Home » Administratie »Opinie » Citesti:

Decalaje de dezvoltare în România. De ce cresc unii, de ce bat alții pasul pe loc

Dorin Dobrincu februarie 29, 2016 Administratie, Opinie
25 comentarii 3,108 Vizualizari

Va rămâne România cu un singur pol urban de creștere ori se va ridica încă unul în perioada următoare? Potrivit analizei lui Răzvan Amariei, „Bucureşti vs. Cluj. Se conturează un rival pentru Capitală?”, din revista Capital, 25 februarie 2016, se pare că orașul ardelenesc are această șansă.

Mai întâi aș observa că există mai multe avantaje pe care le are Clujul. În primul rând este vorba de situarea în centrul Transilvaniei și la distanță apreciabilă de București. Apropierea de granița de vest a României reprezintă un motiv suplimentar de atracție pentru investitori, care au posibilitatea de a produce și mai ales de a exporta în general cu costuri relativ mici. Există acolo o populație diversificată cultural și etnic, care circulă din ce în ce mai mult în afara țării. Ieșirea în 2004 din epoca Gheorghe Funar, care a fost una de stagnare, chiar când statul român intra în NATO și se pregătea să o facă și în Uniunea Europeană, urmată de o administrație bună în timpul lui Emil Boc, deși nu lipsită de scandaluri de corupție în interimatul Sorin Apostu, s-au dovedit cruciale pentru evoluția orașului.

Nu putem trece cu vederea prezența consistentă și în general pentru intervale lungi de timp, indiferent de schimbările politice, a unor miniștri clujeni în toate guvernele României postcomuniste, și încă în sectoare cheie, inclusiv un premier (același E. Boc) timp de aproape patru ani. Toate acestea au avut drept consecință privilegierea finanțărilor din bani publici în anii 1990-2000 – spre exemplu, a universităților, dacă avem în vedere că au existat patru miniștri clujeni la Educație, unii cu mandate lungi –, încurajarea, susținerea instalării acolo a unor investitori strategici, plus investiții făcute în oraș sau în zonă din bugetul statului. În această din urmă categorie aș aminti autostrada, aeroportul și stadionul. Clujul nu doar că a fost conectat la resursele publice, nu doar că a avut o mai bună administrație în ultimii 12 ani, dar a părut să aibă mai multe inițiative pornite din sfera privată, însă de interes comunitar, inclusiv în domeniul cultural, proiecte pe care le-a susținut în diferite feluri.

Un pol de creștere economică în Transilvania ar fi benefic pentru această regiune. Ar accentua tendința de dezvoltare pe axa sud-nord-vest, dar ar mări probabil dezinteresul guvernanților față de celelalte regiuni, în mod special față de Moldova. Este o realitate pe care o înțeleg atât unii ardeleni, cât și unii bucureșteni. O înțeleg și unii moldoveni, se pare că din ce în ce mai mulți. Aceasta îmi dă ocazia de a muta privirea asupra unui oraș de la est de Carpați.

Voi lua în discuție câteva chestiuni care privesc situația Iașului, pentru că este orașul cel mai important al Moldovei, oarecum comparabil cu Clujul din punt de vedere istoric, simbolic și funcțional, aflat la rândul său la o distanță mare de capitala statului. În paranteză fie spus, comparația Iașului cu Bucureștiul, precum și decalajele de dezvoltare la scară istorică între Moldova și Muntenia, își au rostul în perspectivă istorică. Acestea sunt subiecte fascinante, puțin studiate până acum, în special din lipsă de „oportunitate”, dar nu îmi propun să insist aici asupra lor. Însă îmi exprim speranța că în anii următori istoricii vor înțelege atât mizele profesionale ale acestor subiecte, cât și pe cele publice, iar în plus vor avea mai mult curaj să le abordeze frontal.

Atunci când discutăm despre decalajale de dezvoltare din ce în ce mai vizibile dintre Cluj și Iași, nu putem ocoli factorii obiectivi. Este vorba mai ales de handicapul geografiei, de distanța mare a orașului moldav față de granița de vest și de bariera Carpaților Orientali, precum și de lipsa anumitor resurse. Însă aș insista mai ales asupra factorilor care țin pur și simplu de oameni, în primul rând de localnici, dar și de diriguitorii acestei țări. Iașul a intrat pe mâna PSD-ului în 2003, și încă pe ușa din dos, când s-a produs un fel de trădare a electoratului ieșean – până atunci majoritar de dreapta – de către primarul Constantin Simirad, cel care l-a adus la Palatul Roznovanu pe Gheorghe Nichita (acesta luase doar 2% la alegerile din 2000, pe listele PD). Nichita s-a dovedit un om total lipsit de viziune și de dăruire pentru binele public, în schimb a fost abil în a-și crește și consolida propria putere, extrem de corupt și abuziv. S-a adăugat lipsa de coeziune a politicienilor locali, incapacitatea acestora de a se coaliza în jurul unor proiecte mari de interes public, atât urban, cât și regional. Piedicile puse de Nichita și PSD modernizării și extinderii Aeroportului din Iași sunt binecunoscute în oraș, dar nu numai. Această investiție a început cu banii ieșenilor, a continuat și s-a finalizat cu bani europeni, fără nici un fel de susținere din partea guvernului României; astăzi avem un succes evident, ceea ce demonstrează că se poate dacă există determinare și o bună administrație. De asemenea, aș adăuga gestionarea defectuoasă de către Primărie a unor proiecte culturale majore, un exemplu recent fiind candidatura Iașului pentru desemnarea capitalei culturale europene în 2021 (un eșec colectiv, însă cu responsabilități individuale precise, bine cunoscute în urbe), dar și piedicile puse  în continuarea derulării la Iași a FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere.

Au existat câțiva miniștri ieșeni în guvernele României postocmuniste, în general pentru perioade scurte. Unii au fost invizibili, alții au fost implicați în scandaluri de corupție sau de abuz în funcție. A existat și un premier originar din Iași (Mihai-Răzvan Ungureanu), însă doar pentru două luni, prea puțin pentru a demara și mai ales pentru a susține proiecte mari, deși a dat semnale că vrea să pună pe tapet (și) problemele Moldovei. Sunt binecunoscute cazurile de cedare a multor politicieni locali în fața deciziilor luate de șefii partidelor, uneori arbitrar, inclusiv în cazurile în care Iașul și Moldova erau defavorizate. De asemenea, a fost evident și dezinteresul total al politicienilor de anvergură „națională” față de proiectele de interes pentru regiunea nord-estică a României, cel mai flagrant exemplu fiind cel al autostrăzii Iași-Târgu Mureș, pentru care mereu se invocă lipsa fondurilor. În schimb se găsesc mereu bani guvernamentali pentru autostrăzi în Muntenia, în Dobrogea și, desigur, în Transilvania și Banat. Din păcate, Iașul pierde în continuare oameni cu inițiativă, care pleacă îndeosebi spre București ori chiar spre Cluj, dar și în afara țării. De altfel, migrația masivă afectează întreaga regiune a Moldovei, ca și alte părți importante ale României.

Și totuși, ce-i de făcut? În opinia mea, soluția nu este să parazitezi bugetul statului în favoarea grupului tău de interese ori a orașului sau regiunii tale. Dar nici să concentrezi aproape totul în capitala țării – modelul urmat la noi de un veac și jumătate – pentru ca să controlezi mai bine resursele și apoi să le împarți discreționar, nici să-i avantajezi pe cei branșați la resursele publice doar pentru că sunt mai aproape geografic de centrul de putere, pentru că au eficiente rețele de influență, uneori mafiotizate, pentru că dau cu pumnul în masă, pentru că strigă mai tare și se aud mai bine, pentru că le ești dator sau pentru că au convingerea că „binemerită”. În paranteză fie spus, mult clamata solidaritate națională pare doar un slogan repetat ritos la festivități. Nu există soluții miraculoase pentru dezvoltare, pentru ieșirea din sărăcie, dar o discuție publică în jurul acestei chestiuni, eliberată de superbii și de interese unidirecționale stângaci disimulate, este absolut necesară. Avem nevoie de un alt model de organizare politică și administrativă, care să fie un suport pentru dezvoltare, nu o frână. Și mai ales să nu fie pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. abc spune:

    Iasi pare un oras prizionier ideilor ultraconservatoare de dreapta favorizate de monopolul ortodox la nivel de religie.
    Model de oras inchis spre sine. A fost un oras in plina evoluatie si cu perspectiva in epoca cand evreii erau acceptati ca si comunitate diferita. De atunci…la nivel societal a involuat.

    Clujul este un oras deschis, avantajul diversitatii (etnice, religioase) -toleranta- orientare spre o identitatea in care acceptarea celuilalt si construirea unei comunitati in jurul economiei e evident. In Iasi, afirmarea se face prin negarea celuilalt diferit.

    • marius spune:

      Ai zis bine pare, pentru ca nu mai e cazul. A fost, dar in interbelic. Acum e prizonier al stingii, cu un electorat fidel format din pensionari si asistati, alaturi insa de un electorat mai nou, mai dinamic, legat de noile industrii creative. Vom vedea daca acest electorat va schimba balanta la alegerile acestea, insa votul intr-un singur tur nu e de bun augur. Orasul se schimba in bine, dar nu datorita edililor, ci dimpotriva, avind un motor in industria IT si o voce in societatea civila, mobilizata si tot mai activa datorita unor scandaluri locale (gen teii). Ramine marele handical al situarii prea la est si al lipsei de conexiuni bune pe uscat (pe aer a inceput sa stea bine).

      • Robintel spune:

        Marius,

        Nu ai dreptate. Clujul nu se dezvoltă datorită firmelor de IT. Firmele de IT din Cluj se dezvoltă datorită Clujului. Nu IT-ul a făcut Clujul, ci Clujul și-a făcut IT-ul.

        Astfel, să spui că electoratul este de stânga când,factual, PSD-UNPR-PC Cluj nu controlează nimic denotă o profundă ignoranță.

        Altfel, am colegi ITiști veniți din Iași, pentru că firmele de IT din Iași nu sunt lăsate să se dezvolte, sub povara politicului local. De aceea, ITul din Cluj plătește dublu față de cel din Iași, pentru că la Cluj nu există asemenea piedici.

        Acesta este prețul corupției politice: stagnarea. Iar Iașiul plătește, ca și alții.

  2. Harald spune:

    Soluția este descentralizarea fiscală. Dacă fiecare comună, oraș sau municipiu păstrează 30-50% din taxele și impozitele încasate pe teritoriul ei, diferența o va face buna administrare. Dacă toți banii merg la București, iar acolo se împart pe criterii subiective, degeaba e Clujul pol de creștere, dacă Bistrița sau Alba-Iulia ajung în sărăcie cruntă.

    Există exemplul nefast al Angliei, super-centralizată în jurul Londrei, în timp ce înapoierea din Midlands și Yorskhire e de ordinul zecilor de ani. Există și contra-exemplul Germaniei, dezvoltată foarte echilibrat datorită descentralizării fiscale. România nu poate merge la întâmplare, trebuie să aleagă una dintre cele două opțiuni. Și nici acum nu merge la întâmplare, ci practică exact aceeași centralizare fiscală ca Anglia, iar asta cu aceleași efecte: înapoiere în majoritatea teritoriului și prețuri exorbitante la lucrări publice.

    • Nautilus spune:

      63% din veniturile la bugetul de stat pe 2014 provin din Bucureşti + Ilfov, şi cea mai mare parte din ce mai rămâne din Constanţa, Cluj, Timiş, Braşov, Prahova, în ordinea asta.

      În 2012, din 40+1 judeţe, 15 erau consumatoare nete (primeau mai mult decât contribuiau) şi îl alte 10 raportul dintre banii primiţi şi contribuţii era foarte apropiat de 1:1

      Dacă banii n-ar mai merge la Bucureşti, sau ar cădea un meteorit şi ar dispărea Bucureştiul într-o singură zi, toate serviciile publice din ţară s-ar dezintegra din lipsă de bani.

      • andrei spune:

        Tocmai aici e problema pentru că situația asta nu justifică centralizarea ci este creată de ea. Și este o situație specifică tuturor țărilor excesiv de centrlizate; capitala se dezvoltă mult mai mult față de restul țării. Și asta pentru că, pe de o parte, administrația, cel puțin partea cu putere de decizie, e concentrată în capitală, și, pe de altă parte, companiile sunt forțate să se mute în capitală. Sunt forțate fie direct (cazul companiilor de stat de la noi unde situația pare că se va înrăutăți în sensul în care și actualul guvern pare a vrea să mute sediile cât mai multor companii în București), cât și indirect (cazul companiilor private care, altfel, nu pot comunica eficient cu administrația și politicienii care le decid, paractic, soarte).
        Așa se ajunge ca în București să fie raportat, de exemplu, profitul Nuclearelectica sau al Coca Cola, deși nici una dintre companii nu are facilități de producție în București. Și exemplele sunt mult mai multe.
        La fel cum modul de alocare al resurselor de la București determină dezvoltarea restului. Astfel, prin Emil Boc, Clujul a beneficiat de resurse și „îndemnarea” unor investitori să îți deschidă afaceri acolo, nu în altă parte, fapt ce a dus dezvoltarea accelerată a orașului în ultimii ani în vreme ce Moldova sau Harghita, nu au beneficiat de mai nimic vreme de zeci de ani.

      • Dorin Dobrincu Dorin Dobrincu spune:

        Nautilus, În primul rând aș fi mai atent cu cifrele, cu cât dau Bucureștiul și Ilfovul la bugetul de stat. În al doilea rând, v-aș sugera să ieșiți din logica providențială. Dvs. credeți că existența acestei formule de concentrare a puterii, inclusiv a celei economice, în capitală este o binecuvântare pentru această țară. Alții cred că mai degrabă este vorba de ceva de sens contrar. Nu strică să reflectăm asupra modelului ultracentralist adoptat în România ultimului veac și jumătate. Acesta a fost mai ales în avantajul elitelor de pradă concentrate în București, iar în secundar al oamenilor de acolo și din proximitate sau al celor care au ales să se stabilească în capitală. Oricât de neplăcut sună, această realitate nu poate fi ocolită dacă vrem să înțelegem ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în această țară.

        Vă duce gândul la ce s-ar întâmpla dacă un meteorit ar cădea peste București… Hmm!… Totuși, într-o lume normală o capitală există pentru o tară, nu invers.

      • Harald spune:

        @ Nautilus – în Germania, discrepanțele sunt rezolvate prin contribuția unor landuri la dezvoltarea altora. Dincolo de contribuția fiecărui land la bugetul federal, unele landuri primesc fonduri din partea altora, altele dau, iar câteva (cred că două) nici nu primesc, nici nu dau.

        În România, cu încă un pc de insistență în direcția promovată de dvs., meteoritul va rămâne singura soluție. De altfel, am scris cândva pe un alt forum că există doar două soluții: ori construirea unei noi capitale undeva în zona Sebeș – Alba-Iulia – Blaj (Brazilia și Australia în această manieră au procedat); ori impactul unui meteorit care să ducă la construirea unui frumos parc în locul Bucureștiului, urmată de construirea unei noi capitale undeva în zona Sebeș – Alba-Iulia – Blaj.

        Partea pe care suporterii Bucureștiului nu o înțeleg și nici nu se vede este că oamenii din zonele defavorizate își găsesc soluții transfrontaliere. De la Oradea e mai ușor de ajuns la Viena decât la București, iar de la Cluj e doar un pic mai dificil. Până și ieșenii ajung uneori să folosească aeroportul din Chișinău, datorită înțeleptei conduceri care a ținut orașul fără un aeroport decent până în urmă cu mai puțin de un an.

        • Nautilus spune:

          Asta se întâmplă la noi: unele judeţe primesc fonduri din partea altora, altele dau, iar câteva (cred că 10) nici nu primesc, nici nu dau, adică raportul dintre banii primiţi şi contribuţii e foarte apropiat de 1:1.

          Dar, ca să primească, trebuie să aibă de unde. Adică să existe firme, de la butic la corporaţie, care să producă impozite. Nimeni nu va face sediul principal al lui Vodafone la Sebeş, şi nici sediul principal al BCR la Alba Iulia. După cum nu există nicio raţiune de a instala Porsche România într-un oraş în care sunt cel mult 100 000 de oameni şi 20 000 de maşini.

          În 2014, Bucureşti şi Ifov produceau vreo 28% din PIBul României şi “regiunea economică a Bucureştiului” (care mai adăuga judeţele învecinate, din Prahova până la Braşov) vreo 40%. În 2007, pe vremea bulei imobiliare, aceeaşi “regiune” producea 85%.

    • Mircea Lutic spune:

      Corect! Mi se pare extraordinara o descriere in care am recunoscut multe lucruri din peisajul romanesc data de Milton Friedman (laureat Nobel) despre situatia invatamantului american aici:
      https://www.youtube.com/watch?v=Syp_jR4BNBk

    • mirion spune:

      Aici este cheia! Traiesc in Suedia. O parte din impozite ramane local iar alta merge central pentru ca si compartimentele sociale (scoala, sanatate, cultura etc) au “patron” fie statul, fie orasul sau judetul. Acest lucru stimuleaza interesul pentrui o buna gospodarir atat pe plan local cat s national.

  3. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate,
    d-le Dorin Dobrincu,
    Nu exista solutii miraculoase in domeniul dezvoltarii economice? Ele au fost dovedite de Japonia epocii Meiji, iar in epoca moderna de ,,tigrii asiatici”, tari feudale ,,tirzii”, agrare inapoiate, care intr-o generatie (si ceva) au devenit ,,puteri industriale”, care concureaza (industrial) tarile dezvoltate.Ele n-au mizat pe bani preferentiali de la Buget, fiindca nu existau.N-au beneficiat de primari activi, ca si Clujul dupa stagnarea impamintenita de fostul primar al Romaniei M(ici si sarace).Nu au asteptat sa vina cineva sa judece izolationismul unei zone sau oras, lipsa de cai de transport – aceasta fiind o stare generala a acestor tari.Mai mult ca atit, au pornit de la starea de inapoiere agrara, cu populatii analfabete, cu lipsa cronica de nuclee scolare-universitare si industriale, etc!
    Au avut insa ceva, ce Romania nu vreasa-si asume de 26 de ani:un ,,proiect national de reconstructie economica si industriala”, care sa distribuie obligatii si raspunderi politice si economice, catre CJ al Iasului, catre primar, prefect si administratie, pentru stagnarea economica si sociala.
    DA, exista solutii miraculoase, dar trebuie sa apara si un ,,politician tehnocrat”, care sa impuna un astfel de proiect si conduita politica si economica la Iasi, Vaslui, Tg. Jiu, Craiova, Miercurea Ciuc,Tg. Mures si toate celelelalte si orase, a caror stagnare ,,asigura” stagnarea economica si saracia zonei administrative direct administrate!

    • Nautilus spune:

      Eu aş fi foarte suspicios atunci când apare unul care spune că impune un proiect naţional de reconstrucţie.

      În ultimii 100 de ani, toţi cei care au spus asta începând cu Regele Carol al II-lea nu erau nici pe departe tehnocraţi, ci propagandişti ideologizaţi şi conservatori.

      • Dorin Dobrincu Dorin Dobrincu spune:

        Nautilus, Vă reamintesc că statul român a apărut la jumătatea secolului XIX ca urmare a unui proiect ideologic, imitând în bună măsură modelul francez, de factură iacobină. Din punct de vedere al alcătuirii interne se dovedește că a fost mai degrabă un model prost, care a subordonat total regiunile istorice guvernului central, în care distincția era făcută între capitală și „provincie”, în care locuitorii celei dintâi beneficiau de mai toate avantajele, iar ai celor din urmă plăteau pentru menținerea „grandorii” centrului. Pe ceea ce s-a fundamentat atunci au construit și Carol al II-lea, și comuniștii, și mulți dintre cei ajunși la putere după 1989. Reașezarea statului român pe baze măcar ceva mai echitabile mi se pare o soluție rațională, inclusiv cu fundamente morale.

  4. Herodot6 spune:

    Foarte buna analiza, si mai ales concluzia: „În opinia mea, soluția nu este să parazitezi bugetul statului în favoarea grupului tău de interese ori a orașului sau regiunii tale”. Nu va fi insa usor sa cladim o capacitate de formulare de politici pe baza unor criterii obiectivate, a la Max Weber. Merita insa incercat.

  5. Dedalus spune:

    Din aceste “solutii penrtu dezvoltare” castiga doar cei ce le administreaza.

    ====

    Ne vom gandi doi-trei ani, ne vom pregati doi-trei ani si vom finanta in ultimii doi trei ani ce vom gasi prin curte, la repezeala.

    Macar de-am merge pe “laissez-faire”, sau pe o doctrina social-democrata, sau pe una liberal – sau pe care o fi. Dar se mergem pe una. Adica, sa nu ne mai punem etichete funambulesti si sa cautam solutii miraculoase in care noi vorbim si altii muncesc.

    ===

    Sunt doua conditii pentru orice abordare a polilor de crestere:
    a) sa ai cu cine, sa existe personae, oameni care sa aiba un minum professionalism si o minima seriozitate
    b) sa gandesti mai intai politica de interventie nationala si APOI sa o compeltezi cu fonduri europene.

    Dar cum astea doua conditii inseamna munca, efort pe care il admir dar care nu exista deloc in tara noastra, asa ceva o sa vezi la calendele grecesti. Sau ceva mai tarziu. :-)

  6. Stefan spune:

    “Nu cresteti voi daca nu cresc si eu!” Cred ca aceasta a fost si este mentalitatea celor care ne conduc de 25 de ani. Daca ei nu au nici un folos, atunci sa nu aiba nimeni!

    Clujul a crescut si pentru ca primarul a inteles ca, daca firmele cresc, va creste si orasul odata cu ele. A permis si chiar a incurajat firmele sa participe activ in viata orasului. Ceea ce nu s-a intamplat si nu se intampla la Iasi.

    Mentalitatea de “si mie ce imi iese din asta” ar trebui sa dispara din administratiile publice. :|

    P. S. cel mai bun exemplu de “asa nu” este discutia nesfarsita despre viitorul amplasament al Spitalului Regional din Iasi. Penibil si jenant!

  7. Alex spune:

    @: Dle. Dobrincu, nu cred ca mutarea capitalei la Sebes, Alba, Iasi, Cluj, sau oriunde vreti dvs. va rezolva mare lucru. Politicienii parlamentului national tot aia vor fi, cu aceleasi naravuri, nu se vor potoli doar pt.ca vor fi clujenii cu ochii pe ei! In privinta repartitiei banilor pe judete si localitati idem. Judetele net contributoareBucurestiul vor continua sa sponsorizeze pe cele sarace, aflate pe inus (ca doar n-o sa le lasam sa moara de foame). Chiar daca firmelor li s-ar permite sa se inregistreze in judetele de und eprovin, asta n-ar ajuta economia locala decat intr-o f. mica masura (sa fim seriosi, mai avem ceva roanesc azi firme de calibru, nu Napolact si ala cuparat de olandezi).si pana la urma tot la ajutoare de la Bucuresti s-ar ajunge, pt. a se completa deficitele.
    Ce parere aveti despre propunerea lui Base, cu 8-9 regiuni, ar rezolva ceva, in afara de o mai buna absorbtie a fondurilor europene (probabil, ca nu e o certitudine, ca nu vor continua sa traga fiecare judet pe turta lui)? Problema noastra e ca nu mai avem economie romaneasca, ca totul e in mana strainilor, marile lanturi de magazine si hipermarketuri se extind agresiv, ooara si putina concurenta care a mai ramas, pe buticarul de rand, sau fabricuta de branzeturi depistata peste noapte, cu e-coli, in tip ce hipermarketurilor li se trece cu vederea, ca doar nu vrem sa alungam investitorii, nu?

    • Harald spune:

      @ Alex – mentalitatea administrației centrale nu o creează membrii parlamentului. Există oameni care au rămas în funcții de pe vremea lui Dej până pe vremea lui Văcăroiu, iar alții chiar până pe vremea lui Năstase. Aceia creează sistemul, nu parlamentarii. Și aceia sunt bucureșteni, educați în spirit bucureștean, cu un dispreț suveran față de ”provincie”.

      Faptul că ”totul e în mâna străinillor” este exact rezultatul administrației inepte de la București. Puteți să nu lăsați celelalte județe ”să moară de foame” (interesantă abordarea la pers.I plural) după ce le omorâți activitatea economică prin legi aberante și funcționari ieșiți la vânătoare de șpagă, dar firmele germane și austriece sunt de neatins, ele sunt singurele care își pot vedea de treabă, așa ajunge ”totul în mâna străinillor”.

      Un exemplu foarte bun e industria auto: în România de azi se fabrică practic orice componentă, ar fi trebuit să apară tot felul de firme care asamblează modele proprii de mașini, cum se întâmplă în Anglia. Însă cu regimul fiscal și cu atitudinea funcționarilor publici români, nu e nimeni atât de inconștient încât să se apuce de așa ceva. Astfel că România se laudă în continuare cu Logan și Sandero, mașinile ”standard” pentru țări ca Maroc sau Iran.

      Obsesia ”centralismului democratic” nu va dispărea nici peste generații, Ceaușescu a lăsat mii de mici epigoni cu veleități de ctitor pe malurile Dâmboviței, iar comentariul dvs. o dovedește din plin.

  8. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    1.In epoca globalizarii economice, conditiile si resursele economice sint radical schimbate, fata de cele din vremea ideologiei si ,,proiectelor sec.XIX”.Evolutia/dezvoltarea economica pe proiectele economice pro-active actuale, sint ,,scutite” de tarele trecutului ,,ideologic”.
    In Romania dezvoltarea economica are (pe linga altele), doua blocaje principale.Primul este ideologic, PSD avind in ideologia politica (nedeclarata si nedeclarabila),o componenta secreta de ajungere/raminere la guvernare.Aceasta este stagnarea/degradarea economica ASUMATA politic, care aduce si pastreaza in bazinul sau electoral, pe toti asistatii sociali.In aceste conditii, liberalismul real este inexistent, datorita lipsei sau ,,subtirimii’ clasei mijlocii.
    De aceea, in judetele ROSII, stagnarea si saracia faca casa politica buna cu stinga psd-ista, iar exceptiile doar intaresc regula.In GORJ de pilda, acest lucru este VIRAL, neexistind nici macar un INVESTITOR INDUSTRIAL de 26 de ani!Unicul suport economic este un C.E.Oltenia falimentar financiar, muls de bani de politicienii dominanti.Al doilea blocaj ,,national” este, ca pentru dezvoltarea economica nu exista o viziune si indrumare ,,sistemica” guvernamantala, ea desfasurindu-se pina si in zonele ,,liberale” la noroc fie la intimplare.
    Solutia nu este ,,meteoritul” sau mutarea capitalei, ele fiind solutii ,,utopice”.Asa cum am aratat mai sus, solutia este ,,proiectul economic national”, care sa contina tehnicile, metodica cu instrumentarul dezvoltarii economice rapide, incit prin asumarea lui politica nici o CULOARE POLITICA sa nu mai poata bloca dezvoltarea locala-judeteana, care se produce doar ca la LOTO, la ,,norocul” orasului sau zonei.
    2.Un proiect de ,,reconstructie economica si industriala, postaderare” este prin genetica sa dizolvant al centralismului, cit si generator al ,,initiativei/raspunderii economice locale-judetene, realizatoare de facto a descentarlizarii.
    3.Fara un proiect economic, care sa ofere localului-judetului instrumentele si tehnicile dezvoltarii economice, descentralizarea inseamna esec garantat, la fel ca in cazul cind s-ar trimite civilii neinstruiti la razboi, in idea ca in ,,focul luptei” vor invata sa utilizeze armele si sa cistige bataliile…
    Armele dezvoltarii economice – care sint tehnicile si instrumentele de dezvoltare economica – trebuie mai intai cunoscute si insusite de ,,combatantii politici si institutionali” si abia dupa aceea declansat ,,razboiul local-judetean” cu saracia si stagnarea economica.

  9. andrei spune:

    Domnule Dobrincu aveti perfecta dreptate de felul in care centralizeaza avutul national si distribuie arbitrar, inechitabil, nesolidar. Marile investitii, si cele mai importante se fac doar in jurul Bucurestiului si lucrul asta se resimte evident in nivelul de trai al celor de acolo. Este atat de evident acest lucru incat centrul politic care consuma resurse uriase la natiunii nu se da inapoi in emite legi ca marii contribuabili sa fie inregistrati in Bucuresti… plus mutarea companiilor nationale tot aici si uriasa armata de functionari care deservesc institutiile (deloc controlate in eficienta si cheltuirea banilor). Clujul cum spuneti se dezvolta si datorita unor oameni ca Boc care au stiut negocia asezarea unor investitori mari in zona dupa o lunga perioada de batut pasul pe loc. Dar investitorii cauta profitul si nu domnul Boc i-a facut sa ramana la Cluj ci potentialul orasului, forta de munca existenta si celelalte facilitati…
    Cand vorbiti de cadouri pentru Cluj de la bugetul de stat nu sunteti deloc informat. Autostrada… inceputa in 2004 s-au finalizat doar 40 de km intre Turda si Gilau, practic nefiind o autostrada ci o centura de ocolire a Clujului (doar pt partea de vest adica cei care merg inspre Oradea) Cei 40 de km au fost terminati dupa aproape 10 ani!!! Sa va mai zic ca Autostrada Transilvania nu mai exista? De la Tg Mures la Brasov nu e va mai construi nimic. Aeroportul. VItal pentru judet dar si pentru Transilvania investitia a fost asigurata in principal de bugetul Consiliului judetean Cluj. Stadionul??? A costat 35 de mil de euro din care 14 contributia Guvernului iar 21 mil euro contributia Consiliului judetean Cluj. Trebuie sa mai aflati ca Arena Nationala a costat 250 mil euro!!! bani de la bugetul national,,, Mai aflati si ca stadioul de la Tg Jiu va fi construit tot din bugetul national cu un cost de 20 mil de euro (pt ca asa a vrut domnul Ponta). Sa va mai spun ca bugetul national va suporta si constructia stadionului din Craiova cu un cost de 55 mil euro din care contributia oltenilor va fi de doar 5 mil de euro??? A fost oare favorizat Clujul??? Dimpotriva este cronic subfinantat… si putem spune chiar intentionat…

    • Dorin Dobrincu Dorin Dobrincu spune:

      Domnule Andrei, Multumesc pentru aprecieri. Dupa cum ati reamintit, eu am evidentiat meritele administratiei din Cluj, alaturi de alte aspecte pe care le consider importante, care au facut posibila diferentierea acestui oras de Iasi. Cand am amintit investitiile facute in Cluj sau in zona de la bugetul de stat nu am exagerat, cu atat mai putin nu am inventat ceva. Precizati ca autostrada care va lega Clujul de Ungaria nu este finalizata. Stim cu totii ca asa este, ca de 13-14 ani inregistram o situatie nu doar jenanta, ci si penala, fara ca nimeni sa plateasca (exceptandu-i pe contribuabilii romani, de oriunde ar fi ei). In acelasi timp, sunt bani dati in Ardeal, in zona Cluj. Va amintesc ca nu exista nici macar studiu de fezabilitate pentru o autostrada in Moldova. Mai spuneti ca sumele primite pentru aeroportul din Cluj, pentru stadionul de acolo sunt mici. Insa as vrea sa tineti cont ca Iasul nu a primit nici un cent de la guvernul central pentru aeroport, ca acesta a fost facut doar cu bani locali (putini) si mai ales cu bani europeni. Nici vorba de vreun ban pentru un stadion sau pentru o sala polivalenta. Aceasta este o diferenta esentiala, pe care nu o putem trece cu vederea. Sigur ca se dau mult mai multi bani in Bucuresti (Arena Nationala, Metrou s.a.m.d.). Din banii nostri, fireste. Cum se face de vreun veac si jumatate. Cum credeti ca au rasarit acolo toate acele cladiri administrative, cum s-a regularizat Dambovita, cum s-a construit Metroul s.a.m.d.? Doar cu bani din Baragan? Insa in legatura cu modul in care se fac investitiile din bani publici in Romania anului 2016 voi reveni intr- articol viitor.

  10. Cristian Bulumac spune:

    Daca discuția s-ar fi limitat la potențialul economic si beneficiile existentei mai multor poli, era perfect. Însa atat autorul cat si comentatorii nu s-au putut feri de capcana pe care o putem numi “buricul târgului”: soluția pentru centralismul excesiv este crearea mai multor centre aparent independente. Asta într-o lume in care a face totul înseamna a nu face nimic bun. O lume in care specializarea regiunilor și cooperarea sunt baza eficientei. Da, Bucureștiul poate dispărea mâine dar cei care au distrus tara de 20 de ani încoace nu au fost bucureștenii. Locuitorii orașului nu au condus nimic, ci au beneficiat de lăcomia unor clujeni, ieșeni, craioveni care își doreau putere și în mare parte se credeau veșnici la conducere. Faptul ca ei au ajuns la putere se datorează nu Bucureștiului ci clujenilor, ieșenilor și craiovenilor care i-au ajutat sa ajungă acolo. Zic sa ne uitam la problema reala, la modul în care în societatea noastră este posibil ca un grup cu interese ce nu coincid cu interesul general ajunge sa preia puterea. Sa uitam de iluzia ca fiecare județ poate fi o tara independenta și o va duce mai bine. O regiune/judet/etc cu un oarecare grad de autonomie va ajunge curând în aceeași situație ca România. Vom avea practic 41 de mini copii ale sistemul centralizat de azi cu 41 de seturi de căpușe. Însa dacă vom coopera și vom depăși individualismul local, teoria economica zice ca putem fi mai puternici într-o tara cu mai multi poli economici diversificați decât într-o perpetua încercare de a reinventa o roata mai rotunda decât a vecinului. Toti știți mai bine și aveți soluția magica a demolării întregului dar dacă v-ați face treaba bine acolo unde va aflați ne-ar fi tuturor mai bine împreuna.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Dobrincu


Dorin Dobrincu

Istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași (din 1995). Domeniile principale de interes sunt istoria politică, ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Cu siguranţă nu arbitrarul spăgii ("şpăgi arbitrare", al treilea paragraf de la sfârşit în s...

de: Dorel Bucur

la "Gânduri despre blocajele din dinamica medic-pacient în România"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)