Home » Administratie »Analize »Asigurari Sociale »Opinie »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Corupție și societate: cazul Hexi Pharma. Să nu uităm, corupția ucide!

Cristian Felea februarie 28, 2019 Administratie, Analize, Asigurari Sociale, Opinie, Sinteze, Societate/Life
21 comentarii 4,533 Vizualizari

Am avut un vis. M-am întâlnit cu impostorul, dar el nu se numea așa, ci reformatorul. El este cel care știe că dacă ar fi urmat regulile nu i s-ar fi cuvenit niciodată bunurile și pozițiile de care beneficiază.[1]

Cristina Tarcea – Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție

CORUPȚIA

Deci, corupția, problema cea mare a zilelor noastre – în fine teza pe care intenționez să o susțin și să o demonstrez folosind cele câteva argumente cu care m-am străduit să mă înarmez – este și va rămâne probabil factorul negativ major care contribuie la deteriorarea relațiilor interumane și a ordinii într-o societate, orice societate ați dori să numiți sau pe care o aveți în vedere.

Corupția vine din interiorul individului – și au curs râuri de cerneală pe această temă, analizată pe toate fețele de filozofi, teologi, antropologi, psihanaliști etc. – dar este și o problemă a comunităților și a națiunilor, în măsura în care s-au identificat multiple forme de manifestare (prin alterare) în spectrul moralei și eticii publice sau al politicii.

Ambele forme sunt vizibile și măsurabile și dacă nu cu instrumente sensibile, atunci măcar intuitiv, prin neplăcerea și frustrarea încercate în preajma acestui tip de manifestări; așa că nu este de mirare că a ajuns blamată și detestată dar, ca orice tip de viciu uman continuă să fie practicată în continuare la nivel micro și macro indiferent de forța cu care corupția este denunțată.

Conform DEX, corupția înseamnă: (i) alterare, (ii) seducere, (iii) depravare, (iv) abatere de la cinste sau (v) abdicare de la o datorie. Presupunând în genere un mecanism pervers de înșelare a moralei și eticii acceptate, orice individ sau grup de indivizi ce au un scop/program comun poate pretinde (uneori sincer, din precaritate) că este în afara tentațiilor și sferei corupției, deși acțiunile sale lezează vizibil (pentru ceilalți) atât etica cât și morala publică.

Să luăm două exemple, cât mai la-ndemână posibil; primul: ministerul rus al justiției a propus într-un proiect de lege ca, în anumite circumstanțe (nu este foarte clar care sunt acestea, dar are mai puțină importanță în contextul de față) așa-zisa mică corupție (luarea de mită de funcționarii statului) să nu mai fie pedepsită penal[2]. Ideea îi aparține, firește, liderului autoritar al statului, Vladimir Putin, care consideră fenomenul ca fiind o fatalitate, pe de-o parte, iar pe de alta dificil de controlat și stârpit.

Deși am oferit exemplul unei anumite tendințe în politica judiciară în materie penală din statul rus, există un precedent pentru care teoria lui Vladimir Putin este doar un corolar și acesta a fost oferit de politicianul român Adrian Severin, fost europarlamentar (nu mai insist, biografia domniei sale este destul de bine cunoscută), care în anul 2016 a enunțat următoarea teorie: Ne mirăm că poporul este corupt, că toată lumea încalcă legea. Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt[3].

Silogismul defect (inacceptabil pentru o majoritate calificată a românilor) al domnului profesor Adrian Severin nu poate fi considerat o precare educațională, dânsul neputând fi bănuit de așa ceva, ci este exact expresia corupției interioare, fundamentale a omului Adrian Severin, așa cum înțelegem chiar din definițiile oferite de DEX: alterare, seducere, depravare, abatere de la cinste. Și care, dată fiind vizibilitatea sa publică se răsfrânge în comunitate și corupe mai departe alți indivizi și grupuri care pot considera enunțul ca fiind valabil pentru că vine în întâmpinarea propriilor lor așteptări.

Al doilea exemplu: în fața tendințelor de negare ale capacității de difuzare a corupției prin canalul politic în societate nu este necesar să aduc eu argumente, pentru că este suficient să-l las pe actualul președinte al Senatului, domnul Călin Popescu Tăriceanu să ne ofere propria viziune asupra contextului: Soluția practicată de alte state democratice, de a finanța partidele, este foarte bună tocmai pentru a nu mai exista aceste canale care aduc corupție, trafic de influență, grupuri de influență. Cred că soluția ar trebui salutată, nu criticată, ca să curățim clasa politică de corupție[4].

Cu alte cuvinte – și sper că nu sunt hazardat în interpretarea mea, iar dacă se întâmplă acest lucru îmi cer anticipat iertare – liderul politic citat mai sus consideră că națiunea trebuie să accepte să plătească un fel de mită oficială/formală[5] partidelor politice, cât mai mare posibilă[6], astfel încât activiștii acestora să nu mai fie tentați să perceapă o mită individuală și nelegală.

Legalizarea este la acest moment marea invenție pe care teoreticienii coaliției de guvernare PSD-ALDE plus UDMR o aduc în prim planul discuției publice cu privire la corupție. Pe scurt, actuala putere, prin agenții săi acționează creativ și sistematic în forme diferite pentru a schimba norma legală publică și practica judiciară în materie penală, astfel încât corupția vehiculată politic să nu mai fie blamabilă; din excepție penal instrumentabilă să devină cutumă social acceptabilă.

Dacă este să ne reîntoarcem la marile idei, aș alege două nume importante din trecutul umanității care ne oferă pilde imuabilă despre corupție și corupți – până la urmă comportamentul corupt nu este o noutate în istorie, el a însoțit mereu omul în societate – și acestea sunt Sfântul Augustin și Niccolo Machiavelli.

Sfântul Augustin a fost, la vremea sa, un om de mare curaj și nu doar pentru că a descris în ”Confesiuni” întregul său zbucium interior, ceea ce nu era puțin lucru, ci și pentru că a ales să trăiască în adevăr, asumându-și până la capăt alegerile pe care le-a făcut. Cu alte cuvinte, din momentul în care a ales calea dificilă, nu s-a mai abătut de la ea, deși din ”Confesiuni” aflăm că prețul plătit a fost un permanent zbucium interior pentru a zădărnici ființei corupte să irumpă și să preia din nou controlul asupra vieții sale.

Augustin Aurelius, pe numele său de mirean, căutând să se convertească în Italia la creștinism, sub oblăduirea Sfântului Ambrozie, descoperea că dacă ești onest față de tine acest lucru nu este tocmai facil. Nu intru în detalii, ideea este aceea că Augustin a fost extrem de preocupat de chestiunea liberului arbitru, a temei libertății individului în fața lui Dumnezeu și a conchis că: (i) niciun om nu este privat de libertate, dar și că (ii) nici un om nu este lipsit de puterea de a se opune răului.

Ori, în atare condiții, de alegerile pe care le faci nu te mai poți ulterior deroba, decât dacă ești lipsit de onestitate, recte corupt: alterat, sedus/seducător, depravat, gata să te abați de la cinste și datorie. Augustin însuși, tocmai când se gândea să se căsătorească cu mama copilului său din flori, spre a da legitimitate acelei relații din tinerețe, se implica nefericit într-o nouă poveste amoroasă; ajunge astfel într-un moment de maximă tensiune în conștiința sa. Și alegerea care o face este pe măsura omului excepțional: se luptă cu sine, izbândește și se convertește la creștinism.

Augustin a rămas un om ca toți oamenii (acesta este strigătul din ”Confesiuni”) și după convertire a trebuit să lupte interior cu tentațiile prin care sexualitatea și erotismul l-au însoțit întreaga sa viață. Și ne spune că nu a cedat și nu s-a mai lăsat corupt și viciat, pentru că dacă ar fi făcut-o, întreaga sa misiune (socială) de episcop al Hiponei i-ar fi fost coruptă și compromisă.

În totală disonanță cu exemplul augustinian, liderii care ne conduc astăzi – dacă este să ne luăm după istoriile care au ajuns publice în mass media – au căzut pradă și nu o dată tentațiilor care i-au corupt, dar nu numai că nu și-au pus problema dacă e bine să cedeze, ci chiar au adus în societate și afișat corupția personală ca pe-un titlu de glorie; să nu uităm celebra replică a unuia din liderii actualei puteri politice de la București, care va face probabil istorie în materie: …numai că nu pot să plec ca prostul din această viață și din această funcție – și o spun pe românește ca la noi, în Teleorman[7].

Dacă Augustin ne-a adus mărturie despre capacitatea omului de a-și stăpâni demonii pentru a nu ceda coruperii pe care apoi să o răsfrângă în jurul său, Niccolo Machiavelli este cel care a observat că liderii politici sunt tentați de corupție (pe care a definit-o ca opusul virtuții – virtù) atât ca normă de comportament personal, cât și pentru a o exploata în cazul altora, dar mai ales pentru a stăpâni masele. Cântărind atent argumentele, Machiavelli a respins această tendință ca fiind una extrem de periculoasă[8].

De ce un teoretician atât de pragmatic într-ale ideilor politice, cum s-a remarcat a fi Machiavelli, a respins tentația corupției în societate? Pentru că el credea, și aducea argumente credibile în acest sens, că în cazul:

(i) conducătorului de stat este recomandat să conducă statul prin acțiune virtuoasă, care se măsoară în capacitatea de a menține statul prosper și glorios;

(ii) poporului lipsa de virtute, adică corupția sa îl face nepăsător față de interesele cetății, față de binele comun și astfel slăbește statul până la a-l face incapabil să se apere în fața altora, mai determinați și mult mai virtuoși.

CORUPȚIA POATE ADUCE MOARTEA ACOLO UNDE NOI SPERĂM ÎNSĂNĂTOȘIREA

După incendiul care a ucis în anul 2015 zeci de vieți în clubul Colectiv din București, oamenii au fost puși în fața evidenței pe care, cumva, au neglijat-o ani de-a rândul: corupția ucide; a spus-o inclusiv președintele Klaus Iohannis în fața Parlamentului la acel moment: ”Cea mai dură concluzie este aceea că pur și simplu corupția ucide, că se pot pierde vieți nevinovate dacă nu respectăm legi și reguli și dacă noi, ca societate, închidem ochii la nerespectarea lor.”[9]

La acel moment opinia publică nu realiza încă dimensiunea cu adevărat tragică a sintagmei corupția ucide, pentru că atenția îi era îndreptată asupra modului incalificabil în care autoritățile făcuseră posibilă funcționarea clubului fără autorizație la incendiu. Dar avea să vină în curând vestea că sistemul de sănătate, tot din cauza corupției, nu doar că nu-i putea vindeca pe cei grav răniți, dar că de fapt le scurta viața infectându-i cu bacterii ucigașe.

Tot atunci s-a aflat că spitalul Floreasca, de la care se spera că va veni ajutorul pentru răniții de la Colectiv, nu avea secția de arși funcțională, deși aceasta fusese recent inaugurată oficial și șeful secției, Ioan Lascăr (cel care avea să răspundă penal ulterior[10]), dădea asigurări că totul este în regulă și că Bucureștiul poate trata cazurile de arși salvați din tragicul incendiu.

Nu a fost așa. Secția nu a fost folosită, marii arși au fost tratați impropriu în primă fază și, când situația s-a complicat foarte mult, atât medical cât și ca reacție în opinia publică, autoritățile române au acceptat ideea transferului pacienților în străinătate.

În primăvara anului 2016 o anchetă condusă de ziariștii de la Gazeta Sporturilor, coordonați de Cătălin Tolontan, scotea la iveală un nou scandal legat de sistemul de sănătate, și anume faptul că o companie pe numele său Hexi Pharma, deținută de omul de afaceri Dan Condrea, fraudase sistemul vânzând spitalelor dezinfectanți de toate tipurile a căror concentrație fusese intenționat diluată. Era cel mai serios atentat la sănătatea publică dezvăluit în România post-decembristă.

Scandalul a căzut ca un trăsnet asupra potentaților și decidenților din sistemul de sănătate românesc, precum și al complicilor lor din sfera politică. Cu toate încercările de deturnare a sensului anchetei pornită de echipa de ziariști a lui Cătălin Tolontan, suprapunerea cu supra-sensibilizarea opiniei publice în cazul Colectiv a făcut din frauda Hexi Pharma un tăvălug ce nu a mai putut fi oprit, nici măcar după ce Dan Condrea a ales să se sinucidă.

Dar cine era Dan Condrea și cum începuse afacerea Hexi Pharma? Sunt aici două aspecte, prezentate atunci de presă[11]:

(i) afacerile HP au început să capete avânt în anul 2009, când tatăl lui Dan Condrea, farmacistul șef de la Spitalul Universitar, a apelat la vechiul său prieten, fostul primar al capitalei Sorin Oprescu, care la rândul său i-a făcut intrarea lui Condrea junior la șeful Administrației Spitalelor, instituție intrată din 2008 sub umbrela Primăriei Capitalei;

(ii) istoria afacerii lui Dan Condrea a început în anul 2006, după ce a fost emisă o ordonanță[12] privind achizițiile publice, devenită ulterior lege, care permitea spitalelor să încheie contracte directe. Pe lângă Hexi Farma (devenită ulterior Hexi Pharma), care cumpăra din străinătate dezinfectanții și-i îmbutelia, Condrea a gândit și înființat o întreagă rețea. A creat Unilab, laboratorul care făcea analize și certifica substanțele produse de HP. Firma Medical Cleaning vindea în toată țara produsele HP și le folosea la curățenie, încheind contracte cu instituții de stat și private.

Ancheta a descoperit că printre clienții Hexi Pharma s-au regăsit și entitățile medicale ale SRI și prilejul a fost prompt exploatat pentru a se sugera o legătură obscură a lui Dan Condrea cu anumiți șefi ai SRI, care i-ar fi protejat afacerile. Turnura scandalului a părut să ia prin surprindere SRI, care a reacționat în cele din urmă printr-un comunicat de presă[13].

Comunicatul SRI nu a încheiat însă speculațiile publice, dimpotrivă. S-a sugerat inițial că cele circa 100 de informări pretins transmise de Serviciu nu ar fi ajuns de fapt la niciun beneficiar, dar după ce Nicolae Bănicioiu a recunoscut că ar fi primit totuși astfel de informări[14], tactica adepților teoriilor conspiraționiste s-a schimbat și a ridicat miza.

Așa se face că Societatea Academică Română, de fapt Alina Mungiu-Pippidi însăși, a sugerat că cele peste 100 de materiale de informare sunt o făcătură, apă de ploaie și a cerut SRI să le desecretizeze. Pentru că SRI nu a dat curs solicitării doamnei Pippidi, Societatea Academică Română a deschis un proces solicitând instanței să oblige SRI să desecretizeze informările.

Care era mobilul și miza SAR, ne destăinuie chiar doamna Pippidi într-un articol[15] în care invita Curtea de Apel să se pronunțe cât mai repede asupra speței: ”Că SRI a negat orice informație pe această temă, atât la cererea noastră administrativă, cât și la diferite instanțe, nu e poate o surpriză având în vedere sediul, norocul și reputația firmei Hexi, al cărei director răposat între timp se lăuda pe toate drumurile cu relațiile lui cu serviciile de informații.”

Ar mai fi aici ceva de spus, cu privire la demersul doamnei Pippidi (sub SAR) privind premisele prezentate opiniei publice ca îndrituind deschiderea unui proces SRI: ”SRI a negat vehement că poate declasifica aceste informații. Nu e clar de ce SRI a secretizat informații care nu trebuiau să fie clasificate de la bun început, deoarece Articolul 30 al legii 182/2002 spune expres că este interzisă clasificarea informațiilor care prin natura lor sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public.”

Și totuși, SRI nu este o agenție de știri, ca să facă publice informații. Acest tip de solicitare ar fi trebuit să fie adresată mai degrabă Direcției de Sănătate a Municipiului București, instituție care, până la izbucnirea scandalului Hexi Pharma, cu toate cele 115 informări ale SRI, nu a găsit probleme în spitale ca urmare a utilizării dezinfectanților neconformi.

Explicația încercării de compromitere a SRI în scandalul Hexi Pharma are conotații ce sunt poate mai clare astăzi și care atunci nu au fost serios luate în calcul de opinia publică; dar care astăzi își dezvăluie mai bine rosturile. Astfel, în august 2016 Pagina de Media observa următoarele[16]:

(i) Evenimentul zilei, prin articolul Afacerea Hexi Pharma, cea mai mare dezinformare a anului 2016, semnat de ziariștii Carmen Anghel, Florian Saiu și Petrișor Cana, a atacat ancheta echipei lui Cătălin Tolontan ca fiind îndreptată intenționat împotriva unei companii românești, pe care și-ar fi propus să o falimenteze: ”Presiunea mediatică imensă a înghițit, în scurt timp, orice sclipire de luciditate. Un material în care ′Evenimentul zilei′ prezenta o variantă potrivit căreia scandalul ar fi fost declanșat și pentru ′a îngropa′ o firmă românească a fost ironizat și blamat. Teorii conspiraționiste apăreau în fiecare zi, alimentate de dezvăluiri legate de firme offshore și alte inginerii financiare, prea puțin explicate și niciodată înțelese. (…) Datoria Parchetului General ar fi să afle care au fost instituțiile și persoanele interesate în distrugerea unei firme românești. Datoria Parchetului General ar fi să afle care au fost instituțiile și persoanele vinovate moral de moartea unui om. Își va face Parchetul General datoria?”;

(ii) Aceeași publicație, sub titlul Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie din București ”V-am spus de la început că este o făcătură”, semnat de aceeași autori, cita respectivul manager de spital tot pentru a discredita ancheta echipei lui Cătălin Tolontan: ”Noi am avut, la spital, de la Hexi, numai betadină, nu am avut biocide. Nu am avut nicio infecție anul trecut. Soțul meu e inginer chimist și l-am rugat să facă analiza unuia din flacoanele de betadină de la noi din spital. În el este exact ce scrie pe etichetă. La noi nu e de glumă cu infecțiile! (…) Mai mult decât atât, dar nu știu dacă vor să vorbească, sunt directori de spitale care au făcut analize la biocide și au ieșit perfect! Judecata se face cu probe. Ce dovezi are Tolontan? Nimic, doar gura lui!”[17]

Așadar, la acel moment în spațiul public se intersectau atât mesaje vehiculate de mass media care negau că produsele Hexi Pharma ar fi falsificate și că este atacată o companie românească onorabilă, cât și informații că Dan Condrea nu ar fi putut să facă afaceri cu produsele sale contrafăcute dacă nu avea protecția SRI.

În realitate, după izbucnirea scandalului Hexi Pharma, Dan Condrea, la recomandarea colaboratoarei sale, Flori Dinu, a angajat de urgență un consilier de PR, și anume pe Loredana Albu de la Be Igloo, pentru a încerca să limiteze daunele de imagine publică. Sinuciderea lui Dan Condrea și complicitatea cu SRI par să fi fost temele principale pe care Be Igloo a mizat în controlul daunelor de imagine publică.[18]

În final, în ianuarie 2019, justiția s-a pronunțat, condamnând-o pe Flori Dinu, managerul Hexi Pharma, la o pedeapsă de trei ani cu executare în penitenciar și dizolvând compania în cauză. Dar în sistemul de sănătate românesc, după ce a căzut cortina asupra scandalului Haxi Pharma, nimic nu s-a schimbat de fapt.

Miercuri, 27 februarie ac., în raportul de țară, Comisia Europeană observa că: ”Rata nevoilor de asistență medicală nesatisfăcute rămâne ridicată, sistemul de sănătate din România fiind caracterizat de ineficiență și de accesibilitate limitată. Furnizarea de echipamente medicale esențiale pentru diagnostic și tratament este foarte scăzută, în special în spitale, în ciuda numărului ridicat de paturi de spital.”[19]

Și, ca un ecou concret la scandalul Hexi Pharma, aș mai vrea să citez din raportul Comisiei Europene următoarea frază: ”Rata mortalității evitabile, și anume decesele care ar fi putut fi evitate prin acordarea unei asistențe medicale de calitate optimă, a fost de două ori și jumătate mai mare decât rata globală din UE în 2015 și nu converge către nivelul UE.

SCURTĂ ȘI NEROMANȚATĂ ISTORIE A SCANDALULUI HEXI PHARMA

Cum a fost posibilă achiziția de produse biocide falsificate produse de Hexi Pharma în atât de multe spitale din România? Răspunsul este dificil de dat dacă nu iei în calcul apetența pentru corupție, atât la nivel personal, al celor care au decis achizițiile, cât și la nivel de sistem. În luna noiembrie 2016, ministrul sănătății din guvernul Cioloș, Vlad Voiculescu, a propus un proiect de lege privind adoptarea unor criterii riguroase în selectarea managerilor de spitale – un act de guvernare firesc după scandalurile publice Colectiv și Hexi Pharma.

În ianuarie 2017 noua majoritate de guvernare PSD-ALDE și UDMR a respins previzibil la dezbaterile din Parlament proiectul de lege propus de Vlad Voiculescu[20], pentru că este o coaliție politică ce se bazează pe clientelă ca filozofie de gestionare a puterii, dar ceea ce mi s-a părut mult mai interesant a fost modul în care anumiți lideri de opinie l-au atacat pe ministrul sănătății din guvernul Cioloș, după ce a făcut public proiectul de lege.

Am remarcat, așadar, câteva afirmații ale lui Mugur Ciuvică[21], de exemplu, analist cunoscut desigur, dar nu tocmai specialist în problemele sistemului medical, care s-a simțit dator să-l atace pe Vlad Voiculescu în cuvinte extrem de dure, care nu pot să nu dea de gândit cu privire la mizele reale din spatele unor afaceri cum au fost cele care au implicat Hexi Pharma: ”Vlad Voiculescu a ONG-izat Ministerul Sănătății, nu l-a politizat. El e tehnocrat-ONG-ist. Și-a adus toții colegii acolo. Ideea că un ministru venit de nicăieri, fără să se consulte cu nimeni, dă o ordonanță de urgență peste noapte prin care schimbă sistemul sănătății… este o golănie tehnocrată.”

După ce Gazeta Sporturilor și Tolo.ro declanșează, cu investigațiile publicate, scandalul Hexi Pharma, reacția sistemului se calibrează gradual: (i) negare; (ii) controlul prejudiciilor de imagine; (iii) invocarea autorității specialiștilor din sistem în sprijinul Hexi Pharma și al cauționării directorilor de spitale care au încheiat contracte cu firma; (iv) conexarea SRI și identificarea ca țap ispășitor.

Similar, intenția ministrului Vlad Voiculescu de a promova o lege care să elimine pe cât posibil factorul de risc reprezentat de corupția din managementul spitalelor, prin promovarea de profesioniști dedicați în detrimentul clientelei politice, a generat de asemenea reacția sistemului prin: (i) discreditarea ministrului și a guvernului tehnocrat din care făcea parte; (ii) acuzația de ONG-nizare a sistemului de sănătate, prin asociere cu tipologia controlului politic (un fel de aceeași Mărie cu altă pălărie); (iii) respingerea proiectului de lege ca inadecvat de către puterea politică rezultată din alegerile din noiembrie 2016, interesată să reinstaleze clientela politică în spitale.

Ori, clientela politică, așa cum rezultă din datele înfățișate anterior, a fost cea care a încurajat și promovat modelul vicios al afacerii Hexi Pharma, care nu i-a oferit doar lui Dan Condrea șansa de a se îmbogăți din profituri necuvenite, dar a fost interesată și ca această afacere să disemineze o parte a acestui profit către cei care-i facilitau încheierea de noi contracte – aceasta fiind de fapt miza reală a oricărei fraude tolerată de sistem.

Așa că, după cum se poate vedea în figura de mai jos, Dan Condrea și-a creat ușor, ușor, începând cu anul 2006, un mecanism prin care să ofere spitalelor produse biocide și de altă natură a căror calitate tot o firmă proprie o certifica, dar și servicii, de la cele de curățenie (folosind produsele proprii) și până la inventariere și arhivare de documente medicale.

Nu vreau să reiau aici amănuntele unei anchete pe care oricine o poate găsi consultând atât arhiva articolelor publicate de Gazeta Sporturilor, cât și pe Tolo.ro. Am să inventariez totuși câteva aspecte dintre cele mai interesante identificate de ancheta echipei lui Cătălin Tolontan, pentru a puncta asupra cazului Hexi Pharma, pentru mine un exemplu grăitor al corupției din societatea românească. Și iată ce mi-a reținut atenția din ancheta (ziaristică asupra) Hexi Pharma:

▪ În 24 mai 2016, a doua zi după moartea lui Dan Condrea, poliția descinde la locuința acestuia. Le deschide Uliana Ochinciuc, soția lui Dan Condrea, iar la percheziție se identifică, printre alte documente, un bilet pe care cel care decedase recent notase: ”Nu plătim impozitele la HPCo!”[22];

▪ Uliana Ochinciuc, este soția fără acte a lui Dan Condrea[23]. Uliana Ochinciuc este fata unui oficial din sistemul de sănătate al Republicii Moldova. Împreună cu ea, mai multe persoane de dincolo de Prut s-au alăturat afacerii lui Dan Condrea. De exemplu, directorul de producție din Hexi Pharma, Mihail Leva, este cetățean moldovean, născut la Cornova, raionul Ungheni, absolvent universitar la Iași și ajuns responsabil al fabricii pe filiera Uliana[24].

▪ Pe 28 septembrie 2011, un director de producție și biochimist din fabrica Hexi Pharma, le scrie urgent patronului Dan Condrea și directorului general Flori Dinu: ”Suprasept este contaminat în continuare cu Pseudomonas aeruginosa!” Pe 29 septembrie 2011, o zi mai târziu, respectivul angajat revine cu alt e-mail, semnalând din nou problema biocidului Suprasept, care nu elimina Pseudomonas. Cel puțin formal, biochimistul nu a primit de la cei doi niciun feedback.[25]

▪ În decembrie 2016, două dintre firmele lui Dan Condrea – Hexi Pharma și Medical Cleaning – derulează în continuare contracte, cu încredințare directă, cu spitale din România, cărora le livrează dezinfectanți. Potrivit e-licitatie.ro, Hexi Pharma revenea pe piață cu patru contracte încredințate direct, încheiate cu Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, pentru dezinfectanți și antiseptice. Medical Cleaning, furniza dezinfectanți produși de Hexi Pharma și servicii de curățenie Spitalului Județean Giurgiu, Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale „Dr. Victor Babeș”, din București și Centrului de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap Urlați.[26]

▪ Potrivit unei investigații Rise Project, Dan Condrea utiliza un circuit offshore prin care cumpăra substanțe active de la producători mari din străinătate (BASF Chem Trade și Evonik Industries din Germania) printr-un offshore din Cipru, Chemical & Pharmaceutical Solutions Ltd., pe care tot el îl controla, iar apoi Hexi Pharma cumpăra de la firma cipriotă substanța activă de 10 ori mai scump. În România, Hexi Pharma prepara, amesteca și redoza substanțele mai întâi într-un spațiu închiriat în sectorul 6 din București și pe urma într-o hală proprie, la Mogoșoaia, Ilfov. Spațiul din sectorul 6 este situat pe Bulevardul Timișoara, nr. 52; cei 140 mp fiind închiriați de la firma Comprodcoop SA, deținută de Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum Centrocoop. Hala din Mogoșoaia a fost recepționată în 12 martie 2014.[27]

De remarcat, după această scurtă trecere în revistă, că subiectul Hexi Pharma nu a scăpat necomentat de agenția de presă rusă Sputnik. Într-un material publicat în decembrie 2017[28], Sputnik a găsit de cuviință să atace investigația echipei lui Cătălin Tolontan, pornind de la o afirmație a lui Mircea Badea: ” În august 2016, realizatorul emisiunii ′În gura presei′, Mircea Badea, sugera că Tolontan, autorul dezvăluirilor din scandalul dezinfectanților ar trebui investigat de DIICOT. Sugestia venea ca urmare a datelor furnizate de Institutul Cantacuzino care a arătat, pe baza testelor efectuate, că dezinfectanții erau diluați în limite legale.”

În cele din urmă, după ce a remarcat printre altele că ancheta lui Cătălin Tolontan nu s-ar baza de fapt pe dovezi concrete, ci pe presupuneri și manipulări, Sputnik trage concluzia că Tolo.ro s-ar lupta cu memoria unui om mort pe care-l atacă inutil (De ce acum acest scandal, mai ales că totul pare a fi un atac la defunctul Condrea?) pentru ca să încheie, ușor dramatic, retorica articolului cu întrebarea: Ce interese servește Tolo.ro?

ÎN LOC DE CONCLUZII: ÎNȚELEPCIUNEA MULȚIMILOR

Ați remarcat probabil că actuala putere politică se apără de orice atac la adresa inițiativelor și măsurilor sale făcând apel la ideea – despre care acreditează că este una absolut democratică – că aplică un program politic ce a fost votat de o majoritate; iar axioma la care face apel implicit ar fi că (o) majoritate(a) are întotdeauna dreptate.

Dacă ne reîntoarcem puțin la începutul articolului, la celebra afirmație a fostului președinte al Institutului Social-Democrat ”Ovidiu Șincai”, Adrian Severin: …ne mirăm că poporul este corupt…? Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt – ne aflăm de fapt în fața unei reinterpretări (pervertită, evident) a aceleiași axiome, majoritatea are dreptate.

Actuala putere politică nu se ferește cu niciun prilej să acrediteze public că este purtătoarea de cuvânt și de mesaj a majorității poporului român, care de altminteri a și delegat-o prin vot în toamna anului 2016 să conducă statul; prin urmare este îndreptățită să acționeze în numele poporului, pentru că poporul are întotdeauna dreptate.

Ca să înțelegem situația cum se cuvine, cred că cel mai util ar fi să facem apel la concepte. Are sau nu are poporul întotdeauna dreptate? Aceasta este întrebarea de la care pornesc, ca să încerc să arunc puțină lumină asupra conceptului de legitimitate politică ce poate fi extrasă de (o) putere(a) politică în urma unui scrutin oarecare.

Gustave Le Bon, după cum multă lume deja știe, a scris un tratat celebru numit Psihologia mulțimilor (de fapt Psychologie des Foules) în care a descris puterea irațională a mulțimilor gregare. Conform tezei lui Le Bon, mulțimea (ca manifestare psihologică) este o ființă provizorie, compusă din elemente eterogene, sudate la un anumit moment dat; elementele care duc la formarea mulțimii (psihologice) sunt: (i) sentimentul de putere; (ii) contagiunea mentală și (iii) sugestia hipnotică.

Potrivit acestui concept înfățișat de Le Bon, mulțimile: (i) nu au capacitatea unei judecăți critice; (ii) nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme; (iii) sunt credule, capabile să accepte afirmațiile cele mai neverosimile; (iv) pot acționa chiar împotriva propriului interes; (v) sunt capabile de acțiuni extreme (sacrificiu sau crime) și (vi) își schimbă foarte greu convingerile (sunt inerțiale).

La peste un secol după Gustave Le Bon, James Michael Surowecki, istoric și jurnalist financiar american, a publicat în anul 2004 un tratat care susținea o cu totul altă teză – Înțelepciunea mulțimilor. Aici este locul pentru câteva precizări importante:

(i) teza lui Surowecki se bazează pe comportamentul unei mulțimi de indivizi avizați care se confruntă cu un anumit tip de împrejurare/problemă/decizie de luat și nu privește mulțimile gregare;

(ii) ideea de bază a tezei lui Surowecki este aceea că o astfel de mulțime, statistic vorbind, poate lua decizii mai repede și mai corect, poate genera predicții mai apropiate de adevăr decât un grup de experți.

Ca să obții o mulțime înțeleaptă, de tip Surowecki, autorul tezei ne indică un număr de patru criterii care o disting de mulțimile gregare, și anume: (i) diversitatea de opinii din sânul mulțimii în cauză; (ii) independența indivizilor, care nu se lasă necritic influențați; (iii) descentralizarea opiniilor și (iv) capacitatea de a agrega o decizie colectivă în final, prin consens.

Ei bine, din punctul meu de vedere, și Le Bon și Surowecki au făcut observații pe care Machiavelli le avea oarecum în vedere atunci când analiza critic comportamentul poporului și-l numea fie virtuos, fie corupt; adică, pe o axă de la gregar/irațional la rațional/înțelept, am putea construi un model de comportament al poporului care are dreptate așa cum se vede în figura alăturată, în funcție de gradul de corupție intrinsec.

Dacă poporul este educat (cât mai educat posibil), majoritatea indivizilor au referințe etice în viața lor de zi cu zi în societate și obișnuința de a gândi critic, de asemenea, dacă spiritul de sacrificiu și onoarea sunt repere care caracterizează acel popor, probabilitatea ca el să se comporte ca o mulțime înțeleaptă este mai mare decât în caz contrar, când vorbim de un popor care se comportă mai degrabă ca mulțime gregară.

Dar noi, românii, cum ne situăm pe o astfel de axă? Comportamentul nostru în fața deciziilor este descris mai bine de modelul Le Bon, sau de cel al lui Surowecki? Tentația de a răspunde într-un fel sau în altul, dar de fiecare dată la extremă, este mare. Poate fi evitată dacă luăm în calcul cazuri concrete, eventual mai multe și din domenii diferite.

Raportarea la sistemul sanitar este pilduitoare, aș îndrăzni să spun și, în orice caz, poate fi – în acord cu analiza prezentă – un bun indicator. Problema ar fi doar cum să aplicăm o măsurătoare relevantă. Statistic, sociologic ar fi răspunsul, iar eu nu prea stăpânesc instrumentele în cauză. Așa că mă limitez să sugerez cum ar putea fi pusă chestiunea.

Sistemul sanitar are o multitudine de probleme, pe care puterea politică le pasează de la un ciclu de guvernare la altul, lăsând mereu electoratului impresia că a rezolvat cât a putut de multe lucruri și că, dacă va primi din nou votul, va face și mai multe lucruri pentru a îmbunătăți situația sistemului de sănătate.

Întrebarea care se pune este cum reușește electoratul român să își calibreze votul – atunci când și-l exprimă și nu decide din start să nu participe la scrutin (considerând că e inutil să o mai facă, ceea ce este în sine un semn de lipsă de virtute) – în raport cu problemele critice din sănătate?

În tabelul de mai jos am schițat reperele prin care am făcut exercițiul de a defini extremele de comportament și care diferențiază comportamentul irațional de cel rațional (al poporului) pe câteva din chestiunile pe care le-am văzut ca fiind critice în domeniul analizat:

Referințe: Judecata de valoare a electoratului ca mulțime gregară/irațională Judecata de valoare a electoratului ca mulțime înțeleaptă
Incapacitatea de intervenție în Cazul Colectiv Asta e, statul nu e în stare de nimic. Oricum, la Colectiv era un concert de sataniști, ce contează? Ce căutau acolo? Intervenția întârziată/necorelată și lipsa capacității spitalelor de a trata victimele dau măsura corupției existentă în sistem.
Infecțiile nozocomiale Nu știu, nu mă interesează. Așa a fost dintotdeauna. Când te internezi într-un spital oricum ești la mâna norocului. Spitalele nu se preocupă sistematic și eficient de problema infecțiilor intra-spitalicești, din motive ce au legătură cu: subfinanțarea sistemului, corupția personalului, slaba pregătire profesională etc.
Construcția de noi spitale Nu am văzut să se construiască spitale noi. Tot ce e făcut e de pe vremea lui Ceaușescu. Și nici nu o să vedem curând spitale noi construite, că nu ne lasă nici străinii să le facem. Construcția de noi spitale reprezintă clar o problemă ce intră în răspunderea guvernului. Faptul că se amână la nesfârșit ține de: incapacitatea de a aborda proiecte importante; corupție; lipsa de profesionalism, divergențele puterii politice cu UE, ceea ce nu îi face dornici să apeleze la fondurile europene.
Dotările și întreținerea spitalelor existente Spitalele sunt în general mizerabile și așa a fost mereu. Mai bine să nu ai de-a face cu ele. Dotări au privații, dar acolo este scump, că fac profit pe spatele românilor. Programele de dotări sunt în general eșecuri pentru că nu există o reală colaborare între guvernare (centrală, locală) și conducerile spitalelor. Așa se face că fondurile, multe, puține, sunt risipite în lucrări de întreținere de slabă calitate și dotări care nu pot fi utilizate din diverse motive. Corupția afectează major această componentă.
Salariile medicilor și personalului medical Ce le trebuie salarii mai mari? Sunt deja mari și, în plus, mai iau și plicul, așa că le ajunge! Salariile trebuie să fie corelate cu importanța socială a misiunii medicilor și să recompenseze, în același timp excelența. Salarizarea unică eșuează aici, pentru că a uniformizat performanța. Banii sunt necesari dar nu reprezintă totul.
Mita cerută/acordată medicilor și personalului medical Dau plicul, că doar nu o să risc să mă trateze prost. Dau cât am, mă mai împrumut dacă trebuie. Nu aștept să-mi ceară, că oricum toți iau. Nu accept să-mi ceară mită. Dacă îmi cere, îl dau pe mâna poliției. Dar dacă mă tratează corect, iau în calcul să îi ofer eu un cadou sau ceva drept mulțumire.
Cazurile de medici sau de personal medical care funcționează fără calificări legale Nu știu, nu-mi pasă. Sunt din cei cu carte care nu se uită la tine sau te tratează prost, așa că ce mai contează? Aceste cazuri reprezintă semnul cel mai clar al corupției care afectează sistemul de sănătate. Statul este principalul responsabil că aceste lucruri se pot întâmpla.
Emigrarea medicilor și personalului medical Pleacă românii oricum. Nu contează, medici se găsesc destui. Emigrarea medicilor și a personalului medical are cauze mult mai profunde decât simplul fapt că ar putea câștiga un salariu mai bun. Sunt în căutarea demnității de medic și a unor condiții mai bune în care să practice medicina.

Diferența dintre gândirea critică asupra oricăror aspecte ce țin de acțiunea de guvernare pe care o exercită puterea politică (deci și privind sistemul de sănătate) și gândirea emoțională și lipsită de nuanțe este determinantă pentru fiecare dintre noi. Unul și același cetățean poate, în anumite condiții, să fie pus fie în situația de a reacționa atât emoțional și nenuanțat, cât și rațional și critic.

De obicei frontiera dintre cele două ipostaze este dată de intervenția intereselor proprii în ecuație. Atunci când interesul propriu devine o parte a ecuației, individul face de fapt o concesie slăbiciunilor sale, își dă măsura lipsei de virtute – cum ar spune Machiavelli -, adică cedează tentației corupției. Dacă electoratul, în cea mai mare majoritate, introduce în ecuație interesul propriu, dacă cedează la momelile abil oferite de puterea politică, el este corupt și cauționează efectiv o guvernare coruptă.

Problema este că dacă a cedat o dată (teama cea mare a Sfântului Augustin), probabilitatea să continue să o facă mereu este extrem de mare; se creează un cerc vicios la corupției. Ar fi foarte util să ne gândim la acest lucru atunci când, ca simpli cetățeni, suntem tentați să atribuim vina asupra lipsei de performanță din societatea noastră oricui altcuiva decât propriilor noastre slăbiciuni. Să reflectăm, de asemenea, la acest lucru și când decidem, sau nu, să participăm la vot.

NOTE_________________


[1] https://www.qmagazine.ro/cristina-tarcea-la-bilantul-parchetului-general-am-avut-un-vis/

[2] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/guvernul-rus-propune-dezincriminarea-coruptiei-a-inevitabilea-in-urma-unei-initiative-a-lui-putin–210414.html

[3] https://www.b1.ro/stiri/eveniment/declaratie-halucinanta-a-fostului-europarlamentar-adrian-severin-daca-o-lege-este-incalcata-de-prea-multe-ori-inseamna-ca-legea-trebuie-schimbata-ca-nu-o-sa-schimbam-poporul-video-164431.html

[4] https://www.g4media.ro/rasturnare-de-situatie-tariceanu-reclama-in-premiera-coruptia-din-politica-si-uita-de-discursul-despre-statul-paralel-seful-alde-cere-bani-mai-multi-de-la-buget-pentru-partide.html

[5] De ce mită? Pentru că regula cheltuielii publice este să fie dimensionată corect și să fie acoperită justificat de anumite nevoi publice. Când ceri bani mai mulți pur și simplu de la bugetul public, urmând ca apoi să justifici cheltuirea lor în orice mod imaginabil, dar fără legătură cu nevoia publică, atunci se deschide discuția dacă de fapt nu vorbim de o mită legală

[6] De remarcat că, în ciuda reducerii bugetului cu 140 milioane lei, partidele tot vor avea la dispoziție mai mulți bani decât au avut în 2018: 255,81 milioane lei față de 170,59 milioane lei. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cati-bani-vor-primi-partidele-in-2019-de-la-buget-dupa-ce-psd-a-propus-reducerea-subventiilor-1082079)

[7] https://www.antena3.ro/actualitate/liviu-dragnea-eu-nu-vreau-sa-plec-ca-prostul-din-aceasta-viata-si-din-aceasta-functie-477146.html

[8] Thierry Ménissier – Corruption, virtue and Republic în Machiavellis work (https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-01660762/document)

[9] https://www.mediafax.ro/social/iohannis-cea-mai-tragica-lectie-a-anului-2015-se-numeste-colectiv-concluzia-coruptia-ucide-14921631

[10] http://www.ziare.com/stiri/dna/fosta-conducere-a-spitalului-floreasca-trimisa-in-judecata-de-dna-in-dosarul-sectiei-de-arsi-nefunctionale-1485326

[11] https://evz.ro/oamenii-care-i-au-deschis-lui-dan-condrea-portile-spitalelor-dosarul-hexi-pharma.html

[12] OUG 34/2006

[13] https://evz.ro/in-scandalul-hexi-pharma-sri-se-disculpa-am-trimis-peste-100-de-informari-in-ultimii-cinci-ani-tuturor-celor-responsabili.html

[14] https://www.libertatea.ro/stiri/nicolae-banicioiu-ar-fi-primit-informari-despre-hexi-pharma-inca-din-2015-1519532

[15] https://adevarul.ro/news/eveniment/alina-mungiu-pippidi-draga-curte-apel-1_5b87af10df52022f75f5ce1d/index.html

[16] https://www.paginademedia.ro/2016/08/presa-de-azi-evenimentul-zilei-atac-la-ancheta-lui-tolontan-privind-hexi-pharma-pe-prima-pagina

[17] https://evz.ro/afacerea-hexi-pharma-cea-mai-mare-dezinformare-a-anului-2016.html?&page=2

[18] https://www.tolo.ro/2018/01/13/stenograme-sefii-hexi-pharma-inregistrati-de-procurori-cum-se-incurajau-intre-ei-ca-i-ajuta-comunicatul-sri-si-ca-de-undeva-o-sa-vina-scapare/

[19] https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-23001066-cum-vede-comisia-europeana-sanatatea-din-romania-raportul-tara-rata-mortalitatii-evitabile-este-2-5-ori-mai-mare-decat-rata-furnizarea-echipamente-medicale-esentiale-pentru-diagnostic-tratament-este-f.htm

[20] https://www.mediafax.ro/politic/ordonanta-de-urgenta-a-fostului-ministru-al-sanatatii-vlad-voiculescu-ce-ii-priveste-pe-managerii-de-spitale-respinsa-de-senat-16071713

[21] https://www.dcnews.ro/ordonan-a-manageri-spitale-ciuvica-il-face-praf-pe-voiculescu-nesim-ire_522799.html

[22] https://www.tolo.ro/2017/12/20/ce-scrie-pe-hartia-gasita-pe-biroul-lui-condrea-dupa-moarte-nu-platim-impozitele-si-indicatii-despre-teste-ineficiente-de-ce-au-scapat-procurorii-pe-sefii-lab/

[23] https://www.libertatea.ro/stiri/vrea-cu-orice-pret-averea-lui-condrea-moldoveanca-ochinciuc-isi-da-judecata-propriul-copil-1630537

[24] https://www.tolo.ro/2018/01/01/agentia-de-presa-rusiei-dezinformeaza-cazul-hexi-pharma-exact-cu-argumentele-mogulilor-sanatatii-din-romania/comment-page-1/

[25] https://www.tolo.ro/2017/12/15/procurorii-au-gasit-e-mailuri-care-fabrica-hexi-il-avertiza-pe-condrea-ca-depistat-bidoanele-de-suprasept-bacteria-pseudomonas-pe-care-dezinfectantul-ar-fi-trebuit-s-o-omoare-spitale/

[26] https://www.sursazilei.ro/dezinfectantii-hexi-pharma-continuare-spitale-dan-condrea-inca-patronul-firmei/

[27] https://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-20998759-exclusiv-documente-hexi-pharma-luat-bani-europeni-asigure-concentratia-corecta-dezinfectantilor.htm?nomobile=

[28] https://ro.sputnik.md/analytics/20171221/16283595/tolo-hexi-pharma-dezinfectanti-condrea.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. Cinicul spune:

    Un articol bun dar care lasa niste camere nedeschide. N-am inteles daca SRI a trimis sau nu informarile despre coruptia in cazul HP, și dacă a facut-o de ce nu probează asta. In fond cel mai simplu mijloc de a curata imaginea instituției este de a elimina orice dubiu asupra existenței acestor informări.
    Tacand SRI da impresia ca incearca sa protejeze fie propria-i incompetenta sau coruptie, fie pe “adrisantii” acestor informări.

    • Cristian Felea spune:

      @Cinicul
      Desecretizarea nu poate avea ca temei ideea de “dezvinovățire”.
      Criteriul de bază este protejarea surselor și a mijloacelor de obținere și analiză a datelor. Așa cum orice serviciu de intelligence este obligat să facă.
      Dacă instanța ar obliga Serviciul sa facă desecretizarea, deși nu văd ce motive legale/de oportunitate ar fi, atunci Serviciul va solicita automat, tot în instanță, să i se încuviințeze perierea textului pentru a-si proteja sursele și metodele de obținere.
      Și atunci, la ce folos?
      Nu că doamna Pippidi nu ar înțelege acest lucru sau nu ar ști…

      • euNuke spune:

        Vad ca nu ne intelegem. SRI, prin purtatorul sau de cuvant, a declarat ca a trimis informari catre o sumedenie de autoritati publice. Informari, da? Deci nu e vorba de nicio informatie secreta din moment ce au diseminat in stanga si’n dreapta rapoarte si nici de vreo sursa de protejat, pentru ca informarile descriu pasamite “calitatea necorespunzătoare a unor dezinfectanți utilizați la nivelul unităților spitalicești din țară”, ca atare sunt bazate pe niste analize, ca doar nu or fi ghicit in ghioc nivelul de diluare a substantei biocide. Analizele de laborator asupra unor produse de uz public, din cate stiu, nu sunt protejate ca documentele interne ale SRI, deci nu e nimic de desecretizat, ci doar de comunicat, simplu, onest, catre public o informatie de interes general. E asa de greu de inteles?

        De ce SRI a considerat necesar sa informeze autoritatile publice, dar nu si cetatenii sau macar Procuratura, cu privire la o chestiune ce tine de sanatatea publica? E secret? E o informatie protejata prin efectul vreunei legi [care?] sau prin efectul unui contract [confidentialitate fata de un tert persoana privata? cine?] .

      • "serviciu de informatii", nu "serviciu de intelligence" spune:

        Nu e prima oara cind vad expresia romgleza “serviciu de intelligence” in loc de “serviciu de informatii” – cum ar fi corect, fiindca in acest caz sensul substantivului “intelligence” e “information, especially secret information gathered about an actual or potential enemy or adversary.”.

        Doar citeva indicii:

        intelligence service – a unit responsible for gathering and interpreting information about an enemy

        intelligence activity – the operation of gathering information about an enemy

        in·tel·li·gence (ĭn-tĕl′ə-jəns)
        1. The ability to acquire, understand, and use knowledge: a person of extraordinary intelligence.
        2. Information, especially secret information gathered about an actual or potential enemy or adversary.
        3. An intelligent, incorporeal being, especially an angel.

        SAU:

        1. capacity for learning, reasoning, and understanding; aptitude in grasping truths, relationships, facts, meanings, etc.
        2. mental alertness or quickness of understanding.
        3. manifestation of a high mental capacity.
        4. the faculty or act of understanding.
        5. information received or imparted; news.
        6.
        a. secret information, esp. about an enemy or potential enemy.
        b. the gathering or distribution of such information.
        c. the evaluated conclusions drawn from such information.
        d. an organization engaged in gathering such information: military intelligence.
        7. (often cap.) an intelligent being or spirit, esp. an incorporeal one.

      • Cinicul spune:

        Nu cred ca informarile trimise catre guvern, daca au existat, aveau specificate modul cum au fost obtinute informatiile, ie sursele.
        Cred in continuare ca toata afacerea miroase urat.
        Oricat nu-mi plac pozitiile recente ale doamnei AMP, pe care am cunoscut-o cand avea ceva mai multa verticalitate, aici are dreptate: prin refuzul de a clarifica situatia SRI se pune intr-o pozitie lumina, si pune intr-o lumina proasta si justitia pe care-o impinge abuziv intr-o pozitie netenabila, probabil printr-un fel de santaj asupra unor judecatori nu prea curati.

  2. Harald spune:

    Atât timp cât imensa majoritate a românilor vor spitale de stat, corupția din sistemul medical vine la pachet cu ele. Finanțarea spitalelor din bani publici va duce întotdeauna la cazuri tip Hexi-Pharma și la milioane de euro cheltuite pe aparatură medicală care zace nedespachetată cu anii prin subsolurile spitalelor.

    În principiu, corupția nu e neapărat limitată la sectorul de stat. De exemplu, în urmă cu câțiva ani, David Sainsbury a aflat nu doar că are cei mai scumpi cartofi în hypermaket-urile lui, dar și că asta se întâmpla de atât de mulți ani, încât devenise de notorietate în rândul publicului. Explicația era simplă, un director de achiziții lua șpagă și toți furnizorii știau asta, ajunsese la câteva milioane de lire. Dar în clipa în care acel director a mers la închisoare, David Sainsbury nu s-a trezit obligat să accepte un alt director numit politic. În spitalele românești de stat, directorii ajung inevitabil numiți pe baza aranjamentelor politice, așa că metodele de a sifona bani se prepetuează, indiferent de câte ori se schimbă directorii.

    Simplul faptul că se dă șpagă pentru angajări în spitalele de stat dovedește că veniturile obținute sunt mult peste valoarea muncii prestate. Altfel n-ar da nimeni șpagă. În urmă cu 30 de ani se dădea șpagă și la benzinării, câtă vreme toate erau de stat. Între timp problema s-a rezolvat doar pentru că relațiile de producție s-au schimbat. În esență, lucrurile nu sunt diferite nici cu spitalele: sistemul va continua să funcționeze pe bază de șpagă la nesfârșit, atât timp vor continua să fie de stat.

  3. Constantin spune:

    “Și totuși, SRI nu este o agenție de știri, ca să facă publice informații. ”

    Superbă frază.
    Îmi amintește, acum, pe loc, de informațiile despre felul în care a votat Germania în cazul alegerii viitorului procuror-șef european în dialogul d-lui ministru Ciamba cu Anca Grădinaru. E secret.
    https://www.euractiv.ro/video/explicatiile-lui-ciamba-privind-mandatul-privind-votul-in-cazul-lui-kovesi-13609

    Eu cred că informațiile cu privire la achizițiile publice (din banii mei, carevasăzică) sunt informații publice. Pe de altă parte, am urmărit audierile publice în Congres ale reprezentanților CIA. În patria noastră reprezentanții “servicilor” îi audiază pe membrii comisiilor parlamentare. -:)

    Nepublică era informația cu privire la faptul că Hexi era un “bidon” SRI.
    Tot nepublică era informația că există fricțiuni între diferite “servicii” și în cadrul SRI între clanuri și familii. După interese. Din această pricină apar tot felul de “academicieni” care spun tâmpenii (tot pe banii mei).

    • Cristian Felea spune:

      @Constantin,
      vă mulțumesc sincer pentru comentariu.
      Mă bucur pentru că articolul a trezit interesul, observați că nu am evitat tema SRi și sunt total încredințat că, mai ales fiind date realitățile zilei, nu vorbim niciodată destul despre corupție.
      Și mai cred că nu vorbim decât foarte puțin despre cultura de securitate, și iarăși mă întorc la realitatea zilei și observ că este mare nevoie.

  4. cetățeanul turmentat spune:

    Problema cea mare a sistemului de sănătate este că a intrat în categoria bussines și afacerile înseamnă obținerea unui profit cît mai substanțial. Aceeași chestie e și cu BOR, care a trecut clar la orientarea pro bussines. În același timp, nu prea avem cum investi nici în sănătate nici în învățămînt pentru că avem nevoie de bani ca să umflăm bugetul serviciilor și să ne putem menține pe locul 1 în lume la numărul de securiști la 100.000 de locuitori https://riscograma.ro/9129/cat-de-mare-este-sri-fata-de-serviciile-din-alte-tari/. Trăim sub asediul neîntrerupt al teroriștilor și acești eroii din umbră ne apără zi și noapte de atacurile devastatoare ale inamicului. La 40 de ani sînt epuizați de luptele crîncene în care sînt încleștați permanent, trebuie scoși de sub focul dușmanului, trimiși la pensii cu cinci cifre și înlocuiți cu alți inteligenți gata să-și jertfească viața pe altarul patriei. Așa că dacă n-avem bani pentru sănătate, o putem da pe ceaiuri și prișnițe din farmacia bunicii dacă dă boala-n noi, pen’că ”Patria a priori”, după zice motto-ul SRI. Cu acest motto, intelijansu’ românesc ne-a dat măsura valorii lui adevărate și o bună ocazie de rîde de proștii care ne toacă banii și se dau culți la cap. Nu înseamnă ”Patria înainte de toate!” cum ar vrea ei, ci „Patria înainte de a experimenta ceva”, după cum explică aici Cristian Bădiliță http://www.radiotimisoara.ro/2018/07/10/asa-e-cand-sri-nu-asculta-unde-trebuie/. Deh, gura păcătosului adevăr grăiește!

  5. olaru ciprian spune:

    va multumesc pentru luciditatea si condesarea datelor…pentru mine pot fi o luminita de la capatul tunelului

  6. M. Constantin spune:

    Interesanta optica articolului: pune semnul identitatii intre notiunea de popor si cea de multime; diferentiaza intre multimile vicioase si cele virtuoase. Justifica legitimitatea coruptiei mari prin natura cazuta a oamenilor care, vai, nu sunt sfinti si au tot felul de interese meschine. Voteaza, cand o fac, aiurea si incarca cu responsabilitate alesii si numitii in aparate, organisme si institutii ale statului.
    Poporul-multime poarta deci, in optica autorului, intreaga responsabilitate pentru legitimarea mecanismului politic, care nu stie sa functioneze decat bine alifiat cu ingredientul minune al coruptiei: impunitatea.
    Ca mai si ucide coruptia, dupa care ramane nesanctionata? Tot ce se poate: cu o moarte tot omul e dator. Trista e insa viata in care esti condamnat, vrand-nevrand, sa platesti cu aur margelele colorate expuse ca nestemate fara pret.

  7. euNuke spune:

    “Și totuși, SRI nu este o agenție de știri, ca să facă publice informații.”

    Aici avem cheia intelegerii acestui articol: este vorba de o tentativa stangace de a spala imaginea SRI afectata serios de scandalul Hexi.

    Dar daca tot se vorbeste de coruptie pentru a dilua/indeparta culpa de oamenii serviciului, zic sa luam la purecat ‘virtutea’ agentului patriot:

    1. Exista sau nu obligatia morala pentru agentul operativ de a sesiza organele de urmarire penala asupra unei infractiuni descoperite intamplator in cadrul misiunilor sale? Noi aflam de la diversi vectori de opinie ca nu e treaba SRI de a raporta publicului fapte de coruptie grave de afecteaza chiar viata cetatenilor. Deducem ca securitatea cetatenilor NU este acelasi lucru cu securitatea nationala; cumva, pe parcurs, agentii si vectorii SRI si’au reinterpretat definitia propriei misiuni in sensul pervertit al unui destinatar restrans al misiunii: Statul, iara nu cetatenii este cel in slujba caruia se afla domniile lor, asa ca nu trebuie sa ne dea noua socoteala asupra celor descoperite in timpul actiunilor…’specifice’ de culegere de informatii. Iar statul a primit ‘informari’, 100 de bucati, nu gluma; toate organele statului, cu exceptia Procuraturii.

    2. Dar au macar obligatia legala de a sesiza organele? pai uite ce zice legea:
    Art. 410 Cod Penal
    “Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale

    (1) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 şi art. 406-409, nu înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
    si
    Art. 404:
    “Comunicarea de informatii false
    Comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, cunoscand caracterul fals al acestora, daca prin aceasta se pune in pericol securitatea nationala, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.”

    Trageti singuri concluzii. Dar nu uitati ca SRI a pretins, prin purtatoprul sau de cuvant, ca:
    “SRI informează decidenții legali despre vulnerabilitățile sistemului public de sănătate. În documentele de informare adresate beneficiarilor legali, cu privire la problema infecțiilor nosocomiale, au fost prezentate inclusiv aspecte referitoare la calitatea necorespunzătoare a unor dezinfectanți utilizați la nivelul unităților spitalicești din țară.”
    Deci pare ca stiau ca analizele facute de Hexi erau false sau neconforme. Iar aceste analize au convins managerii spitalelor sa achizitioneze produse ucigase. Dar, desigur, punerea in pericol a vietii cetatenilor nu poate fi o chestiune de siguranta nationala, nu’i asa?

    3. Coruperea prin lege sau acoperirea prin norma legala a coruptiei institutionale. Autorul este revoltat, pe buna dreptate, de tentativele pesediste de a dilua responsabilitatea penala pentru fapte de coruptie prin ‘inmuierea’ normei. Numai ca SRI, la randul lui, dispune de mecanisme de a disimula mita in contracte cat se poate de legale:
    “La cererea persoanelor fizice şi juridice din sectorul privat, Serviciul Român de
    Informaţii acordă asistenta de specialitate pentru apărarea secretelor aflate în posesia
    acestora şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii ce nu pot fi aduse la cunoştinţa
    publicului. Asistenta de specialitate se acorda, contra cost, potrivit tarifelor convenite.
    Asistenta de specialitate se acordă gratuit persoanelor prevăzute la alin. 1, care execută
    comenzi pentru stat, în limita şi pe durata acestora, precum şi celor care desfăşoară
    activitate de cercetare ori de producţie în probleme sau cu privire la aspecte de i nteres
    naţional.” [din Legea 14 privind SRI]
    si
    “Serviciul Român de Informaţii:
    a) elaborează şi fundamentează proiectul de buget al Serviciului Român de Informaţii,
    care se compune din bugetul propriu administrat de ordonatorul principal de credite şi din
    bugetele unităţilor cu personalitate juridică, administrate de ordonatori terţiari de credite [...][art 40]
    coroborat cu:
    “Fondurile băneşti necesare pentru desfăşurarea activităţilor în Serviciul Român de
    Informaţii se asigura astfel: de la bugetul de stat, din venituri extrabugetare, din credite
    externe şi din alte surse legal constituite.” [art 42]

    Ar mai trebui probabil sa stim -ca sa nu ramanem gloata inepta si gregara- cine a ‘privatizat’ SRI-ul prin modificarea art 42 din Legea 14: pai chiar ciuma rosie, prin Guvernul Nastase, tot printr’o ordononta de urgenta [ca deh, era stringent sa le ofere organelor niste surse de venit pe masura 'meritelor']

    OK? bun, acum putem sa mergem mai departe si sa votam intelept. Cu unul din partidele neaflate sub supravegherea virtuoasa a SRI. Care sa continue sa bage bani in spitalele publice si, desigur, in organele publice ce ne pazesc virtutea nationala, pardon, interesul national.

    • man of war spune:

      @euNuke
      ce sa speli, si pe cine ? in urma spalaturii se presupune ca efectu i curatenia, sau poti spala bani negri iar rezultatu i tot murdaria. ce sa mai asculti la planurile cincinale si stiuletele de un metru, cind matele s ghiortaie ? analistii, intelligenceul, politrucimea si porcimea vrea sa te convinga de altceva. ca ai burta plina iar crampele s ntimplatoare. asa o fi, daca esti pregatit in intelligence si interes national nimic nu mai conteaza iar foamea se atenueaza. te intebi de ce or fi platiti cu bani grei de cetatean jagardele astea semianalfabete daca n 30 de ani coruptia a ajuns la apogeu. sa le marim asadar lefurile si privilegiile s apoi vom mai vedea, dupa alte zeci de ani, ce va mai fi.

  8. Cinicul spune:

    Coruptia este o afacere si in in orice tranzatie, legala, sau nu, exista doi participanti.
    Coruptia, draga de ea, nu este doar atunci cand un ministru primeste foloase necuvenite pentru a cumpara ceva inutil sau pentru a maslui o loiitatie, ci si atunci cand dai ca sa obtii ceva necuvenit.
    Ma bucur si nu prea ca doamna Kovesi a trecut de barajul dancililor pentru a accede la o functie importanta. Spun si nu prea pentru ca sub conducerea doamnei K afacere uriase precum Microsoft sau Rosia Montana au ramas in limbo. Mai grav, in afacerea Microsoft nici unul din cei care au oferit mita n-au fost pus sub acuzare, nici macar numiti. Cand un super procuror isi alege cu grija tintele nu mai este super procuror.
    Ca roman ma bucur ca doaman K ca ajunge sa poata emite mandate europene de anchetare a lui Dragnea and co, dar ca european as fi preferat un superprocuror din Finalnda sau Suedia, sau chiar Franta, tari in care procurorii nu executa ordinele lui Basescu.
    Ca tor veni vorba de Francia, saptamana trecuta UK a extradat spre Paris un cetatean francez implicat intr-o caz serios de coruptie, este vorba de finantarea de catre Gadafi a campaniei electorale din 2007 a lui Sarcozy. Se pare ca omul, fost bandit de drumul mare, acum om de afaceri traind la Geneva, adica curat, a fost mijlocitorul transferului a 20 mil dolari catre Sarcozy. El a refuzat sa depuna marturie si justitia franceza il aduce in catuse.
    Sa mai adaug ca Sarcozy a fost cel care a instrumentat peste 5 ani caderea lui Gadafi?

    The Economist de ieri publica o comparatie intre alegerile din Moldova si Estonia, doua republici ex sovietice cu performate economice si niveluri de coruptie foarte diferite. Una din explicatiile acestor diferente, parca venita din propaganda rusa din Basarabia, arata cam asa:
    “Lucan Way and Adam Casey, of the University of Toronto, argue that former Soviet states democratised better when they had a deep-rooted nationalist movement. This was stronger in Estonia, which was independent from 1918 to 1940, than in Moldova, which was ruled by Romania or Russia for centuries.”
    Aceste experti canadieni, desi n-au habar de istoria Moldovei sau Estoniei, au insa dreptate, Romania interbelica si-a exportat in Basarbia capitalul de coruptie acumulat in secolele anterioare.

    • donquijote spune:

      Poate ca este off-topic, dar ce zici despre coruptia in cazul in care esti nevoit sa dai mita desi ai cea mai buna oferta?
      Poate nu-ti vine sa crezi, dar exista si situatia asta si nu foarte rar. Altfel chiar nu am avea progres, crestere economica.
      Pot sa spun ca e extrem de obositor sa te tii in echilibru intre etic si necesar. Si, daca astepti ca adevarul sa triumfe – adica se va vedea candva, ca achiztia respectiva esueaza din cauza ca alegerea a fost, nu pe calitate ci pe spaga – va trebui sa ai la dispozitie atatea vieti cat motanul meu – el merge degajat pe o bara lata de 5 centimetri, la 7 metri inaltime, parand ca zambeste.

      • Cristian Felea spune:

        @donquijote
        Mulțumesc! Exact despre acest lucru este vorba!
        Altminteri, nu vedem pădurea de copaci…

      • Cinicul spune:

        As raspunde ca nu esti nevoit sa dai mita decat cand ti-e viata in pericol.
        Daca, dupa cum spuneti, ai cel mai bun produs, nu esti obligat sa castigi un contact cu orice pret. In cazul in speta mentionat mai sus, distribuitorii lui Microsoft nu erau obligati sa castige si piata scolara din Romania, puteau si fara, si, mai ales, sa mituiasca ca sa vanda mai multe licente decat era nevoie. Cazuri similare sunt peste tot, si vinovati de coruptie sunt nu doar cei care solicita si, mai ales, cei care ofera, pentru ca vin dintr-o alta jurisprudenta, unde asa ceva nu este tolerat. Mai grav este ca ofertantul din alta tara o face pentru ca stie ca nu risca mai nimic in tarile in care initiaza sau se implica in coruptie.

    • victor L spune:

      E bine de stiut ca LCK nu va avea in atributii Anticoruptia, ci Antifrauda cu fondurile europene. Iar aici romanii sint mici copii.
      Se estrimeaza o frauda anuala din fondurile europene de cca 100-120 de mi-li-ar-de de euro.
      Si nu in Romania, ci in Franta, Germania, Spania, etc., tarile care stau cu degetul intins “Romania corupta”.

  9. ubbu spune:

    coruptia ucide pe alese
    iar noi nu prea avem de ales

    • victor L spune:

      Nici vorba, nu ucide; e doar un inceput de vers.
      Daca ar ucide, nu am mai avea nevoie de puscarii, ci doar de cimitire.
      Coruptia este in firea umana: nu poate fi eradicata total. Doar daca “omori gazda” :D
      Poate fi doar “tinuta in friu”. De catre autoritati.
      Si nu cdoar de catre cele politice, ci si de catre Justitie.

  10. ?????? spune:

    ,,Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” – Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor” ?
    Cum ați comenta și despre faptul că s-a afirmat pubic că afacerea Hexi Pharma s-ar fi derulat cu supravegere și de la SRI, având clienți chiar și în fara granițelor țării ?
    Remarcați și faptul că rezerva internațională de aur se constituie din aurul pe care BNR are dreptul să îl achiziționeze și să îl tranzacționeze de pe piața internațională, aurul întrat în custodia BNR din producția internă și obiectele de patrimoniu din aur aflate în tezaurul BNR constituind rezerva publică de aur, netranzacționabil și care nu poate fi folosit nici pentru a fi garanție, fiind bun public ,? Apreciați că și serviciile secrete ar trebui să își prezinte informările și rapoartele ocazionate de deciziile referitoare la administrarea rezervei publice de aur de către BNR , ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Când am scris textul de față, am solicitat totodată un punct de vedere dlui profesor ILIE PÂRVU...

de: Cătălin Cioabă

la "Un gest de onoare"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)