joi, martie 28, 2024

Cum se fură banii publici? Legi, bugete, mijloace – modificarea Codului Penal și revocarea conducerii DNA sunt doar ultimele episoade _ Actualizat (2)

Cum este pe undeva firesc, o mare parte a comentatorilor noştri sunt angrenaţi în mocirla zilelor noastre, în nămolul clipei, respectiv modificările la Codul Penal și nedemna execuție a șefei DNA de o fostă prezentatoare de la B1. Cum spunea un aforism cunoscut din politica americană “când te lupţi toată ziua cu aligatori care sunt pe cale să te mănânce de viu, poate fi dificil să îţi aminteşti că eşti acolo pentru a drena mlaştina”. De aceea poate fi dificil de a ne aminti toate feluritele forme de imaginaţie bolnavă prin care diverşi politicieni au drenat bugetul public mai ceva decât şobolanii în hambar, că tot era vorba zilele trecute de rozătoare. Îmi propun să fac un rezumat al câtorva forme mai întâlnite de jaf, practicate la scară largă. După lovitura de baros aplicată DNA, va fi la liber, scapă cine (mai) poate.

1. Banii pentru achiziţii publice

Aici deja traseul banilor este foarte bine bătătorit. În general, vorbim de diverse tipuri de lucrări de infrastructură în oraşe, sate şi comune, în condiţiile în care nu avem o strategie cap-coadă măcar să facem toate podeţele într-o guvernare şi pe urmă toate canalizările în altă guvernare – se face ici şi colo câte un petic, 50% din sume ajungând sifonate conform estimărilor de la România Curată. Pentru celebrul teren de fotbal în pantă s-au plătit bani buni pentru pregătirea gazonului şi ca un buldozer se se învârtă pe loc. Panseluţele se achiziţionează cu preţuri record – un WC într-o localitate mărginaşă poate costa cât un apartament cu trei camere, CFR-ul lui Necolaiciuc achiziţiona costume de scafandru şi trandafiri în preajma campaniei din 2004, apoi dl în cauză, condamnat pentru devalizări de 57 de milioane de euro a ajuns la Poarta Albă. Milost, statul român l-a eliberat după ce a împlinit 60 de ani şi după ce a apucat să îşi achiziţioneze din salariul de bugetar nişte apartamente cu superbă vedere la Ocean, în SUA. Nenumărate achiziții au fost instrumentate de DNA – dar uneori traficul de influență al unor parlamentari a rămas nepedepsit, fiind și dificil de probat.

Uneori pot fi bani din achiztii cu unic înscris la licitaţie sau achizitii care denaturează competiţia. Hoţia este atât de mare încât Consiliul Concurenţei şi-a făcut direcţie specializată să se uite la acest fenomen – prin însăşi denumirea instituţiei îţi dai seama că cel puţin (încă) o instituţie a statului consideră fenomenul suficient de extins pentru a denatura nu doar sumele dintr-un buget sau altul, cât concurența la nivelul întregii economii. Dacă nu ar fi considerat asta, direcţia nu s-ar fi înfiinţat, având în vedere misiunea instituţiei. În Bucureşti vorbim de achiziţiile din spitale, achiziţiile din cele 7 primarii, achiziţii mai nou trecute în sarcina unor companii cvasi-private care ocolesc cerinţele de raportare ale Curţii de Conturi dedicate instituţiilor publice printr-o metodă “inovativă”, marca Pandele-Firea.

2. Banii de drumuri

În timp ce Austria sfredeleşte autostrăzi prin munte şi nu o costă mai mult de 10 milioane de euro  pe kilometru cu toate dotările, noi am dat peste 1,25 de miliarde de euro pentru 52 de kilometri de autostradă, ungurii cu 6 autostrăzi ne râd în faţă pentru că ei au reuşit chiar să facă nişte structuri PPP off budget prin care au construit infrastructura fără să atingă deficitul bugetar. Dl Șova nu mai are timp să ne spună că nu a găsit originalul contractului – altminteri contractul original a rămas de negăsit, pune-te şi demonstrează dacă vrei să îi lipeşti pe vreunul de pereţi cu plângere penală că a semnat anexa aceea mizerabilă în care costul plătit constructorului este în funcţie de costurile pe care le trimite la decontare plus o marjă recunoscută de profit şi nu există o corespondentă exactă între câţi bani îi dai şi câţi kilometri e obligat să livreze.   Altminteri, ne râd şi kosovarii, ei au primit livraţi de Bechtel 101 kilometri pentru 824 de milioane de euro, cu mult sub cât am plătit noi pentru drumul de niciunde spre nicăieri, că nu am avut nici măcar bunul simţ de a porni din capetele drumului, ca măcar să fi fost legată deja Oradea de Borş şi de infrastructură europeană care vine de la Lisabona şi traversează toată Europa până la graniţa româno-ungară.

Despre asfaltatorii de partid se ştie, ei sunt majoritatea la puşcărie sau actualmente sifonari pentru dosarele politicienilor la DNA… În linii foarte mari, vorbim de Nelu Iordache (trimis în judecată pentru evaziune fiscală), Costel Cășuneanu (condamnat în 2012 la 4 ani cu suspendare, avere evaluată în 2011 la 250 de milioane de euro), Umbrărescu (cel cu autostrada care trebuia să ne lege de Europa, Deva – Lugoj)  Urdăreanu (cel cu nenumăratele contracte inclusiv cel cu CNADNR-ul anchetat aici: https://www.money.ro/umbrarescu-audiat-la-dna/). Hoţia se măsoară cu zecile şi sutele de milioane în această zonă, mi-ar trebui ani întregi să documentez tot, asfaltatorii sunt “călcați” de DNA.

3. Banii din sănătate

Aici sumele cheltuite doar pe reţete compensate sunt de patru ori mai mari decât în 2000, fără a avea o populaţie de patru ori mai sănătoasă, dimpotrivă. Nu mai vorbesc că numărul cetăţenilor a scăzut de la an la an. Aici au fost de toate pentru toţi – 10 ani în care sistemul informatic de la Casa de Sănătate a fost blocat din interior, sistematic, pentru a nu se putea asigura trasabilitatea în sistem informatic a informaţiei despre hoţie.  Au fost ani în care se aduceau cu sacii pentru decont reţete compensate, în care rapoartele Casei au relevat aberaţii absolute de pildă reţete în valoarea de 1 miliard de lei vechi scrise de un singur medic sau mii de reţete scrise pe CNP-urile aparţinând unor pacienţi morţi – care fără să ştie consumau medicamente şi de pe lumea cealaltă. Am avut scandalul spitalelor din care se fură orice pană la ultimul plasture sau tifon. Apoi a fost scandalul cu HexiPharma, dar după moartea tulburătorului Dragoş Condrea aţi mai auzit ceva de subiect? Nici nu veţi mai auzi, vorbim de zeci de milioane de euro pe an în această piaţă cu ai cărei actori principali am avut nefericita ocazie să mă intersectez atunci când în 2005 s-a blocat tot sistemul într-o tentativă (parţial reuşită, de ce să nu recunosc) de a mai extorca nişte bănişori de la statul român. Lumea uită că nu e scandal la modă, dar erau filmări apocaliptice cu pensionari la coadă la medicamente, lacrimi şi durere mare – jale care s-a stins printr-o re-eșalonare a datoriilor statului şi un alt sfert de milliard de euro băgaţi precum fişele de un euro în gura unor hulpavi. Totul legal, elegant, frumos, cu respectarea ordinelor Casei de Sănătate, de vreme ce influența industriei asupra statului în acest domeniu a fost, este şi va rămâne foarte importantă.


4. Marile tunuri

Aici ar trebui să încep cu Caritas, FNI, Banca Agricolă, Bancorex (hoţie de 4 miliarde de dolari, conform PricewaterhouseCoopers, sumele recuperate sunt în jur de 20% până în 2015), Banca Religiilor. Rompetrol ($600 de milioane datorie care nici azi nu au fost returnaţi la stat), RAFO (o gaură de zeci de milioane de euro, avocatul Batkov pleca la un moment dat cu o valiză de bani cash de acolo),  contractul cu băieţii deştepţi din energie (120 de milioane de euro pe an, înmulţiţi cu cei 7 ani şi pe urma cei 11 ani în care au funcţionat unele contracte cu adiţionale, până la declararea reorganizaraii instituţiei). Mai adaug contractul de gaze Romgaz acordat fără licitaţie procesatorilor de îngrăşământ chimic (dosarul de la DIICOT Videanu – Ioan Neculae) – pronunţarea o va face Înalta Curte în curând, momentan cetățenii respectivi sunt la fel de nevinovaţi ca dvs, cititorii acestui articol, conform justiţiei din România.

5. Marile privatizări

Aici iarăşi mi-aş putea dedica o viaţă să scriu. Privatizarea SNTR, doar a însemnat prăduirea unei regii monopol de stat înfiinţată de Alexandru Ioan Cuza şi care a fost mereu profitabilă până a ajuns în faliment postdecembrist. Privatizarea Alro a înfiinţat o nouă metodă de a nu te opune la o majorare de capital ca reprezentant al statului. Un hâtru director din AVAS care să lăuda oricui dorea să îl asculte că l-a scos basma curată pe Răzvan Temeșan cu expertiza contabilă avea o teorie că “orice e ilegal dintr-un singur pas poate fi legal atunci când e făcut în mai mulţi paşi”. Dacă e ilegal să dai direct pachetul majoritar unei companii către un consorţiu privat, atunci poţi veghea pasiv cum construieşte un pachet minoritar şi poţi să alegi să nu te opui (deşi statul are pachetul majoritar!) când e vorba de diluarea acţionariatului sau poţi să vinzi încă un pachet minoritar care împreună cu celălalt pachet minoritar să facă un pachet majoritar. Sau (cazul Administrare Cazare şi Cantine din Bucureşti de pildă) , poţi să faci atâtea asocieri în participațiune încât să ai câte o asociere pentru fiecare spaţiu disponibil al unei firme de stat, golită astfel de active şi conţinut.

6. Fiscul politizat şi vama coruptă

Aici nici nu am timp să scriu despre episoade lăsate de mult în ceaţa istoriei cum sunt Ţigareta I şi Ţigareta II , când 1,300 de baxuri zburătoare cu ţigări nefiscalizate aterizau la un singur transport, direct pe un aeroport militar, astea au fost mizilicurile anilor ’90. Mai nou vorbim de o filieră de marfă chinezească care soseşte în România, vapor după vapor, apoi ajunge în bazarurile bucureştene şi apoi în magazine din toată ţara, cărate cu tirurile. Șpaga instrumentată de DNA pentru un singur consilier de rang superior al ANAF este de peste 100.000 de euro pentru o singură operaţiune surprinsă în acel dosar penal. Aterizarea în nişte vămi a mascaţilor cu elicoptere (spăgile se colectau în găleţi, pentru şefii de tură) până la urmă s-a lăsat cu un mare fâs – nu a fost condamnat nimeni în acel dosar, stins în negura vremii, vămile au rămas la fel.  Celebrul Blejnar se simte bine, are un dosar penal prin care DNA îl acuză că proteja o întreagă filieră de evaziune cu motorină, însă nu există verdict. De Codruţ Marta, şeful de cabinet al lui Blejnar şi mare prieten al lui Elan Schwartzenberg aţi auzit cât aţi auzit şi de Condrea, de când a dispărut au şi fost lansate tot felul de speculaţii că ar fi fost ucis. Prietenul Elan spune că e încă în viaţă.

Excepţionalul Edi Pastia de la Realitatea, vechi redactor şef la un cotidian financiar a avut şi o emisiune televizată intitulată Academia de Evaziune. A luat în fiecare episod câte un sector. Un episod – tiruri de flori ce ajung la toate chioşcurile din România, nefiscalizate. Alt episod – evaziunea în sectorul cărnii ieftine de import, evaziunea având şi nenorocitul efect de a îngropa producţia autohtonă. Alt episoade – evaziunea din sectorul de fructe care ajung în pieţe şi oboare, totul fără impozite. Într-un alt episod era vorba de magazinele nefiscalizate.  Fiscul bulgar are de mult un sistem prin care primeşte zilnic informaţii în portalul computerizat de la fiecare magazin din Bulgaria.  În fine, în alt episod era vorba de Portul Constanța – că nu degeaba Radu Mazăre vroia să pună mâna pe el înainte de a fugi din ţară, cât încă era primar. De asemenea, fiscul se ocupa de recuperarea datoriilor de la persoane fizice – de pildă întâiul datornic al României, cu 51 de milioane de euro este primarul PSD de la Sectorul 3, dl Robert Negoiță- datorii aferente celor 1.250 de imobile construite “pe persoana fizică”. Cert este că pe reţelele de evaziune fiscală şi vamală România pierde alte sute de milioane de euro anual, dacă nu cumva vorbim de miliarde.

7. Amputarea rolului Curţii de Conturi

Iarăşi vorbim de o instituţie înfiinţată de Alexandru Ioan Cuza. Undeva în negura vremurilor- curioşii pot să caute exact detaliile legislative – Curtea de Conturi a fost somată să îşi întrerupă rolul de “poliţist – terorist”, cum se exprimau unii politicieni. S-a amputat iniţial rolul jurisdicţional, capacitatea de a-şi judeca anumite procese legate de sifonări de fonduri publice. Ulterior, i s-a luat şi capacitatea de a da aşa numita “descărcare de gestiune” – sifonătorii din fonduri publice mai aveau o vagă îndoială că ar fi putut avea probleme la finalul fiecărui an sau măcar până în general în aprilie al anului, problema a fost “rezolvată” legislativ.

Mai nou, Curtea de Conturi transformată dintr-un tigru destul de fioros într-un tigru de hârtie este lăudată. Cine o laudă? De pildă întâiul datornic al ţării, care datora la un moment dat peste 50 de milioane de euro “pe persoană fizică”, dl Negoiță. Cu pălăria de Preşedinte al Asociaţiei Municipiilor din România, declară suav: “Astăzi Curtea de Conturi nu mai vine ca un miliţian comunist care să aibă ca scop al controlului găsirea de prejudicii sau mai degrabă inventarea de prejudicii pe care nu aveau cum le recupera vreodată, ci are şi un caracter de prevenţie şi îndrumare”.
8. O glumă bună – auditul intern şi pârghiile administrative din interiorul instituţiilor

Deşi în general auditorul este, în multe instituţii, un moşuleţ simpatic nebăgat în seama această pârghie de control intern managerial există, chiar dacă are un rol mai mult formal. Managerii publici care doresc au pârghii de a cere controale amănunţite şi de a face prevenție. De asemenea, în ultimii ani am auzit din ce în ce mai des o teorie stupidă – odată ce a început o cercetare penală, nu mai avem dom’le ce să îi facem funcţionarului suspectat de învârteli, aşteptăm organele statului să se pronunţe. Complet fals, conform procedurilor funcţionarului i se poate “aplica mobilitatea” în sensul vânturării bruşte la Vaslui dacă trebuie sau din Constanța la Timişoara. Funcţionarul poate fi detaşat în interes de serviciu, rolul îi poate fi permutat, cu păstrarea rangului şi a salariului, el poate fi rotit, direcţia îi poate fi reorganizată, i se poate trimite pe cap corpul de control intern al Instituţiei, corpul de control al ministerului de linie, corpul de control al Primului Ministru, dacă e necesar. Se poate cere un control de fond al Curţii de Conturi, se poate face o anchetă administrativă, sunt zeci de pârghii pe care manageri incompetenţi corupţi sau politruci nu le aplică pentru a mai domoli sifonarea de bani publici, până a se ajunge la nivel de Parchet sau DNA.

9. Ultimele vestigii – juriştii din instituţii trebuie “călcați pe cap

Aceştia trebuie în general “călcaţi pe cap”, să citez din clasici. Ca să luăm un exemplu scurt din dosarul Hrebenciuc – Romsilva (condamnare doi ani cu executare), dosarul spune aşa: “Cu ocazia unei întâlniri dintre Hrebenciuc Viorel și Bengescu Dan Costin, din 13 august 2014, primul a afirmat că trebuie să vorbească cu Sârbu Ilie pentru a-l „călca pe cap” pe Crăciunescu Adam, din această sintagmă folosită înțelegând că se intenționa luarea de măsuri drastice față de directorul RNP ROMSILVA dacă nu va respecta sarcinile trasate de către Hrebenciuc Viorel şi va mai face apărări în instanţă deoarece trebuia să aibă o atitudine împotriva atribuțiilor de serviciu…”. Cu alte cuvinte, juriştii instituţiei forţaţi  să susţină în tribunal interesele unor privaţi şi nu interesele statului.

Cealaltă categorie de jurişti din instituţii sunt juriştii care răspund de “avizare”, nu de contencios. Îmi aduc aminte că în primele două săptămâni ca preşedinte AVAS, pe lângă informaţia că instituţia avea două direcţii diferite care răspundeau diferit la întrebarea “câte companii deţine AVAS în acest moment”, cea mai şocantă a fost afirmaţia unui director că “avizul de la juridic este consultativ şi opţional”. O bună parte din hotărârile luate de Colegiul AVAS (înainte de structura APAPS a lui Mușetescu) se luau fără a cere opinia juridică, alminteri am constatat că existau un pogon de contracte de privatizare semnate între Crăciun și Anul Nou fără vreo contrasemnătură de la juridic. Ştiu cazuri de jurişti – de pildă de la instituţii în subordinea Cancelariei Premierului sau a Secretariatului General al Guvernului – care îşi iau concedii de boală în momentele cheie ale semnărilor unor contracte importante. Cu cât e mai gogonată tranzacţia, cu atât bolește lumea mai abitir.


10. Companiile locale și naționale – pușculiță de partid

Exista pe vremuri o lege ANI care interzicea participarea unor primari, consilieri locali sau județeni în administrarea companiilor locale, pentru a se evita o situație de incompatibilite (autoritățile locale stabilind regulile generale după care funcționează companiile, nemaiputând tot ei să și aplice regulilie în calitate de administratori). S-a dat liber, s-a “rezolvat” rapid. La nivel național, Ordonanța 109 adoptată sub presiunea FMI s-a făcut harcea-parcea, majoritatea companiilor naționale pur și simplu nu aplică legea. Atât regiile locale cât și companiile naționale au redevenit pușculiță de partid, cu rezultatele cunoscute – de la neamuri la amante, de l incompetenți la ticăloși corupți, orice e din nou posiibl, urmare a unui vot puțin discutat în Parlament.

11. Condamnați sau datornici la vârful statului

Nu vorbesc doar de dublul condamnat Liviu Dragnea, ci și de veselul evaluator al activității guvernamentale și febril negociator cu multinaționalele – condamnatul penal la 8 ani de închisoare Darius Vâlcov, simultan consilier al premierului. O situație oarecum similară cu Sevil Shhaideh, fostă propunere de premier, actualmente inculpată în dosarul Belina – care însă nu are o soluție nici măcar în primă instanță.  Mai există cetățeni de genul Ministrului Finanțelor, fost dator la fisc care actualmente propune amnistie fiscală. O situație echivalentă pentru Robert Negoiță, fost datornic cu 57 de milioane de euro, posibil beneficiar al unei legi trecută aproape de Crăciun anul trecut – amnistie fiscală, adică bani care nu mai intră în buzunarul nostru, rămân în buzunarul împricinatului. Alți datornici anunțați pe București sunt filialele mari de partid, în frunte cu PSD București.

12. Codul Penal făcut varză

Aici modificările nu au intrat încă în vigoare, dar se pregătesc. E redefinit abuzul in serviciu (art. 297 CP) si se elimina complet articolul referitor la neglijenta in serviciu (art. 298 CP), comisa de functionarul public. Abuzul in serviciu a fost redefinit, la propunerea lui Tudorel Toader, noul text impunand obligativitatea ca acesta să fie săvârșit în folosul funcționarului care îl comite sau al rudelor apropiate, până la gradul 2 inclusiv. Abuzul comis in numele terților sau al rudelor de grade indepartate este astfel dezincriminat. Se restrânge extrem de mult domeniul de aplicabilitate al infracțiunii. Prin aceasta restrângere ,dacă acest proiect de lege va intra în vigoare, România va încălca dispozițiile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției (31.10.2003 New York), ratificat de România in 2004.

A fost de asemenea îmblânzită pedeapsa – un interval de la 2 la 5 ani, în loc de 2 la 7 ani cat este în acest moment. Reducerea limitelor pedepselor va avea efecte și asupra reducerii termenului privind prescripția răspunderii penale, ceea ce va duce la încetarea procesului penal în multe dosare. Comisia a mai votat ca noile prevederi să nu se aplice atunci când vine vorba de elaborarea, emiterea și aprobarea actelor adoptate de Guvern sau Parlament, oferindu-le astfel o superimunitate. Pentru o așa -zisă corelare, comisia a abrogat și din Legea 78/2000, legea specială privind combaterea corupției, articolul privind abuzul în serviciu. De asemenea, art. 298 din Codul Penal care face referire la neglijenta in serviciu a fost abrogat, dezincriminand astfel faptele ilicite savârșite din culpa de funcționarului public în desfășurarea atribuțiilor de serviciu. Conform Ministerului Public, în perioada 2014-2017, au fost trimise în judecată pentru neglijență în serviciu 233 de persoane iar prejudiciul a fost în cuantum de 5.381.726 lei.

13. Decapitarea DNA

Problema nu e Kovesi, care oricum peste niste luni bune pleca. Semnalul că fără niciun alt răspuns Președintele s-a conformat unei decizii ticăloase, fără a pune în discuție opiniile concurente care erau mai mult contrare din decizie, fără a mai aștepta Comisia de la Veneția și a o pomeni după ce chiar președintele a sesizat-o, fără a aduce în discuție depolitizarea CCR. Președintele ar fi putut lansa referendum, ar fi putut da răspuns cererii de constatare a încetării mandatului judecătorului Lăzăroiu, ar fi putut, simbolic, amâna destituirea până fix la data pronunțării CCR asupra modificărilor la Codul Penal. A ales să execute procurorul șef fără să apară public, prin vocea unei foste ancore B1 Tv.

Concluzia? Dacă nu vom lupta cu dinții pentru a nu ni se fura banul din buzunar, la modul propriu atunci nu doar din Autorități de Protecție a Copilului vor zbura secretarele ilegal către partid, ci ceea ce va urma va fi spolierea a ceea ce a mai rămas nejumulit din resursele statului român.

_______________

UPDATE:

Nici bine nu s-a uscat cerneala pe ceea ce am scris ca vine un alt subiect de adaugat :

14. Patrimoniul local va fi mai simplu de “rezolvat”

In conformitatea cu noul Cod Administrativ – care a primit votul final in Parlament si sustinere chiar de la unii membri ai opozitiei- deciziile privind patrimoniul unitatilor administrative teritoriale vor putea fi luate cu jumatate plus unu din numarul consilierilor locali si nu cu doua treimi cum era mai inainte. Sa vezi festival acum – pentru ca multe majoritati sunt PSD- ALDE. Instrainari de terenuri, active, actiuni, asocieri in participatiune si alte minunate si felurite moduri de a instraina averea publica, pe plan local.

UPDATE 2

Un cititor vigilent ma trage de maneca pe buna dreptate pentru ca nu am mentionat deloc fondurile europene si frauda din acel domeniu. Desi este un subiect pe care il stapanesc mai putin, ultima data cand m-am aplecat ca cercetator asupra lui, in urma cu cativa ani, rezultatele au fost devastatoare. Nu ma astept sa se fi reparat lucrurile intre timp – as vrea sa aflu ce s-a intamplat cu celebrul strand de la Marghita, facut in PhotoShop sa para plin cu apa si oameni pentru finalizarea proiectului desi el in realitatea era neterminat.

http://www.oranoua.ro/razvan-orasanu-mediul-privat-a-intrecut-autoritatile-locale-la-fraudarea-fondurilor-europene/

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Dom’le, ar trebui să se dea o lege cari să spuie că dacă omul a furat și a introdus banii furați în circuitul economic (adică și-a luat de exemplu vilă, elicopter, șalupă, șampanie, trabucuri, ș.c.l.), nu se mai pune. Practic el plătește pentru ce cumpără TVA, impozite, taxe și alte dări, contribuie la crearea de locuri de muncă, accelerează viteza de rotație a fondurilor circulante care altminteri zăceau blocate prin conturile statului și contribuie la dinamica economiei. Ar trebui să fie scutit și de anumite taxe pentru asta, dar închistații ăștia cu ochelari de cal de la stat nu văd mai departe de lungul nasului. Și să se termine odată cu aiureala asta cu codul penal care bagă politicieni la pușcărie pe criteriul învechit că-i prinde la furat! Ce naiba, s’tem copii, că doar d-aia se bagă-n politică, ca să fure! E ca și cum ai băga la bulău un șofer fiindcă conduce mașina și își face și omu’ meseria ca să puie o pîine pe masa lu’ copilașii lui. Rușine!

      • Mulțumesc pentru apreciațiuni, încerc doar să mă ridic la nivelul argumentărilor pe care le trage de păr onorabilul dom’ Nicolicea atunci cînd face expuneri de motive pentru legile dumisale. Văz că-mi iese cîte ceva, dar numai după ce mă magnetizez cu minimum trei sute de jamaică stinse cu două halbe de bere. Cre’că asta-i cantitatea de la care începe omu’ să se puie pe legiferat, reformat justiția și distrus statul paralel. Dom’ prezident Băsescu știe mai bine cum devine cazul, cu toate că dînsul lucra cu consilierii Johnnie Walker & Jack Daniels, important pînă la urmă este de la cît la mie în aerul expirat încep să-ți vină ideile atunci cînd faci legi, reforme pe salarii, pensii, fiscalitate, numiri de procorori, ș.c.l. Sînt lucruri despre care nu o să aflăm niciodată pentru că deasupra lor e așternut un silențiu lugubru, ca în cazurile Hexi Pharma, Microsoft, Bechtel, Alro, rivuluția, etc. Poate numai cu ceva Penfolds Grange sau cu o ladă de Romanée-Conti pusă pe masă să aflăm ceva, că structurili au gusturi mai subțiri, consumă numai de la Opus în sus, li se dezleagă limba mai greu și țin la băutură. Știe dom’ Dragnea, că a cărat pînă i-au căzut mustețile pe oală și i s-a scofîlcit portofelul!

  2. Toate constituie consecinte ale orientarii politice din intreaga istorie centenara: stat centralizat, bugetar si birocratic, incepand cu elitele si pana la cei mai modesti cetateni. Noi sunt doar amploarea si profunzimea ticalosiilor precum si faptul ca istoria nu ne-a fost de folos. Ma tem ca ne indreptam candid catre fascism.

    • Modelul francez de stat centralizat fără o elită franceză de 500 de ani în administrarea statului a dus într-un secol la teleormanizare. E vorba de autocraţie, şmecherie, iliberalism cu tendinţe dictatoriale, fără „fascism“. Modelul Benito Mussolini începe 1923 să devină luceafărul dâmboviţean. Nu cred că mai e cazul azi.
      E trist ce se vede în comparaţie cu Declaraţia de la Alba Iulia 1918: democraţie, libertate, bunăstare, autonomie culturală şi religioasă, etc.
      A venit altfel. De ce?

  3. Nu ma indoiesc ca aveti multa dreptate in unele afirmatii, dar uitati, la cite unii, de prezumtia de nevinovatie, sub imboldul revoltei (mai mult ori mai putin indreptatita).
    Dar unele afirmatii despre decizia ticaloasa a CCR va descalifica in a fi credibil.
    O decizie CCR nu e nici buna nici rea, nu e nici ticaloasa nici feerica, ci doar „general obligatorie”. Atit.
    Vorbiti revoltat (sincer, probabil) despre nedreptati, dar dvoastra sfidati legea si Institutiile. Ce dreptate sa se faca? a dvoastra?
    Cum vreti si in fata cui sa fiti credibil, cind indemnati la nesocotirea unor decizii ale CCR si la incalcarea Constitutiei? Dvoastra accentuati zicala ca legea e pentru catei, nu pentru dulai.
    Bine ar fi ca legea sa fie pentru toti, dar n-a fost, nu este, si nu stiu daca va fi.
    Dura lex, sed lex este o vorba in vint dupa dvoastra.
    NB,
    in rest, trecerea in revista a matrapazlicurilor din `90 pina azi, ori a tergiversarii dosarelor Revolutiei si Mineriadelor atirna si la butoniera Justitiei. Si a revocatei de azi care, ca Procuror General, a inchis dosarele acum 9 ani pe motivul ca nu avea dovezi.
    https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/1138744929472390/

    • Probabil ca nu am ales cei mai clari termeni sa discut punctul 13, e scris un pic rapid. Sa reformulez – in mod cert trebuia emis decretul de demitere, daca asa a pohtit CCR, insa :

      a) Trebuia subliniat ca in general Curtea a constatat conflictele constitutionale dar nu a indicat exact ce este imperativ sa faca autoritatea publica implicata (a se vedea decizii ref. la legi, de pilda.)
      b) Trebuia reamintit ca decizia luata de practic 4 judecatori – si mai ales cea „concurenta” care daca o cititi nu prea e concurenta- este mai putin categorica decat a fost prezentata la televizor si lumea ar trebui sa stie, ca nu oricine pierde vremea citind
      c) Ar fi trebuit la pachet cu destituirea sa fie anuntate un alt set de masuri – politice, simbolice, juridice – care sa restablieasca un pic echilibrul si sa contrabalanseze aprigele forte anti-justitie. Cam asa vad eu.

      • Decizia a fost luata de 5 judecatori. A sustine ca a fost luata de 4 este un fals , o dovada de rea credinta, o frauda.

        Cat despre faptul ca a exista o opnine concurenta, asta nu inseamna ca decizia nu ar fi fost majoritara (e ca si cand 5 insi te declara prea beat ca sa conduci masina .. Are importanta ca 4 zic ca esti beat manga si 5a parere este ca esti beat ca un porc?! )

        Prin aceasta sustinere va aratati reaua credinta partizana.

        PS Chiar credeti ca daca decuziavar fi intrunit doar 4 voturi presedintele ar mai fi semnat demiterea?

        • Decizia majoritara este semnata de 4 judecatori, fix cum am spus, exista apoi o (subtire!) opinie concurenta semnata de doi judecatori, apoi exista trei opinii contrare. Te rog verifica Bizonule inainte de a contrazice omu :) Si te rog sa citesti acea opinie concurenta – asa ii spune in titlu, dar in continut numai concurenta nu e – sa te convingi singur.

  4. Mda… Combatem, cu totii, online, dar, in Piata Victoriei ne strangem 40-50-100 de oameni…
    Dupa mintea mea, toti bucurestenii care nu sunt de acord cu ce se intampla ar trebui sa fie acolo, seara, macar o ora-doua.
    Cata vreme va vedea ca n-are opozitie serioasa, jupanul PSD -ului o sa tot apese pedala. O suta de oameni nu inseamna nimic. O mie de oameni nu inseamna nimic. Nici zece mii. Abia de la 100.000 in sus putem insemna ceva.
    Toti formatorii de opinie, publicistii cunoscuti au datoria sa se arate in Piata. Exemplul personal este cel care poate da incredere oamenilor.

    • Avetii dreptate, dar subsemnatul sunt in Long Beach California, deci mai greu de ajuns in Piata. Imi fac „datoria” prin analize online si mobilizare altfel decat cea fizica, pe care nu am cum sa o fac decat atunci cand ma intorc. Dar va asigur ca am fost foarte des in piata si voi mai merge.

      • Fiecare face ce poate. Nu era acuzator, la adresa dvs., comentariul meu. Figurile ce apar si combat PSD -ul pe la televizor ar trebui vazute, macar din cand in cand si-n Piata…

    • Piata ca piata. Nu e rea, isi mai varsda omul naduful dar nu rezolva nimic pe termen lung. Invatati mai degraba sa iesiti la vot si in plus sa mai scoateti alti vreo 5 cunoscuti sau rude si sa-i manati la alegeri. Chiar daca nu iese mare lucru din prima e sufucient faptul ca o prezenta masiva la vot va elimina cele mai fetide creaturi din viata politica romaneasca. Azi PSD poate pune pe listele electorale orice pocitanie. Zgubiliticii sai voteaza oricum orice. Cu toate ca ei sunt sub 20% din electorat prezenta penibila la vot face ca ei sa poata asigura majoritati solide PSD.

      Din nou, piata are utilitatea ei, dar e una foarte limitata. Singura chestie de care se tem cu adevarat cleptocratii e votul.

      • Nu va repeziti la concluzii, n-am ratat nicio votare. Poate ca perioada asta de guvernare PSD sa aiba efectul pozitiv de a mai trezi niste oameni, care nu considera ca este important sa voteze…

        Piata este foarte importanta! Ultima data cand am fost eu, erau mai multi politisti si jandarmi, decat protestatari. Guvernantii se tem de Piata si sunt cu ochii pe ea. Fluxul si refluxul Pietii transmite niste mesaje sau niste raspunsuri la mesajele pesediste. E un soi de negociere, de tatonare. Piata trebuie sa fie ceea ce era Piata Universitatii in aprilie-mai 1990. Flacara din Piata trebuie mentinuta vie, obligatoriu, iar reactiile Pietii trebuie sa se intample in timp real. Intre doua scrutinuri de vot, Piata este tot ce avem.

  5. In toate aceste exemple se pare ca nu prea v-ati referit la fondurile europene nerambursabile. Si acolo delapidarile sint maxime…

    • Bine, dar acum haideti sa nu fim partinitori: Fonduruile europene se fraudeaza a grupir in intrega Europa… Fireste ca in unele parti mai ramane cateceva util de pe urma lor, dar asta nu schimba caracteruil lor fuindamental de generator si combustibil al fraudei…

  6. Binele obştesc nu poate considerat un fleac.

    La centenar nu vedem o civilizaţie urbană fortificată care poate evita ororile descrise de autor. Ca partener în UE/ NATO merită o privire peste gard: ce fac şi cum fac cei care sunt consideraţi societăţi mature. SUA are o tradiţie puternic comunitară.
    Comunitarismul american (…… ……… Amitai Etzioni * 4. Januar 1929 in Köln als Werner Falk ist ein US-amerikanischer Soziologe deutscher Herkunft und bekannt für seine Arbeiten zum Kommunitarismus sowie seine politischen Aktivitäten. Er war 86. Präsident der American Sociological Association.
    Etzioni befasst sich mit einem breiten Spektrum von Themen und formuliert u. a. ein Gegenmodell zur neoliberalen Ökonomie. Sein Hauptwerk Active Society (1968) ist eine makrosoziologische Theorie politischer und gesellschaftlicher Prozesse. Es ist inhaltlich geprägt durch ein theoretisches Plädoyer für die gesellschaftliche Selbstregulation von unten her (societal guidance) durch die Aktiven und ihr engagiertes selbstbestimmtes Handeln in der Gesellschaft. Er prägte in diesem Zusammenhang den politikwissenschaftlichen Begriff der „Responsivität“: die Möglichkeit einer Organisation oder Gesellschaft, sensibel auf Anliegen ihrer Mitglieder zu reagieren.
    – The active Society.
    – A Comparative Analysis of Complex Organizations. On Power, Involvement, and Their
    Correlates. (The Free Press) New York 1961.
    – The Spirit of Community. Rights, Responsibilities, and the Communitarian Agenda, 1993.)
    – The Moral Dimension. Towards a new economics, 1988)
    – Genetic fix. The Next Technological Revolution, 1973)
    – Modern Organizations, 1964)
    – The monochrome society. (Princeton Univ. Press) Princeton 2001.
    – Essays in socio-economics. (Springer-Verlag) Heidelberg 1999.
    – The limits of privacy. (Basic Books) New York 1999.
    – The New Golden Rule. Community and Morality in a Democratic Society, 1996)…
    ……….. ) e o parte a visului american, nu numai capitalismul neoliberal (Friedmann).

    ….. „… Îmi propun să fac un rezumat al câtorva forme mai întâlnite de jaf, practicate la scară largă. După lovitura de baros aplicată DNA, va fi la liber, scapă cine (mai) poate…. „…….

    Mai trebuie să facem comparaţie cu modelul suedez de societate „solidară“ cu Danemarca, Elvetia? Sentimentul de „“ e puternic la cetăţenii ţărilor unde statul de drept şi solidaritatea sunt trăite zi de zi.
    În România lipseşte de mult timp încrederea din cauzele enumerate de autor. A. Pleşu a scris despre Dinkelsbühl/ Siebenbürger Sachsentreffen despre „sentimentul de apartenenţă“.
    Penalii PSDişti îndepărtează România tot mai mult de UE, de vest.

    Vechiul vis naţionalcomunist de izolare devine azi realitate?
    Cât timp mai merge aşa? Până la bicentenar?

      • Infrastructura tării adaptată la era digitală şi industria 4.0 se poate face cu o nouă majoritate parlamentară 2020.
        Regionalizarea e o metodă uzuală la schimbări politice pentru a pune oameni competenţi, responsabili bine plătiţi la locuri de decizie, în loc de jecmănitori, penali şi hoţi. Cu un număr mult mai mic de budgetari în administraţia publică se pot plăti salarii mult mai mari la dascăli şi medici tineri. Invăţământul şi sănătatea ca sevicii publice sunt esentiale pentru viitorul ţării.
        Regiunile 8-10 pot fi mai eficiente în acapararea subvenţilor nerambursabile UE decât „centralizarea dâmboviţeană“ cu jecmănitori, hoţi şi penali în ministere. Pentru industria 4.0 sunt necesare metropole – regiune (Bucureşti, Sibiu-Brasov, Timişoara-Arad, etc) care au infrastructura modernă şi necesară: universităţi bune, şcoli profesionale (electricieni, nu academii obscure), centre de cercetare, transport feroviar şi autostrăzi. Nu mai e mult timp. Două mandate PSD/Dragnea înseamnă stagnare.
        Decalaj „istoric“ până când? Practic azi se fură viitorul tinerilor care nu vor să emigreze. Brain drain….

  7. Sentimentul de „apartenenţă“ e puternic la cetăţenii ţărilor unde statul de drept şi solidaritatea sunt trăite zi de zi.

      • Premiile Nobel pentru economie din anii 1970 sunt pentru cercetătorii din SUA unde metode matematice în economie şi psihologia cumpărătorilor sunt cercetate şi formulate statistic.

        Occidentul a reuşit în 73 de ani de pace să asigure bunăstare, prosperitate şi belşug pentru majoritatea locuitorilor. In Vest Franţa şi Germania au început cu Montanunion cărbune- fier în anii 1950 şi au renunţat la duşmănia (Erbfeindschaft) „moştenită“. EWG (Europäische Wirtschaft Union) la început 1957 până la UE.28 de azi înseamnă pace, prosperitate în vest.
        „Sentimentul de apartenanţă“ cercetată şi documentată de mai mulţi ani are pe primele locuri statele cu asistenţă socială excelentă: Norvegia, Suedia, Elveţia, Danemarca, Finlanda, Noua Zeelanda. Au sisteme diferite dar rezultate asemănătoare. „Sentimentul de fericire“ măsurat e puternic, locuitorii sunt multumiţi de soarta lor şi de ţara lor. Suedezii plătesc mult la stat pentru asigurările sociale învăţământ, sănătate, etc. au încredere în statul de drept. Suedezii „bogaţi“ plătesc şi nu părăsesc Suedia. La viitoarele alegeri parlamentare se va observa „furia“ suedezilor nemultumiţi cu guvernul şi imigrarea ilegală masivă necontrolată. Nu numai Suedia e 2018 la răscruce.
        Care servicii publice vrem? Ce fel de stat „naţional“ (unitar etnic?) vrem? Care UE ne dorim? Sentimentul de apartenenţă …. …
        A. Pleşu scrie despre „sentimentul de apartenenţă „la Siebenbürger Sachsentreffen“ Dinkelsbühl Germania. Sentimentul de apartenenţă de 700 de ani … Nachbarschaften… Heimatortsgemeinde…

        Varşovia şi Victor Orban vorbesc 2018 de un „popor omogen“ care trebuie apărat. Civilizaţia urbană occidentală e multilinguă de sute de ani. Nimic omogen la Bruessel, Paris, Londra, Amsterdam, Kopenhagen, Stockholm azi. Care Românie? Stat naţional unitar „etnic“? Românii şi secuii se evită cu succes de 1000 de ani. Siebenbürger Sachsen au fost vânduţi pentru dolari în naţionalcomunismul autohton. Evrei au fost expropiaţi, deportaţi, eliminaţi după „Legea Românizare 1941“. România MARE şi Naţiunea ceauşistă sau purtat ca un „monstru rece“ cu cetăţenii ţării. Care sentimente? De unde încredere între locuitori? De unde încredere între cetăţeni şi stat „naţional“ unitar?

        Infrastructura tării adaptată la era digitală şi industria 4.0 se poate face cu o nouă majoritate parlamentară 2020. Regionalizarea e o metodă uzuală la schimbări politice pentru a pune oameni competenţi, responsabili bine plătiţi la locuri de decizie, în loc de jecmănitori, penali şi hoţi. Cu un număr mult mai mic de budgetari în administraţia publică se pot plăti salarii mult mai mari la dascăli şi medici tineri. Invăţământul şi sănătatea ca sevicii publice sunt esentiale pentru viitorul ţării.
        Regiunile 8-10 pot fi mai eficiente în acapararea subvenţilor nerambursabile UE decât „centralizarea dâmboviţeană“ cu jecmănitori, hoţi şi penali în ministere. Pentru industria 4.0 sunt necesare metropole – regiune (Bucureşti, Sibiu-Brasov, Timişoara-Arad, etc) care au infrastructura modernă şi necesară: universităţi bune, şcoli profesionale (electricieni, nu academii obscure), centre de cercetare, transport feroviar şi autostrăzi. Nu mai e mult timp. Două mandate PSD/Dragnea înseamnă stagnare.

        Decalaj „istoric“ până când? Practic azi se fură viitorul tinerilor care nu vor să emigreze. Brain drain….

  8. Ar trebui vorbit si de „mediul de afaceri”. Care si-a prezentat punctul de vedere prin cea mai mustacioasa voce a sa.
    Toata lumea buna si-a dat mana pentru implementarea doctrinelor Hrebengiuc si Severin.

  9. Domnule Orasanu,
    Sunteti unul dintre putinii publicisti de la noi care ati cunoscut sistemul din interior ( dovada unele articolele dvs precedente ) si din acest motiv vorbiti la obiect si in cunostinta de cauza . In cazul de fata , politicienii sunt desigur beneficiarii acestei drenari a bugetului public ( eventual si comanditarii ei) , dar imaginatia bolnava nu cred ca apartine unor indivizi preocupati doar de umplerea portofelelor si de insultarea oponentilor .
    Pe de alta parte , mitralierea in cascada si la foc automat , direct sau indirect , intr-un asemenea ritm ca nimeni nu mai poate tine socoteala loviturilor la adresa institutiilror statului ( Curtea Constitutionala , CSM, Presedintie , Curtea de Conturi, DNA, ANAF, etc. ) a codurilor ( penal, civil, administrativ, fiscal, rutier, etc. ) arata un plan foarte bine elaborat care urmareste obiective foarte clare, ori un asemenea plan nu poate fi conceput doar de niste indivizi agramati care de multe ori , exact ca unii dintre alegatori , nu stiu nici ce voteza .
    Dupa unele opinii exprimate pe Contributors.ro , principalul vinovat pentru aceasta situatie este poporul roman (http://www.contributors.ro/editorial/romania-in-cautarea-suveranului/), dar intrebarea ar fi ce solutie mai exista in acest caz respectiv ce forta ar mai putea opri acest asalt fara precedent asupra statului si societatii care pur si simplu vrea sa scoata tara de pe orbita ei fireasca (https://sergiusimion.blogspot.com/2018/07/noua-generatie-de-juristi-si-decalajul.html ).

  10. Buna analiza, pertinenta si la obiect…Acolo s-au dus banii romanilor, de am ajuns ultimii in Europa. Pana si bulgarii ne-au luat-o inainte. Cum poate explica aceasta clasa politica ( si cele care s-au succedat..) faptul ca Romania e ultima tara la infrastructura, la sanatate, la educatie etc, etc, insa prima cand vine vorba despre mortalitate infantila, mortalitate pe sosele, la decese cauzate ce tuberculoza, cancer etc, etc. Cum pot explica faptul ca suntem inca sub mecanism MCV, nu suntem in Schengen, suntem priviti insa mai degraba ca o tara corupta decat ca o tara turistica, ca o tara unde intersul persoanl al politicienilor e deasupra interesului national-lucru care convine multora dintre afaceristii verosi ai Europei sau de peste Ocean ? …Cred ca numai o RESETARE TOTALA a actualei clase politice mai poate schimba ceva. Cei care ne conduc acum ( de fapt de vreo 20 de ani !!! ) SI-AU DOVEDIT REAUA CREDINTA SI LIMITELE !!!

  11. Oarecum ma asteptam la o analiza mai aprofundata sau cel putin cu mai multe elemente de noutate din partea unui ”insider” care cunoaste mult mai bine dedesupturile și incurcatele ite ale evaziunii si ale prădării banului public decat ”the common people”. Adica nu cred ca un om de rand, cum ar fi subsemnatul, care se intereseaza cat de cat de cele petrecute în spatiul economico-fiscal-juridic mioritic, a aflat ceva in plus fata de ce stia deja. Nu zic ca structurarea în cele 14 forme de jaf n-ar fi corecta, însă exemplele date sunt in buna parte invechite, arhicunoscute si nu stiu daca intre cele mai relevante (e.g. Tigareta, Rafo. Alro etc.).
    Totodata, ma asteptam la o mentiune a problematicii resurselor naturale si energetice ale Romaniei care se pare ca ne-au cam fugit de sub picioare, ma mai așteptăm la cateva explicatii relativ la dominarea copioasa a capitalului strain in economia nationala (din top 100 exportatori din Romania, doar 4 companii sunt cu capital romanesc). Adica, aceasta dominare absoluta este pur si simplu urmarea fireasca a ”survival of the fittest” sau a fost cumva inlesnita și pastorita de factorul politic/judiciar? Poate mai era de menționat anihilarea cvasi-totală a industriei romanesti de sorginte comunista. Banuiesc ca cineva a avut de castigat de pe urma asta.
    Si apropos, nu sunt economist dar imi permit un “dumb question”: dat fiind ca marea majoritate a economiei e controlată de capital si de investitori străini, de ce mereu când se vorbește de corupție si de evaziune se dau ca exemple numai cetățeni/ firme romanesti? Sunt 2 fenomene de care alohtonii sunt total imuni? Atunci, daca, sa zicem, corupția atinge doar 20% din economie, cat ar fi partea “românească” înseamnă ca pana la urma evaziunea nu e chiar asa un flagel. Bine ar fi deci ca economia sa fie controlată 100% de investitorii străini.
    Poate ar mai fi fost de menționat subiectul masivelor retrocedări cu cântec prin care statul roman a “pierdut” terenuri extinse si multe clădiri patrimoniu, îndeosebi in Transilvania (vezi cazul Nadas care nu e nici pe departe singular dar e cel mai cunoscut).
    Imi permit sa va transmit faptul ca Punctul 13 este tratat subiectiv si neprofesional. Strict procedural, destituirea LCK s-a realizat respectandu-se intocmai etapele si normele legale. Ca nu ne convine decizia CCR, asta e o alta discuție. Dar asta nu inseamna  ca trebuie sa cautam solutii disperate gen referendumuri sau sa ne cautam dreptatea in afara tarii.
    “Curtea Constituțională a României este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.” – Wikipedia

    • M-ati prins ca nu am scris si despre coruptia din multinationale/ corporatisti straini, insa nu stiu sa existe vreun studiu serios facut despre chestiunea asta sau niste date publice. In plus, nu am eu personal mare experienta cu ele. Despre punctul 13 de acord ca putea fi mai bine scris, nu trebuie interpretat in sensul ca ar fi trebuit sa nesocoteasca decizia CCR , am vrut doar sa subliniez ca avea posibilitatea de a face un pachet cu alte decizii si sa le anunte impreuna.

      • Corect nu există date, tocmai asta e problema.

        Dar putem să ne uităm pe la colegii de uniune francezi, de pildă cazul Lafarge. Sau Bolloré.

      • Va mulțumesc pentru răspuns. O analiza referitoare la coruptia din sectorul corporatist cred ca ar prezenta interes, îndeosebi având in vedere lipsa unui astfel de demers obiectiv si nepărtinitor din media românească.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro