Home » Administratie »Opinie » Citesti:

De ce avem nevoie de exploatarea de la Roşia Montană?

Alexandru Cabuz septembrie 25, 2013 Administratie, Opinie
13 comentarii 3,364 Vizualizari

Avem nevoie de proiectul RMGC pentru că atrage atenţia publicului asupra banilor ca sumă, lăsând în umbră problema infinit mai incomodă a modului în care banii sunt cheltuiţi. Oricine cunoaşte administraţia publică românească este perfect conştient că problema fundamentală nu este de fapt sub-finanţarea, ci risipa monumentală a banilor, care dispar într-un labirint birocratic unde toţi indicatorii sunt realizaţi, dar impactul real este nul. Evident, banii nu dispar, ci sunt orientaţi către buzunarele unei legiuni de aflători în treabă profesionişti. Acest ecosistem parazitic din jurul bugetului de stat este format din oameni mici dar mulţi, şi din mediul public, şi din privat. Nu este vorba doar de faimoşii băieţi deştepţi din energie, sau de licitaţii trucate. Acestea sunt doar vârful aisbergului. Este vorba de miile de medici care iau salariu de la stat dar muncesc la privat, de miile de cadre didactice universitare care iau salariu dar n-au produs o singură idee originală în cariere întregi (industria plagiatului), miile de poliţişti care iau salariu, dar şi şpagă, şi lasă potenţiali viitori ucigaşi la volan, miile de politicieni centrali şi locali care nu au alt scop în viaţă decât sifonarea de fonduri publice către propriile buzunare şi ale familiei. Evident, există de asemenea mii de medici, cadre didactice universitare, poliţişti, şi politicieni care muncesc din greu, pe salarii mici pentru a acoperi parţial golul lăsat de ceilalţi. Vorbiţi cu oricare din aceşti oameni cinstiţi. Toţi vă vor spune că nu lipsa banilor este problema, ci risipa lor.

De ce avem nevoie de exploatarea de la Roşia Montană? Pentru a susţine acest ecosistem parazitic, pe de o parte, şi în acelaşi timp pentru a distrage atenţia de la el. De aceea, exploatarea de la Roşia Montană este un succes răsunător, chiar dacă este închisă definitiv. Clasa politică a câştigat deja lupta cu protestatarii.

Mai sunt patru aspecte care nu sunt subliniate suficient, legate de cianură, comunitatea locală, reputaţia mediului de afaceri românesc, şi patrimoniu.

Cianura. În realitate, cea mai periculoasă componentă a reziduurilor exploatării nu este cianura (care se descompune singură relativ repede, chiar şi fără procedee speciale de „ecologizare”), ci metalele nepreţioase care rămân în minereu (mercur, plumb, arsenic, cupru, etc.) Minereul din care s-a extras aurul se numeşte „steril” nu din cauza cianurii, ci din cauza concentraţiei acestor minerale care face viaţa imposibilă. Acestea nu se pot „ecologiza” şi ele sunt de fapt cele care dau acel aspect de „planeta Marte” exploatărilor miniere, chiar şi zeci sau sute de ani mai târziu. Punând accentul pe cianură, de fapt protestatarii ridică mingea la fileu propagandei RMGC, dându-i ocazia să garanteze curăţarea acesteia. Cei de la RMGC sunt sinceri, în acest punct, dar ştiu şi ei foarte bine că asta nu schimbă cu nimic existenţa unui crater marţian toxic de 5 kilometri pătraţi în inima Carpaţilor, pentru sute de ani în viitor. Paradoxal, protestatarii acuză singurul element de sinceritate din proiectul RMGC.

Comunitatea locală. În Apuseni, singurele activităţi economice sustenabile sunt agricultura (oieritul, păstrăvăriile, plantele medicinale, etc.) şi turismul. Ambele vor fi distruse definitiv chiar dacă zona va fi „ecologizată”. Regiunea se va depopula rapid. Care mamă a anului 2030, mergând la piaţă, şi având de ales între caş din Mărginimea Sibiului, şi urdă din Apuseni, pentru copilul ei, ar merge pe a doua variantă? (evident cu excepţia soţiilor managerilor RMGC, care probabil că şi-ar scălda copiii în iazul de decantare fără să clipească). Care turist al anului 2030, din marile aglomerări industriale ale Olandei şi Germaniei, căutând relaxare într-o zonă naturală, cu floră şi faună deosebită, ar alege Munţii Apuseni, notorii pentru cea mai mare exploatare de suprafaţă din Europa? Chiar dacă „ecologizarea” ar fi perfectă, o agenţie de voiaj cu sejururi în Bulgaria sau Ungaria, ar menţiona doar în treacăt „ah, România, da, e o posibilitate, dar aveţi grijă la cianură şi mercur” iar turistul ar abandona întreaga idee. Şi chiar presupunând că Apusenii sunt deja compromişi (ceea ce este total fals – vestigii istorice unice, peşteri incredibile, etc.), imaginea ar afecta întreaga „Grădină a Carpaţilor” faimosul nostru brand turistic. Cei care doresc doar să muncească la Roşia Montană vor face bine să îşi trimită copiii cât mai departe, cât mai repede, dacă începe exploatarea, pentru că peste 15 ani acolo nu va mai fi chiar nimic de făcut. „Dezvoltarea prin exploatare” este o contradicţie în termeni evidentă.

Atractivitatea mediului de afaceri. Nu există un singur „mediu de afaceri internaţional”. Companiile miniere sunt extrem de diferite de companiile high-tech din Cambridge, sau Silicon Valley. Companiile high-tech se bazează pe cunoaştere, mână de lucru înalt calificată, administraţie eficientă şi transparentă, şi contribuie la întărirea acestor trăsături în ţările unde activează. Companiile miniere se bazează pe mână de lucru necalificată şi o administraţie de tip clientelar, şi contribuie deasemenea la adâncirea acestor trăsături în ţările unde activează. Sunt lumi diferite, iar ţările care vor să îi atragă pe unii, în general, devin neinteresante pentru ceilalţi. Mesajul către investitorii în tehnologie este: „vă mulţumim, dar România a ales altă cale de dezvoltare, una care nu presupune mână de lucru calificată, sau administraţie eficientă; la revedere.”

Patrimoniul. Simplificând, rolul patrimoniului în orice ţară este de a defini identitatea naţională şi demnitatea acesteia (i.e. demnitatea de a fi român), de a crea coeziune socială prin afirmarea unor valori comune, şi de a plasa viaţa modernă uneori debusolantă într-un context stabilizator, care să-i dea sens. România duce lipsă acută de aceste elemente stabilizatoare, cauzând fierberea, dezorientarea şi tensiunile interne tot mai mari, inclusiv cele politice. Niciun copil nu poate să rămână insensibil la prima sa vizită, poate cu un grup şcolar, poate cu familia, la Mănăstirea Putna. Este un loc care defineşte identităţi şi creează stabilitate şi coeziune, şi interioară şi socială. România are nevoie de mai multe, mult mai multe astfel de locuri, pentru a compensa pulverizarea socială produsă de comunism.

Vestigiile romane de la Roşia Montană sunt un astfel de loc. Ele sunt o mină de altfel de aur, o mină care, la fel ca şi Putna, se îmbogăţeşte, nu sărăceşte, prin exploatare. Iar bogăţia nu poate fi exportată, pentru că o vom purta noi şi urmaşii noştri în suflete, pentru totdeauna.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. RazvanM spune:

    Titlul ar trebui sa fie “de ce nu avem nevoie”. Pana la urma existenta proiectului ne ajuta sa ne concentram atentia si sa observam ca sunt multe lucruri importante pentru noi, iar deciziile se iau contra legii si bunului simt.

  2. Razvan spune:

    alambicat argument… mai mult ironic
    metafora ecosistem parazitic… nu numai ca este confuza dar si inselatoare.

    Cu alte cuvinte, si mai putine, sistemul corupt al politicii romanesti are nevoie ca de aer de proiectul RMGC.

    mda, pai aici e buba si de aceea strada striga “PDL si USL aceiasi mizerie!”
    RM este un exemplu evident de ofsaid flagrant al clasei politice, sa nu mai zic de intelectualii smarcurilor mioricite (cei care isi spun singuri intelectuali, astia imi plac cei mai mult).

    Avantajul este ca miza este una ecologica si culturala, nimeni nu are un castig financiar evident din oprirea proiectului asa ca nu poate fi aruncat cu usurinta in carca unor inamici politici, iar firma este una paravan pentru niste investotori fara scrupule care joaca la nivel mondial, asadar merge greu cu apelul la “nu ne vindem tara” pentru ca ei chiar o vand.

    Altfel, de anul trecut se vedea tot mai mult lehamitea fata de clasa politica din aceasta tara. Vezi campania lui Nicusor Dan, si rezultatele obtinute de el. Si acolo miza era urbanistica nu politica. Oamenii nu sunt apolitici ci doar fug de mizeria din politica actuala. O mizerie de la stanga la dreapta, un FSN generalizat… desi daca ma gandesc mai bine… parca Iliescu e mai preferabil lichelelor crescute sub pulpana lui Nastase. Macar Iliescu facea ce facea pentru ca asa credea, cel putin asa imi pare acum. Astia… fac cum le vine mai bine la socoteala si nu au nici un scrupul. Nici unul.

    Miza care imi mare mie importanta in acest moment este aparitia unui spatiu public alternativ, unul care sa nu fie controlat de actualele trusturi de presa, de actualii “intelectuali” de serviciu, sau de retelele de interese construite in ultimii 20 de ani. Pentru ca numai un asemenea spatiu public va putea propune noi lideri politici care sa fie reprezentativi.

    Noi am cam terminat cu reprezentativitatea cam de pe vremea mineriadelor. Ar fi cazul sa o redescoperim. Dar nu reprezentativitatea lui gica contra… cum zicea Ponta ca el a fost impotriva proiectului pentru ca era Basescu pentru. Si romanii la fel… au fost cu Basescu doar ca sa nu fie cu Nastase, au fost apoi cu Ponta ca sa nu fie cu Basescu, si asa mai departe. E o logica stramba. Ar fi cazul sa ne regasim interesele politice si sa ni le aparam in modul democratic… incepand macar prin a nu mai trimite in parlament sute de hidrocefali de care nu a auzit nimeni.

  3. kinn spune:

    Nu distrage nimeni atentia de la ecosistemul parazit, pentru ca inainte de proteste nu exista atentie. Protestele nu au deturnat energia de la alte probleme mai grave, ele au creat atentie din nimic. Inainte de proteste nu exista lupta cu problemele mai grave, decat cel mult in fotoliile personale. In rest, observatiile sunt pertinente.

  4. alex spune:

    limpede spus, felicitari.

  5. mamicamea.ro spune:

    Proiectul de la Rosia Montana este foarte bun, el rezerva problema cu fondurile de pensii, in fiecare an pensionarii vor primi gratuit un bilet la statiunea de pe malul lacului de cianura, la fel si copiii cu dizabilitati, bolnavii care nu au bani de spitalizare.
    In acest fel in cativa ani se va reduce presiunea asupra bugetului de pensii si asigurari sociale si romania va prospera.

    • DUMITRU AUREL spune:

      Cea mai mare problema sunt cantitatile mari de steril care vor ramane in urma.Nimeni nu va face ceva in directia ecologizarii zonei.Exemplul din viata reala care se poate verifica si anume MUNTII DE PIRITA DE LA ROMFOSFOCHIM VALEA CALUGAREASCA care se intind pe zeci de hectare, REZIDURILE BATALURILOR DE LA FOSTUL COMBINAT PETROCHIMIC TELEAJEN PRAHOVAcare sunt ingropate in pamant langa Rafinaria Vega pe campul de langa satul Tantareni(Ploiestiori)care polueaza panza freatica in urmatorii zeci sau sute de ani,batalurile de reziduri de la Brazi,Vega…stau marturie ca nu ca nuse doreste ecologizarea lor dar este foarte costisitoare si costa mult .Asa ceva se va intampla si la rosia montana….—DUPA NOI POTOPUL.

  6. crap spune:

    din noianul de articole care mai de care mai ‘sofisticat’, mai pretentios, mai declamator de ‘adevaruri’ supreme sau aratator axiomatic de ‘adevaratele’ cauze, iata ca am avut ocazia de a citi si un articol normal, bine scris.

    pacat ca majoritatea articolelor nu sunt scrise in acelasi stil echilibrat. se pare ca ptr asta se cere neaparat un background in stiintele exacte nu in jurnalism.

  7. Bulineli spune:

    Atunci cind pemierul ponta se arata ingrijorat ca investitorii straini nu vor mai veni in Romania daca proiectul minier RM v-a fi blocat,cred ca ar trebui sa i se aduca in vedere ceea ce scrieti dumneavoastra in pasajul ” Atractivitatea mediului de afaceri”,plus ca foarte putini isi pun intrebarea, de o importanta majora : Ce se intimpla dupa 15 sau 20 de ani cu cei care au muncit acolo ? Ce vor face mai departe ?.Dumneavoastra aduceti in discutie acest aspect,foarte bine .Ar trebui preluat (argumentul), in discutiile pe aceasta tema.Premierul ponta spunea ca va vota contra in Parlament, chiar daca a “semnat”,acum o da din nou la intors ,se teme de imaginea proasta oferita viitorilor investitori,asa stind lucrurile ar trebui demis urgent,ori cerut cu insistenta de catre protestatari acest lucru.

  8. marius spune:

    Totusi, nu trebuie cazut in extrema cealalta si minimizata importanta riscurilor legate de cianuri in acest proiect, (chiar daca e adevarat ca riscurile privind infiltratiile de metale grele, arsenic, etc. plus sulfuri si ati compusi toxici rezultati din decopertarea zacamantului, plus pulberile toxice din aer, plus gazele toxice de la explozii, etc. sunt poate mai importante si pe perioada mai indelungata).

    Argumente:
    - transportul si stocarea acestor cantitati uriase de cianuri pe teritoriul Romaniei este clar un risc pe care nu cred ca merita sa ni-l asumam. Iata ce zic reprezentantii RMGC pe acest subiect: ‘Primul punct de control este transportul cianurii de catre furnizor si depozitarea in amplasament. Ambalarea cianurii este la un standard inalt iar transportul este reglementat de reguli clare. Depozitarea cianurii solide in amplasament se face intotdeauna intr-o cladire sau magazie incuiata.’ Ce parere aveti? Una dintre cele mai mari bombe chimice din Europa, va fi transportata intotdeauna la standarde inalte si va sta incuiata in magazie. Eu unul clar ma simt in siguranta. :-) . Dvs. ce credeti?

    - Neutralizarea acestor cantitati uriase de cianuri presupune niste procese chimice. RMGC isi propune oxidarea, pe baza de sulfiti, si se bazeaza pe existenta Cu in minereu, pe post de catalizator. Pe langa toate riscurile legate de poluarea aerului cu compusii de tip SO2 si SO3 (de unde ploi acide), se uita ca RMGC si-a propus cianurarea intregului minereu, fie ca are sau nu Cu in compozitie la un moment dat. Ca doar n-o sa poata amesteca tot minereul inainte de operatiunea de neutralizare, ca sa obtina o compozitie uniforma de Cu la concentratia teoretica estimata pentru tot zacamantul, etc. Bref, o multime de riscuri industriale si de poluare care pornesc toate de la faptul ca se folosesc cianuri in procesul tehnologic si care sunt toate rezolvate doar pe hartie, pe baza unor supozitii si aproximari (de exemplu ca nu vom avea niciodata fenomene meteo extreme acolo care sa dea peste cap calculele de siguranta – exact ce s-a intamplat la Certej, Baia Mare si in Ungaria recent).

    In concluzie, concentrarea pe cianuri in mesajul de protest nu inseamna ca protestatarii s-au concentrat pe o falsa problema sau pe una secundara, ci doar ca s-au axat pe una din cele trei cauze principale ale poluarii (pe langa generarea de pulberi cu metale grele si ape reziduale poluante din cauza contactului apei cu roca decopertata), si anume chiar pe cea care are aspectul de noutate in acest proiect: cianura nu s-a mai folosit in zona aceea, deci nu poate fi invocat argumentul cu ‘pai deja facem acelasi lucru de zeci de ani de zile, doar ca acum vom face mult mai bine, folosind standarde, tehnologii, bla, bla.’ Plus ca probabil este o tactica subconstienta de PR pentru diferentierea de proiectul de la Rosia Poieni, care e in imediata vecinatate. Plus ca axarea mesajului pe riscurile generate de cianura ofera ocazia paralelei cu accidentul de la Baia Mare (chiar daca in detaliu tehnologia e diferita, fapt ce ofera si o anumita vulnerabilitate a acestei linii de argumentatie, deja speculata din plin de RMGC, care insista ca nu e nicio legatura intre proiectul lor si cel de la Baia Mare).

    Stiti ce e trist in toata aceasta discutie: ne batem toti capul si o intoarcem pe toate fetele si consumam o groaza de energie doar pentru ca niste smecherasi care au vrut sa traga o megateapa la bursa din Toronto au pus ochii pe o oportunitate la noi si nu se vor lasa pana nu ne planteaza porcaria asta la noi in ograda, incurajati de faptul ca guvernantii nostri sunt un mediu propice unei astfel de ‘investitii’. Poate reusim totusi sa iesim pana la urma mai intariti din aceasta incercare, noi ca natie, ca sa nu fi fost toata aceasta agitatie degeaba.

    • ivanG spune:

      @marius

      Aveti dreptate. Si transportul si ambalarea azotatului de amoniu sunt “inalt” reglementate. A fost suficient ca sa se rastoarne la Mihailesti camionul care-l transporta “reglementat” si, din amestecul cu motorina scursa din rezervor, sa rezulte o bomba de 1 KTona… Si acolo nu s-a difuzat nimic toxic in atmosfera. O explozie si atat…
      A socotit cineva cate camioane “ies in peisaj” zilnic pe minunatele noastre drumuri? Care va fi probabilitatea ca un transport de cianuri sa pateasca un accident?

  9. Avem nevoie... spune:

    De ce Rosia Montana este Singura Solutie?

    Pentru ca ne trebuie locuri de munca. Sunt sute de mineri care vor sa munceasca. Avem mii de doctori care abia asteapta sa munceasca. Sunt zeci de multinationale pharma care abia asteapta sa munceasca. Sunt mii de pompisti funebristi care abia asteapta sa munceasca, sunt alte mii de mineri reprofilati in gropari care abia asteapta sa munceasca.

    Odata roadele Rosiei Montane culese, va scadea numarul asistatilor sociali, al pensionarilor si al beneficiarilor sistemului de invatamant (sa-i numim copii) si al contribuabililor. Astfel guvernul, inchis in buncar impreuna cu cei 1000 de parlamentari (modificari legislative viitoare- un parlamentar la doi amarati), se vor putea concentra pe probleme cu adevarat importante cum ar fi:
    a) cat rezista un om fara apa;
    b) cat rezista un om fara aer; si
    c) cat rezista un politician fara spaga.

    Sa fiti sanatosi!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Cabuz


Alexandru Cabuz

Alexandru Căbuz a obţinut licenţa în inginerie electronică în SUA şi doctoratul în fizică în Franţa. Revenit în ţară în 2010 pentru a se implica în procesul de refo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)