vineri, martie 29, 2024

Desfiintarea CNSC. De ce e o ineptie

Venind dinspre luminatul nostru Executiv, isi face loc in spatiul public o ineptie: necesitatea desfiintarii Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor si inlocuirea caii de atac administrative cu o prima treapta de jurisdictie la nivelul Tribunalului Bucuresti, treapta de jurisdictie administrata de o sectie specializata nou-infiintata.

La temeiul acestei – repet cu toata convingerea si raspunderea – ineptii, stau motivari confuze sau populiste (ma refer aici la cele spuse de Victor Ponta), sau o evidenta necunoastere a problemei (cazul declaratiilor Monei Pivniceru).

Astfel, premierul apare in urma cu o saptamana si incepe sa explice cum CNSC trebuie desfiintat, jurisdictia administrativa reprezentand o “frana” si o institutie cu multi angajati, si ca banii cheltuiti cu acestia ar putea fi orientati catre o sectie specializata, infiintata de Guvern (sic!), a Tribunalului Bucuresti, care sa judece intr-un “termen rezonabil, o saptamana-doua”, eliminandu-se astfel un “inel din lant”, ceea ce, pasamite, ar duce la accelerarea procedurilor de atribuire. S-ar putea deci deduce ca, dupa desfiintarea CNSC, mai toate problemele din materia achizitiilor publice se vor rezolva si Romania o sa aiba mintenas o gramada de autostrazi (durerea dintotdeauna a romanului care nu are unde sa-si biciuie Loganul…) si alte elemente de infrastructura, care numai si numai din cauza de contestatii si decizii in calea de atac administrativa nu se pot realiza de catre autoritatile altminteri gata sa-si rupa spinarea in slujba cetateanului…

Din pacate – si spun din pacate pentru ca ma numar printre cei care cred ca Romania are nevoie la varf de politicieni din generatia lui Victor Ponta, spre a putea lasa in urma tarele unui sistem comunistoid care a supravietuit de facto nefiresc de mult momentului in care el si-a incetat de jure existenta – asa-numitele argumente ale premierului nu reprezinta altceva decat un ghiveci in care se amesteca jumatati de adevar si momente de candoare juridica greu de acceptat la un practician al dreptului, fie el si inchinat de mult timp formelor fara fond ale confruntarii politice. De pilda, se vorbeste despre posibilitatea ca Guvernul sa infiinteze o sectie specializata a Tribunalului Bucuresti – se poate insa face asa ceva, se poate modifica organizarea unei instante pe cale de act administrativ? Raspunsul este la indemana oricui.

Spune Victor Ponta ca mijloacele financiare care astazi constituie bugetul CNSC ar urma sa fie directionate catre finantarea acestei discutate noi sectii a Tribunalului Bucuresti. Suntem, de fapt, in prezenta unui admirabil, dar straveziu mesaj populist – omul simplu, fara studii juridice, se va arata incantat de aceasta idée atat de “echitabila” a Executivului. De ce? Pai, simplu: functionarii aia lenesi si corupti, care sug sangele poporului si pleaca acasa la sfarsitul programului incarcati de bani si bunuri rezultand din sperturi, si care pe deasupra intarzie inadmisibil achizitiile pe care inocentul si atat de bine-intentionatul executiv  doreste sa le faca spre a oferi greu-incercatului popor autostrazile visate, vor fi inlocuiti cu practicieni integri, judecatori inamovibili si drepti…

Realitatea este insa putin diferita. Astfel, nu exclud nicio clipa posibilitatea prezentei unor functionari corupti prin CNSC – ba, daca stau sa ma gandesc mai bine si sa-mi pun in ordine amintirile, as avea mai degraba tendinta sa garantez pentru veridicitatea unei atari ipoteze; numai ca a te apuca sa vorbesti despre coruptibilitatea unor functionari in momentele in care “cad la pieptan” la DNA tot mai multi magistrati, si inca dintre cei ce urcau in pretorii importante – Tribunalul Bucuresti, Curtea de Apel Timisoara, ICCJ, etc. – pare un demers cel putin inabil. Desigur insa ca atata vreme cat nu e nici prima si nici ultima data cand politicienii romani se grabesc sa iasa in spatiul public cu declaratii improvizate, nu avem prea mult de castigat insistand in a cauta nuante acolo unde tocmai tusa groasa, neaosa si naturala, este regina discursului.

Ceea ce surprinde insa este usurinta cu care premierul arunca pe piata nada sumelor mari de bani pe care CNSC-ul le consuma si care ar putea sustine financiar o sectie separata a Tribunalului Bucuresti. In fapt, lucrurile nu stau deloc asa, deoarece banul public se supune, ca regula, principiului neafectarii taxelor si impozitelor – altfel spus, banii ar intra la loc in bugetul statului, si de acolo ar urma sa fie directionati catre o noua destinatie. Drumul catre reusita unui astfel de demers este insa unul plin de obstacole si care cel mai adesea nu ajunge pana la destinatie – de pilda, este nevoie de rectificari la nivel bugetar, iar pentru asta e nevoie de acordul celebrului domn Gherghina – da, nu radeti, desi probabil ca e de ras: nimeni nu misca, nici macar premierul, cand e vorba de bani, fara filtrul eternului scriitor de bugete. In atari conditii, pare neserios sa mai vorbim si despre necesitatea intrarii in vigoare a unui text de lege, cu norme de aplicare si tot restul, pentru a reglementa functionarea unei astfel de sectii, sau despre nevoia unei modificari de substanta a OUG nr. 34/2006 privind achizitiile publice.

Pe langa asta, practicienii dreptului din Bucuresti cunosc foarte bine ca exista si o problema logistica: spatiul. La acest moment, Tribunalul Bucuresti functioneaza intr-un spatiu inadecvat nevoilor sale, inghesuita in plus acolo fiind si o Judecatorie. A crede ca o noua sectie, care are nevoie de cel putin o sala de judecata zilnic, de o arhiva si o registratura, mai poate fi indesata in fostul magazin Junior, ar fi o naivitate incredibila. Probabil, solutia propusa de Executiv ar fi utilizarea actualului sediu al CNSC din str. Stavropoleos – unde mai este insa economia atat de dorita de popor si clamata de politicieni? Nu de alta, dar o sectie a TB functionand in alt sediu inseamna grefieri, arhivari, registratori, personal de curatenie, paza, bagatori de seama, tot tacamul existent actualmente la CNSC, eventual usor umflat…

Pe langa aceste aspecte “tehnice”, raman si cele teoretice, de mare importanta, cum ar fi posibilitatea judecarii intr-o singura treapta de jurisdictie (cum pare sa sugereze premierul), fara cale de atac, intr-un sistem constitutional destul de restrictiv, dar mai ales perspectiva perfect credibila ca de aici sa se nasca un conflict destul de serios cu Comisia Europeana, care apreciaza in mod deosebit activitatea CNSC.

As fi vrut sa comentez aici si argumentele propuse de titulara portofoliului justitiei, fie ca sa fiu de acord cu ele, fie spre a expune o opinie contrara. Din pacate, aparitia publica a doamnei Pivniceru nu a insemnat, nimic, nu a spus nimic si nu lasa in urma nimic, asa cum, de altfel, pare ca ne-a obisnuit. Cu accentul sau inconfundabil si uzand de un vocabular totusi usor cam restrans pentru un universitar, ministrul justitiei a spus ca CNSC urmeaza a fi desfiintat pentru ca litigiile din materia achizitiilor publice sa fie judecate de judecatori de cariera. De ce? Pai, pentru ca e necesar ca aceste atributii sa “transleze” la judecatorii de cariera. Bine, dar de ce? Pentru ca “ma gandesc ca ar fi mult mai bine decat sa intre in alte proceduri asa-zis jurisdictionale si cu finalitatile care se cunosc.” . Vom fi, desigur, cu totii de acord ca suntem in prezenta unei motivari economico-juridice de mare clasa, din categoria celor pe care le asteptam intotdeauna din partea unui ministru, care pe deasupra mai este si cadru universitar si magistrat al instantei supreme…

Dincolo de gluma, trebuie sa ne intrebam: ce ar fi putut afla un practician responsabil al dreptului daca ar fi incercat macar sa se documenteze cu privire la problema pe care o expune public?

Cred ca daca s-ar fi studiat, cu cinste si onestitate  in prima instanta, Raportul de activitate al CNSC, s-ar fi putut lua cunostinta de o seama de cifre foarte interesante, pe care nu le voi detalia, deoarece au facut obiectul unei analize sincere si competente intr-un articol al d-lui Sorin Ionita, aparut pe Contributors.ro. Ceea ce pot spune cu siguranta ca rezulta de acolo este imaginea unei institutii aflate la un nivel de functionare pe care, cel putin deocamdata, niciun minister din Romania nu l-a atins, si nici nu-l va atinge prea curand (vorbesc, cred eu, in cunostinta de cauza, dupa 8 ani petrecuti in serviciul public, ani in care am traversat guvernari de toate culorile si orientarile).

Mergand mai departe, si intreband cativa practicieni din materia achizitiilor publice, atat doamna ministru cat si premierul ar fi putut afla ca durata de solutionare a litigiilor de catre CNSC este una pur si simplu senzationala pentru Romania, ca infirmarea de catre o instanta de judecata a solutiilor CNSC este o raritate, ca organul de jurisdictie administrativa atat de atacat este unul apt, datorita eterogenitatii specializarilor membrilor completelor de solutionare, sa analizeze probleme tehnice de mare complexitate si apartinand unui nivel de specializare pe care un judecator roman nu-l poate atinge decat rareori, ca participantii la proceduri accepta in genere cu incredere si cu un respect castigat in timp solutiile CNSC, acestea fiind in mai putin de 15% din cazuri atacate cu plangere la instanta, si inca o gramada de alte lucruri interesante. Din pacate, aceste informatii palpabile si usor verificabile sunt ascunse in spatele unor fumigene politicianiste, sau, in cazul d-nei ministru, a unor pseudo-axiome fara miez, urmand o paradigma comportamentala care a slujit adeseori politicienilor post-revolutionari – comunicarea unor realitati inexistente sub forma unor certitudini aparent indiscutabile: “alte proceduri asa-zis jurisdictionale si cu finalitatile care se cunosc”. Pai, se cunosc sau nu?

Desigur, am putea dezvolta aici o teorie intreaga despre ce inseamna jurisdictia administrativa, despre rostul si rolul sau, despre traditia dreptului francez in materie, despre mostenirea lasata de profesorul Iorgovan, si despre multe altele – mi-e teama insa sa nu “translez” prea multa informatie care, din pacate, va ramane numai un bagaj teoretic neglijabil in fata tavalugului de interese murdare care pare sa se rostogoleasca spre CNSC. De fapt, indraznesc sa spun ca vorbim deja despre o institutie pe care, in conditiile unei pasivitati evidente si vinovate a oamenilor din lumea achizitiilor publice, fie ei juristi, avocati, economisti, judecatori, afaceristi etc., numai o interventie energica a guvernamantului de la Bruxelles (“Inalta Poarta”…) o mai poate salva.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Si mai trist e ca subiectul pare mort si ingropat, la fel si CNSC-ul. Pana si aici, pe contributors, vad ca nu comenteaza mai nimeni. In alte parti acest subiect este inexistent.

    Este practic o noua lovitura in genul ICR: daca merge bine, lichideaza-l. Fara argumente. Poti sa spui ca ai facut reduceri bugetare sau ca era politizat. Si cu asta basta.

    Pacat, privind la raportul de activitate pot spune ca aceasta institutie chiar incepuse sa mearga bine.

    Am impresia ca actualii guvernanti de fapt au groaza de lucrurile clare. Acolo unde sunt reguli clare, simplu de aplicat si de controlat si care, mai rau, se respecta, trebuie umblat. Trebuie eliminate chestiile astea. Trebuie ape tulburi, unde se poate face orice.

  2. Felicitari pentru acest excelent articol. There is hope.

    Nu numai ca CNSC nu ar trebui desfiintat, ar trebui intarit. De asemenea, exista inca multe lacune in legea achizitiilor publice care ar trebui inchise pentru a eficientiza transparenta si standardele de atribuire a contractelor publice.

    Iar controlul prealabil al documentatiilor de atribuire pentru contractele mari, cel putin, ar trebui intarit nu doar pe forma, ci si pe fond, prin consolidarea unei ANRMAP independente si sprijinite prin incadrarea mai multor specialisti decat in prezent. Ei exista in acest moment. Ce nu exista, este vointa politica de face lucruri corecte si functionale in Romania.

    Sa auzim de bine si toate cele bune.

  3. Se distrug treptat instituţiile a căror principiu de funcţionare e construit după sistemul occidental.
    Principalul dezavantaj al acestor instituţii reprezintă o ameninţare la adresa Tunurilor, Ilegalităţilor, Aranjamentelor trucate.

    USL-ul a găsit noua cale de a delapida politic banii publici. Continuând acordarea de bani publici şi europeeni în proiecte locale a căror evaluare financiară ţine mai degrabă de subiectivism şi sensibilităţi locale în favoarea unora din gaşca lor apropiată. Continuă mecanismele de alocare preferenţială şi necontrolată la care PDL-ul a excelat. Investiţii mascate în Parcuri locale. festivale locale de cultură, Zile ale Oraşului….care dau bine la populaţie electoral, dar care ascund în spatele lor iregularităţi grave, risipă totală a puţinelor resurse financiare..în scopul menţinerii unor opinii locale la nivel de localităţi aservite. Preluarea puterii s-a făcut prin manipularea mediatică, continuarea menţinerea fidelităţii acestor clienţi se face prin tot felul de proiecte care mai degrabă secătuiesc fluxul financiar dinspre direcţia contrară, sănătoasă unor principii economice, cum ar fi autorutele, metroul, capacităţile de producţie.
    Nu e de mirare, foamea e mare. Însă foarte curând efectul unor asemenea politici dezaxate de la principiile unei guvernări responsabile, va fi social. Primele semne sunt acolo.

    • Dl. Ponta ar trebui să ştie că oamenii l-au votat nu pentru că este f. bun, ci pentru că nu l-au mai putut suporta pe Băsescu şi ai lui (din nefericire mă număr şi eu printre aceştia) şi ar trebui să-şi aducă aminte de promisiunea pe care a făcut-o, respectiv de a crea locuri de muncă şi mai ales de faptul că nu va da oamenii afară din posturi, decât dacă sunt slabi porfesional sau corupţi.
      Din păcate, cred că suntem un popor care nu va avea niciodată de ales dintre 2 oameni deştepţi, ci mereu vom vota împotriva unuia şi îi vom regreta pe cei de dinainte.

    • perfect de acord cu dvs.
      au ridicat mult suma de la care sunt obligati sa faca licitatii.
      la Timisoara, reabilitarea fatadei plus schimbarea tiglei la o cladire a liceului german,
      un chilipir acolo, 700.000 euro.
      aruncati pe niste tencuiala, zugraveala si tigle.
      sincer, din tara asta trebuie plecat cat mai repede posibil.

  4. da ,,,da ! oare asta meritam cu adevarat _ *?
    de ce nu desfiintam si Guvernul ca tot suntem condusi din afara ,,,,asa ca la ce bun atatia bagatori de seama*???’

  5. a si pana la urma haideti fratilor sa ne desfiintam ca tara ….ca sa vedem apoi de unde mai baga mana pana la cot USL,,,PNDASS si altii ,,,,,ca raman fara obiect de activitate !
    Vai de noi,!

  6. @mEE, lamentările privind conduşi de afară, desfinţarea ţării amintesc de celebra determinare iliesciană, noi nu vindem ţara…implementată în practică prin expresia ne-o distrugem şi furăm singuri.

  7. Aţi spus: „…comunicarea unor realităţi inexistente sub forma unor certitudini aparent indiscutabile.” Consider fraza o condensare excelentă a legii fundamentale de guvernare actuală.

    • Va multumesc pentru apreciere. Din pacate este vorba despre un mod de comunicare general in ROmania ultimilor 15 ani, de cand taximetristii, soferi de TIR si Becali au devenit modele sociale inclusiv pentru asa-numita elita politica…

  8. foarte bun articol, sper ca aveti dreptate in privinta acestui for atit de atacat (nu ma pricep, merg pe mina dvs.) dar mai ales m-au uns pe suflet aluziile subitiri la calitatea de intelectual al fostei ministrese…Poate prea subitiri pentru cineva din patria lui Soric.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alex Antipa
Alex Antipa
Avocat de litigii de contencios administrativ si fiscal. (Alex Antipa este un pseudonim)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro