare sunt două mari și late, și anume Beneficiarul și Antreprenorul.

    Așa zisa „entitate independentă care distribuie riscurile”, fie că îi spunem Inginer, Arhitect, Manager de Proiect este un agent al Beneficiarului care îl reprezintă pe acesta în relație cu Antreprenorul și care are, într-adevăr, obligația de a acționa corect, imparțial și în mod independent față de ambele părți atunci când certifică sau decide asupra unei spețe – în limita autorității pe care i-o conferă contractul.

    Dacă e să ne referim strict la condițiile generale FIDIC 1999, Inginerul este asimilabil personalului Beneficiarului (sub-clauza 1.1.2.6) și se consideră că acționează în numele acestuia „de fiecare dată când îndeplinește sarcini sau exercită autoritatea atribuită sau implicată de Contract” (sub-clauza 3.1).

    Inginerul nu este parte în contract și nu are autoritatea de a-l modifica în niciun fel (sub-clauza 3.1) – asta apropo de pretinsul său rol de judecător care distribuie riscuri și supervizează conduita părților.

    Există, într-adevăr, după cum am spus și mai sus, acea obligație de imparțialitate (transpusă în sub-clauza 3.5 privind determinările) dar faptul că Inginerul este în primul și în primul rând agentul Beneficiarului a născut nenumărate întrebări și dispute vizavi de capacitatea acestuia de a acționa împotriva intereselor propriului angajator atunci când situația o impune.

    Cei de la FIDIC au recunoscut problema, dovadă fiind modificarea rolului Inginerului de la ediția 1987 la ediția 1999 a modelelor de contract. Astfel, dacă în ediția 1987 rolul Inginerului se apropia mai mult de ce sugerează d-nul Croicu acesta având inclusiv autoritatea de a soluționa disputele apărute între Părți, în ediția 1999 (cea cu care s-a lucrat mai mult în România), disputele se soluționează de CAD (acelea sunt contracte tripartite, d-nule Croicu!) iar Inginerul este redus mai mult sau mai puțin la rolul de agent al Beneficiarului, cu excepția notabilă a obligației descrise în sub-clauza 3.5.

    În orice caz, instituția Inginerului (orice nume ar purta acesta) are o lungă și venerabilă tradiție în sistemul de drept anglo-saxon (Common Law), fiind susținută de o bogată jurisprudență. Pe de altă parte, în jurisdicțiile de drept civil (da, și România!) conceptul este cvasi-necunoscut. Mai mult, poziția ambivalentă a Inginerului (agent al Beneficiarului pe de-o parte, împuternicit să certifice/evalueze lucrările pe de altă parte) este periculos de aproape de definiția condiției potestative care, în sistemele de drept civil, este nulă sub efectul legii (în 1965 o instanță franceză a decis nulitatea de drept a unei clauze contractuale prin care reprezentantului Beneficiarului i se conferea autoritatea de a soluționa dispute).

    În concluzie: contractele la care se referă d-nul Croicu nu sunt tripartite ci de-a dreptul bipartite, nu sunt „standard global în industria construcțiilor” ci sunt caracteristice jurisdicțiilor de drept comun nu includ un arbitru care „distribuie riscuri” și supraveghează părțile ci un administrator numit de Beneficiar și care își exercită autoritatea în niște limite clar definite.

    Totodată, faptul că în propunerea de contract a MFE reprezentantul Beneficiarului (dacă acesta alege să externalizeze acest task) nu va mai avea autoritatea conferită Inginerului de sub-clauza 3.5 CGC nu este, în sine o tragedie așa cum încearcă să o prezinte d-nul Croicu. Oricum, în practica curentă, autoritatea Inginerului FIDIC de a emite determinări a fost mai mereu limitată prin clauze speciale (și asta nu doar în România ci prin tot centrul și estul Europei – și nu numai).

    Nu vreau să fiu greșit înțeles: modelul de contract propus de MFE este slab și, în forma actuală, va aduce mai multe probleme decât va rezolva. D-nul Croicu identifică corect o serie de probleme, respectiv ambiguitatea în definirea drepturilor și obligațiilor părților și, foarte important, lipsa unui mecanism eficient de soluționare a disputelor.

    Problema din punctul meu de vedere este tonul oțărât cu care a fost inițiată această foarte necesară dezbatere și calificativele pe care d-nul Croicu le distribuie cu generozitate („incompetență crasă”, „înțelegere precară”, etc.) uitând de parabola biblică cu paiul și bârna.

    Acestea fiind spuse, dacă vreți să discutăm la modul concret problemele pe care le ridică propunerea de contract a MFE vă stau la dispoziție…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Croicu


Mihai Croicu

Mihai Croicu este membru in Consiliul Director al Asociatiei Pro-Infrastructura si cercetator la Universitatea din Uppsala, Suedia. Are studii la Universitatea Bucuresti si Univers... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)