joi, martie 28, 2024

Cum ar arăta un Ponta cu adevărat impecabil

Se dau trei femei de vârstă mijlocie, să zicem 45-50 de ani, cu profil demografic asemănător: doi copii căsătoriţi la casele lor, dar fără vreo traiectorie profesională genială în spate sau pers­pectiva vreuneia în viitor; stare de sănătate similară, adică nici prea prea, nici foarte foarte; proprietare (cu soţul) de apartament socialist în Bucureşti şi casă bătrânească (moş­te­ni­tă) în comuna din apro­piere.

Tanti Nuţi munceşte cu car­te de muncă la o patiserie postsocialistă, un­de prestează la greu până la 50 de ore pe săptămână pentru 1.500 lei pe lună brut. Tanti Mimi a prins o fereastră şi s-a pensionat anticipat, ceva amestecat cu un mic caz de boală (fictiv), s-a mutat cu so­ţul în casa de la ţară, iar apartamentul din Bucureşti l-au dată în chirie cu 750 lei. Cu tot cu pensia ei, ajunge tot pe la 1.500 lei pe lună.

Doamna Nineta a fost profesoară de rusă în tinereţe, dar cum această materie a fost lustrată din învăţământ după revoluţie mult mai eficient decât foştii securişti şi activişti PCR, a trebuit să se apuce de altceva. Deci s-a recalificat jurnalistă la o publicaţie relativ obscură, dar cu o piaţă stabilă de gospodine şi mămăici aspirante, unde este plătită în principal pe drept de autor (la limita legii, fireşte) cu 1.500 lei pe lună.

Bun, asta fiind situaţia, întrebarea de bază la care niciun guvern, partid sau analist din kommentariat n-au reuşit să răspundă convingător până acum este următoarea: de ce persoane aflate în situaţii socio-eco­nomice similare, la acelaşi nivel de venit, trebuie să plătească impozite diferite? De­oarece aşa se întâmplă: tan­ti Nuţi cotizează la stat pe cartea ei de muncă cam 45% din cât îl costă pe pa­tron locul de muncă; tanti Mimi plăteşte parţial con­tri­buţii so­ciale, plus un im­po­zit pe ve­nitul din chirie, în total vreo 20% din cât câş­tigă. Doam­na Nineta, având şi carte de muncă „ţinută undeva“ de o prietenă cu firmă, cotizează ba 16%, ba 16% plus încă ceva pentru asi­gurarea medicală, după cum o sfătuieşte ba un binevoitor, ba altul, că nu poţi şti sigur cu legile astea care se schimbă la câ­teva luni.

Există vreun argument de etică socială ca­re să justifice impozitarea diferită la ve­ni­turi egale? Şi în special jupuirea cu pre­că­dere a muncii manuale, care e mai uşor de cuantificat şi urmărit, la prestatori fără su­ficient capital social pentru a obiecta in­teligent faţă de acest tratament re­gre­siv?

Evident, nu. Discuţia asta am avut-o des în ultimii ani, începând din 2005, când s-a introdus cota unică: un succes parţial, pentru că a mers foarte bine partea de re­ducere a procentului de impozitare (de la 40% marginal, dacă vă mai amintiţi), dar s-a blocat pasul doi, obligatoriu, de lărgire a bazei de impozitare către toate tipurile de venit. Ce circ am avut atunci, cu inte­lectuali şi artişti care lansau apeluri pa­te­tice cum că actul de creaţie e ceva special, o comunicare cu sferele superioare, care tre­buie deci impozitat mult mai uşor de­cât roboteala la strung. Şi ce şoc şi groază în mass-media, când s-a pus problema ca salariile din redacţii să nu mai poată fi escamotate pe drept de autor.

Într-o întorsătură a sorţii de roman ieftin, iată că unul dintre cei mai înfocaţi şi ar­ticulaţi susţinători ai liniei opoziţionist-emoţionale de atunci (care spunea că plata de CAS pe drepturile de autor ar fi „dublă impozitare“) e azi pedepsit exact pe unde a păcătuit. Liviu Voinea, actualul ministru al Bugetului (şi de Finanţe, aş zi­ce, că liberalii cu portofolii de econo­mie-finanţe au doar funcţii decorative), s-a su­cit la 180° în virtutea funcţiei şi ne vinde azi la tarabă exact ce combătea ieri: uni­formizarea bazei la care se aplică im­po­zi­tul şi CAS, prin includerea tuturor sur­se­lor individuale de venit.

Evident, nu-i vorba de nicio dublă, triplă etc. impozitare, aşa cum clama d-l Voinea atunci, deoarece înmulţirea e distributivă faţă de adunare, ştim asta din clasa a IV-a, nu? X% pe fiecare bucăţică de venit fa­ce X% pe tot întregul, nu mai mult. Iar cei care mai au încă dileme privind natura contribuţiilor sociale şi drepturile pe care le creează ele ar face bine să se liniştească: acestea, de exemplu contribuţia la Casa de Sănătate, nu sunt o „asigurare“, cum greşit este numită, care să creeze drepturi diferite în funcţie de volumul contribuţiei, ci pur şi simplu un impozit pe venit din care statul finanţează sistemul public de să­nătate, cu tot cu importanta com­po­nen­tă de redistribuire socială.

Şi ştiţi ce? Este foarte bine că este aşa: sis­temul de sănătate are multe probleme în Ro­mânia, dar principiul finanţării prin im­pozit proporţional cu venitul şi al re­dis­tri­buirii este una dintre părţile sale bune, ca­re trebuie păstrată. Aşa că nu mai în­tre­baţi ca papagalii la TV, „eu am salariu ma­re şi am contribuit o grămadă, până acum n-am consumat, unde-s banii mei, vreau con­di­ţii ca în Germania“ – banii tăi, prie­tene ce te numeri printre puţinii con­tri­buabili la sis­tem, s-au dus pe îngrijirea a 4-5 non­con­tributori, aşa bună, proastă cum e ea.

Finalmente, o chestie de onestitate po­li­ti­că: nu-i corect ca într-un guvern de cen­tru-stânga lucrurile astea să fie lăsate pe umerii a doi-trei funcţionari şi al unui dem­nitar-tehnocrat ca d-l Voinea. Acestea sunt decizii majore de politică într-o so­cie­tate, deci toţi liderii aleşi la vârf, în frunte cu premierul Ponta, ar trebui să iasă şi să le explice, cu riscul de a deveni im­po­pu­lari. Dacă vrei să fii cu adevărat impecabil şi să-ţi justifici reputaţia de orator şi po­li­tician de viitor, se cere mai mult decât să fii un Rică Venturiano de opoziţie, că aco­lo e uşor. Anume, se cere ca la putere să nu fii doar şmecher (se cere şi asta, nu sun­tem naivi), ci şi responsabil, să con­duci norodul în direcţia corectă, ca un li­der, chiar când acesta mârâie, nu să te pi­teşti du­pă fustele lui Voinea şi ale lui Gher­ghi­na. Cu toate păcatele lor, premierii de di­nainte au fost mai corecţi în privinţa asta.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Bine „prietene” dar daca banii mei s-au dus pe ingrijirea a 4-5 noncontributori care s-au imbatat si apoi s-au taiat cu sticlele . Nu am nimic impotriva ca din banii mei sa fie tratati copii sau batrani saraci dar in nici un caz cefosi cu BMW care se ciomagesc pe unde se prind si in final altoiesc si cadrele medicale.

  2. dle. Ionita,

    in principiu aveti dreptate, insa cred ca trebuie lucrat la exemple.

    Apartamentul dat spre inchiriere a fost obtinut din bani munciti, munca ce a fost deja impozitata.

    Doamna care s-a mutat la tara si si-a inchiriat apartamentul de la oras a facut totusi un sacrificu pe care celelalte doua doamne nu l-au facut. De fapt, celelalte doua doamne si-ar putea si ele mari venitul daca ar face aceeasi miscare.

    Iar daca apartamentul a fost obtinut prin credit ipotecar, este normal sa platesti impozit pe venitul din chirii daca nu poti sa-ti deduci cheltuieli cu dobanda sau alte tipuri de cheltuieli pe care le ai ca proprietar?

    Putem duce discutia mai departe: veniturile din dobanzi sau dividende trebuiesc impozitate? Si daca da, de ce sa le impozitam daca noi vrem ca oamenii sa fie mai prevazatori si sa economiseasca pentru cand o sa ajunga la batranete si sistemul PAYG (care are un deficit de finantare de 300 de miliarde de euro) va fi deja in faliment?

    Dar, da, aveti dreptate. Sunt lucruri serioase, de politica publica, ce trebuiesc tratate de primul ministru.

    • corect! veniturile din chirii sunt pana la un nivel o forma de economisire.. a aberant sa-i pui tot felul de taxe in acest caz. daca gandesti bine un impozit progresiv in functie de suprafata locuibila detinuta, e suficient..
      de fapt problema nu e modul in care se impoziteaza munca sau capitalul, ci modul aberant in care este perceputa solidaritatea sociala… accesul neconditionat la servicii medicale, educatie, discrepanta dintre contributii si plati la fondurile de pensii, subventionarea fara cap a administratiilor locale, indiferent de situatia financiara a localnicilor..
      16% impozit global pe venit e suficient. restul sunt taxele platite punctul pentru fiecare serviciu in parte si daca cineva evita de ex sa plateasca CASS nu il alegi cu parul, ci ii oferi doar pachetul minim – servicii medicale de urgenta – si atunci cand are nevoie de medic pentru alte probleme il taxezi corespunzator. cand vrea sa se pensioneze, dar nu a platit nimic toata viata, ii dai doar un ajutor social minim si anume un abonament la o cantina publica, nu pensie in functie de veniturile din ultimele 3 luni..

  3. După cum reiese destul de clar din acest material ce atacă pasămite personalitatea tovarăşului ponta, societatea noastră „civilă” luptă cot-la-cot cu guvernele socialiste pentru o mai eficientă colectare a taxelor, pentru gloria sistemului public de redistribuire a prăzilor, şi, in general, pentru victoria socialismului.

    A fi civic in România înseamnă a fi haiduc in rezervă, gata oricând să se întoarcă la datorie, la nobila activitate de taxare a bogaţilor şi miluire a sărăcanilor, cu reţinerea firească a comisionului de administrare de cont ideologic. Contul ideologic ar fi justificarea pentru fiecare sumă primită de la buget de intelectualul public şi civic devenit un birocrat înregimentat. Şi de obicei merită osteneala. Că nu întâmplător ajung atâţia civici să se lase prinşi cu arcanul in oştile politrucilor, roşii sau portocalii.

    Aşa este: contribuţia la bugetele de asigurări sociale şi de sănătate nu este o plată a unui serviciu de asigurare, dar nu este nici taxă, ci pur şi simplu materializarea unui rapt instituţionalizat. Este suma pe care Statul socialist o răpeşte din buzunarul tău, dragă cetăţean român, folosindu-se de diverse subterfugii, ca orice escroc. Îţi distrage cumva atenţia de la averea ta, îţi tulbură oleacă sufletul creştin cu obligativitatea mărinimiei, îţi aminteşte că banu-i ochiul dracului şi brusc te uşurează de povară. Contribuţia aia nu are nicio bază contractuală! Este furt! Nu ţi se asigură nimic şi nu ai nicio garanţie că banii tăi sunt îndreptaţi către spitalele din oraşul tău [care, in timp ce scriam acest îndemn, e posibil să fi dispărut]! Nu ai nicio garanţie că serviciile medicale din momentul iniţierii raptului, adică din momentul in care te-ai lăsat dus in staul unde ai fost însemnat cu danga, vor rămâne aceleaşi in anul următor! De pildă dinţii tăi pot fi scoşi gratuit astăzi iar mâine o să plăteşti şi pumnul care te pocneşte pentru a te scuti de o suferinţă inutilă! Ce-ţi trebuie măselele alea de minte? Mai bine fără! Te ajută bunul guvern stomatologic să scapi de ei, dar pe bani. Doar nu vroiai pe degeaba, milogule! Crezi că glumesc? Păi ia întreabă un dentist cât la sută din veniturile lui merge la stat şi vezi cine te operează sub cerul gurii: împăratul roşu de la minister sau omul alb din faţa ta.

    Nici contribuţia la sistemul de pensii nu are nicio bază contractuală. D-aia zic că nu e o asigurare, ci o participare sub şantaj şi ameninţare la o schemă piramidală de spoliere a averii românilor. Tu, dragă cetăţean român, nu ştii niciodată cu siguranţă care ar fi momentul in care contribuţiile tale smulse cu forţa de stat se vor transforma in renta viageră promisă, nu ştii nici cuantumul pensiei, nu ştii, prin natura lucrurilor, cât timp vei beneficia de pensie si nici măcar dacă o să apuci să te bucuri de ea. In fapt, dacă ai fost un fraier care a muncit pe brânci 40 de ani ai toate şansele să mori înainte de a ajunge la pensie. Iar banii luaţi cu japca de stat îi vor râmâne pe veci jefuitorului, iar familia ta, care ar fi putut beneficia, in condiţiile economiei de piaţă, de o parte din suma depusă in contul asigurării, va rămâne săracă şi nenorocită, că deh, ai crezut ca un fraier in utopiile livrate cu largheţe de socialişti. Află, dragă cetăţene, că aceste scheme piramidale sunt falimentare prin definiţie. Nu există nicio posibilitate ca ele să funcţioneze la infinit. Iar in România, unde atâţia cetăţeni au reuşit să evadeze, prin fugă sau prin moarte, „Fondurile” de „asigurări” ale statului sunt deja in faliment, numai că nu are cine să-l declare. Nimeni nu se încumetă să arate că deficitul lor actual -gigantic- este semnul clar al prăbuşirii.

    D-aia zic, dragă cetăţene, că, dacă vrei să laşi ceva familiei tale, dacă vrei ca averea ta să nu se transforme in praf şi pulbere, trebuie să te hotâreşti urgent să te eliberezi de jugul statului şi de chingile societăţii civile socialiste. Cum se procedează, probabil te întrebi. Simplu: renunţă rapid la orice formă de contractare fiscalizată! Fiscalizarea este instrumentul diabolic al prădătorilor, prin care înregistrează şi calculează fiecare halcă din veniturile şi averea ta ce urmează să fie expropriată in viitorul apropiat. Nu mai asculta apelurile fierbinţi ale patrioţilor care-ţi vorbesc de fiscalizare ca despre datoria supremă a cetăţeanului! Din banii furaţi de la tine o fărâmă ajunge şi la ei, d-aia-s extrem de motivaţi să îţi inoculeze balivernele astea cu dragostea de ţară, neam şi Case de asigurări monopoliste. In primul rând ia seama că un contract de muncă este un contract civil şi că statul nu are ce căuta in raporturile dintre tine şi angajator/angajat. In baza acelui contract fiscalizat, adică intrat in domeniul public, zapcii statului pot afla cât şi cum câştigi şi obligă patronii să-şi fure angajaţii in beneficiul guvernului. Da, aşa zisele contribuţii la asigurările sociale sunt colectate de patroni, obligaţi in mod infam să se transforme in agenţii fiscali ai guvernului şi să fure in locul lui. Rupe contractul de muncă fiscalizat şi încheie unul nou de care să ştiţi numai voi doi! Nu trebuie să-l declari nicăieri. Camera de muncă este o instituţie nelegitimă şi imorală, un monstru implicat in raptul instituţionalizat. Altă gogomănie finanţată de tine din puţinul tău venit care se subţiază pe zi ce trece in timp ce monştrii socialişti sporesc şi prosperă.

    La fel şi cu celelalte contracte. Orice achiziţie, orice transfer de proprietate, orice act firesc şi moral al posesiei se poate petrece fără implicarea statului. Este suficient să vrei. Dacă eşti comunist şi îţi iubeşti colectivitatea mai mult decât persoana şi familia nu are rost să-ţi baţi capul, dar dacă simţi de fiecare când intri intr-un dispensar, intr-o farmacie, sau când accesezi vreun serviciu execrabil al statului, că banii tăi se duc pe apa sâmbetei şi că munceşti ca un tâmpit pentru ca nişte străini, leneşi şi cerşetori, să abuzeze de bunătatea ta, atunci poate că a venit vremea să descoperi individualismul şi egoismul şi să negi cu curaj mantra intelectualoidă a demonizării lor. Fii egoist cu întreaga lume şi altruist cu tine însuţi, cu familia şi prietenii tăi! Iar dacă ai accese de generozitate, e lumea plină de cerşetori stradali, alege unul dintre ei şi dăruieşte-i zilnic un colţ de pâine, căci nu e nevoie să apelezei la guverne pentru a-ţi satisface nevoile sufletului!

    • Frumoasa manipulare. Simplificand lucrurile, tu propui o societate in care „cei mai tari” (adica „cei mai bogati”) sa faca legea si sa ia „partea leului”. Adica o societate in care „coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita” (Angel Gurría, Secretar-General al OECD) este o poveste necesara pentru a „seda poporul”, astfel ca acesta sa poata sa fie „dus la abator” fara convulsii sociale. Daca societatea umana este buna doar pentru ca o minoritate sa profite de o majoritate (in mod „legal”, pe baza unor „principii”), atunci mai bine sa renuntam la organizarea in societati, si astfel cel mai puternic (fizic) isi va impune „legea”. In acest fel, cel putin vom scapa de ipocrizie.

      • @Cetatean
        Nu. Nu io propun o societate in care bogaţii să ia partea leului, ci socialiştii, şi o fac fără să muncească onest, fără să creeze ceva, ci din comisioanele obţinute din mecanismele redistributiviste şi din schemele piramidale. Eu propun o societate in care orice sărac se poate îmbogăţi dacă munceşte şi economiseşte, iar statul îi garantează prin lege că fructele muncii sale sunt de neatins de către terţi necontractuali, inclusiv de către cei instituţionali. Eu propun întoarcerea la ordinea proprietăţii private, dumneata preferi să trăieşti in utopia socialistă. Treaba dumitale, n-ai decât să te laşi jefuit sau, dacă eşti dintre ei, să-ţi continui activitatea de lîncezeală ideologică pe banii altora destul de fraieri incât să-ţi permită. Dar nu deforma realitatea simplă a momentului: acum ai o societate in care o pătură extrem de bogată -nomenklatura politrucilor şi birocraţilor socialişti- jefuieşte fără oprelişti, ba chiar sub acoperirea legii strâmbe şi imorale, o pătură tot mai subţire de oameni oneşti care muncesc pe tarlalele statului. Chiar şi o firmă privată este tot o tarla a statului, iar patronii au fost transformaţi in argaţii statului socialist.

        Angel Gurria, pe care l-ai pomenit, este un politruc socialist şi un şarlatan internaţional care a avut deja o tentativă de făurire a unui gigantic mecanism de socializare a riscurilor la scară continentală, noroc că a fost împiedicat de Germania. Iată ce declara acest desăvârşit demagog de înaltă clasă in martie 2012:

        „Mama tuturor protectiilor trebuie sa fie creata, suficient de puternica, suficient de larga, suficient de adanca, suficient de inalta”

        Deci, e clar ce poate semnifica acea „coeziune socială” de care vorbea puşlamaua cu ştaif de cooperativă? păi …solidaritate cu hoţii şi suportarea pagubelor generate de nişte carteluri bancare de către toată populaţia Europei.

        Iar voi, dragi cetăţeni simpli şi săraci, nu uitaţi că nababii socialismului vă aruncă astăzi doar firimituri, resturile festinului ţinut in peşterile guvernamentale, şi că, in curând nici măcar astea nu o să le mai primiţi, iar „protecţia socială” de care le e plină gura va fi reinventată pentru a fi adaptată falimentelor in lanţ, anume transformată in troacă de porci unde o să fiţi hrăniţi după ce pupaţi bocancul comunistului de la cantină.

      • Nu, Cetatene – se vede ca esti turmentat.
        Ce propune Nuke este o societate a dreptului privat, foarte bine descrisa de Hans Hermann Hoppe.
        Voi toti socialistii sau progresistii sau colectivistii sau cum vreti sa va numiti aveti in cap ideea asta stramba ca pot exista doua tipuri de drept, unul privat si unul public.
        Tocmai acest drept public va permite voua sa va imbuibati din munca altora fara sa miscati un pai…

        • Plictisitor, plictisitor, plictisitor. Unica idee a așa-zisei ”drepte” este ” va imbuibati din munca altora fara sa miscati un pai…”. În realitate, cu foarte puține excepții (mai ales în domeniul IT) dreapta nu produce nimic în România- marea majoritate a banilor se fac din diverse speculații la care cetățeanul ”de rând” cu toată bunăvoința sa n-are posibilitatea să acceadă. Statul ”ideal” în concepția dreptacilor cu fază scurtă e cel în care ”omul muncitor”- așa cum se auto-consideră respectivul fază-scurtă se îmbogățește în timp ce… în timp ce restul populației trăiește cu banane sau 1 boabă de orez/zi, fără să-și pună problema unor locuințe decente, unor servicii medicale decente, școli, alte chestii din astea pe care le dă statul. Izvorâtă din egoismul stupid tipic american (A se vedea și articolul din Newsweek de săptămâna trecută despre bridezilla unde me, me and me devine sloganul mireselor americane- care își falimentează și familia doar pentru a avea nunta visată) și dintr-o totală necunoaștere a istoriei , această fantasmă de tipul ”dacă voi ați muri muncind pe nimica noi am fi mai sănătoși, frumoși și eventual bogați) își găsește chintesența în afirmația ”Eu propun o societate in care orice sărac se poate îmbogăţi dacă munceşte şi economiseşte,”. Hă ? Sunt curios să cunosc și eu o astfel de societate. Înțeleg că ăia 90% din americani care nu s-au îmbogățit nu muncesc ? Cam ăsta e nivelul intelectual- extrem de sărac- al capitalismului de tip nou. Statul social- care a ferit Europa de Vest de comunism- e dat la o parte în favoarea unui laissez-faire de tip manelisto-cocalar.

      • @euNuke
        @dreapta

        Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal acolo unde el functioneaza? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”:

        http://tinyurl.com/muydca8

        – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
        – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
        – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
        – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
        – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.

        http://www.ssa.gov/pubs/10101.html

        – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
        – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
        – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

        Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (banul a devenit masura valorii omului). Un singur exemplu: „Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”. (Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002)

        http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

        Dar nu au mostenit doar averea ci au mostenit si regulile „jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
        Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
        1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
        2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
        Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
        Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile „jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de „joc” (neoliberalism, autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

    • euNuke, ca cetatean as vrea foarte mult sa dau o sansa argumentelor dvs. din pacate, constat ca se indreapta intr-o directie gresita. ce as vrea sa-mi aratati este cum anume indemnul dvs la evaziune fiscala generalizata imi face mie, ca cetatean platitor de taxe, viata mai buna, acum sau vreodata. pana una alta e de bun simt sa presupunem ca, daca lumea va ia in serios si toti refuzam de maine sa platim taxe, o sa avem imediat o criza de proportii. nu e mare filozofie. fara incasari statul va intra in default, bilanturile bancare vor fi distruse, falimente in lant, economia reala blocata, proteste violente in strada (contra statului, bineinteles). oltchim la puterea 100.

      si intrebarea mea – ce motive am eu sa presupun ca dintr-o criza de propotii va iesi o societate mai buna si mai dreapta, care va corespunde mai bine ideii dvs de morala? nu e putin cam riscant? nu sunt cumva si alte possible outcomes in situatii din astea (vedeti alt articol al lui Sorin Ionita pe tema asta)? prin ce proces vom ajunge de la un faliment generalizat si haos catre o scoala mai buna, o pensie mai sigura, sau un sistem de sanatate mai bun? poate din banii pe care se vor grabi investitorii straini sa-i investeasca pe termen lung intr-o tara care tocmai a intrat in colaps?

      etc. incercati sa demonstrati ca citatul de mai jos nu vi se aplica.

      „Nearly all creators of utopia have resembled the man who has toothache, and therefore thinks happiness consists in not having toothache… whoever tries to imagine perfection simply reveals his own emptiness.”

      • Interpretez postarea lui euNuke ca o reactie la actualul sistem aberant si nefunctional din Romania in care un numar tot mai mic de productivi sustin un numar tot mai mare de pretinsi sau veritabili asistati. Sunt implicate multe milioane de entitati, persoane fizice si juridice. De multi ani societatea romaneasca traieste (in mare masura mult sub standardele de subzistenta occidentale, orice comparatie este potrivita precum cea dintre pruna si bostan) pe datorie, deoarece raptul la care sunt supusi cei care produc plusvaloarea este insuficient. Continuand aceste politici ale pretinsului stat social dedicat celor in dificultate in detrimentul clasei mijlocii (bogatii nu sunt afectati, acestia sunt putini si fac parte din structurile politico-infractionale in general imune la contributii, responsabilitati, samd) inechitatea sociala si asa la niveluri inacceptabile va spori, drumul catre infernul falimentului national sau al dictaturii este larg deschis.
        Pentru a stimula intelegerea actualei tendinte se propune opusul acesteia, nu stiu daca la fel, dar tot aberant. Trebuie sa ne revenim, sa constientizam faptul ca suntem „condamnati” sa traim in societate, sa ne vedem fiecare „lungul nasului”, sa acceptam ca este obligatorie corelarea dintre contributie si beneficii, ca nu putem trai nici cedand majoritatea castigurilor, nici lasandu-i pe cei mai putin performanti de izbeliste, samd. Sa ne regasim echilibrul dinamic care asigura progresul tuturor in armonie, respect si consideratie reciproca.

      • r2, nu am de ce să-ţi demonstrez ceva, din simplu motiv că eu nu am schiţat nicicând vreun proiect utopic de societate, ci, din contră, am îndemnat cititorii să se trezească din utopia socialistă livrată şi implementată de secta tovarăşilor lui ilici in România. este vorba, desigur, de modelul suedez, dacă v-aduceţi aminte. model adaptat şi îmbunătăţit pentru a corespunde nevoilor nomenklaturii noastre hămesite.

        despre falimentul instituţiilor socialiste, repet, căci văd cum îmi inventaţi mie o culpă ridicolă, este implacabil, iar prăbuşirea lor se va întâmpla indiferent de cât de mulţi cititori îmi vor asculta instigările. sistemele de asigurări sunt deja in stare faliment, aşa că dumneavoastră trebuie să vă puneţi acum problema deficitului masiv de servicii din sectorul social monopolizat atâta vreme de stat. ce o să faceţi când toate spitalele de stat din oraşul vostru vor fi închise timp in care cele private vor percepe taxe exorbitante din cauza aceluiaşi stat-tâlhar care le jupoaie de vii?

        • Se pare ca n-am fost suficient de clar. Dvs spuneti ca noi ne aflam intr-o situatie foarte proasta, din multe motive pe care le enumerati. Sa-i zicem situatia A. Tot dvs spuneti ca ar fi mult mai buna situatia B, din alte multe motive. Ce nu pare sa va preocupe foarte tare este cum ajungem din A in B. Solutia pe care o vedeti dvs si la care ne indemnati hotarat este sa ne dam toti foc la valiza mai repede prin sabotarea statului, ca ajungem noi pana la urma cumva in situatia B.

          Mai mult decat atat, in al doilea comentariu imi spuneti ca nu conteaza ca grabim noi o mare criza sabotand statul, si ca va inventez eu o culpa ridicola spunand asta, pentru ca falimentul este oricum inevitabil. Asta este un argument de fanatic religios categoria Waco, Texas. Cu alte cuvinte, daca tot stim sigur ca vine apocalipsa, de ce sa nu o provocam noi singuri chiar acum si sa ajungem mai repede in rai.

          In privinta citatului, m-am razgandit. Mi se pare mai potrivit altul ” The generals and the captains of industry were quite right. There was nothing to be made of us intellectuals. We were a superfluous, irresponsible lot of talented chatterboxes for whom reality had no meaning.”

      • @r2, domnule, sper să nu vă fie cu bănat, dar nu numai că sunteţi prolix, ci mai şi născociţi pe seama mea tot soiul de paranteze oraculare de la care ulterior vă avântaţi in analize caracteriale groteşti. Haideţi să o luăm altfel.

        Imaginaţi-vă că faceţi parte dintr-o familie grozavă cu numeroase ramificaţii şi extensii produse prin alianţe succesive, să-i zicem clan, iar şeful de clan, pater familias, ctitorul neamului, este un oarecare State Pleşcaru, cunoscut de rude drept Nea State, să-i zicem întreţinător şi ocrotitor al neamului. Nea State e milionar, insă rudele nu ştiu nimic despre afacerile şefului şi nici nu vor să ştie cum a fost produsă averea, ei sunt mulţumiţi că lunar fiecare membru al clanului primeşte ajutor bănesc de la State. De la o vreme insă bătrânul Nea State a început să se comporte nefiresc -din punctul de vedere al rudelor- are tot felul de toane, puseuri de furie, amorţiri bruşte ale membrelor şi chiar rigiditate totală, accese de violenţă casnică -distruge obiectele şi instituţiile de prin ogradă- şi, in mod suspect, a tăiat o parte din alocaţiile copchiilor deşi aceştia au fost cuminţi şi au avut rezultate bune la învăţătură, reuşind să treacă anul şi să scape de corigenţe. Îngrijorate, rudele uneltesc spre binele moşului şi se hotărăsc să-l ridice pe sus şi să-l ducă cu forţa la spital -că, deh, nea State ura medicii şi in viaţa lui nu călcase intr-o asemenea instituţie infamă. La spital, nea State este preluat de doctorul Eunuchescu, specialist in sociopatii endemice şi deviaţii onirice, care pune iute diagnosticul şi-l comunică sec, fără nicio urmă de compasiune, clanului strâns in păr in cabinetul său şi pe holurile aşezământului. Nea State este muribund, suferă de o formă gravă de marxism-leninism, un virus ce a suferit o mutaţie bizară in urma contaminării cu keynesianism, iar boala este incurabilă. Principalul simptom este fuga de realitatea economică, iar fuga aceasta in căutarea refugiilor onirice îi consumă toate resursele sleindu-l de puteri. Acea amorţire observată de rude este defapt o stare patologică cunoscută in afara clanului sub numele de catalepsie. Crizele de catalepsie cresc in frecvenţă şi durată la bolnavii de marxism-leninism in faza terminală provocînd orbirea, surzirea şi in cele din urmă paralizia totală. Nea State este foarte aproape de acel moment fatal. Iar reacţia rudelor a fost furibundă, aşa cum de altfel spera să se întâmple doctorul Eunuchescu. De ce? Pentru că Eunuchescu ăsta este o brută cinică şi sinistră care dispreţuieşte neamul lui State şi ştie foarte bine prin ce metode şi-a clădit domeniul şi clanul această pramatie decrepită: prin jaf şi extorcare. De aceea şi găseşte voluptăţi preţioase in a oferi cu aroganţă şi maliţie ştirile proaste rudelor năpăstuite. Se bucură când trupa lui State explodează in bocete şi urlete la auzul veştii despre nenorocirea ce i-a izbit. Exultă când îi vede cum se lasă pradă disperării şi cum intră colectiv in faza de negare. Râde homeric in sinea lui când nepoţeii cei mai năbădăioşi aruncă spre gâtul mesagerului epitetele lor boante auzite şi culese de prin vecini, de pildă utopic, siubversiv, anarhist, şi abia se stâpâneşte să izbucnească in hohote când îi ascultă pe cei mai patetici copchii ai lui State cum îşi oferă trupul şi viaţa pentru a-l salva: „domnu doctor, da’ nu e posibil vreun transplant, ceva, o perfuzie, io-s dispus să-i cedez un rinichi”, „io-i dau şi măduva spinării că n-am nevoie de ea, numa să scape Nea”, iar de la negare trec tot colectiv in fantazare: „este imposibil ca indestructibilul State să piară aşa, cu una cu două, deci, in mod logic doctorul Eunuchescu se înşală, vede numa rău in lume, sigur este un apocaliptic d-ăla cum am văzut pe la teveu”…”un sectant nenorocit”, „un budist”, „ba nu, un iehovist”, „un satanist care-l lucrează cu magie neagră pe Nea State”…moment in care doctorul Eunuchescu apăsă cu satisfacţie un buton iar in cabinet năvăli o trupă de ciomăgari angajaţi de spital pe post de gărzi private şi topicul se goli automat, comentatorii neamului fură evacuaţi, iar gemetele lor triste se stinseră odată cu reveriile, bune sau rele, ale forumiştilor.

        • nu ca veau sa ma laud, dar as zice ca partea cu chatterbox am nimerit-o destul de bine :D

          multa sanatate va doresc si va multumesc pentru timpul acordat.

  4. Nu inteleg de ce nu se poate alege o metoda simpla, ca in alte tari. Toata lumea declara anual veniturile, indiferent din ce provin (pensie, salariu, chirie, tranzacti la bursa etc.). Iar impozitul se face pe suma declarata. Un formular simplu, online. Cu cit ai mai putine surse de venituri, cu atit mai simplu si mai rapid de completat formularul. Dupa care vine fiscul la control, pe sarite. De exemplu, o lista cu toate masinile de peste 100.000 EUR conduce la o lista de „suspecti”. BMW pe numele matusii cu 500 de lei pensie? Se confisca. Casa de 200.000 EUR din salariu de padurar? Se confisca. Si tot asa.

  5. Domnule Sorin Ionita,
    Nu inteleg de ce nu intrati intr-un partid. Poate ideile si expertiza dumneavoastra vor fi luate in cosiderare si aplicate. In Romania sunt multi care se pricep dar stau in tribuna. De oameni valorosi in teren este mai mare nevoie.

    • Cred ca nu oricine are vocatie de politician,in timp ce cu totii avem idei,+ sau – corect exprimate,despre politica si politicieni,in special atunci cand lucrurile nu functioneaza…cred ca e si cazul dlui S.Ionita,dar pot sa ma insel!?
      M-am intrebat de multe ori de ce X sau Y,persoane remarcabile si integre,nu intra intr-un partid ca sa aplice concret,si sa impartaseasca cu cat mai multi ideile lor constructive?
      Probabil ca majoritatea determina „normalitatea”,si in acest caz le-o fi teama ca sa molipsesc de mediocritate,limba de lemn,minciuna si coruptie…?E posibil…!?
      Ceea ce e clar pentru mine,insa,este ca in democratie,mai mult decat in orice alt regim politic,alesii seamana cu alegatorii…chiar daca unora dintre noi nu le convine asta,asa e!

    • Pentru ca este preferabila calitatea de expertforumist care este binevazut fara a implica vreo responsabilitate. Dezbaterile la care cu succes participa sau pe care tot cu succes le initiaza sunt doar din domeniul teoretic, argumente, contraargumente, nu sunt trecute prin proba aplicabilitatii, se stie ca o teorie oricat de bine fundamentata este invalidata de orice experiment care o infirma. Si pentru ca in aceasta postura isi permite si „sa mai scape cate-un porumbel”:
      – „Este foarte bine că este aşa: sis­temul de sănătate are multe probleme în Ro­mânia, dar principiul finanţării prin im­pozit proporţional cu venitul şi al re­dis­tri­buirii este una dintre părţile sale bune, ca­re trebuie păstrată.” Nu multi il sesizeaza, si mai putini il pricep.
      – sau chiar titlul articolului: „….Ponta….impecabil”. Oare cum ar reactiona paleo-liberalii daca l-ar citi, eu nu sunt paleo-liberal si oricum nu spun public, doar in particular Sorine!

  6. Ce a fost de la început nasol la PSD- a fost modul organizat în care fugea după banii mei. ANAF-ul e în drept să te impoziteze- dar n-are nici un drept să nu facă stopaj la sursă- atunci când poate și să te cheme la n luni de la faza când ai încasat ceva ca să-ți spună pe un ton gen KGB vs. spionul prins și gata să fie băgat în crematoriu direct ”Matale ai de dat niște bani”. Nu mă deranjează să plătesc cât nu sunt purtat pe drumuri cu prostii gen angajatorul 2144321 v-a angajat în perioada… eu habar neavând cine e angajatorul și ei trimițându-mă să mă documentez. Mi-am pierdut cel puțin o săptămână de iarnă în perioada 2000-2004 la ANAF sector 2- A venit cota unică de 16%- am zis Ole ! Pe naiba, încă mi se oprește CAS și CASS la al 2-lea…n-lea loc de muncă. Aici este unul din cele mai mari furturi făcute de stat. Primesc ceva în plus la CAS pentru că plătesc 2…5 CAS-uri ? Nu. În realitate ar trebui să mi se micșoreze vârsta la care pot să mă pensionez. Ceva de la CASS ? Nichi. Unde sunt serviciile medicale din Germania- alea unde și ochelarii ți-i faci pe gratis ? Nu la noi.

      • Germania, stimate domn. Colegul meu- cu care am fost la o specializare în 1993 adică hă, hă, hă…a primit o rețetă de ocheți pe care și-a făcut-o gratis. Eu mi-am făcut tot gratis 1 tomografie.

        • 1. Era 1993.
          2. probabil ca era o conditie de peste +/- 6.
          3. Nu este GRATIS, cum multi tind sa greseasca. Nimic nu e gratis. Se plateste in alt mod…dar nu e gratis. Mai aud americani spunand ca in Europa e gratis. Ii contrazic…in Europa e de fapt mai scump decat in America (pentru aceleasi tipuri de servicii) doar ca nu vezi factura cu ochii tai.
          3. Nici tomografia nu a fost gratis, cum spuneti – cineva a platit pentru ea. In 93 banuiesc ca aveati asigurare privata cand ati ajuns acolo (altfel nu luati viza).
          Stiu ca sunteti de stanga pe forumul acesta, dar va rog sa nu mai induceti ideea asta a „gratuitatii”. Si apropo, asigurarea obligatorie in Germania e chiar scumpa si nu se plateste ca procent din venit si e suma clara…studentii au ceva reduceri la plata ei, altfel e chiar scumputza.

          • Prietene, era gratis. Și da, plăteam asigurare acolo unde am avut stagiul. N-am avut asigurare privată din ROmânia, probabil pentru că eram în delegație de servici. Ca să revenim la ce vrei matale să subliniezi- n-are nimic de-a face cu stânga (am fost la o instituție de stat- care nu era de stânga- era pe vremea dlui. Kohl) ci cu un bun simț minimal față de asigurat- combinat cu un sistem medical performant. Dna. doctor din Treusdorf- cea la care mergeam- făcea 80…100 de pacienți/zi cu un serviciu extrem de bun de selecție . În cabinetul domniei sale avea de toate- respectiv raze X, ecograf- în afară de tomograf. Așa că m-a trimis în Siegburg- unde existau 3 tomografe în 1993. Oraș cu 50.000 de oameni.
            Asigurarea- la vremea aceea- era un procent din salariu. Nu știu cum e acuma- dar la 3000 de mărci cât aveam salariul brut- tot ce însemna asigurare+impozit- ajungea undeva la 800 de mărci. În care era inclus, de exemplu, și impozitul pentru biserică. Casa de asigurări era Technische Krankkasse.

  7. Pentru a ,,arata impecabil”, d-l Ponta ar trebui sa fie POLITICIAN-TEHNOCRAT, care sa inteleaga ce se petrece intr-o economie, desfiintind treptat, haoticul si aproximativul crescut in tara ,,nimanui”, in toate domeniile…
    El este un produs politic comun, ca oricare altul din cele perindate de 23 de ani, la fel de nepregatit pentru uriasa,,palarie” pe care o poarta!

  8. Nu e normal ca oamenii care si-au chibzuit castigurile si au reusit sa puna un ban deoparte sa fie impozitati la sange, iar cei care paraziteaza societatea sa nu se streseze deloc cu grija existentiala. Tocmai pentru ca „asistatii”, prin natura lor, nu au motive sa isi calculeze modalitatile de asigurare a unui trai mai bun. Nu sunt deloc co-interesati.
    Asa cum am scris si pe blog, statul mimeaza ca ne ofera nenumarate facilitati/oportunitati insa realitatea practica este in totala contradictie.
    Pentru ca nu e normal ca intr-o economie lipsita de alternative profesionale pentru sotiile casnice sau copiii majori neincadrati in munca, statul sa iti taxeze exact categoriile ce decurg din aceste neajunsuri!

  9. „Aşa că nu mai în­tre­baţi ca papagalii la TV, „eu am salariu ma­re şi am contribuit o grămadă, până acum n-am consumat, unde-s banii mei, vreau con­di­ţii ca în Germania“ – banii tăi, prie­tene ce te numeri printre puţinii con­tri­buabili la sis­tem, s-au dus pe îngrijirea a 4-5 non­con­tributori, aşa bună, proastă cum e ea.”
    Sincer, mi se pare cea mai cinica si nesimtita remarca din acest articol. Adica cei care contribuie sunt niste „papagali” pentru ca se intreaba ce se intampla cu banii lor, in conditiile in care la un salariu decent, contributiile pot atinge sume impresionante pe luna! Este normal pentru orice contribuabil sa se intrebe cum sunt folositi cu banii lui si mai ales cum sunt folositi acesti bani in favoarea lui.
    Platesti contributii pentru sanatate si cand te duci in spital trebuie sa curga spagile si iti cumperi si pansamentul sau o aspirina din banii proprii. Te cam apuca nervii gandindu-te ca ai contribuit ani intregi mii si mii de euro si cand ai si tu nevoie de asistenta medicala, esti tratat ca o carpa.
    Dar, dupa cum zice domnul Ionita, astfel de oameni sunt niste papagali insensibili (as adauga eu). Ei trebuie sa sa se gandeasca cum alte persoane au beneficiat de banii acestia, persoane care nu au contribuit la „asigurarile de sanatate”, nefiind de altfel niste „papagali” asa ca ei. Pentru ca sa este normal in mintea unora: prostii muncesc pe branci si restul traiesc pe spinarea lor. II impozitam de le sar capacele si daca scrasnesc ceva, le batem obrazul de papagali ca nu muncesc mai mult. Ce, cei „4-5 non­con­tributori” sa nu traiasca si ei? Sa puna dracu mana papagalii sa munceasca mai mult!
    Nu m-am mai enervat de mult la citirea unui articol ca la citirea fragmentului citat mai sus.

    • stimabile,
      renuntati la morga asta de mama ranitilor.
      Asumarea repsonsabilitatii individuale trebuie sa fie linia de demarcatie pentru politicile sociale/asistentiale.
      Altfel, va somez sa va donati banii/economiile si ce mai vreti dvs celor care nu au . Nu o veti face si este firesc.iar inc azul personal al dvs nu o veti face pentru ca proppagati mai degraba un antreprenoriat al diferentelor de clasa/etc. Mai exact , plangeti pe seama celor nefericiti dar nu ridicati nicun deget (sau salariu,etc) pentru a-i ajuta.

  10. Domnule Ionita,
    titlul articolului m-a facut sa sper la ceva lectura de SF-uri. Pareti un tip matur ca varsta, chiar mai sunteti optimist in privinta lui Ponta?!

  11. Eu unul nu l-as considera impecabil pe dl Ponta nici daca ar demisiona, dar trebuie sa recunosc ca daca ar face-o s-ar apropia, in opinia mea, cel mai mult de „impecabilitate”…

  12. Ideologii așa-zisului capitalism de nicăieri ar trebui să nu uite că sunt câteva zeci din care probabil că poți număra pe o mână pe cei care chiar produc ceva (fără furăciuni cu statul) și care chiar cotizează. Din păcate pentru ei și pentru locul unde s-au născut, marea massă a populației este săracă, săracă, săracă. Poți fi jalnic încercând să fi cinic- vezi euNuke- îndemnându-i să se îmbogățească- nici măcar nu ești original- a făcut-o Casimir Perrier prin 1848- și tot nu le-a folosit cu nimic conaționalilor săi. Orice societate normală are un număr relativ limitat de întreprinzători- o populație dubioasă afflată la frontiera între întreprinzători și executori și o mare masă de executori- adică persoane care muncesc sub coordonarea altora fără a fi neapărat nici mai proaste și nici de condamnat. O societate- se deosebește de o târlă prin faptul că are grijă de toți membrii săi.
    Ce-ar trebui să facă statul român ? Să-și lărgească baza de impozitare introducându-i pe toți cei care au intrat în sistemul de pensii dar n-au plătit niciodată CAS- respectiv țăranii introduși pe șest de dl.Ciorbea și confirmați de dl.Boc. Să ofere un sistem extrem de simplu și de non-discriminatoriu de plată- similar cotei de 16% pentru CAS și CASS cu evitarea a n impuneri. Să te întrebe dacă vrei să plătești de 2…n ori CAS (după numărul de angajamente) și să-ți ofere perspectiva ieșirii mai rapide la pensie sau a unei pensii mai mari, funcție de suma TOTALĂ cotizată.

    • Draga domnule, pentru cititorii fideli ai Contributors ura dumitale fata de jumatate din populatia Romaniei – anume jumatatea mai amarata si mai saraca – este de notorietate. Vad ca zisa ura ajunge sa frizeze patologicul, motiv pentru care cred ca ai nevoie de professional help, vorba aia politically correct, ca sa nu-ti plesneasca fierea de la atata venin.
      Insa ma nedumereste referinta – care presupun ca se vrea de un dispret ucigator – la târlă ca fiind antiteza unei societati care, nu-i asa, are grija de toti membrii sai.
      Lasand la o parte umorul involuntar (dupa cat de generos si altruist te exprimi cu privire la jumatate din concetatenii dumitale, conform definitiei propuse s-ar zice ca locul dumitale e taman la târlă, nu in societate), este evident ca n-ai nici cea mai mica idee despre ce este si cum functioneaza o târlă.
      Târla, sarmane mic, dar foarte frustrat domn, este acel loc in care cativa oameni si cativa caini au mult mai mare grija unii de altii si toti impreuna de oi (ba chiar si de magari) decat o sa ai dumneata vreodata parte de la cineva, sau decat o sa oferi altcuiva decat membrilor cei mai apropiati ai familiei. Nasol, dar fii barbat si accepta realitatea.
      Asta e si motivul pentru care aceasta mica unitate socio-economica, târla, a rezistat de mii, daca nu chiar de zeci de mii de ani si rezista in continuare, in ciuda eforturilor „civilizatoare” ale diversilor parliti de ieri si de azi, uniti doar de credinta nestramutata ca „we know better what’s good for you”. Si am convingerea ca târla o sa reziste si in continuare, spre disperarea dumitale, mult dupa ce desteptii de azi vor fi oale si ulcele.
      De-aia, biet domn, citesti sau auzi pe la stiri ca un cioban a intrat in ghearele ursului pentru o prapadita de oaie – pentru ca trogloditii aia sunt atat de groaznic de necivilizati. Cred ca n-are niciun rost sa faci un efort si sa-ti amintesti cand ai sarit dumneata ultima oara sa scoti vreo/vreun nevinovat (un om, nu un caine sau o oaie!) din mainile unor golani, sau macar sa-ti ajuti vreun vecin aflat la ananghie… stim amandoi ca n-ai ce-ti aminti.
      De fapt de-aici izvoraste ura si paraponul dumitale pe tarani, nu-i asa? Din certitudinea ca dumneata, la fel ca multi alti mici lefegii urbani (la stat sau la privat, deja nu mai conteaza), n-o sa ajungeti niciodata sa aveti libertatea si independenta si acea foarte speciala impacare cu viata, fie ea oricat de modesta si de grea, pe care o au taranii veritabili. Si-atunci, daca noi nu le putem avea si suntem sclavii tot mai supusi si mai garboviti ai sistemului, atunci sa nu le aiba nimeni.
      Daca, in mod absolut regretabil, nu-i mai putem trimite pe nemernicii de tarani la canal, sau colectiviza fortat, omorandu-i in bataie, atunci macar sa le luam pensiile, sa inventam macar cateva noi taxe pe an, care mai de care mai cretine, doar-doar i-om extermina.
      N-o sa mearga, draga domnule… o sa te duci pe lumea ailalta cu acest vis neimplinit.

      • Fiecare înțelege ce vrea. Matale ai înțeles că eu îi urăsc pe țărani. Evident că n-ai nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc, nu cunoști contextul- faptul că 3 milioane de țărani neplătitori de CAS au fost băgați la buget- respectiv la pensie- dar vorba cuiva cunoscut, keep it on, dacă murdărești, ceva tot rămâne.

        • Draga domnule, e foarte adevarat ca agresivitatea si violenta opiniilor dumitale, atat in limbaj, cat mai ales in continut, mi-au atras din prima atentia, iar uneori chiar m-au socat (ca in cazul celor exprimate aici, http://www.contributors.ro/economie/haituirea-taranilor-sau-habarnavism/), motiv pentru care si simt nevoia sa te combat cand te mai apropii de subiect.

          Prima data am putut accepta ca spui/scrii „nu cunoști contextul- faptul că 3 milioane de țărani neplătitori de CAS au fost băgați la buget- respectiv la pensie” doar din necunoastere. Dar faptul ca o repeti si aici/acum, DUPA ce ti s-a spus si indicat foarte clar – de catre dl. Mircea Modan, autorul articolului citat mai sus – ca gresesti grav, precum si unde poti gasi cifrele reale… asta deja e un act deliberat si o minciuna sfruntata.

          Pentru cine n-are timp sa (re)citeasca articolul respectiv, autorul sau a dat un link catre un site guvernamental (care, ca multe site-uri „de stat” care se respecta, costa mult si functioneaza prost), http://www.cnpas.org/portal/media-type/html/language/ro/user/anon/page/pensions.psml/template/generic?url=%2Fcontent%2Fcnpas%2Fstatistics.html&title=Indicatori+statistici+pilon+I

          Rezumand datele de-acolo, numarul „pensionarilor tarani” NU este de 3 milioane, ci de sub 600.000, adica aproximativ o optime din numarul total al pensionarilor din Romania (decembrie 2012)… si de sase ori mai mic decat gavareste dl. Andrei George.
          Pentru ca pensiile lor, ca medie, sunt 40% fata de pensia medie per total sistem, fondul de pensii pe care-l inghit hamesitii si nesimtitii de tarani inseamna 5% din fondul total de pensii. In astea cinci procente (si-o zecime), a descoperit domnul Andrei George, sta adevarata, marea problema a pensiilor din Romania, de-aia-i sistemul falimentar.
          De asemenea foarte interesant si relevant pentru nesimtirea zisilor tarani, din aia aproape 600.000 doar 1% au pensii de invaliditate.
          In randul foarte educatilor si civilizatilor pensionari ne-agricoli, din care dl. Andrei George face, sau urmeaza sa faca parte, invaliditatea atinge proportii de-a dreptul epidemice – 18%!!! Asta cu siguranta doar pentru ca, de exemplu, meseria de profesor este extraordinar de solicitanta dpdv fizic si conduce cam de 20 de ori mai frecvent la accidente de munca si boli profesionale incapacitante decat in cazul nesimtitilor de fosti membri cooperatori care, asa cum bine se stie, si-au petrecut toata viata la crasma, unde nu erau in alt pericol decat acela de a aluneca pe podeaua uda si rupe vreun picior sau sparge capul.

          Tot cu astfel de ghidusii iti „educi” si elevii, draga domnule profesor? Saracii…
          La urmatoarea interventie ce ne mai servesti?

          • Prietene, ești plictisitor, în afara subiectului și până la sfârșit tot eu am dreptate, deci totalmente neinteresant. Nu discutăm acum despre țărani și oricum ceea ce am spus eu este adevărat- faptul că au fost introduși în sistemul de pensii fără să plătească 1 leu contribuție.Putem discuta vreo 3 ani apropo de justețea acestei măsuri- iar opiniile dlui. Modan cred că sunt irelevante aici- domnia sa vorbind din partea țăranilor. Că matale vrei să-ți pui în ramă 1 țăran e treaba matale- dar Realitatea- adică chestia aia de care te împiedici și cazi cu nasul- e că la momentul respectiv bugetul de asigurări sociale s-a dat peste cap. Oricum, poate că ne vei lămuri ce au țăranii de-a face aici cu ce discutăm noi, nu de alta dar să nu mai consumi tastatura inutil….

            • Ce au taranii a face cu ce se discuta aici ar trebui sa spui dumneata, avand in vedere ca ai fost cel care a deschisn subiectul.
              Dl. Modan se referea la fapte exacte si concrete, iar „realitatea” despre care vorbesti e de fapt o minciuna dovedita. A dumitale.
              Cam atat.

            • Problema „pensiilor” taranesti NU consta in justetea acordarii lor! Oamenii au muncit ani de zile si merita fara discutie la batranete un ajutor financiar.
              Dar a „scoate” aceste sume din bugetul asigurarilor de pensii ( si asa cu o balanta venituri-cheltuieli ca vai de mama ei) in loc sa fie un capitol distinct din bugetul national, a fost de la inceput o aberatie.
              O sa fac o comparatie cam fortata, dar utila pentru a se intelege mai exact CE as vrea sa spun.
              Pe vremuri era un fel de joc de intrajutorare (un mini-ce-a-re de grup restrans) la care contribuiau lunar cativa salariati cu o suma stabilita de comun acord. Totalul colectat la data salariului era primit de una din persoane (initial se facea o tragere la sorti pentru ordinea cronologica in care aveau sa se primeasca banii). Nu intru in detalii, totul era bazat pe buna credinta a membrilor intelegerii.
              Si acum comparatia: daca pe la mijlocul anului ar fi intrat in joc cateva persoane care n-ar fi contribuit pana atunci cu nimic, credeti ca ar fi fost in regula? N-ar fi dat peste cap tot sistemul?
              Ar fi fost mai logic ca respectivii sa apeleze la marele CAR (echivalentul bugetului de stat la care au contribuit in decursul timpului, in diverse moduri, cam toata populatia)?

              Aici discutia despre pensii se poate lungi interminabil: ca nici taranii, nici salariatii de dinainte de ’89 nu participasera cu ceva contributii la asigurarile sociale (in afara de un 2% la salariu pt. pensie suplimentara, suma infima in totalul pensiei de primit). Iar munca taranilor (cei nesalariati) era „impozitata” la sange prin munca la CAP…

  13. D-le Ionita,
    Va urmaresc aparitiile si comentariile in permanenta pentru ca pana de curand rezonam cu ideile dv. Dar… vrau sa va spun ca realitatea din Bucuresti, mediul in care traiti, este TOTAL diferita de realitatea din tara. Viata incepe sa devina groteasca in provincie, inclusiv in orasele mari. Un loc de munca pentru cineva trecut de 45 de ani este aproape exclus de gasit. Spatiile comerciale, halele de productie mai functioneaza maxim la 1/3 din numar. Asta este REALITATEA care nu se vede din Bucuresti. O treime din totalul angajatilor primeste salariul minim pe economie o spune consiliul fiscal. Si acum sa revenim la exemplul dat de dv. Exemplu „prost” pentru ideea pe care o sustineti pentru largirea bazei de impozitare. Dv. v-ati putea descurca cu 1000 ron pe luna? Deci, daca cu o gospodina peste 45 de ani, fara nici o sansa de angajare inafara Bucurestiului fara o alta sursa de venit decat inchirierea unei garsoniere cu 150 euro pe luna, trebuie sa largim baza de impozitare? Credeti ca din ~ 6oo roni net mai este cazul sa luam ceva? Daca are contract la asigurari de sanatate pe aceasta suma trebuie sa-i mai luam odata contributia? (daca nu are contract nu se considera asigurata indiferent ce suma i se retine!). Ca sa fie mai clar exemplul. un angajat la o regie a statului cu salariul de 10.000 roni/luna si cu 5 spatii comerciale pe care le are inchiriate cu cate 1000 euro/luna, contributiile pe care le plateste nu i se majoreaza cu nici macar 1 ron. Deci d-le Ionita largirea bazei de impozitare pe care o sustineti este valabila numai pentru saraci si foarte saraci (din pacate – vezi impozitul pe venituri agricole in care latifundiarii nu au fost afectati cu un leu). Ce vreau sa va spun este ca pana nu se clarifica acel minim necesr pentru existenta, care sa fie intangibil si pana nu se impoziteaza suplimentar marile averi, intentia buna de a nu scutii pe nimeni de la impozitare este aplicata matematic, distructiv, impotriva celor aflati de multe ori sub limita supravietuirii. Eu as numi un astfel de liberalism cainos, fara fata umana. Daca aveti un spatiu comercial pe care nu-l inchiriati un an de zile din ce platiti impozitul? O sa spuneti il vind! Iar eu va intreb CUI? In final va atrag atentia ca bucurestenii care nu mai incap pe DN1 in weekend sau pe autostrada spre mare sunt NUMAI FUNCTIONARII STATULUI din ministere, regii,societati cu contracte cu statul si o foarte mica parte din angajatii multinationalelor si sutelor de trusturi si ONG-uri care sug fonduri de la stat si de la UE. Deci banii dati de stat sunt recirculati in consum. Trebuie sa aflati d-le Ionita ca realitatea in tara s-a schimbat. Nu vreau sa aud ca de la un om caruia nu-i ajung banii nici pentru mancare trebuie sa luam 45% la fel cat platiti dv. (sau mai degraba sper ca nu pentru asta militati). Dar pentru ca va apreciez in continuare, tot ceea ce v-am scris luati-o ca un subiect de meditatie.

    • revin cu o completare importanta : angajatul exeplificat cu 10.000 roni mai are si niscaiva actiuni pentru care incaseaza vreo 100.000 roni pe an mai face si ceva investitii pe piata de capital – in castig si….. 0 CONTRIBUTII in plus, ca vorba aceea cine are va mai capata si cine nu are i se va mai lua!

    • Stimate domnule Ionitä,Nu -l cunosc pe Domul Ponta,asa cä:nu pot avea nici-o opinie,scuze.
      In schimb am o rugäminte,cu speranta cä: veti satisface dorinta mea, anticipat vä multumesc.
      A-ti scris nu de mult douä Articole,eu mä refer numai la unul”Toanta cu Bentitä”(dacä nu gresesc)
      Ca patriot si Jurnalist Roman recunoscut,presupun cä ;vä revine datoria sä exprimati si opinia D-voasträ cu privire la pretentiile(cuvint onorabil) lui Vona Gabor.????.

      Vä doresc o zi pläcutä,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro