joi, martie 28, 2024

De ce nu mai vreau sa profesez ca medic in Romania

A existat un inceput de campanie explicativa despre “sistemul medical” intitulata “Medic in Romania”, declansat de exodul profesionistilor nostri, medici si asistente, sustinut de Hotnews. Cred ca discutiile s-au focalizat excesiv asupra salariilor mici si conditiilor de lucru proaste incat nu au mai ajuns la fundamentul “sistemului”. Or, daca temelia este stramba, intreaga constructie va fi stramba si functionarea defectuoasa. In acest moment istoric in care iesim in strada pentru a protesta contra strambatatii institutiilor romanesti cred ca trebuie sa o analizam si pe aceea din “sistemul medical”.
Nu am pricepere in organizarea institutiilor, de aceea nici nu intru in detalii tehnice. Sunt doar un martor “din interiorul sistemului”, asa cum publicul doreste sa auda, dar vorbesc in nume propriu. Am raspunsuri de dat intrebarilor puse de pacientii mei si cred ca statutul meu actual, rezumat imediat mai jos, imi permite mai multa obiectivitate si o relativa neutralitate.
Ma numesc Dumitru NUTU. Intre 1979 si 2015 am lucrat (ATI apoi Oncologie Medicala) in Institutul Oncologic din Bucuresti de unde m-am pensionat recent. Marturisesc ca sunt profund afectat de incheierea activitatii si ca nu imi gasesc rostul inafara activitatii de ingrijire a pacientilor. Cu toate acestea, la fel ca si confratii care pleaca in bajenie, nu mai doresc sa profesez ca medic in Romania, dar in primul rand din cauza cadrului institutional.
Voi ilustra aceasta prin descrierea felului in care sunt organizate alegerile pentru Colegiul Medicilor din 29 noiembrie-1 decembrie 2015. Simpla descriere ofera raspunsul la o intrebare exprimata de pacientii mei: “Cum este posibil sa alegeti la sefia Colegiului Medicilor (prescurtat in continuare CM) personaje precum domnii Astarastoaie si Oprescu?”
Intr-adevar: Cine sunt acesti oameni? Ce au facut ei valoros in plan profesional? Ce model lasa in urma lor? Cine si cum ii alege sa ne reprezinte?
.
CUM SUNT ORGANIZATE ALEGERILE PENTRU COLEGIUL MEDICILOR IN 2015?

1. Anuntarea alegerilor este defectuoasa. Intrebare: De ce nu suntem anuntati prin e-mail in saptamana dinaintea alegerilor? Este modalitatea cea mai simpla si eficienta. Nu am fost niciodata instiintat prin e-mail despre alegeri (in schimb am primit pe aceasta cale invitatiile dlui Astarastoaie la o greva pe care cred ca nu era indreptatit sa o organizeze). Doar in acest an am primit in 9 noiembrie newsletter-ul CM cu instiintarea.
Cum s-au petrecut lucrurile pana acum? In mod uzual, in prima parte a anului (primavara-vara), pe holul amfiteatrului din IOB aparea un afis anuntand alegerile. Pana la data acestora (noiembrie) anuntul devenea parte din peisaj in asa masura incat nimeni nu se mai uita la el, astfel ca toata lumea uita de alegeri. Alteori afisul disparea. Presupun ca la fel s-a intamplat si in celelalte institutii medicale. Din acest motiv atat de simplu am uitat mereu data alegerilor (am participat o singura data prin anii `90).
De aceea suspectez ca organizatorii alegerilor nu doresc participarea la vot.
2. La data la care s-au decalat, fara nicio explicatie, alegerile din acest an (29 noiembrie-1 decembrie) multi oameni vor fi plecati din localitate. Este un semn in plus ca organizatorii nu doresc participarea oricui.
La o participare insuficienta la votare urmeaza un tur II al alegerilor. La acesta participarea este totdeauna mai redusa decat la primul tur astfel incat castigatorii alegerilor pot ajunge sa fie desemnati doar de aceia cu motivatie speciala de a participa inca odata.
3. Nu exista criterii de eligibilitate profesionale si morale pentru cei admisi sa candideze, doar conditia de a fi platit cotizatia. Lipseste pana si banalul CV. Priviti lista de pe site-ul CCMMB. Cum poate vota un om educat niste nume despre care nu stie absolut nimic? La singurul scrutin la care am participat (acela din anii `90) mi s-a inmanat o lista asemanatoare, doar cu nume, prenume si functie. In aceste conditii aceia care participa cu buna credinta vor alege cateva dintre numele cunoscute, adica pe cineva dintre fostii lor profesori sau asistenti sau un nume cat de cat cunoscut lor. Nu poti vota Popescu Ion fara sa stii absolut nimic despre el, asadar, Popescu Ion poate sa candideze, nu deranjeaza pe nimeni. In acest fel cred ca fiecare votant bifeaza mai putine nume decat ar avea dreptul.
Cele mentionate ma fac sa presupun ca organizatorii nu doresc a se sti ca sunt diferente intre candidati. Ca si cum mi s-ar spune: “Alege la nimereala. Diferenta o vor face aceia motivati sa voteze intr-un anumit fel ”.
4. Exista deja semnalari ale altor colegi despre inca o neregula organizatorica ce face posibila re-alegerea in continuare a unor personaje care se vor imortalizate la manetele CM. Cititi Nota din 20 noiembrie 2015 de pe site-ul Colegiului Medicilor din Bucuresti din sectiunea dedicata alegerilor din acest an. Textul mi s-a parut atat de ambiguu incat cred se poate interpreta oricum.
Intrebarile mele: CINE SUNT ORGANIZATORII, CU NUME SI PRONUME? POT EI RASPUNDE LA INTREBARILE DE MAI SUS?
Daca nu vor exista raspunsuri si responsabili aveti, stimati pacienti, explicatia felului in care s-au ales in fruntea CM dnii Oprescu, Astarastoaie &Co.
Poate ca nu exista niciun motiv de suspiciune legat de aceste alegeri, poate ca totul este organizat cu cea mai desavarsita buna credinta. In acest caz discutam despre nepricepere impardonabila si tot este motiv de scandal public.
Iata de ce nu voi participa nici la aceste alegeri pentru CM.


ALEGERI FALSE, DESTINE SI VIITOR FALSIFICATE

(alte raspunsuri la intrebarile pacientilor mei)
De ce si-ar putea dori cineva sa fie ales in colegiul medicilor?
Intr-adevar, pe lista candidatiilor sunt si persoane cu titluri universitare, asadar deja foarte ocupate cu alte activitati (lucrul cu studenti si rezidentii, cursuri, studii clinice, conducerea doctoratelor, etc). Unii candidati au si alte atributii (cazul vechi “clasic” Oprescu: director al mai multor spitale, primar, senator, etc). Eu cred ca a avea functie de conducere intr-o astfel de institutie trebuie sa fie “full-time job”. Ai multe de facut pentru corpul meseriasilor de care depinde sanatatea natiunii  De aceea cred ca aceste persoane doresc sa faca parte si din CM pentru imagine (de exemplu poti fi invitat ca somitate la TV desi folosesti greu limba romana), pentru dorinta, primitiva, in opinia mea, de a detine un simbol de putere sau pentru a-ti creste candva sansa unor avantaje ocazionale (o Legiune de Onoare, sa spunem).
De ce nu vorbesc medicii despre aceste lucruri?
De frica, presupun: CM are drept de viata si de moarte profesionala asupra tuturor medicilor, oameni care trudesc greu si indelung pentru a ajunge la momentul in care isi vor practica meseria. Nu cred ca CM i-ar desfiinta profesional pe acei medici care l-ar critica, dar frica nelamurita de aceasta perspectiva duce la autocenzura. Ne auto-cenzuram de frica celor care, intr-un fel sau altul, se auto-aleg pentru a conduce stramb, de multe decenii, institutiile noastre. Institutii care ne stramba noua tuturor vietile pentru ca, desi se pretind europene, nu s-au reformat dupa 1989.
Cum se elibereaza autorizatia de libera practica?
Anual medicii trebuie sa mearga la sediul CM pentru a li se oferi o vinieta care atesta ca au drept de libera practica (cu sensul implicit ca nu au abateri discplinare si au depus dovada ca au punctajul minim de Educatie Medicala Continua, EMC). Daca medicina este intr-adevar o meserie liberala cum se sustine, ar trebui ca dreptul de libera practica sa decurga automat din detinerea diplomei si sa poate fi concretizat oriunde, Colegiul Medicilor din teritoriul respectiv ar trebui doar instiiintat sa te aiba in evidenta. Daca ai abateri disciplinare sau nu aduni punctajul EMC, respectivul Colegiu urmeaza sa iti ridice dreptul de libera practica si sa te instiinteze pe tine, medic, si institutia in care lucrezi. Dar daca nu ai abateri si ai trimis punctajul EMC, dreptul de libera practica ar trebui sa decurga continuu, nu sa ceri re-autorizarea pentru inca un an.
Ce reprezinta EMC?
Pentru ca sistemul medical se ocupa de sanatatea oamenilor, iar noutatile apar tot mai rapid, medicii trebuie sa se mentina informati cu ceea ce poate schimba in bine practica medicala. Desi este in primul rand o chestiune de constiinta („continui sa invat pentru a-mi indeplini mai bine misiunea”) admit ca sunt si medici care nu mai citesc si care trebuie impinsi sa o faca. Intrebarea este insa cum stabilim ce informatie medicala anume trebuie sa isi insuseasca un anumit medic (sa spunem cu o anumita specialitate) si in ce cantitate pentru atingerea scopului.
Pentru a avea dreptul de libera practica trebuie sa aduni anual 40 de puncte EMC. Ti se dau puncte daca scrii articole stiintifice sau carti (pentru ca aceasta presupune documentare) sau daca participi la prezentari publice cotate cu punctaj EMC de catre CM; cel mai des acestea sunt mini-cursuri organizate in jurul unor congrese si simpozioane medicale. Dar a asista la asemenea prezentari este o activitate intelectuala infinit mai putin valoroasa decat o inventie sau o cercetare originala. De aceea consider incorecta pretentia CM de a aduna cel putin o treime din punctaj din participarea pasiva la congrese.
Personal nu mai particip la congrese de multi ani deoarece cred ca exista o influenta prea mare a industriei de medicamente, dar si pentru ca nu imi permit financiar (sponsorizarea de catre industria farmaceutica imi displace).
Am facut in schimb o inventie pe care, de 30 de ani, o perfectionez prin munca zilnica neremunerata. Avand acest efort urias in urma consider absurd sa imi adun punctajul EMC din participarea la niste congrese al caror nivel profesional l-as supune mai intai analizei. Nu cred ca munca la inventia mea (pentru care ma informez zilnic cu cele mai diverse noutati medicale) face mai putin decat ascultarea catorva ore de informatii intr-un an. Din sutele de observatii pe care le-am facut in cursul activitatii, o persoana mai iubitoare de propria imagine decat de interesul public ar fi facut cariera doar publicand zeci de articole. Personal nu am fost interesat de punctele CME, de promovare si titluri academice ci doar sa aduc un plus de bine in practica „la patul bolnavilor”. Pentru aceasta m-am abtinut de la a publica pana la atingerea unui nivel suficient de inalt al bunului meu intelectual. O inventie sau o cercetare (valoroase sau nu, aplicabile sau nu) te pot tine informat si ocupat toata viata fara sa iti aduca punctaj CME.
Cel mai mare defect al punctajului CME este acela ca nu poate contabiliza timpul dedicat de medici informarii profesionale – studiul individual. Aceasta este adevarata educatie medicala continua, nu notiunile care incap in cateva pagini spicuite la un congres. As opta pentru un sistem periodic de teste care sa includa cultura medicala generala, temelia noastra profesionala. Pentru motivul simplu ca si aceste date trebuie rememorate si actualizate (trebuie sa iti faci timp), am indoieli ca aceia cu multe functii si activitati le mai detin satisfacator.
De aceea contest criteriile CM de stabilire a punctajului EMC. Desigur, se poate spune ca „mai bine sa fie un criteriu acolo decat niciunul”. Nu sunt de acord cu acest punct de vedere si raspund ca tocmai de aceea a face parte din Colegiul Medicilor ar trebui sa fie o slujba cu norma intreaga – pentru ca aceia alesi sa gaseasca solutii la problemele celor pe care ii reprezinta, nu sa viseze la Legiuni de Onoare si aparitii TV. Orice fisa a postului de pe lumea aceasta inseamna un numar de indatoriri pentru care nu ai de ce sa primesti onoruri. Iti faci doar datoria pentru care ai fost investit.

Iata de ce nu imi voi reinnoi autorizatia de libera practica. Prefer sa nu mai profesez in continuare in acest cadru institutional falsificat de la alegeri si pana la evaluarea profesionala.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Sunt convins ca veti primi tot felul de raspunsuri „standard”, cam de genul asta:
    1.sunteti prizonier intr-un cerc vicios, nu va plac reglementarile CM dar nici nu participati la alegerea conducerii CM, lasindu-i pe „dinozauri” sa-si faca mendrele la infinit. Nu rezolvati nimic, ba riscati sa fiti considerat un frustrat, bla, bla…
    2.asa e si in politica, nu ne place „clasa politica” ,”produsele” ei, legile cu dedicatie, alea proaste sau care se bat ca in cap, dar nici nu mergem la vot, de scarba. Niste comozi ciufuti, care cred ca daca bat la tastatura fac vreo mare branza. Trebuie umblat din casa-n casa, sa-i convingi pe oameni ca nustiucine e „ala” bun;;; ia faceti si dvs la fel cu „clasa” dvs. ptr alegerile din CM, in loc sa va dati lovit ca greata, ca aia, aia…
    3.ei, iaca, s-a suparat si „moscodelul” asta cum s-a suparat si vacarul pe sat, o sa traiasca din pensia aia „mare” de medic de- o sa i se acreasca.
    4. Mda, alt fixist care o da cu inventia aia a lui, care” face si drege”, dar pe care nu i-o cumpara nimeni pentru ca de fapt este o aiureala…
    5.Da dom`le, asa e! De aia ne pleaca toti mediciii din Romania, e plin de corupti, de hoti si de politruci habarnavisti la butoane. Huoooo!
    6.Foarte bine faceti, emigrati! Doar prostii mai raman in „Romanica”.
    …..
    Bun, si ce ar fi „nestandard”? Sa vedem…
    1. Cred ca ati putea propune(unde?cum? ei, cred ca gasiti solutii) cateva schimbari concrete ale reglementarilor care nu va plac, ceva mai detaliat ca in acest articol. Ma gandesc si la votul negativ (inclusiv cel politic, ca tot am facut referire la el) ar trebui sa fie si optiunea votului negativ pe buletin (adica sa existe si o casuta cu „nu vreau pe nimeni din cei care candideaza”) Poate ca ar merge si scarbitii sa dea o „palma”….
    2.Poate ca ar fi „instructiv” sa ne spuneti cum vedeti viitorul, fara licenta de libera practica. Emigrati? Lucrati la negru? (glumesc, desiogur) Nu mai profesati? Va concentrati pe cercetare? Cu ce bani? etc

  2. Va raspund cu seriozitate la intrebarile “standard” cum le numiti dvs chiar daca sunt simple ironii.
    1. Ceea ce am vrut sa spun in principal este ca, pe baza organizarii existente acestea nu pot fi numite alegeri. “Alegeri” implica a fi in cunostinta de cauza, trebuie sa stiu intre cine si cine am de ales.
    2. Nu sunt potrivit pentru activismul de acest fel. Educatia si bunul simt ma obliga sa particip la lucrurile de interes public, dar firea mea ma retine de la a iesi in fata sau de la a trage de maneca. Am conceput acest text ca pe un semnal si, din punctul meu de vedere, pentru moment este suficient.
    3. Nu am ce raspunde.
    4. “Inventia mea” este doar un exemplu (de fapt este o metoda si nimic din ce am facut in 40 de ani de viata profesionala activa nu a fost de vanzare). Era mai bine sa fi fomulat cumva alt fel, ca si cum nu ar fi o chestiune personala tocmai pentru ca este vorba despre principiul compararii, concret, aici, intre informarea complexa, profunda si continua timp de o viata intreaga fata de aceea obtinuta in cateva ore de participare la o conferinta doar ca sa aduni niste puncte pentru a le arata la Colegiu.
    Daca vreti, da, munca de o viata nu duce neaparat la ceva aplicabil, asta nu inseamna ca esti mai valoros daca stai degeaba si persiflezi pe acela care se straduieste. Lumea ramanea tot acolo daca ar fi existat doar bascalie, nu si munca peseverenta. Cine a facut cercetare stie ca reusita este mai degraba o exceptie pentru ca depinde de multi factori, unii care nu tin de valoarea cercetatorului, precum capacitatea tehnica, materiala etc, de a organiza un studiu sau de a promova un rezultat. Mi se pare cu atat mai mare meritul acelora care aleg calea grea.
    5 si 6. Nu sustin ca emigrarea este solutia, dimpotriva, regret ca atatia oameni care sunt in stare de ceva au luat aceasta decizie. Prin plecarea lor a devenit si mai greu pentru cei ramasi aici sa lupte cu raul din societate, este si acesta un motiv pentru care nu am putut schimba mai nimic pana acum in tara noastra. Dar nici nu pot condamna decizia personala a cuiva, unii dintrre ei chiar nu aveau cum supravietui, etc. Oricum, totdeauna am incercat sa empatizez, sa inteleg si sa nu judec.

    In ce priveste intrebarile “nestandard”:
    1. Am spus undeva in text ca nu am pricepere administrativa, iar in primul raspuns de mai sus am scris ca, pentru moment, mi se pare suficient un semnal. Intai trebuia semnalata problema. Adaug totusi ca, in opinia mea, institutiile noastre trebuie oranduite plecand de la zero pe baza unor principii simple si clare pentru toata lumea. In discutii private am propus formarea unui partid denumit “Merit si Comunitate” in care selectia membrilor sa se bazeze pe aceste doua criterii – meritul personal si interesul lor dovedit pentru binele public. Mi se par criterii utile si pentru o discutie in breasla medicilor despre cum ar trebui reasezat Colegiul Medicilor, dar si Ministerul Sanatatii. Asadar, la lista de candidati pentru CM ar trebui sa fie atasat un CV care sa ilustreze aceste doua lucruri. Atunci, da, as merge la vot, dar organizarea acestor alegeri arata la fel ca aceea pentru politicieni, o lista de nume si atat. Probabil este sistemul de vot mostenit dinaintea de 1989 pe care nimeni nu s-a gandit sa il schimbe.
    Ce vot negativ? Buletinele de vot au fost facute fara sa fie consultati si medicii. Imi spun unii colegi ca nu au primit nici macar acel newsletter.
    2. Nu am spus ca nu mai este nevoie de licenta de libera practica, ci doar ca nu este cazul sa fie reinnoita anual si personal autorizarea daca nu ai abateri, daca ai punctajul EMC si ai platit cotizatia. In aceste conditii autorizarea ar trebui reinnoita automat ca orice alt contract (cu banca, cu telefonia mobila) si sa fie anulata doar daca, la un moment dat, ai incalcat conditiile. Este un amanunt, nu o chestiune esentiala, poate nici nu ar fi trebuit sa il mentionez, dar mi se pare o forma de a te face sa ceri dreptul tau, o forma neplacuta de a ti se arata cine este Seful. Pentru mine, care am cunoscut opresiunea sub comunisti, este o sensibilitate zgandarita. Nu platesc o cotizatie pentru asta.

  3. Va multumesc pentru raspuns, speram insa ca veti intelege ca ironiile nu va sunt adresate dvs ci acelora care gandesc in cliseele binecunoscute.
    Mi-au trecut multe prin minte citindu-va articolul, din cele „nestandard”, de ce e musai doar un CM, de exemplu. Monopolul nu face bine nimanui. Ar fi posibila existenta mai multor CM? De ce este obligatorie ECM? De ce doar la medici? De ce nu si la functionarii publici (un ECF)sau la parlamentari? Sau la aia de la ISU? Sau la cei care se ocupa de protectia copilului? De ce la unii da si la altii ba? Care-i criteriul care face diferenta?
    Apoi, frunzarind reglematarile privind ECM am gasit vesnica referire la „directivele şi recomandările Uniunii Europene (UE)” completata cu „înţelegerile şi recunoaşterile mutuale ale creditelor, stabilite cu Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti/Consiliul European de Acreditare a Educaţiei Medicale Continue (UEMS/EACCME), precum şi cu alte autorităţi ori organisme profesionale medicale europene şi naţionale”
    http://www.cmr.ro/decizia-nr-1-din-18-01-2013/
    Chiar o fi si la noi ca la ei?

    Sunt atatea idei „nestandard” incat voiam o abordare cu capul nostru, nu pe clisee…

    Vad insa ca subiectul medicilor care nu mai vor sa profeseze in Romania a devenit o chestie banala, nu merita nici macar comentat
    Asta e, inchei aici cerandu-mi scuze daca v-am ofensat cumva, nu am avut nici cea mai mica intentie (si eu sunt un „moscodel”, un „fixist” , nu-mi plac multe, am abandonat domeniul meu si lucrez acum in altele etc). Si nu cred ca ” v-ati predat” chiar asa usor…cum sugerati in titlu.

    • Nu cred că subiectul e neinteresant. O dovedește numărul de vizualizări. Motivul pentru care e puțin comentat rezidă, cred, în altceva, și anume în faptul că subiectul e tratat ultraspecializat, dpdv al medicilor obligați să profeseze intr-un mediu viciat. Nu pentru faptul că nu ar trezi empatie e articolul practic necomentat, ci pentru că cititorul din afara sistemului simte că nu-l poate schimba: ține mai mult de bucătăria internă a sistemului medical, decât de o voință politică, programabilă întrucâtva prin procesele electorale. Suntem cu toții pacienți și ne dorim, cu siguranță, un sistem performant, dar cu toate acestea nimic nu pare să vină de la Consiliul Medicilor. E un organism a cărui utilitate n-o înțelegem, prea preocupați fiind de programarea următoarelor investigații, a vizitei la medicul de familie, la specialiștii din celălalt colț de țară, de obținerea unui tratament compensat sau de procurarea banalelor medicamente pentru cronicele care ne subjugă și ne jalonează cotidianul.
      Suntem cu toții interesați de ameliorarea sistemelor, a agențiilor guvernamentale și a consiliilor de tot felul, dar ne trezim în fața dilemei universale: de unde să începem? Care e prima urgență?
      Am încercat cu justiția, oferind salarizare de excepție pentru reducerea corupției și accelerarea soluțiilor. Rezultatele nu sunt doar sub așteptări, dar solicitările de susținere și reformă din această direcție există în continuare. Am acordat salarizare în regim de confidențialitate serviciilor în speranța unei optimizări a fluxului informațional, pentru o mai rapidă și independentă pregătire a dosarelor, dar am obținut numai o fidelizare a acestor servicii față de potentatii momentului.
      Am sperat că externalizarea proiectelor naționale și privatizarea companiilor de stat vor crește concurența și motivarea, dar a fost doar un mod de sifonare a resurselor, de polarizare a capitalului existent, și chiar și asta cu un randament dezastruos.
      Poate că o altă abordare, ceva mai puțin „personalizată” ar fi avut mai mult succes. Cu toții dorim sisteme de sănătate, educație, juridic performante. Doar că, obsedați de ziua de mâine, n-avem timp să visăm la viitor.

  4. Medicina e-o vocatie aproape nobila, dar neglijata la noi; pentru ca de la un om bolnav nu poti sa ceri bani, pentru ca el oricum este nefericit de boala sa; dar ei oricum investesc in armata, politie, masini, banci si asa mai departe. Nici astazi nu imi vine sa cred ochilor cum stau romanii la cozi la banci pentru a plati credite si comisioane- la fel ca si mine, mai mult pentru altii, decat pentru mine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Nutu
Dumitru Nutu
Dumitru Nuţu este medic primar oncologie medicală şi a lucrat la Institutul Oncologic Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro