Home » Administratie »Advocacy »Educatie »Sinteze » Citesti:

De bine despre legea educatiei – varianta Ministerului

Ciprian Ciucu noiembrie 8, 2010 Administratie, Advocacy, Educatie, Sinteze
33 comentarii 3,996 Vizualizari

sau Cum să scuturăm sistemul

Chestiunea politică a Legii educației a eclipsat cu totul chestiunea educațională, aceea care este nițel mai tehnică, care contează. Legea acesta a fost cea mai politizată dintre toate. De la sindicaliști isterici, la politicieni care cumulează în mod incredibil funcții universitare cu funcții politice în lumea noastră (căci, nu-i așa? sunt genii) și până la habarniștii de televiziune, cu toții și-au etalat incompetența sau interesele.

În condițiile de mai sus și în contextul în care Parlamentul începuse să ciopârțească legea introdusă de Guvern în procesul legislativ, Guvernul a spus gata, ne asumăm răspunderea în varianta noastră. Și bine a făcut în contextul dat. Dacă ai o lege care schimbă temeliile sistemului, coerentă în viziunea pe care o exprimă, atunci nu are nicio logică să-i lași pe cei menționați mai sus să schimbe articole esențiale pentru că va rezulta un text prost. În cazul acesta se aplica proverbul prea mulți bucătari strică ciorba. Pentru că bucătarii sunt necalificați sau  interesați. Da, cunosc rolul Parlamentului într-o democrație. Da, știu constituția și procesul legislativ din țările occidentale pe care le luăm drept referință. Dar acelea sunt democrații funcționale și țări normale.

Legea educației pe care încă funcționăm are șaisprezece ani și zeci de amendamente. Cu toții spunem ( și o spun chiar și gorniștii de serviciu) că avem probleme cu calitatea educației. Testele comparative realizate la nivel internațional ne spun același lucru. Cu toate astea nu vrem o lege a educației care să vină cu o nouă perspectivă și atacăm Guvernul și Ministerul Educației din toate părțile pentru că ne afectează nouă interesele meschine. Dacă suntem politicieni de top nu ne mai lasă să fim președinți de comisii parlamentare și rectori în același timp (Doamne ce genii avem! Câtă capacitate de muncă!). Dacă suntem sindicaliști nu ne mai face angajați ai sistemului ci angajați ai școlii iar grevele își pierd din farmec când trebuie să negociez ca orice muritor de rând cu directul școlii și cu reprezentanții părinților și nu cu Primul Ministru sau cu Ministrul Educației. Dacă sunt  director de scoală va trebui să muncesc mai mult pentru a atrage copii și pe părinții lor pentru că doar așa mai pot atrage banii. Dacă sunt profesor va trebui să mă perfecționez mai mult, să fiu la zi cu didacticile pentru că  va trebui să le explic copiilor care este legătura a ceea ce învață cu viața reală pentru că evaluarea (examenele) se va face transdisciplinar! Da, legea asta ne deranjează. Iar pentru mine acesta este principalul indiciu că este o lege bună pentru că deranjează cât mai multă lume care parazitează educația: leneși, profitori și anchilozați mintal.

Legea acesta care nu produce încă efecte era un bun început. Sper să nu se stingă și să nu intre pe mâna parlamentarilor. Și eu am atacat-o dar din cu totul altă perspectivă, pentru că eu aveam așteptări mai reformiste, să fie mai tranșantă și mai evidențieze mai clar prin ce se detașează. Mi-am dat însă seama că abordarea mea nu este realistă în contextul dat și acum ma situez de partea următoarei opțiuni reformiste, care, fatalitate, astăzi este a Ministerului Educației.

Legea este un început bun pentru că scutură puțin sistemul și face primii pași pentru a începe să-l punem pe baze competiționale. Și dacă nu vrem să asistăm în continuare la degradarea educației ca proastele din povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă va trebui să acceptăm că o lege trebuie să creeze mecanisme noi, să vină cu o filozofie nouă. Nu e suficient să dăm o lege prin care să spunem că trebuie să avem educație de calitate. Trebuie să reorganizăm sistemul care livrează serviciile de educație pentru a produce calitate. Căci asta sunt: servicii publice; nu sunt măsuri de protecție socială pentru profesori sau rampe de lansare în politică. Iar dacă serviciile acestea publice  de educație vor eșua în continuare, va trebui să avem versiunea 3.0 a Legii educației, adică aceea în care să încurajăm mai mult piața să preia din ceea ce statul nu poate face sau face prost. Trebuie doar să evitam atent greșelile din anii 90 care au permis mișeilor să deschidă de fabrici de diplome.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "33 comments" on this Article:

  1. fLoreign spune:

    Domnule Ciucu,

    Va urmaresc de ani buni preocuparile pentru educatie, iar mirarea mea este ca nu v-am auzit deloc pomenit numele atunci cand a fost vorba de formarea unor noi guverne, reale ori din umbra, avand in vedere specificul si anvergura proiectelor educationale in care ati fost implicat. Mai exact , inainte de a afla de nominalizarea domnului Miclea, acum cativa ani, eu m-am gandit la dumneavoastra. Sigur, sunt un anonim, iar nici dv. nu ati fost chiar in mijlocul luptei politice, ci veniti dinspre sectorul nonguvernamental. Iata insa ca la alte ministere s-a putut (si macar ca secretari de stat) cooptarea unor specialisti consacrati in domeniu.
    Exista vreun motiv personal pentru aceasta situatie?

    Mentionez ca nu am nimic impotriva domnului Funeriu, ba dimpotriva. In plus, problema nu m-a mai preocupat ulterior, asa ca intrebarea mea se refera strict la un moment din trecut.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Va multumesc pentru aprecieri. Dupa cum ati spus eu sunt oengist si incerc sa schimb lucrurile folosind alte instrumente. Ma declar inadaptat sistemului politic si am aflat-o pe pielea mea cand am activat intr-un partid pentru un an de zile. Toate partidele noastre au un sistem foarte bine pus la punct de contraselectie. Am intalnit pe vremea aceea oameni care astazi sunt foarte buni profesionisti si cunoscuti in societatea noastra, dar nu ca politicieni. Pur si simplu un om pregatit profesional si cu un sistem de valori decent ricoseaza din partidele noastre la contactul cu acestea.

      Pentru moment nu ma simt suficient de pregatit profesional si financiar pentru a-mi asuma o asfel de raspundere. Am avut tineri de genul Adomnitei sau Udrea care nu si-au vazut lungul nasului. Plus, nu sunt foartea bagt in seama, cum asumati dumneavoastra.

  2. lol spune:

    5:38 Medalii de aur si argint pentru elevii romani la Olimpiada Balcanica de Informatica, uite stirea care iti da dreptate ca invatamantul romanesc sta prost in comparatie cu cele din strainatate, no na ma ce mai zici? stam prost?? era stirea imediat de dupa a ta, halal om informat.

    • Dan spune:

      sute de mii de profesori si atatia bani bagati intr-un sistem care nu se poate lauda decat cu o mana de olimpici. Sistemul asta de educatie e facut doar pentru ei sau pentru toti copiii?

    • Andrei spune:

      @lol

      Amice bati campii. Olimpicii tai, statistic vorbind reprezinta o calitate neglijabila si iti garantez ca numai o parte dintre vor ajunge sa fie competitivi. In rest, avem o tara de oameni prost educati, dezinteresati si inculti care au fost “formati” de gastile de profesori mediocrii si corupti. Inca ceva, iti sugerez sa iei un olimpic din aceia la care te referi sa-l pui sa tina o discutie pe orice tema generala si ai sa vezi ca nu este in stare sa aiba un discurs fluent si coerent.

    • za-k spune:

      @lol: ceea ce nu realizezi este ca astea sint exceptii. Elevii care merg la olimpiade ar fi ajuns acolo si daca nu exista invatamint deloc. Nu este realizarea sistemului ca acesti elevi extraordinari ajung acolo. Ei invata singuri si sub indrumarea unor profesori foarte buni care la rindul lor au invatat singuri. Nu poti sa arati 0,1% resultate cind 99,9% e praf.

      Numa’ bine,
      za-k/

    • bogdan192 spune:

      @lol.

      Esti… naiv. Si ala de o scris postul nu e deloc.

      Acum, pot sa o las asa, sau pot sa detaliez.

      Ca sa nu mori naiv, o sa detaliez.

      1: Invatamantul romanesc, per total, este intr-o stare deplorabila. Si a fost intr-o stare deplorabila de prin 92-93 incoace. Vezi tu, singurul scop al unui sistem de invatamant este sa educe oamenii mici ca atunci cand ajung oameni mari sa produca valoare in societate. Lipsa de finantare, de control adecvat, de pregatire a dascalilor, de interes a parintilor, de planuri de dezvoltare, de viziune asupra nevoilor economiei, scaderea demografica, migratia masiva de la sat la oras au cauzat degradarea in timp a actului didactic. Coroborate cu interesele meschine ale unor politicieni, interesele financiare ale unor sindicalisti, lipsa modelelor si pervertirea valorilor morale din timpul comunismului si de dupa, toate au lovit sanatos in scolile romanesti.
      De aia avem azi copii in clasa a XII-a agramati, care nu pot scrie o propozitie corect, ba chiar mai rau, nu-s in stare sa produca un rationament logic sau sa explice ceva cu cuvintele lor. Asta n-ar fi in sine o problema asa de mare, avem nevoie si de oameni care sa ne lege sireturile, problema apare in momentul cand astia sunt majoritari si incep sa voteze. Pentru ca atunci se vede ratarea adevarata a invatamantului. Faptul ca ai absolventi de ASE care lucreaza la McDonald’s nu e o tragedie. E o tragedie sa ai primari cu 4 clase. Si astia sa nu fie o exceptie ci o regula.
      2: Medaliile luate la un concurs international de 2-3 (10-20) copii nu sunt reprezentative pentru actul didactic din Romania. Ei sunt varfurile, de cele mai multe ori copii cu o motivatie foarte puternica ce studiaza singuri sau ajutati de meditatori privati. Ei nu sunt decat intr-o mica masura rezultatul sistemului de invatamant. Am crescut alaturi de astfel de oameni si stiu cat de putin a contat educatia primita in clasa si cat de mult a contat munca lor alaturi de profesorii pregatitori. Ca o idee, astfel de profesori sunt oameni care pun performanta deasupra intereselor financiare si reusesc sa scoata tot ce e mai bun din copiii aia. Rar vezi un astfel de profesor in clasa si e imposibil sa poate sa obtina aceleasi rezultate cu 20-25 de copii (cu nevoi diferite, prioritati diferite, capacitati diferite) in acelasi timp. De aia zic ca varfurile Balcaniadelor nu ofera o imagine de ansamblu asupra invatamantului intr-o tara.
      Daca vrei un etalon al starii invatamantului, uita-te la rezultatele de la BAC. Teoretic, aia-s majori gata sa intre in campul muncii. Aproape jumatate din ei nu sunt in stare sa se exprime coerent in fata unei comisii de examinare. E crancen sa vezi ca atunci cand se pune piciorul in prag si sunt oarecum lipsiti de mijloacele de inspiratie (oamenii au fost un pic mai drastici cu copiatul anul asta), copiii astia nu pot demonstra ca sunt capabili sa reproduca chestii coerent, daramite sa creeze sau sa faca o sinteza.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Va aduc la cunostinta faptul ca majoritatea elevilor nostri (conform unei evaluari OECD) sunt analfabeti stiintific. Pe o scala de la 1 la 6 au primit nota 2. Nu ma refer aici la fizica quantica, ci la fizica Newtoniana. Nu vorbesc despre evolutionism ci despre euglena verde. Asta si pentru ca noi predam “materii” si nu subiecte care sa fie tratate transdisciplinar.

      Pe de alta parte, o mare pare a absolventilor nostri sunt analfabeti functional, adica pot citi dar nu pot intelege si interpreta textul pe care-l citesc.

      Olimpicii la care va referiti nu sunt reprezentativi pentru sistemul nostru de educatie. Ne amagim daca tot facem referire la ei.

    • radu bumbacea spune:

      olimpicii nu sunt produse ale sistemului… sunt rezultatul a unei sa zicem traditii de pregatit pt olimpiada. nu stiu cum a aparut aceasta traditie (probabil din comunism de undeva) dar cert e ca exista: exista profesori care dau meditatii pt olimpiade, unii elevi adopta de la parinti dorinta de a participa la olimpiade, la unele licee se fac pregatiri dar oricum nimic nu e standardizat asa ca nu este deloc un merit al sistemului. sistemul mai mult descurajeaza.

      si, apropo, cel putin la unele materii romania e in cadere la olimpiadele internationale.

  3. Ioana spune:

    In noua lege (art. 97) – este specificat ca directorii scolilor cu predare in limba minoritatilor trebuie sa aiba aviz de la organizatia minoritatilor reprezentata in Parlament. Nu vi se pare ca este o intruziune a politicului in scoala?

    Cum vi se pare ponderea portofoliului educational in admiterea la liceu? Putem presupune ca portofoliul este o evaluare relativ subiectiva iar ponderea de 70% este mult prea mare?

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Ba da, mi se pare. Acesta este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru o clasa politica incoerenta, inconsecventa care nu poate vota dincolo de interesele proprii.

      UDMR-ul profita de situatie si obtine mai mult decat ar fi normal. In relatia cu etnia maghiara nu mai avem nimic de demonstrat, oricum am depasit cu mult toate standardele UE sau mondiale. Din pacate, prin neintegrare in lumea romaneasca, tot copii etnicilor maghiari vor avea de pierdut.

      In ceea ce priveste evaluarea va dau perfecta dreptate. Acesta politica urmarestea sa foloseasca evaluare ca motivatie pentru invatare pe tot parcursul anului scolar. Mi-e frica sa nu devina altceva. Pe de alta parte, nu exista evaluare fara subiectivsim. Personal sunt adeptul admiterii pentru a trece la liceu, in forma (sau apropiata) in care se facea acest lucru in invatamantul comunistilor. Si chestiuea asta o spun cu rezerve. Trebuie sa mai cantaresc argumentele si imi bat capul cu ea de vreo cativa ani.

  4. Adina spune:

    In afara de faptul ca toata lumea se preocupa de problema educationala in tara asta, mai ca e la moda, mai ca arde(dar din pacate pentru unii nu arde suficient de mult incat sa adopte o anumita atitudine-nu ma refer aici doar la cei implicati direct, deci responsabili, atat timp cat emitaori de idei avizati, neavizati sau auto-avizati exista slava domnului) pot sa remarc inca de la inceputul textului pierderea ideilor si o anumita lipsa de amprenta. Tot astept sa spuna/scrie cineva ceva despre educatie, daca tot ii preocupa asa de mult pe toti, dar nu ma surprinde nimic. Nu-i nimic, mai asteptam.

    “Și dacă nu vrem să asistăm în continuare la degradarea educației ca proastele din povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă va trebui să acceptăm că o lege trebuie să creeze mecanisme noi, să vină cu o filozofie nouă.”

    O LEGE NU TREBUIE SA CREEZE MECANISME NOI SI SA VINA CU O FILOSOFIE NOUA. O LEGE DATA ALALTAIERI POATE FI MAI BUNA DECAT UNA DATA POIMAINE. O CHESTIUNE DE LOGICA SIMPLA.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Ma situez mai degraba in tabara celor autoavizati. Daca am ceva de spus lumea ma asculta. Daca nu, nu. Contributors.ro promoveaza texte dincolo de balacarerile zilei si cauta valoarea adaugata. Eu scriu pe teme educationale din anul 2003.

      Printre instrumentele politicilor publice gasim urmatoarele: programe, proiecte, piata, strategii si planuri de actiune si … legea. Din pacate la noi politicile publice se rezuma la lege. Credem ca daca dam o lege totul se rezolva, asa funtionam noi. In cazul de fata este nevoie de o noua lege din cateva motive:
      - asa functioneaza sistemul nostru public. Daca nu avem lege nimic numisca;
      - legea veche nu are nici urma de mecanism concurential. Rasplatim doar vechimea si fidelitatea pentru sietem. Legea prezenta chiar aduce o filizofie noua.
      - legea nu creaza propiruzis mecanismele (buna observatia dvs.) dar dechide calea pentru acestea. De excemplu, educatia timpurie apare pentru prima data in la noi intr-un act oficial desi in lumea civilizata a facut de mult cariera. Legea o mentioneaza, se orienteaza spre acest tip de educatie si o propune ca prioritate. Nu mege mai departe ca e doar o lege iar contextul curent (recesiune) nu permite mai mult. Spune ca in maxim un an Guvernul va veni cu legislatie suplimentara despre cum sa fie sustinuta (finantata) educatia timpurie. Eu sper sa vina cu un mecanism sustenabil. Voi scrie despre acest subiect mai in amanunt in viitor.

      • Adina spune:

        chestiunea e complicata, subiectul din fata noastra comporta atat date biologice, cat si evident date sociale. de primele nu ne putem atinge, raman celelalte, in care includem: suptul a tzatza, dresajul din batatura, gradinita, o bruma de scoala si sigur lumea de langa noi. daca ne-am propune sa umblam pe a 2-a componenta, cu ce dracu am putea sa incepem mai intai? pe la tzatza nu putem ajunge, iar cateva sfaturi alaptatoarelor nu folosesc. prin bucatarie sau prin batatura iar nu sunt suficiente sfaturile noastre uneori semicultivate, am putea sa aruncam o privire prin gradinite si prin scoli. sa mutam meditatiile de la A la B, cu profesori cu tot, asa cum propune uneori ministra.

        pe scurt, ce legi putem face sa intre in capul bonelor, al mamaricilor, sau a unor educatoare care au gandul numai la suveniruri si sapunuri primite pt a sterge nasul un pic mai des al micului racit?

        eu sunt un pic rezervata asupra oricaror pachete de legi care nu cred ca pot avea mare eficienta prin casele cu puradei unde sambata si duminica taticutzu valoare deschide larg fereastra sa asculte cartierul pe salam. ce lege poate functiona aici?

        pentru a trata subiectul in mod serios nu stiu daca trebuie chiar legi, ci mai multa stiinta de carte privind repere cum ar fi constrangerea exercitata asupra naturii copilului, aparitia si dezvoltarea conformismului obligatoriu, morala in cel putin dubla ei componenta a obedientei si a reciprocitatii, afirmarea jocului ca factor dinamic in pregatirea copilului, si multe altele.

        pentru astea orice pachete de legi intru conformitate par inutile, esentialul ramane; cum pregatim lumea din adiacenta copilului? subiect greu. poate am sa ma mai gandesc si eu.

        • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

          Mi-ati raspuns la chestiunea cu educatie timpurie, va raspund:

          Educatia timpurie e mai mult decat ingrijire (stersul nasului, schimbarea scutecului sau alaptatul). Este un mod de interactionare cu copilul care presupune un curriculum minimal si care influenteaza decisiv dezvoltarea cognitiva si afectiva a viitorului adult. Exista studii si literatura din belsug pe acesta tema, va rog sa cautati pe Internet.

          In 1990 existau peste 90.000 de copiii in sistemul comunist de crese care functionau pe langa intreprinderi din industria usoara de genul APACA. Astazi avem sub 9.000 in niste creste prost intretinute de consiliile locale. Cererea este imensa, Sunt foarte multi parinti care nu-si pemit bone si care nu pot sta 2 ani acasa sa se deprofesionalizeze.

          Aptiunile de politica publica sunt urmatoarele:

          Optiunea 0. Nu facem nimic si lasam lucrurile asa cum sunt si tinem mamicile doi ani acasa, scoase de pe piata muncii
          Optiunea 1. Reducem timpul in care mamicile (ssau taticii) stau acaada si extidem infrastructura si programele gradinitelor (facem crese) pentru a putea prelua copii de la 1 an.
          Optiunea 2. Dam vauchere (tichete) parintilor pentru a-si putea alege o cresa din sistemul public sau privat
          Optiunea 3. Incurajam piata de crese prin facilitati acordate investitorilor in acest domeniu (inclusiv marilor corporatii sau parcuri de birouri) care vor sa-si deschida crese.

          Sunt si alte aptiuni. Cele de mai sus au fiecare avantajele si dezavantajele ei, pot fi combinate si compatibilizate. Dar asa se gandesc politicile publice, pe baza optiunilor formulate.

          • Adina spune:

            Ma uit asa la ce am scris mai sus, imi dau seama ca e alt stil de scris, si din cate vad, si de pus problema, ceea ce imi asum si in continuare imi sustin, si ma uit si la modul in care mi se raspunde.
            Ce pot sa spun? Sa iau niste pastile? Sau ce-ar trebui noi sa facem? Am expus, cred, destul de clar, niste aspecte foarte umane, si cred eu si logice, si nu stiu de ce nu ma surprinde ca foarte multi oameni stau prost la acest capitol. Da, stiu, e greu.
            Iar ceea ce este cel mai trist este ca aspectul asta al unei atitutini umaniste este neglijat. Ok, am inteles ca site-ul de fata se ocupa cu chestiuni administrative, s-o ocupa si cu altceva, nu stiu, dar eu asta vad acum. Si mi se pare ca nu ai cum sa pui problema rezolvarii educatiei daca nu ai o oarecare aplecare spre ceea ce inseamna copil. Nu zic ca nu aveti dreptate cu ce ati scris mai sus. Dar totusi. Si dupa acest totusi as putea sa pun muuuulte puncte de suspensie, insa nu pot decat sa completez ca scapa niste lucruri extrem de importante.
            In realitate problema nu poate fi rezolvata si nici macar textele cu rol a destupa minti nu au cum sa destupe minti atat timp cat ideile emise nu se duc la miezul problemei si nu intereseaza nici pe dracu din cate vad… problema educatiei copilului. Ok, am inteles… crese, administratie, crese, administratie, crese, legi, legi, legi. Asa si?

            Intereseaza DE FAPT pe cineva in tara asta problema educatiei? Ca asta e intrebarea care se pune. Si cea mai importanta.

            ————————–

            Ciprian Ciucu spune:

            Raspund aici, din motive tehnice vad ca nu pot raspunde decat editand aici, in mesajul dvs.

            Nu stiu daca ati citit titlul articolului meu. Acesta se refera la legea educatiei si despre lege mi-am propus sa scriu.
            Nu este specificul contributors.ro sa “ma aplec asupra ceea ce inseamna copil”. Un articol nu poate trata o tema, in cazul de fata educatia, din toate perspectivele. Pe lumea asta sunt mai multe perspective: perspectiva pedagogului, a parintelui, a juristului, a economistului etc.

  5. Negociatorul spune:

    Pai procesul este simplu. daca Guvernul isi vota propria lege, fara sa o treaca in parlament am fi avut o lege care isi facea efectul doar in anul 2011-2012, dupa care ar fi fost schimbata chiar in prima luna (proiect guvernare PSD) de catre PSD. Daca este lasata in Parlament si se mai accepta din amendamentele opozitiei atunci avem sansa sa treaca o lege ciopartatia dar ok. Altfel nu negociem cu nimeni suntem tari dar efemeri.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Hmmm… Asta s-a mai intamplat. In 2000 Ecaterina Andronescu a anulat reforma Marga. (Chiar daca Traian Basescu sau Daniel Funeriu se distanteaza din motive politice de A. Marga, multe din ideile lui Marga se regasesc in legea asumata de Guvern).

      Revenind, s-ar putea sa aveti dreptate. Sper sa nu mai repetam greseala din 2000. De aceea, prevazator, Presedintele Basescu a chemat lumea la Cotroceni pentru a semna pactul pe educatie si cu totii l-au semnat (mai putin eu, care desi eram trecut pe hartia aceea frumoasa, cu scris caligrafic,in final ideea de consens general mi-a sunat dubios si am lasat inestetic un spatiu necompletat). Ideea presedintelui era sa ne asumam o legislatie moderna pe care sa nu o mai schimbam asa… cand fiecare ministru se crede un nou Spiru Haret.

      Liberalii ar avea toate motivele ideologice si doctrinare sa nu o schimbe. Asa, macar am avea ceva concret mai bun si mai repede. Daca PSD-ul va ciunti iar acesta lege asteptata va reintra in aceiasi logica care ne-a dus astazi unde suntem.

      E ciudat astazi cum Marga sustine aceleasi lucruri cu Andronescu.

  6. Adrian Munteanu spune:

    Să presupunem că legea actuală, cu bune şi rele, fiind un pas înainte, va fi aprobată. Aşa cum este.
    Acum fac o paralelă. Sînt firmă şi îmi doresc un sediu nou. Arhitecţi, designeri, aprobări…Proiectul este gata, trag linie şi aflu totalul. Dacă nu am bani nu fac investiţia.

    Ne întoarcem la Lege. Dacă nu se asigură finanţarea, cum vor deveni realitate cele legiferate şi cele ce se doresc a fi legiferate pornind de la această lege?

    Ca să exemplific. Aseară, în discuţia ex-miniştrilor se argumenta că “biblioteca virtuală” va rezolva problemele elevilor de la ţară, o astfel de investiţie fiind decentă din punct de vedere al costurilor. Ipoteza mi se pare falsă, atît timp cît nu poţi transforma în digital decît operele orfane. Pentru celelalte se plăteşte dreptul de autor! Ajungem tot la bani (şi nu mă refer aici la aspectele salariale)

    Al doilea exemplu, tot la întîmplare: evaluarea calităţii. Majoritatea covîrşitoare a Universităţilor evaluate de ARACIS au “grad mare de încredere”. Off off, măi…măi…….Între timp ARACIS a devenit membru ENQA şi EQAR….”Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master împreună cu numărul maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în continuare EQAR.”

    Atît timp cît nu se ştie care vor fi mecanismele prin care se va susţine MÎINE ceea ce această lege modifică AZI, îmi permit (ca un sceptic declarat ce sînt), să nu cred în reuşită. În mediul privat, o strategie este susţinută prin planuri tactice. Această lege nu este susţinută de nimic. Şi din păcate “diavolul este în amănunte”……

  7. viorican spune:

    bine analizata situatia , legea trebuie asumata de guvern nu sa lase legea pe mana unor interesati ca sa o maltrateze ca pe celelalte legi votate pana acum
    invatamantul romanesc trebuie sa functioneze in acelasi fel cu al lumii civilizate si evoluate nu dupa bunul plac al unora si al altora ..

  8. CiprianCiucu spune:

    @ Adrian Munteanu:

    O buna parte dintre marile opere ale umanitatii (caci nu toate s-au scris in secolul XX) nu fac obiectul drepturilor de autor. Marile universitati din afara isi permit sa cumpere drepturi de autor, nu sut chiar atat de scumpe.

    Revenind la chstiunea semnalata de dumneavoastra pe fond: da, politicile trebuie sa fie bugetate. Bani sunt in sistemul de educatie iar 6% din PIB nu este putin. Problema este ca banii sunt cheltuiti prost, fara prioritizare si se pierd pe programe sociale. Fondurile structurale finanteaza proiecte strategice avand bugete de milioane de euro fiecare. Ministerul are acesta optiune, desi sunt sceptic, pentru ca le lipseste relevanta (nu sunt intodeauna in concordanta cu nevoiele beneficiarilor educatiei), eficacitatea (adica nu fac ceea ce trebuie facut), eficienta (bani multi dati pe putin), impactul si durabilitatea. O buna planificarea strategica si bugetara ar putea asigura in conditiile actuale aplicarea legii cu efecte benefice. Legea trebuie dublata de o buna practica manageriala.

    ARACIS, of of mai mai si din partea mea. Am in cap (si nu singur) un proiect de evaluare si ierahizare (ranking) independente a universitatilor din Romania. Trebuie bani, timp si un client concret al acestei evaluari. O astfel de evaluare poate fi credibila daca sta metodologic in picioare si daca este independenta. In rest ceea ce face ARACIS cu toate acreditarile ei este frectie la picior de lemn.

    • Adrian Munteanu spune:

      @Facebook
      Am mentionat operele orfane. Oricum trebuie bugetate sumele pentru carti si nu doar sistemul IT.
      Legat de procentul din PIB, acesta nu a fost alocat in realitate. Intotdeauna in acest procent au fost incluse post factum veniturile proprii.
      Sper sa nu fiu considerat detractor al propunerii legislative. Cu toate minusurile sale, este un pas inainte. Dar pentru trece de la forma la fond trebuie sa existe mecanismele prin care sa poata functiona. Ori aceste mecanisme fie nu exista fie sint cele deja viciate

  9. Toma Seghedi spune:

    Bun articol Cip. Desi perspectiva e cam pesimista, acum ca se ajunge iar la mila Stupidamentului.

  10. ambrozia spune:

    Nu am timp sa citesc tot ce s-a scris in legatura cu acest subiect. Sunt sigura ca in fiecare comentariu este ceva bun, ceva bazat pe realitatea celui care a exprimat o anumita parere. Realitatea mea este urmatoarea: sunt cadru didactic de 30 de ani, am gradul I, am lucrat cu elevi institutionalizati, cu elevi tigani, cu elevi din mediul urban, cu elevi din mediul rural. Pe toti i-am tratat ca pe copiii mei. Nu cred in sintagma ,,Invatamantul romanesc este varza” Nu pot fi de acord cu acest lucru pentru ca stiu cat muncesc la clasa, stiu ca sunt acelasi cadru didactic constiincios in orice loc si in orice moment al zilei. Intotdeauna am cautat sa pregatesc elevii pentru perioada in care nu vom mai fi impreuna, cand vor fi nevoiti sa faca fata provocarilor si va trebui sa-si aminteasca ce au invatat in clasele primare. In 30 de ani nu am lipsit de la catedra decat 3 zile cand am avut gripa. Pentru mine elevul este pe primul plan poate de aceea nu am beneficiat de gradatia de merit care se acorda celor care intocmesc materiale pentru inspectorat, care au au rezultate la concursuri obtinute mai mult sau mai putin corect. Va asigur ca am multi colegi care se dedica acestei meserii minunate si care isi iubesc elevii si-i trateaza ca si cum ar fi proprii copii. Chiar daca nu sunt olimpici avem elevi care acum sunt studenti si care se pregatesc cum pot mai bine pentru examene si cu care ne mandrim. Avem fabrici de diplome? Care e problema? Organizam concursuri adevarate si cei pregatiti sa arate ce stiu. Privatul sa organizeze interviuri, selectie pe baza de concurs adevarat si se va alege neghina de secara. De ce nu au fost primiti absolventii de Spiru Haret la titularizare? Sa spuna rezultatele la concurs daca sunt pregatiti sau nu, nu Ecaterina Andronescu. Si eu am absolvit specializarea Pedagogie la Spiru Haret si vreau sa subliniez faptul ca ma ajuta foarte mult in activitatea mea la clasa, profesorii de la Universitatea Spiru Haret sunt cu adevarat remarcabili. Dorinta de a ne perfectiona, receptivitatea la nou si iubirea fata de elevii nostri se afla in fiecare din noi. Am o colega absolventa a Universitatii din Bucuresti si care in ora merge cu elevii la cabinetul de informatica, elevii se joaca pe calculator si ea intocmeste materiale pentru inspectorat sau pentru comisii metodice. Si ar fi multe de spus dar cred ca e pierdere de timp. O seara buna tuturor si nu credeti tot ce auziti vorbindu-se.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Daca tolerati comportamentul colegei dumneavostra ar trebui sa va asumati o parte din “vina”. Iar managementul unitatii de invatamant in care lucrati ori este incompetent ori este corupt daca tolereaza asfel de aberatii. Schimbarea vine cu fiecare dintre noi. Iar pentru cei precum colega dumneavoastra avem nevoie de abordari de genul TOLERANTA ZERO!

      Legea noua face un prim pas pentru a elimina gradatia de “merit”.

      • ambrozia spune:

        Legea noua m-a determinat sa nu ies in strada la mitingurile organizate de liderii de sindicat si sa nu fiu de acord cu greva. Pentru toleranta zero este nevoie de timp si dovezi. Probabil as genera o mica furtuna care m-ar afecta pe mine si elevii mei in mai mare masura decat pe altii. Stim cu totii ca lupul isi schimba parul… Imi asum o parte din vina si va asigur ca in 30 de ani am invatat multe lectii.

      • Adrian Munteanu spune:

        Eu unul nu am înțeles care este pasul făcut de noua lege în legătură cu gradația de merit. Ea se acordă în continuare în preuniversitar. Doar că la această dată nu știm “criteriile”….Acolo vor interveni şi sindicatele….Of of…

        În cazul învăţămîntului universitar “Salariul personalului didactic si de cercetare se face conform legislatiei în vigoare si
        hotarârilor Senatului.” De aici, cumulat cu prevederea unor sporuri în cuantum de 30% (dacă există fonduri proprii) se poate deduce că există posibilitatea acordării gradaţiei de merit?

        Domnule Ciucu, cum vedeţi însă rezolvarea dihotomiei carierei în universitar: salariul se acordă preponderent pentru activitatea didactică, iar avansarea pe baza rezultatelor cercetării. Adăugăm şi ingredientul numit “finanţare pe student”. Eu cred că vînătoarea de elevi-studenţi va fi şi mai mare.

        În încheiere mai spun doar că nu această lege, cu bunele şi relele sale, reprezintă din punctul meu de vedere problema viitoare a educaţiei, ci mecanismele prin care se va asigura controlul funcţionării pe baza acestei legi.

  11. Gabriel Preda spune:

    Articolul este bun pentru ca prezinta o opinie echilibrata despre legea Educatiei si pune accentul pe schimbarile esentiale aduse de noua lege, nu pe seriile de argumente contrare avansate de contestatarii legii.

  12. Radu G spune:

    Ce parere aveti despre acest pasaj din textul motiunii de cenzura? Mie imi spune ca aceasta lege este o bataie de joc.

    În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (5) şi (6), pe raza unei localităţi ”funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi”. Acest aspect este de menţionat mai ales în condiţiile speciale din judeţele Harghita, Covasna, Mureş, Satu Mare, Bihor, unde, în multe dintre localităţi, cetăţenii români sunt minoritari, iar copiii lor nu vor putea avea o şcoală, în timp ce pentru elevii care învaţă în limba maternă, indiferent de efectivul de elevi, pentru fiecare limbă maternă, se va înfiinţa o şcoală cu personalitate juridică cu toată structura necesară: director, contabil etc.
    În timp ce pentru minorităţi, indiferent de efectivul de elevi, se fac şcoli, pentru cetăţenii români nu este posibil acest lucru, chiar dacă aceştia sunt minoritari în anumite zone.
    În conformitate cu art. 19 alin. (1), numărul de elevi necesari pentru înfiinţarea unei şcoli cu personalitate juridică este de 300.

    http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201010/motiunea-legea-educatiei-nationale–o-lege-anti-educatie-si-anti-romaneasca—29-octombrie_27688200.doc

  13. Andrei Tarnea spune:

    Pierdem din vedere o probleme la fel de importanta ca legea in sine. Legitimitatea unei legi nu e data doar de cat de “buna” este! De aceea cred ca Ciprian Cucu greseste sustinand metoda asumarii raspunderii. Adica la ce mai trebuie parlament?! A facut guvernul o lege buna si parlamentul sa taca! Da sau ba si la plimbare. Halal democratie! Cred ca tocmai asta e problema fundamentala a oricarui domeniu in Romania. Nimic nu e lasat sa functioneze pana la capat. Toate regulile si principiile sunt incalcate. Pana si cele fundamentale. Nu e vorba de a ne asuma “riscul” martirizarii textului de catre parlament. Nu ne plac parlamentarii dar pana ii schimbam trebuie sa-i facem sa functioneze. Prefer ca cineva din generatia lui Ciprian sa-si asume rolul de societate civila si sa faca lobby serios prin mijloace democratice. Prefer oricand o lege mai proasta data de parlament decat un sistem in care guvernul este si legiuitor. Ceea ce se intampla in Romania prin abuzul (repetat de fiecare guvernare) al metodei asumarii raspunderii si ordonanteleor (care macar ulterior sunt supuse unei dezbateri si vot parlamentar. Parlamentul nu e acolo sa zica da sau nu ca nu e marea adunare nationala. Daca legea trece asa atunci cine ii impiedica pe cei care-i sunt obiectul: profesori, rectori, elevi, parinti, autoritati locale si nationale sa abuzeze similar si sistematic textul adica cum spune Ciprian Cucu “mecansimele controlului”? Stiu ca e mult mai greu sa incercam sa influentam rezultatul prin mijloacele angajarii unui dialog civil cu parlamentul (in comisie sau individual cu parlamentarii). Dar asta e o democratie functionala, nu perfecta dar perfectibila. Nu un guvern si/sau o majoritate care dicteaza, impune prin frica, mituire si santaj ci prin asumarea institutiilor democratiei pana la capat. Avem la dispozitie scrisori, demersuri publice, articole, dezbateri publice, analize si alegeri. Si eu vreau cu disperare o reforma a invatamantului romanesc. Si eu cred ca legea aduce schimbari importante (dar pe departe incomplete si adesea partizane). Dar, daca vrem cu totii o lege buna, stabila si legitima trebuie sa ne asumam drumul parlamentar. Si sa incercam impreuna sa-l influentam in limitele si in sensul procesului democratic de legiferare.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Iar numele mau e Ciucu.

      • Andrei Tarnea spune:

        Draga Ciprian,
        Scuze ptr asasinarea numelui dar este din eroare de scriere nu de cunoastere. Scriu cu multe greseli de tastare si nu le vad nici cand corectez. In alta ordine de idei, daca accept argumentele tale legate de calitatea clasei politice o fac doar pentru a replica tragic ca nici societatea civila nu e mai breaza. Idem mediul privat economic. La fel de “vanduta” si subservienta intereselor materiale si de clica, chiar daca nu tocmai o cloaca exclusiv ptr ca educatia ii scuteste pe reprezentanti de formele cele mai evidente si penibile de manifestare ale slabiciunii si coruptiei nu ca acestea ar fi absente. Dar e la fel de adevarat ca nu putem sa combatem o slabiciune a sistemului prin renuntarea la mecanismele de policymaking si checks and balances confirmate de secole de functionare. Nu ajunge sa spunem ca sunt ineficiente, poluate de un populism infect practicat de toata lumea si facute inoperante de o cultura institutionala si traditii istoric contradictorii democratiei si bunei guvernari. Pai atunci cum se face ca exista o elita tehnocratica competenta, de unde? Nu doar ca nu cred in existenta acesteia, dar imi e teama teribil de implicatiile afirmatiei tale. Banuiesc ca vine dintr-o anumita deznadejde si epuizare dar e periculos sa inlocuim un sistem disfunctional cu unul totalitar. Da cred ca o “aristocratie” autodeclarata pe baza unei presupuse superioritati tehnocratice benevolente este un imens pas inapoi. Si dovedeste renuntarea la o lupta care merita dusa. In locul acestei iluzii prefer esecurile repetate si presiunea continua a unei societati civile in plina evolutie si redefinire. Altfel asa cum spuneam vom avea legi “bune” si nelegitime care vor avea exact valoarea hartiei pe care sunt scrise si in scarba caracteristica aceasta populatie o va folosi in consecinta. Nu cred ca exista alternativa la incapatanare si persistenta. Aprops, cine decide daca guvernul e deschis la suflet si are educatia la inima? Te asigur nu matusa mea care a lucrat o viata intreaga in invatamant cu rezultate reale si nu a acceptat nici macar flori de la elevi in incapatanarea ei etica si care are ca toata lumea venitul mai mic inainte de pensie. Educatia merita mai mult si o reforma fundamentala e prioritara si pentru salvarea sanselor unei democratii in Romania. Dar pe de alta parte si tot apropos de sufletul deschi ti-ai pus problema de ce in textul legii atat de mult este alocat invatamantului suprerior si atat de putin celui preuniversitar iar cel al educatiei pre-scolare este practic inexistent? Legea per total nu e rea si vreau sa treaca cat mai coerenta. Ma intereseaza insa mult mai putin universitatile si mult, mult mai mult scolilele generale si liceele. Si cred sincer ca de exemplu titularizarea – atunci cand e facuta cu cap e foarte importanta pentru cariera si atitudinea profesorilor, invatatorilor si educatorilor. Sistemul propus de lege e prost si prevede o interfata practic inexistenta intre sectorul privat si angajatori si cel educativ etc, limiteaza rolul administratiei locale desi ii da sarcini acesteia si ii cere sa finanteze. No taxation without representation spunea un slogan revolutionar. Am multe critici dar admit ca sunt mai putin importnate in contextul discutiei noastre. Am facut parte dintr-un consortiu care a propus nepartizan si fara urma de interes in educatie (altul decat cel moral si de interes comunitar) echipei ministrului amendamente si modificari. Unele au fost acceptate altele nu. Nu am avut ocazia sa negociem nimic dar macar am avut o comunicare. Asta e cred calea prin care se schimba legea (orice lege) in cadrul unui proces democratic nu prin impunere fie si benevolenta.

  14. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    Draga Andrei,

    Incep sa-mi pun la modul serios intrebarea cu privire la functionalitatea parlamentului si la valoarea “democratica”, inclusiv plusul de legitmitate (pe care cloaca de licehle intrate acolo mituind cetateni habarnisti cu punga de malai si kilu’ de ulei) este in masura sa le aduca. Daca acesta este democratia la care te referi, nu multumesc. In fond nu am m-am declarat niciodata un mare fan al demoractiei fie ea reprezentativa sau directa. Incep sa ma intreb daca chiar reprezinta “rau cel mai mic” dupa cum i se spune. Cred ca populismul de astazi, combinat cu incompetenta, poate fi un rau mai mare decat un guvern ceva mai luminat la cap si deschis la suflet. Da, stiu nu avem acel guvern.

    Suntem chiar invers daca ajungem sa avem initiative ale establishment-ului reformiste iar de la cei care ar trebui sa fie radicali avem pozitii retrograde. Radicalii nostri sunt doar detractori.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Membru fondator si Directorul Centrului Roman de Politici Europene. Mai multe despre activitatea lui Ciprian gasiti pe www.crpe.ro Ciprian Ciucu a fost ales in ianuarie 2015 Pre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)