Home » Administratie »Educatie »Sinteze » Citesti:

Cum obţii un loc de muncă? Formare profesionala, reţea socială sau noroc?

Aura Matei ianuarie 21, 2011 Administratie, Educatie, Sinteze
10 comentarii 4,752 Vizualizari

Atunci când alocările bugetare pentru dezvoltarea resurselor umane cunosc o creștere atât de accelerată precum în ultimii 3 ani și când strategiile de afaceri a zeci de organizații se dezvoltă aproape exclusiv în jurul Fondului Social European, devine esențială o înțelegere mai bună a orientării beneficiarului final sau a potențialului client față de formare profesională și training. Știm că există interes și angajament din partea furnizorilor și organizatorilor de formare – depunerea a 600 de proiecte în 6 ore sau blocarea sistemelor informatice din cauza suprasolicitării lor sunt de la sine grăitoare. Știm că există fonduri publice și preocupare pentru eficientizarea/creşterea ritmului de cheltuire a acestor fonduri. Dar apare ca necesară şi o preocupare pe măsură pentru cunoașterea felului în care potențialul participant în proiectele noastre înțelege și percepe formarea. Îi este aceasta utilă pentru a a obţine un loc de muncă, pentru dobândirea de competențe relevante? Stârnesc aceste proiecte interesul grupurilor lor țintă? Sunt oamenii dispuşi să facă o asemenea investiţie de timp sau de alte tipuri de resurse? Sau găsirea unui loc de muncă este mai degrabă o chestiune de pile, cunoştinţe şi relaţii? Sau de noroc? Cum se poziţionează faţă de aceste lucruri persoanele din rural şi din urban, cele din diferite categorii ocupaţionale sau de vârstă?

Iată doar câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri sunt esențiale pentru a calibra optim intervenţia socială (deloc ieftină, lipsită de costuri de administrare sau de dezbateri privind oportunitatea sa) la nevoile persoanelor vizate de FSE sau, și mai dificil, la nevoile pieței.

În acest context, echipa Fundaţiei CADI-Eleutheria, cu suportul logistic al IRES, a derulat în perioada 4-11 decembrie 2010 o anchetă naţională pe bază de chestionar ce are ca temă principală poziţionarea indivizilor din mediul urban comparativ cu cei din mediul rural în raport cu instituţiile pieţei muncii.

Este formarea utilă pentru găsirea unui loc de muncă?

Am încercat să estimăm pecepţia pe care oamenii o au despre rolul jucat de formarea profesională în procesul de angajare şi am adresat respondenţilor întrebarea Ce credeţi că ajută cel mai mult pentru a găsi un loc de muncă? cu următoarele variante de răspuns: cursurile de calificare, recalificare şi perfecţionare; relaţiile, pilele şi cunoştinţele sau norocul. Relaţiile, pilele şi cunoştinţele sunt percepute ca fiind cele mai utile de către 49% dintre respondenţi, urmate de cursurile de (re)calificare şi perfecţionare – 29% şi noroc – 16%.

Nu înregistrăm diferenţe semnificative statistic între respondenţii din mediul rural şi cel urban. Mai degrabă îngrijorătoare este tendinţa grupei de vârstă 18-24 de ani să valorizeze cel mai puţin formarea şi cel mai mult reţeaua socială, prin comparaţie cu toate celelalte categorii de vârstă. Acest fapt este îngrijorător deoarece aceste persoane se află în perioada formării lor şi angajamentul lor faţă de aceasta ne aşteptăm să fie scăzut, din moment ce alţi factori par a avea o importanţă mai mare pentru găsirea unui loc de muncă bun.

Atunci când nu contrapunem formarea altor strategii de găsire a unui loc de muncă, aceasta este evaluată ca folositoare în mare şi foarte mare măsură pentru acest scop de cea mai mare parte a respondenţilor (60%), fără diferenţe semnificative între rural şi urban. Întrebaţi “În ce măsură credeţi că aceste cursuri sunt folositoare pentru găsirea unui loc de muncă?“, şomerii sunt categoria ocupaţională care valorizează cel mai puţin formarea în găsirea unui loc de muncă. Acest fapt poate avea consecinţe la nivelul motivaţiei lor de a participa la formare, dar şi asupra activismului lor în timpul formării. Mai mult, cunoscând această orientare, putem estima rate semnificative de abandon al cursurilor de formare, mai ales a celor care nu presupun o investiţie financiară iniţială din partea  beneficiarului, cum e cazul participanţilor la programele finanţate prin FSE.

Sunt oamenii dispuși să participe la cursuri de formare profesională? Dar persoanele neocupate?

Dacă orientarea generală pare a fi mai degrabă favorabilă formării, lucrurile se nuanțează atunci când respondentul este întrebat dacă el însuşi ar fi dispus să urmeze un astfel de curs pentru a-şi găsi un nou loc de muncă. La nivel naţional, 54% dintre respondenţi nu îşi manifestă interesul pentru formare, în timp ce 38% se declară dispuşi să facă o astfel de investiţie. Șomerii și persoanele casnice sunt cei mai dispuşi să urmeze un curs de perfecţionare sau (re)calificare profesională (57% dintre aceştia faţă de media eşantionului de 38%, respectiv 50%).

Observăm așadar la acest moment că deși sunt categoria ocupaţională care valorizează cel mai puțin formarea în găsirea unui loc de muncă, şomerii sunt cei mai dispuşi să urmeze cursuri de (re)calificare şi perfecţionare. Deducem că angajamentul lor în timpul unui astfel de curs ar putea fi moderat spre redus, din moment ce ei consideră că alte lucruri, şi nu competenţele lor, sunt mai importante pentru a se angaja.

Cum am putea explica această orientare moderată faţă de formare, chiar şi în rândul persoanelor neocupate? O direcţie de căutare a răspunsului este relevanţa formării profesionale pentru activitatea de la locul de muncă. Întrebaţi cu privire la contextul de dobândire a competenţelor utilizate la actualul sau ultimul loc de muncă, 24% dintre respondenţi se referă la şcoală (educație formală), 43% la experiența la locul de muncă (învățare prin practică), şi doar 14% menționează cursurile şi programele de formare profesională. Aşadar, percepţia celor care lucrează sau au mai lucrat este că principalul loc de formare de competenţe este locul de muncă. Programele de formare profesională nu sunt percepute ca formând principalele competenţe necesare la locul de muncă. Poate de aici şi dispoziţia moderată a respondenţilor de a urma cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare. Acesta ar putea fi un semnal de îngrijorare pentru formatori şi finanţatori. Pentru formatori, în sensul în care aceştia reuşesc sau nu să dezvolte programe pentru formarea celor mai relevante competenţe la locul de muncă, pentru finanţatori dacă nu cumva finanţează dezvoltarea resurselor umane nu prin cele mai eficiente metode.

Ce ne spune experiența anterioară de formare?

Sau poate că această percepţie se bazează şi pe experienţa redusă de participare la cursuri de calificare, recalificare şi perfecţionare. Doar 23% dintre respondenţi raportează participarea anterioară la astfel de programe, iar dintre aceştia doar 23% raportează că ceea ce fac la actualul loc de muncă este învăţat în primul rând la cursuri (față de media de 14% pe întreg eșantionul). Situaţia nu se schimbă atunci când avem în vedere a doua opţiune a respondenţilor privind locul de formare a competenţelor relevante.

Totuşi, experienţa anterioară de formare creşte dispoziţia de a participa la astfel de programe şi în viitor. 55% dintre cei care declară că au mai participat la formare ar fi dispuşi să mai urmeze un astfel de curs pentru a-şi găsi un loc de muncă, comparativ cu 33% dintre cei care nu au participat anterior la formare. Mai mult, cei care au participat anterior la formare cred că trainingul este folositor în găsirea unui loc de muncă în mai mare măsură decât cei care nu au experienţă anterioară de formare. Aşadar, poziţia scepticilor că formarea şi serviciile oferite de formatori sunt irelevante pe piaţa muncii nu se susţine, fiind contrazişi de predispoziţia mai degrabă favorabilă faţă de formare a celor care au participat la astfel de programe.

Din analiza acestor indicatori, ceea ce merge în contra simţului comun este faptul că nu înregistrăm diferenţe semnificative statistic între respondenţii din rural şi cei din urban. Mediul de rezidenţă nu pare a juca un rol asupra orientării faţă de training. În acest caz, ar trebui să ne ajustăm aşteptările faţă de răspunsul persoanelor din mediul rural atunci când realizăm intervenţia socială de dezvoltare a competenţelor acestora.

Posibile concluzii și ipoteze suplimentare

Pentru formatori: relevanţa serviciilor lor pentru piaţa muncii are încă un grad redus spre moderat de recunoaştere în rândul viitorilor sau actualilor angajaţi, beneficiari sau potenţiali beneficiari ai serviciilor lor. Aceştia trebuie încă să lucreze pentru creşterea corelaţiei între competenţele pe care le formează şi competenţele pe care angajaţii le folosesc efectiv la locul de muncă.

Pentru autorităţile ce reglementează formarea: creşterea relevanţei formării are nevoie de un cadru legal mai permisiv, care să încurajeze inovaţia în rândul formatorilor, nu să îi constrângă. Formatorul devine mai preocupat de îndeplinirea condiţionărilor instituţiei care autorizează programele decât de crearea unor servicii relevante pe piaţa muncii.

Pentru solicitanţii de finanţare din FSE: este necesară o ajustare a aşteptării că potenţialii beneficiari ai proiectelor lor vor fi mai receptivi dacă vin din mediul urban, spre deosebire de cei din rural. Activitatea de persuadare şi de recrutare în programe este la fel de dificilă dacă avem în vedere orientarea generală a acestor persoane faţă de training. Diferenţele de receptivitate se găsesc în alte sfere, precum experienţa anterioară de formare.

Pentru finanţatori: există o probabilitate considerabilă ca cei care dobândesc competenţe noi în cadrul acestor programe să fie cei care au mai participat la formare şi beneficiază deja de un nivel mai înalt al dezvoltării profesionale, în timp ce persoanele cu puţine competenţe să fie reticente în a accesa serviciile oferite de aceste proiecte. Aşadar, scăderea constrângerilor finanţatorului asupra activităţilor de conştientizare privind utilitatea formării poate contrabalansa această tendinţă. Şi închidem cercul prin corelarea cu prima concluzie, cea pentru formatori, conştientizarea privind utilitatea formării nu se poate realiza în lipsa acestei utilităţi.

NOTA

Cercetarea, coordonată de Dragoş Paul Aligică şi Aura Matei, este parte a proiectului „Competenţe europene pentru mediul rural” derulat de Fundaţia CADI-Eleutheria în parteneriat cu Institutul Român de Training şi cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, “Investește în oameni”, Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare” Domeniul major de intervenție 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resursei umane și ocuparea forței de muncă”. Cercetarea s-a derulat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia de 18-65 de ani, cu un volum de 1200 de respondenţi, cu o marjă de eroare de ±2,9% la probabilitate de 95%. Chestionarele au fost aplicate faţă-în-faţă la domiciliul respondenţilor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. eu****** spune:

    Cu ceva vreme in urma am efectuat si o cercetare similara in acest sens. Nu ma mira rezultatele. se paote povesti mai mult..

    Ceea ce nu se intelege in Ro si in general in Europa este conceptul de “training on job”.

    • Aura Matei Aura Matei spune:

      Da, analizele pot fi mult mai cuprinzatoare decat articolul de fata.
      Cu privire la “training on the job” si raspandirea acestei practici in Romania, faptul ca 43% dintre respondenti spun ca ceea ce fac acum la locul de munca este invatat tot acolo ne poate oferi un indiciu. As spune mai degraba ca celelalte sisteme de formare de competente raspund mai greu cererii de competente de pe piata muncii si ca eforturile angajatilor si angajatorilor la locul de munca vin sa compenseze acest lucru. Ceea ce nu este neaparat un lucru bun sau rau, ci depinde de variabile mai ample ale tipului de sistem economic emergent in Romania.

      • eu****** spune:

        Va rog sa ma scuzati, dar prea multe vorbe.

        Ca sa nu mai vorbim de costurile asociate formelor traditionale de pregatire fata de “training on the job”, de motivatia celui instruit si deprinderile castigate/necastigate prin instruire.

        Si mai este ceva: tehnologia evolueaza asa de rapid incat sunt putin cei care tin cu adevarat pasul cu ea si aceea vor sa mearga si mai inainte… Cine te invata lucrurile noi? Sunt prea putin cei care stiu cu adevarat si stapanesc meseriile cerute pe piata. Desigur, formal, multi pot sa aiba patalama de formatori de formatori, dara…

        Cea mai mare aberatie facuta in direct la TV a fost cand un fost ministru al muncii spunea, in toamna lui 2010, la targul de joburi, unde lumea se ingramadea pentru un job, ca nu se mai cauta confectioneri, si ca sectorul constructiilor este in continua scadere…

        I need a break!

  2. phane spune:

    Parerea mea este ca cursurile de formare aprobate de stat (gen cursuri de patiser, cofetar, frizer etc) sunt o frectie la picior de lemn, ca nu te invata mai nimic, ci doar iti dau o diploma, in baza careia poti sa te angajezi undeva – daca ai pile, binenteles.

    Judecand dupa raspunsuri, cred ca asta este imaginea marii majoritati a oamenilor, de asemenea.

    Binenteles, sunt cursuri si cursuri – ramane de vazut la ce s-au gandit oamenii cand au raspuns.

    • T spune:

      tie cum ti se par produsele de patiserie din cofetarii? crezi ca orice gospodina le-ar putea gati? crezi ca orice gospodina ar sti sa respecte si regulile de igiena necesare functionarii unei cofetarii (ma refer la partea cu bucataria, nu doar la spalatul pe jos). crezi ca un proprietar de cofetarie prefera sa isi angajeze nepoata croitoreasa decât sa angajeze un om care are o diploma de patiserie (= a avut deja experienta in bucatarie)? daca raspunsul la ultima intrebare e “da”, atunci ia un sfat de la mine: pune-ti banii la saltea si nu te avânta in afaceri pt ca nu ai reusi decât facând evaziune la greu iar evaziunea nu mai e de viitor.

      • eu****** spune:

        Da, foarte corect opinia Dvs., dar si cursurile trebuie sa fie mai orientate catre client, mai structurate si implicati si oamenii care inteleg business-ul legat de meseria/pregatirea respectiva.

        Asa ca de ce sa nu “depanusezi” cursul de o groaza de lucruri inutile, la care aloci timp si resurse, si pentru ce, doar ca sa deschizi fereastra si sa arunci banii publici?
        Si nici sa nu dai satisfactie clientului? Clientul trebuie sa inteleaga, sa ramana cu ceva si mai ales sa foloseasca ceea ce a invatat/deprins.

        Am supervizat un curs mare de formare antreprenoriala, si firma care castigase licitatia introduse intial in materia de curs, un adevarat curs de management. Stiam ca acei cursanti nu sunt interesati de toata materia, nu aveau nevoie de ea asa cum era structurata, si nici nu aveau capacitatea de a recepta si prelucra toata materia. Implementatorului i-am spus doar ca sa nu aiba frica si sa ridice problemele si sa incerce sa vina cu solutii pe parcursul implementarii, pentru ca este normal. Cu AJOFM-ul am punctat clar care o sa fie problemele cu care se va confrunta implementatorul in primele 2 luni si i-am rugat sa le discutam deschis, daca vor aparea, in trei (implementator, AJOFM si supervizor) ca sa luam operativ masuri de ajustare. Toata lumea a fost extrem de fericita: clientul, implementatorul AJOFM si evident supervizorul.

        Lauda de sine nu prea miroase a bine, dar nu am avut alt exemplu! Asa-i in tenis! Deuce!

    • berbecali spune:

      Astea sunt cele mai bune cursuri,inveti o meserie,nu prostii de genul coaching,leadership,negociere,comunicare,etc.
      Daca am terminat o facultate de drept si nu mi-am gasit un loc de munca, am facut un curs de vanzator marfuri alimentare,mi-am deschis un pfa si acum vand legume si fructe.
      In 2 ani mi-am cumparat un apartament si l-am si mobilat .Mentionez ca toate le-am platit cu bani cash nu prin credit.
      Facultatea nu te ajuta la nimic,meseria este baza.

  3. Adrian spune:

    E de asteptat ca indivizii care nu acorda mare atentie pregatirii lor profesionale sa-si piarda mai usor slujba decat altii si sa-si gaseasca mai greu un nou loc de munca. Acest gen de oameni rareori si-ar spune ceva de genul “daca as fi fost mai bine calificat nu mi-as fi pierdut slujba/mi-as fi gasit mai usor un nou post” – intodeauna altcineva e de vina: pilele, invidia colegilor, seful/patronul ticalos, etc. Sunt convins ca exista situatii in care oamenii de valoare au ghinion si sunt concediati, dar de obicei isi gasesc destul de repede ceva in loc. Din experienta mea de pana acum, majoritatea celor concediati nu erau la fel de buni ca si cei ramasi.

    Atitudinea corecta fata de munca are multe fatete, iar una dintre ele este efortul de perfectionare continua, fie ca vorbim de un proces formal (diverse forme organizate: cursuri de perfectionare, dobandirea de noi calificari, etc) sau de un proces informal (studiu individual sau pur si simplu “furatul meseriei” – invatand de la colegi mai priceputi). Eu am facut asta de cand m-am angajat prima data si probabil voi continua sa o fac pana voi iesi la pensie.

    Cred ca singurul lucru bun pe care il pot face finantatorii programelor de training este sa identifice pe cei care doresc sa munceasca si sa invete, sa le ofere niste programe de training de calitate si niste posturi in care sa foloseasca ce au invatat.

    • Aura Matei Aura Matei spune:

      Eu ma intreb: daca o persoana care doreste sa munceasca si sa invete, nu cumva face acest lucru deja? Si atunci vand legume gradinarului.

      Ce facem cu persoanele care nu doresc sa invete si, poate si din aceasta cauza, nu muncesc? Sau cu persoanele care spun “mai bine 5 lei la umbra decat 10 lei la soare”? Cum vor raspunde astfel de persoane la oferta de formare “pe gratis”? O vor accesa? Poate fi sustenabila investitia? Cum?

      • eu****** spune:

        Intodeauna o persoana care lucreaza dar si invata are niste limite in ceea ce invata si face si de aceea daca invatarea este asistata progresezi mai rapid,mai ordonat, mai consistent. Este ca si cum ai avea un sef mai exigent, dar care stie sa iti cerea si sa te indrume. Poate te prindeai si tu ca asa si asa, dar daca ai indrumarea aplicata – tutor – pasii sunt mai rapizi. Atingi mai repede varful performantei.

        Usor de spus despre cineva ca “nu invata”! Dar exista atatea de ce-uri la tema “nu invata”!
        Poate nici nu stie in ce directie sa se arunce, ce sa invete, cum sa invete, nu are motivatie, s.a.

        Pana la urma toti oamenii de pe lumea asta merita sa traiasca, sa isi castige cinstit existenta, in principiu fara sa fure sau sa insele, sau fara alte nemernicii, dar, evident, felul in care oamenii isi traiesc viata depinde de ei.

        Da, cursurile “gratis”sunt necesare pentru ca exista inca o masa larga saracita si ramasa in urma cu pregatirea in chestiuni extrem de necesare pe piata muncii, simple si elementare, de exemplu: “cum sa spui buna ziua!” Instruirea o vor accesa, pentru ca lumea se civilizeaza in continuu, lumea merge inainte ca urmare a globalizarii!

        De sustenabilitatea acestui business raspund oamenii de business, si consultanta ca si experimentele costa! Succes!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Aura Matei


Aura Matei

Aura Matei este coordonator de programe la Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională – Eleutheria (CADI-Eleutheria) şi doctorand al Facultăţii de Sociologie, Univers... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)