Home » Administratie »Societate/Life » Citesti:

Despre apetența scăzută pentru muncă a săracilor – pe marginea unei declarații a doamnei Ministru Claudia Costea

Victoria Stoiciu februarie 25, 2016 Administratie, Societate/Life
46 comentarii 5,609 Vizualizari

În cadrul unei recente dezbateri pe marginea pachetului de măsuri anti-sărăcie Ministrul Muncii, Claudia Costea a făcut o declarație care îi incrimina pe cei pe care, de fapt, Guvernul din care domnia sa face parte își propunea să îi ajute prin pachetul de măsuri propuse. “În Romania, în zonele defavorizate există o apetență scăzută pentru muncă”, susține doamna

E doar o frază. Ce mare lucru, o frază, vor spune unii.

Problema cu această frază e că ea sintetizează perfect  unghiul de abordare a sărăciei caracteristic tuturor guvernelor României din 90 încoace. Ce vrea să spună doamna Ministru? Ceea ce spun  toți neoliberalii de la Thatcher încoace, ceea ce a spus Traian Băsescu atunci când și-a justificat măsurile anti-sociale – că săracii sunt  săraci pentru că nu vor să muncească. Sărăcia este o alegere individuală, prin urmare responsabilitatea pentru ea nu aparține societății, ci săracilor. Next step? Tăiem ajutoare sociale, tăiem orice formă de protecție socială – săracii trebuie să se descurce singuri și, mai ales,  să pună mâna să muncească.

Nu sunt puține cazuri când mass media scrie despre cazuri în care diverși angajatori merg să recruteze angajați în satele României si nu găsesc oameni dornici să muncească (exemple: aici, aici si  aici). Oamenii, concluzionează jurnaliștii respectivi, preferă să trăiască din ajutoare sociale în loc să muncească. Felul în care, de regulă, ajung la această concluzie e foarte interesant: stau de vorba cu primarul, cu angajatorul, cu vreun consilier local și poftim, explicația e gata. Cine lipsește din ancheta jurnalistică, de regulă, e fix “puturosul” care refuză un salariu și preferă să trăiască în sărăcie. Nu am văzut până azi vreun demers jurnalistic solid în care cineva să se intereseze de motivațiile refuzului acestor oameni.  De ce nu vor ei să meargă să muncească? Cât e ajutorul social pe care îl primesc, dacă îl primesc? Care le sunt rațiunile, pentru ce salariu și în ce condiții ar accepta un loc de muncă? Câți jurnaliști au avut curiozitatea să meargă în fabricile acelea,  unde femeilor li se oferă locuri de muncă, așa cum a făcut recent Laura Ștefănuț, să  vadă care sunt condițiile de muncă, să afle că acele salarii promise se dau adesea doar când vrea sau când poate angajatorul, adică o dată la câteva luni, să afle că  există cazuri când angajatele  leșină în fabrică din cauza aerisirii proaste, că muncitoarele nu au voie să meargă la toaletă în timpul programului şi sunt nevoite să poarte scutece?!

Dar pe decidentul român, ca și pe jurnalistul român, nu îl interesează aceste aspecte – ele constituie „detalii”! Convingerea lor fermă e că un om sărac ar trebui să accepte orice  pentru un salariu de 7-800 de RON – chiar și condiții de muncă care îi distrug sănătatea, chiar și călcarea în picioare a propriei demnități. Nu ne interesează să auzim vocea săracilor, pentru că știm tot ce trebuie să știm despre ei – ei au o apetență scăzută pentru muncă. Iar de aici, zbang, urmează magistrala concluzie – să desființăm ajutoarele sociale! Pentru că noi, ăștia, deștepții urbani din clasa de mijloc,  noi știm foarte bine că oamenii săraci de la țară preferă să stea acasă  și să trăiască din  îndemnizația de șomaj sau din ajutorul social. Că acea indemnizație de șomaj o primești maxim 12 luni , după care dumnezeu cu mila, nu știm. Așa cum nu știm că din cei aproximativ 450.000 de șomeri, doar 100.000 primesc  indemnizație și  că avem doar  250.000 de beneficiari de venit minim garantat.  Așa cum mulți dintre noi habar nu avem care e  venitul acela minim garantat pe care îl vrem desființat  și care se întâmplă să fie nici mai mult, nici mai puțin, de 142 de RON pentru o persoană singură și poate ajunge la maxim 527 RON pentru o gospodărie formată din 5 persoane. Pariez că mulți din cei ce vituperează împotriva ajutoarelor sociale nu ar ști să de descurce, de unii singuri, nici măcar  10 zile cu suma de 500 de RON – în schimb, suntem convinși că o familie cu 3 copiii poate trăi bine mersi cu banii aceștia  o lună de zile și că suma respectivă îi determină pe oameni să nu muncească.

E adevărat că dupa o perioadă de somaj cronic șansele unei persoane de a intra în campul muncii scad, nu în ultimul rând pentru că în timp șomerii își pierd deprinderile  și disciplina pe care le presupune o muncă salariată. Ceea ce pare a fi lene e, de fapt,  un handicap psihologicșsi social, e ceea ce sociologii numesc de-socializare. Dar ceea ce este  mult mai trist și doamna ministru Costea omite, se pare, din vedere este faptul că  munca, în România,  nu te salvează de sărăcie. Dânsa pleacă de la premisa că dacă am munci, sărăcia ar fi redusă semnificativ. Spre marele nostru regret, nu e deloc așa –cifrele, aceste blestemate cifre care se încăpăținează să ne contrazică, ne arată că peste jumătate (54%) din cei care muncesc pe cont propriu se află la limita sărăciei. Și mai grav, 12% din salariații cu contracte temporare (exact acele contracte pe care modificarea legislației muncii din 2011 le încurajează) trăiesc la  limita sărăciei (mai multe aici și aici). Nicăieri în Europa nu există ceva similar – până și  în Bulgaria, țara vecină cu care concurăm pentru statutul de cea mai săracă țară din UE, procentul lucrătorilor pe cont propriu care trăiesc la  limita sărăciei este de doar 15%!

Prin urmare, doamnă  Ministru, problema principala când vine vorba de sărăcie nu este lipsa apetenței pentru muncă. Problema este absența locurilor de muncă decente. Nimeni nu ar trebui să știe acest lucru mai bine decât Ministrul Muncii. Datele de la Inspecția Muncii, o instituție aflată în subordinea Ministerului Muncii, ne arată că în 2015 83% din salariații români aveau  salarii mai mici decât salariul mediu pe economie. Această informație, cumulată cu rezultatele unui studiu din 2013 a Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață si Muncă, care ne arată că România e pe primul loc  în Europa ca si procentaj al numărului de angajați care lucrează inclusiv in zilele de sâmbătă (34,6 %) și duminică (28%), ne oferă un tablou sumbru al situației, din care reiese că românii muncesc mult și sunt prost plătiți.

Da, sărăcia din România se datorează lipsei de apetență. Dar nu lipsa apetenței pentru muncă a săracilor ne face să fim cea mai săracă țară din UE, având jumătate din populație suferind de privațiuni materiale (mai multe, aici).

Din contră, ceea ce ne-a dus aici este lipsa de apetență a diverselor guverne de a înțelege adevăratele probleme, de a ne confrunta cu realitatea și de a ieși din clișeele propagate de cea mai mare parte a mass media. Lipsa apetenței guvernanților pentru un alt model de dezvoltare, care să pună accent pe drepturile salariatului cel puțin în egală măsură cu acceptul pus pe interesele investitorului este de vină pentru sărăcia din România. Lipsa apetenței guvernelor de a gândi și apoi aplica o strategie de dezvoltare pe termen lung în locul încăpățânării de a promova un set de politici care ne condamnă la sub-dezvoltare. Lipsa apetenței de a face politici în interes public și nu în interes personal. Este propria lipsa de apetență pentru muncă a celor de la guvernare, nu a celor săraci, care a produs dezastrul social ce poartă numele de România.

Replica cea mai bună pe care doamna Ministru Costea o poate primi la afirmația sa i-a fost deja dată. “Răspunsul nu este că acești oameni vor să rămână săraci,  ci că guvernul nu vrea sa joace rolul care ii revine pentru a-i scoate din sărăcie . (…) Mi s-a spus de multe ori că sărăcia este o alegere. Este, într-adevăr, dar alegerea este făcută prea adesea la nivel de politici guvernamentale”, a afirmat raportorul  ONU pentru România, Philip Alston, în noiembrie 2015, luna în care doamna Costea prelua fotoliul de Ministru al Muncii. Lipsa de apetență a guvernelor României de a eradica sărăcia este elefantul din cameră, pe care cei responsabili se prefac că nu îl văd, căutând țapi ispășitori în figura săracului și vorbind despre lipsa de apetență pentru muncă a celor care sunt, de fapt, victimele nepăsării lor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. Ștefan Brăgărea spune:

    Dnă Stoiciu
    Excelent material.
    Dna ministru a omis (sper din grabă) brambureala survenită în economia României după 1990, sărăcirea cvasi-voluntară a unor întreprinderi, privatizările frauduloase, lipsa de educație economică, distrugerile prin furt sau incompetență, etc., etc., care au distrus locuri de muncă.
    Retehnologizarea economiei a rămas o vorbă în vânt.
    Populismul greșit înțeles din educație și lipsa de legătură cu piața forței de muncă a reușit să distrugă un sistem educațional care – cu toate lipsurile materiale – funcționa acceptabil în anii 60-70.
    Nu în ultimul rând ”bazinul” din care au fost selecționați miniștrii a fost fie sărac, fie dominat de criterii politice în dauna celor de competență.
    Aș spune că există săraci din lene, dar există și săraci din disperare – dar este o temă pe care sigur o veți ataca mai bine decât mine.
    Oricum, felicitări pentru material și cele mai bune urări.

    • Sofisticus spune:

      Excelent material? Sa ne uitam putin prin el ….

      “Dar pe decidentul român, ca și pe jurnalistul român, nu îl interesează aceste aspecte – ele constituie „detalii”! Convingerea lor fermă e că un om sărac ar trebui să accepte orice pentru un salariu de 7-800 de RON – chiar și condiții de muncă care îi distrug sănătatea, chiar și călcarea în picioare a propriei demnități.”
      Imposibil doamna, decidentii au dat legi care nu permit locuri de munca care distrug sanatatea si nici calcarea demnitatii. Ca atare, se pare ca va razboiti cu cine nu trebuie! De fapt, aveti ceva cu cei care trebuie sa vegheze la aplicarea legii, politistii marunti, inspectorii ITM, etc. Ptiu, drace, si astia-s tocmai din clasa muncitoare, mandra ca o floare! V-a cam lovit bumerangul …

      “Pariez că mulți din cei ce vituperează împotriva ajutoarelor sociale nu ar ști să de descurce, de unii singuri, nici măcar 10 zile cu suma de 500 de RON.”
      Cum bine ne zice gandirea critica, ia hai sa-i aplicam insesi doamnei Stoiciu testul pe care il aplica dansa celorlalti -> generalizeaza ea pripit? Pai, pariez ca da. Arsh, ustura cand tot vine bumerangu’ inapoi …

      “Ceea ce pare a fi lene e, de fapt, un handicap psihologicșsi social, e ceea ce sociologii numesc de-socializare.”
      Iata un postulat de toata frumusetea. Sa-i opunem un alt postulat, de aceeasi valoare: ceea ce pare de-socializare este de fapt lene.” Cine are dreptate?! Cum stabilim?!

      “Dar ceea ce este mult mai trist și doamna ministru Costea omite, se pare, din vedere este faptul că munca, în România, nu te salvează de sărăcie.”
      Cum banuiesc ca este o aparatoare a aplicarilor legilor (si deci orice metoda de iesire din saracie ilegala nu este acceptabila), decurge din fraza de mai sus ca saracii n-au nicio sansa, iar articolul este doar o jelenie, nu vreo incercare de gasire de solutii.

      Slab articol si foarte ideologizat.

      • Iohannes spune:

        Articol ideologizat. Nu are la baza un studiu serios. Bla,bla… Este adevarat ca statul este indolent, dezinteresat care nu are un Plan de Dezvoltare Economica pe timp indelungat. Nici nu-l intereseaza. El vrea saracime, care sa voteze pentru un pachet. El vrea “prostime”, ca s-o manipuleze. DAR. … Vreau sa vad societatea civila sa-l convinga pe sarac sa se lupte pentru UN LOC DE MUNCA. Vreau manifestatii in fata guvernului si a presedentiei. Ati vazut asa ceva? Legea LENEI= decat sa muncesc pentru 700 de lei, stau acasa (si in carciuma) si imi dau “astia” 500 de lei. P.S. Doresc un articol – analiza si nu presupusa “sociologie”. Multumesc.

  2. Harald spune:

    Lipsa locurilor de muncă decente în România e o realitate. Credeți însă că asta se va rezolva cu mai multe controale, cu mai multe taxe sau cu noi angajări de funcționari ai statului?

    Ca în orice abordare tipic socialistă, se pornește de la o problemă reală, dar se oferă soluții aberante care nu duc nicăieri. Da, în România există o lipsă reală de apetență pentru muncă, iar această lipsă de apetență este pe deplin justificată, date fiind condițiile și salariile oferite.

    În urmă cu doar câteva săptămâni am fost în RO și am umblat prin niște sate unde practic nu muncește nimeni. Din câte am înțeles de la ei, pentru femei s-ar găsi de muncă pentru 7 mil.pe lună, iar pentru bărbați pentru 12 mil.pe lună, deci pur și simplu nu merită. Bucureștiul e la vreo 100 km de ei, așa că de-obicei nu merită nici să facă naveta, deși mai sunt câteva femei care lucrează ca menajere acolo și fac naveta săptămânal.

    Așa că se descurcă și ei cum pot: cam toți cei trecuți de 40-45 de ani au certificate de handicap și mai iau copii în îngrijire, ca asistenți maternali, deci tot din bugetul public vin și banii ăștia. Cam astea sunt opțiunile oamenilor simpli, în România de azi, așa se explică lipsa apetenței pentru muncă și așa e normal să fie, niciun om sănătos la cap nu trebuie să accepte să muncească în asemenea condiții.

    Se pot scrie astfel de articole de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, însă asta n-o schimbe realitățile din RO până când nu se va înțelege că e nevoie de reducerea impozitării asupra muncii, de reducerea birocrației și de încurajarea antreprenoriatului, pentru că el creează locuri de muncă. Însă ”încurajarea antreprenoriatului” nu înseamnă în niciun caz alocarea fonduri de la buget pe criterii netransparente pentru înființarea de noi firme. Pentru că socialismul românesc actual asta a înțeles să facă, în obsesia lui de a taxa și de a redistribui ”cui trebuie”.

    Sistemul fiscal trebuie reformat din temelii, oamenii trebuie să primească salariul brut în bancă, astfel încât să vadă cu ochii lor cât îi taxează statul. Și după aceea ne va fi foarte ușor să discutăm dacă e normal ca un om care obține 300 de euro pe lună să plătească 16% impozit.

  3. Josef Svejk spune:

    E o situație gen Catch-22, iar adevărul e undeva la jumătatea drumului.

    De exemplu tatăl soției mele are câteva hectare de vie și are probleme imense în a găsi pe cineva care să vină la muncă sezonieră. Iar asta într-o zonă în care 70%-80% din localnici trăiesc de pe o zi pe alta. Puținul pământ pe care-l au e în arendă și primesc mai nimic pe el. Fabricile comuniste unde lucrau s-au închis de mult. Ăia mai harnici au plecat la muncă în vest iar ceilalți au rămas acasa să taie frunza la câini și în general nu sunt interesați să vină la lucru nici măcar pentru 75-100 lei pe zi + juma’ de kil de țuică + masă de prânz. Nu am văzut asta cu ochii mei dar socrul meu se plânge constant de lipsa minii de lucru într-o zonă cu somaj endemic. E un om onest și îl cred.

    Pe de altă parte lefurile decente în România comportă o problemă imensă: Costul muncii. Un exemplu: După valul de greve din iarna 2013-2014 s-a închis una din fabricile din Franța ale companiei pentru care lucrez. Mergea prost în general, iar după ce sindicaliștii de la CGT au luat ostatică conducerea pentru 2 zile s-a decis închiderea imediată a fabricii indiferent de consecințe și costuri („închidere imediată” a însemnat de fapt un proces ce se închie abia acum, din cauza legislației franceze). Am fost într-o oarecare măsură implicat în planurile de relocare a fabricii care s-a împârțit în final între Polonia și Germania.

    Atunci am aflat niște chestii surprinzătoare, pe care le știam instinctiv, dar fără cifre exacte: Ca să plătești unui angajat din România $1 brut, angajatorul trebuie să scoată din bunzunar ușor peste $4. Asta conform http://www.factiva.com . Socotelile experților noștrii erau ușor diferite de cele de pe Factiva, dar suficient de apropiate. Spre exemplu în SUA costul muncii cuiva ce face sub $118000/an (limita până la care se percep taxe sociale) e de $1.45, iar peste această sumă scade progresiv până la 1.15 odată cu creșterea veiturilor. În Polonia (una din cele mai eficiente țări estice) costul muncii ajunge la $1.9/$1, iar într-o bună parte a Europei e undeva în jurul la $2.5/$1. Chiar si Grecia cea falită, nu trece cu mult de $3. Asta înseamnă că la aceeași muncă românul poate fi plătit în cel mai bun caz mai puțin de jumătate din cât e plătit polonezul. Plus că nimeni nu vine în Romania doar de dragul de a nu sta acasă. Mai trebuie și ceva profit adițional. De aia slujbele decente sunt puține și de aia nici nu vor crește ca număr într-un viitor previzibil.

    Costul muncii provine: plata angajatului +profitul operațional (OPAC pozitiv)+taxare directă și indirectă + cheltuieli legate de infrastructura medievală (time is money) + corupție + legislația instabilă și stufoasă (trebuie să angajezi firme de avocați care să te asigure că ești mereu în legalitate) + peste 300 de diferite taxe și impozite care necesită meținerea unui serviciu contabil permanent. Aici e probabil cel mai mare obstacol în calea unor lefuri decente. Ca să nu mai vorbim de faptul că mâna de lucru deja calificată e tot mai puțină și mai prost calificată.

    • laurentiucat spune:

      salariatul primeste 53% net si statul 43% din cheltuiala cu salariul. de la 5 salarii medii brute in sus( cam 12000 lei) salariatull primeste 60% iar statul 40%. nu stiu de unde ai scos valorile alea.

      • maria-elena spune:

        Zic să aplicați la compania dlui Josef Svejk, că sigur dumnealor nu au înțeles acolo cum stau lucrurile cu costul muncii, în general, și în România, în special – și au nevoie de un consultant ca dvs., care să le arate cum e cu 53% la salariat și 43% la stat… Și să nu mai pretindă că în costul muncii sunt cuprinse „ plata angajatului +profitul operațional (OPAC pozitiv)+taxare directă și indirectă + cheltuieli legate de infrastructura medievală (time is money) + corupție + legislația instabilă și stufoasă (trebuie să angajezi firme de avocați care să te asigure că ești mereu în legalitate) + peste 300 de diferite taxe și impozite care necesită meținerea unui serviciu contabil permanent”!

      • maria-elena spune:

        @laurentiucat Zic să aplicați la compania dlui @Josef Svejk, că sigur dumnealor nu au înțeles acolo cum stau lucrurile cu costul muncii, în general, și în România, în special – și au nevoie de un consultant ca dvs., care să le arate cum e cu 53% la salariat și 43% la stat… Și să nu mai pretindă că în costul muncii sunt cuprinse „plata angajatului +profitul operațional (OPAC pozitiv)+taxare directă și indirectă + cheltuieli legate de infrastructura medievală (time is money) + corupție + legislația instabilă și stufoasă (trebuie să angajezi firme de avocați care să te asigure că ești mereu în legalitate) + peste 300 de diferite taxe și impozite care necesită meținerea unui serviciu contabil permanent”!

      • db spune:

        db@ laurentiucat – Probabil din faptul ca mai cheltui si alte sume inafara de salariu si taxe, gen cheltuieli de regie aferente fiecarui angajat – curent, apa, contabil, curatenie, poate chiar si amortizari la un calculator, etc, etc.

      • Josef Svejk spune:

        Dumneavoastă nu intelegeți o chestiune economică simplă: Orice costuri adiționale legate de operațiunile unei companii într-o țară anume se iau din plata angajaților pentru că nimeni nu deschide o afacere ca sa meargă în pierdere. Dimpotrivă. Principall stimulent e un profit mai mare.

        Astfel dacă trebuie plătiți nu știu cați avocați, consultanți si contabili ca să se descurce cu întortochetul și cofuzul sistem fiscal și legislativ românesc, respectiv să se bată cu organismele de control, cu funcționari obtuzi și incompetenți, etc. asta înseamnă că plata lor (cu toate taxele aferente!) se ia din banii angajaților productivi. La fel dacă trebuie trimiși țârcovnici pe la ghișee în loc să se rezolve problema on-line, trebuie plătiți și ăia. Transportul lent pe infrastructura medievală românească înseamnă prețuri mai mici, ceea ce implică lefuri mai mici, pentru că din nou banii nu se iau din profit ci din lefuri. Costurl ridicat al energiei e de asemenea o povară asupra veniturilor angajților.

        Și uite așa se ajunge la faza la care o făbricuță străină cu ~ 1000 de angajați în Romania (a unei companii cu peste 150000 ee angajați n toată lumea) implică costuri de peste $4 (incluzănd toate taxele și contribuțiile aferente angajatorului) pentru fiecare $1 brut plătit angajatlui. Adică e foarte dificl să plătești un sudor mediocru cu peste 1800 de lei brut/lună (sub $3/oră). Iar pentru banii ăștia sudorul mediocru preferă să plece în vest. Ăsta e motivul pentru care investițiile trăine directe în Romania sunt nici un sfert din cele din Ungaria, de exempu. Așa cum nu investesc străinii nu investesc nici românii. Banii acumulați (în mod onest sau nu, nu contează) se scurg în fara țării fără a produce mai nimic în România. Ăsta e motivul pentru care inclusiv „pera coroanei” Renault își va reduce operațiile în România până la sistarea lor completă. Producția în România e nerentabilă în zilele noastre.

  4. DanT spune:

    “Dânsa pleacă de la premisa că dacă am munci, sărăcia ar fi redusă semnificativ. Spre marele nostru regret, nu e deloc așa –cifrele, aceste blestemate cifre care se încăpăținează să ne contrazică, ne arată că peste jumătate (54%) din cei care muncesc pe cont propriu se află la limita sărăciei. ” -aceste cifre confirmă, nu contrazic afirmaţia d-nei ministru.
    E vorba mai ales de ţărani care nu muncesc pentru a prospera, ci se mulţumesc să muncească doar pentru a trăi de azi pe mâine. E boală veche în istoria românilor.
    Iată situaţia satelor pe la 1830:
    “An de an, stăpânirea se străduieşte să-i scoată pe ţărani la muncă, să are, să semene şi să culeagă propriile recolte, să se îngrijească de vite, să strângă toamna furaje suficiente pentru a ieşi cu bine din iarnă, să-şi ridice hambare, coşare, case salubre. Anii de recolte bune sunt poate cei mai grei, pentru că, odată coşarele pline, ţăranii nu se mai preocupă de recolta viitoare, cât timp au ce mânca. Nu există în mentalitatea ţăranului român ideea de rezervă, de investiţie într-un capital care, pe termen lung, să aducă bunăstare. Subzistenţa este cuvântul de ordine…”
    Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, “Evgheniţi, ciocoi, mojici”
    “Lipsa apetenței guvernanților pentru un alt model de dezvoltare, care să pună accent pe drepturile salariatului cel puțin în egală măsură cu acceptul pus pe interesele investitorului” asta ne-ar mai lipsi. Şi-aşa nu se înghesuie investitorii să vină în România. Vrem să-i speriem definitiv?

    • clarobscur spune:

      Serios?

      Domnule DanT, nu vreti sa ne spuneti si cam cati tarani detineau propriul pamant in anul 1830 si cati erau iobagi legati de glie (adica sclavi) sau tarani clacasi, care nu aveau pamant si munceau loturi de pamant pe mosiile boierilor, fiind obligati sa plateasca acestora dijma – o parte din recolta – si sa munceasca zile de claca (munca gratuita). Cumva majoritatea? Vad ca citati din carti de istorie. Eu o sa va citez doar din manualul de istorie de liceu, care ne spune ca iobagia a fost desfiintata cu totul abia in urma revolutiei de la 1848, iar prima reforma agrara a fost facuta in vremea lui Cuza (ca si eliberarea robilor tigani). Mi se pare ca daca “munca pentru a trai de pe o zi pe alta” este o boala veche in istoria romanilor, asa cum spuneti, si obiceiul patronilor de a-si extrage avutia din munca slcavilor si exploatarea angajatilor este o boala cel putin la fel de veche.

      • DanT spune:

        Din ce manual de istorie citezi tu? Serios, din care?
        Ia uite ce zice Wikipedia despre Constantin Mavrocordat:
        “A fost domnul care a suprimat iobăgia în ţările române: mai întâi rumânia în Ţara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).”
        “Pe ţăranii boiereşti îi obligă la dijmă şi 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, şi 24 în Moldova (În ţările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână).”
        Ţăranii au devenit deci liberi ca persoană, nu mai erau legaţi de glie. Majoritatea ţăranilor nu aveau pământ în proprietate, primeau loturi în folosinţă de la boieri (pământ era destul, Ţara Românească avea 2 milioane loc. şi Moldova 1 milion) în schimbul zilelor de clacă. Despre atitudinea ţăranilor faţă de munca pe aceste loturi vorbeşte d-na Vintilă-Ghiţulescu.
        După cum vezi, situaţia ţăranilor din ţările vecine (Imperiul Austriei, Polonia, Prusia) era mult mai grea, dar şi ţăranii erau altfel.
        Informează-te omule înainte de a scrie. Iobăgia n-a fost desfiinţată prin revoluţia de la 1848 (care a eşuat) şi nici robii ţigani nu au fost eliberaţi de Cuza, ci mai înainte.

  5. Marius spune:

    Doamna Stoiciu,
    Cu acceptul dvs., am doua lucruri sa va spun:
    - Dilema Veche, Romania Libera – OK. In schimb nu inteleg aparitiile editoriale in CriticAtac, platforma neo-comunista a Rusiei in Romania. Va patati numele, aparand alaturi de Vasile Ernu
    - ne place sau nu, dincolo de cateva (nesemnificative statistic) situatii particulare, suntem un popor de lenesi.

  6. ana spune:

    Despre ce apetenta ar putea fi vorba legat de guvernanti,daca nu exclusiv aceea legata de propriile afaceri?Parlamentarii sant o clasa privilegiata ,n-ati stiut?Cateva ore de audiente la sfarsitul saptamanii la cabinetele din teritoriu sant singurele lor,legaturi cu masele ,daca trec si pe acolo.Au desigur un nestapanit interes pentru orice imobil care poate fi cumparat sau concesionat ,o implicare personala in achizitiile care se pot face in domeniu imobiliar,arendari sau contracte banoase in constructii de ori ce fel.Acestea sant preocuparile lor pe mosiile pe care le le reprezinta in parlament nu interesele oamenilor care le locuiesc.Acestia pot fi bagati in seama putin in preajma alegerilor ,in rest nu au timp ,mandatul e scurt ca sa-si recupereze banii care i-au dat ptr. un loc pe lista alesilor si oricum nu trebuie sa dea socoteala nimanui.Singurele mici probleme ar putea fi niste jurnalisti “bagaciosi ” sau telefoanele astea cu urechi.Dar pot avea 17,nu?
    Haul imens care se casca azi intre putere si plebe ii face nostalgici pe multi dupa anii in care mergeau in concedii platite de sidicat,pantofii Guban si autobuzele in care se inghesuiau sa ajunga la srviciu in trei ture cu alti tovarasi.Cuponul de 200 de EU pensie,ajutorul social doar ca sa-si cumpere paine si alocatiile pentru copii puse fata in fata cu milioanele de EU furate din bugetul statului sant cea mai grava insulta si nesimtire la vedere ,pe care oamenii saraciti,nu saraci,o indura cu resemnare,prostiti de cei care numesc politica indeletnicirea asta de a li se urca in cap si a-i omori cu zile, avand pretentia ca ii “conduc”.

  7. tudor spune:

    Corect!

  8. Adrian spune:

    Există și “la țară” locuri de muncă (relativ) bine plătite. De pildă buldoexcavatorist la o balastieră. Doar că:
    1. acest loc de muncă nu este oferit localnicilor chit că există calificați printre aceștia din urmă
    2. acest tip de activitate devastează întinse zone agricole din vecinătate și localnicii din săraci devin mai săraci și mai nemulțumiți.

    Că pct. 1 e explicabil din dorința companiilor de a poza în “specialiști”, e una și în tonul “campaniei naționale” de “acoperire cu hârtii”.

    Lipsa însă de reacție fermă la nivel guvernamental privind pct. 2 e deja ..alta.

    Recentul incident cu “poșeta corporatistă” ar fi trebuit să ducă la analiza specifică a rezultatelor autorităților de reglementare și ale celor de control. Sunt curios dacă la prezentarea de azi a activității pe anul trecut a unei importante instituții de analiză au fost expuse publicului “tendințele” NON-dezvoltare locală din piață.

  9. berenger spune:

    ce-am observat e că oamenii de stânga identifică foarte bine problemele, dar nu au habar de soluții. guvernul nu face nimic pentru a scoate oamenii din sărăcie. problemuța e că guvernul poate face un singur lucru: să ia de la unii și să dea la alții. și face asta guvernul. după aia vine victoria stoiciu și se întreabă de ce angajații au salarii mici. păi e simplu: jumătate din banii salariatului îi ia statul. toată lumea de stânga e fericită când se mărește salariul minim. există cineva și mai fericit însă: statul, ce încasează în plus mai mult decât salariații cu salariu minim. nu am văzut un intelectual de stânga ce să vorbească de o creștere reală a salariilor nu printr-o povară în plus, ci prin deducerea totală a impozitelor sub un nivel minim, de exemplu sub 1000 de lei.

  10. LionHeart spune:

    Doamna Victoria Stoiciu, dvs ati lucrat ceva direct productiv macar o zi in viata dvs ca sa stiti despre ce scrieti? Prin “ceva direct productiv” inteleg un job al carui rezultat poate fi cuantificat si masurat, de exemplu: hectare de porumb semanat, numar de produse scanate (ca vanzatoare la supermarket), vanzari pe luna (ca director de vanzari) si alte activitati de acest gen.

    Altfel, la fel ca toti socialistii sunteti imbatabila la teorie…cu practica mai prost…

    Un alt comentariu: “Convingerea lor fermă e că un om sărac ar trebui să accepte orice pentru un salariu de 7-800 de RON – chiar și condiții de muncă care îi distrug sănătatea, chiar și călcarea în picioare a propriei demnități. Nu ne interesează să auzim vocea săracilor, pentru că știm tot ce trebuie să știm despre ei – ei au o apetență scăzută pentru muncă. Iar de aici, zbang, urmează magistrala concluzie – să desființăm ajutoarele sociale! ”
    Raspunsul meu: da, convingerea mea ferma e ca un om sarac ar trebui sa accepte orice munca chiar si cele care ii distrug sanatatea (legea la noi in tara spune clar ca nu poti sa creezi slujbe care distrug sanatatea, dar de dragul discutiei presupunem ca exista asa ceva) si cele care presupun calcarea in picioare a propriei demnitati. Daca nu accepta asta, ca nu e un sclav sa fie fortat sa munceasca, atunci nu trebuie sa i se mai acorde ajutoare sociale. Ca o paranteza cred ca totusi exista in .ro o lege care spune exact asta: daca un somer refuza un job, atunci i se taie indemnizatia de somaj.
    In viziunea dvs socialista, teoretica si total deconectata de la realitate, clasa muncitoare ar trebui sa aiba numai slujbe care nu le calca in picioare demnitatea !!!??!!! si care nu le distrug sanatatea. Dar despre gulerele albastre carora slujba le distruge sanatatea si le calca in picioare demnitatea ce aveti de zis ?

    • Falstaff spune:

      Saracia este cea mai mare agresiune facuta omului (Gandhi)! Cu cat sunt mai multi saraci intr-o societate,cu atat ea este mai corupta,dovada :RO din ultimii 25 ani!
      Ce inseamna sa obligi asistatii sociali valizi sa lucreze orice,si pe nimica toata?
      In primul rand,sa accepti mediocritatea rezultatului muncii lor! Cineva,mai de graba statul,ii va plati o mizerie ca sa faca o treaba de mantuiala,adica toata lumea are de pierdut!Inteligent?
      Cei care,ca dvs,ar impune aceasta obligatie,nu-si dau seama ca-si fac lor insasi,rau?Dati idei patronilor necinstiti,si pe urma va plangeti ca nu sunteti respectati?Ce ai de castigat ca un amarat e fortat sa lucreze ceva,pentru care nu e calificat,si pentru care e platit cativa lei in plus fata de ajutorul social???
      Decat sa sustineti asemenea aberatii,mai bine ati milita pentru formare continua si specializare,pentru scoli profesionale,pentru respect si salarii decente tuturor,asa cum propune autoarea pe care o acuzati ca-i socialista!

      • Josef Svejk spune:

        Asa e, numai ca dupa cum bine stim cu toata intelepciunea lui Gandhi si cu tot respectul ce-i este inchinat in India, India continua sa fie una din cele mai sarace si corupte tari din lume.

        Treaba cu saracia si coruptia stau un pic invers (iar aici exemplul indian e crucial): cu cat o societate e mai corupta si mai lipsita de valori morale cu atat e mai saraca. Si mai ales NIMIC nu-l poate scoate pe omul lipsit de demjnitate si corupt din saracie.

        Apoi sa nu uitam o chestie: Nu noi vrem sa-i punem pe asistatii sociali la munca, ci ei ravnesc la buzunarele noastre. Din partea mea poate sa stea asistatul si sa mediteze la problemlel fundamentale ale lumii, la inechitate si alte subiecte captivante cat e ziulica de lunga. Eu nu am nimic impotriva lui. Numai ca atunci cad sare la buzuarul meu reactionez. In cazul meu particular am plecat din Romania, respectiv din Europa asa ca am inchis robinetul cu totul :-) Fatalitatea e ca ei n-au unde sa plece, sau n-au cum sa vina dupa mine. :-) :-) :-)

    • Harald spune:

      @ LionHeart – pentru informarea dvs., există o mulțime de oameni săraci care muncesc pe salarii ridicole și exact asta îi ține în continuare săraci. Un om nu poate aloca decât 8 sau 10 ore pe zi pentru muncă, iar dacă e plătit cu 50 de lei pentru acea zi, asta îi garantează rămânerea în starea de sărăcie la nesfârșit.

      La nivel individual, soluția respectivului este să înceteze imediat să muncească pe asemenea sume ridicole. Cunosc aici șoferi care livrează pizza pentru 250 de lire pe săptămână + mâncarea asigurată, astfel încât sunt capabili să trimită soțiilor rămase cu copiii în țară măcar 200 – 300 de lire pe lună. Astfel încât e de preferat pentru ele să fie casnice și să aibă timp pentru copii.

      La nivel național, soluția nu e să le dea guvernul bani, ci să liberalizeze activitățile economice. Îmi povestea cineva din RO că el nu poate să-și deschidă un atelier de reparat televizoare la el în sat fiindcă nu are o diplomă în domeniu. Mi se pare absolut aberantă o semenea cerință. În UK legea spune doar că trebuie să ai competențe rezonabile în domeniul de care te ocupi, însă nu-ți pretinde nimeni să prezinți niciun fel de diplome. Diplomă îți trebuie ca să profesezi ca medic sau ca avocat, nu ca să repari televizoare în satul tău.

      • neagrigore spune:

        Poate, dacă-și face SRL. Dacă vrea PFA, într-adevăr, are nevoie de un atestat.

        • Harald spune:

          Bine că în România se construiesc blocuri pe PFA, dar ca să repari televizoare îți trebuie ”atestat”. Ce treabă are statul cu calificarea ta profesională, stimate domn? Statul trebuie să încaseze impozite, nu să certifice competențe profesionale.

        • Harald spune:

          Dacă are ”atestat” pentru televizoare, îi dai voie să repare și o imprimantă laser? Sau îi dai 30.000 de RON amendă, ca să se învețe minte? Dacă dispensarul din sat are un server sau un router Linux, cu ăla cum se procedează, are cineva voie să scrie câteva linii de cod pentru o aplicație care rulează pe el? Eliberează cineva ”atestate” pentru imprimante laser sau pentru servere Linux? Este incredibil câtă rea-voință și câtă obsesie pentru control poate să existe în România.

    • Codruta spune:

      1 – Nu muncesti – esti bolnav si sarac… si nestresat…
      2 – Muncesti – esti bolnav si sarac si cu creierii varza de la stress (sefi badarani, santaj, teama ca nu vei lua salariul ca asa vrea muschiu angajatorului, teama ca vei fi dat afara din orice, frustrarea ca niste putori iau TONE de bani fara sa faca nimic in timp ce tu muncesti ca prostu’ ca sa ia ei banii stand degeaba… samd…)

      Avantaj – nr. 1 :P

  11. AT spune:

    Ca Romania nu e Marea Britanie, inteleg, dar in acelasi timp nu ar trebui sa lasam ca Romania de maine sa devina Marea Britanie de azi, Contributors sa devina The Guardian iar Victoria Stoiciu sa se transforme intr-o Laurie Pennie romaneasca.

    http://davidthompson.typepad.com/davidthompson/2016/02/unwise-counsel.html

  12. Decebal spune:

    Ca de obicei, propun o alta perspectiva pentru ce a spus doamna ministru: anumite zone sunt nedezvoltate (si) pentru ca exista o apetenta scazuta pentru munca. DIn aceasta perspectiva, apetenta scazuta este cauza decaderii zonei, iar spusele doamnei ministru sunt inatacabile. :)

    Reality check: O comuna, la 20 Km de Bucuresti. La birt, dimineata:
    “- Am nevoie de 4 oameni, pentru sapat via, o saptamana, 50 Ron pe zi si masa.
    - Dai si un kil de tuica pe zi?
    - Nu dau, ca va-mbatati si nu mai munciti cum trebuie.
    - Cauta pe altcineva!”
    Cel care zice “cauta pe altcineva!” e valid, dar “traieste” din ajutor social de handicap (350 sau 400 Ron PE LUNA). O data pe an, “cedeaza” ajutorul social pe o luna, ca sa-l mai primeasca inca un an.

    Cam asa sta treaba. Statul, (excesiv de) asistential si incapabil de politici economice durabile si sustenabile, i-a obisnuit asa, pe oamenii astia. Printre altele, asa li se cumpara voturile. Oricine vine sa-i taie de la portie este dusmanul lor. Niciun guvern politic nu va avea, vreodata, suficient sange in instalatie incat sa-i taie de la portie, chiar daca le-ar putea oferi alternativa muncii.

    As fi foarte interesat sa citesc o analiza economica si sociala, facuta de un jurnalist (adevarat), care sa trateze efectul pe care l-a avut vechea initiativa de incurajare a investitiilor in zone defavorizate.

    • bugsy spune:

      - corect ce spuneti referitor la statul asistential
      - nu stiu daca exista un studiu referitor la investitiile in zone defavorizate, dar cred ca acele zone sunt in continuare defavorizate

      .

    • db spune:

      Ete, na! nicio lipsa de apetenta pentru munca in exemplul tau, e doar o ilustrare a cererii si ofertei. Daca le dadeai kilu’ de tuica, munceau la tine. Asa, merg la ala care le da kilu’ de tuica. Si acum, pe bune 1l/4 insi =250 ml pe ziua de munca, deci nu s-ar fi imbatat din asta, mai ales, daca le-o dadeai cu portia. Pur si simplu tu platesti mai prost decat altul, m-as fi mirat sa treaca oferta ta.

      • Decebal spune:

        Ce frumos ar fi!… Oamenii nu muncesc de fel, la nimeni. Daca zici ca le dai tuica, iti cer si un pachet de tigari. Si tot asa, pana zici ca nu-ti convine. Cam ca ala care n-are bani in buzunar, dar intra in magazin si cere ce nu vede-n raft.
        Singura oferta de care sunt interesati e “bani – moca!”. :)

        • Decebal spune:

          P.S. E vorba de 1 litru de cap de om. N-am fost eu suficient de clar. 250 ml se beau la micul dejun. :)

  13. maria spune:

    Cauzele sunt multe. O clasa politica si autoritati care pana acum au esuat in a face orice pentru cetatean pe motiv de coruptie si incompententa si un cetatean care trebuie sa se descurce ca sa supravietuiasca, cu o scoala de forma, o asistenta medicala la pamant, cu spaga ca element motor al oricarie actiuni.

    Modelul de succes de pana acum in societate noastra a fost coruptul/smecherul/vedeta fara scrupule/combinatia care il plasa pe individ in pozitia de a lua spaga (orice functie cat de mica era buna,orice profesie care permite manipularea sau o pozitie de forta asupra altuia).
    Prin urmare cine munceste pe bani putin e fraier. Cine nu fura si el putin cand poate e fraier.

    Cam asta a ajuns mentalitatea romanului. In fata banului necinstit facut usor de altii, pana de curand fara pedeapsa, apetenta pentru munca cinstita a scazut, mai ales daca e prost platita.
    De ce au navalit cersetorii in vest, sa fii cersetor e mai rentabil decat sa muncesti cinstit in Romania, din pacate.
    Cunosc oameni cu pamant in Ro care prefera munca de jos in vest. Mediul rural nu e atractiv. Munca pamantului nu aduce profit, e grea si nu asigura un trai decent.A trecut vremea cu noi vrem pamant. Meseria bratara de aur. S-a schimbat mentalitatea fata de munca. Acum este: mie ce imi iese din asta, plus frustrarea ca hotului ii merge mai bine decat cinstitului, ca educatul castiga mai prost decat analfabetul cu scoala vietii, ca legea nu e decat pentru unii si cei care o incalca nu platesc pentru asta.

    • Harald spune:

      Munca pământului trebuie făcută la standardele actuale, ca să fie eficientă economic. Cu tractoare care ară câte 22 de brazde la fiecare trecere, nu cu sapa.

  14. pehash spune:

    E clar. O conspiratie internationala.. Saracii de ei, victimele unui sistem odios care ii obliga sa lucreze in fabrica unde nu au voie sa mearga la toaleta, in timp ce noi, platitorii de taxe care ii intretinem, muncim cu drag si spor in conditii exceptionale.

    Sa admitem ca ar fi adevarat. Totusi, poate sa imi explice si mie cineva ce fac aceste persoane zi de zi, an de an, cand traiesc din ajutoarele sociale? De ce nu sunt in stare, daca tot nu muncesc deloc, nici macar sa-si curete satul de gunoaie, sa-si tina casele curate, sa-si spele hainele?…

  15. pro_fan spune:

    populatia de la sate e umilita de cand s-a nascut, incat gradul de umilinta pentru un loc de munca e probabil ultimul criteriu luat in calcul, in zona rurala
    la sate, tinerii, inainte de a se umili noilor patroni, sunt sclavii gospodariei de subzistenta, unde muncesc de la varste prescolare, unde cele cateva animale trebuie hranite si adapate regulat din zori si pana-n seara, petecul de pamant e muncit din greu pentru furajele de peste iarna, iar batranii si handicapatii de boli ale saraciei, nu prea pot fi lasati nici ei singuri acasa; un loc de munca prost platit nu numai ca nu e o solutie ispititoare pentru un traiul zilei de azi si maine, dar mai ales nu poate fi o optiune care sa ofere siguranta zilei de poimaine si raspoimaine; culmea este ca tinerii legati de petecul lor de pamant nici nu beneficiaza de ajutor social, c-asa le e blestemul pamantului;
    mai fericiti cei lipsiti de pamant, care se pot bucura si de ajutor social, dar mai ales si de ceea ce e atat de usor de furat de la cei blestemati cu munca pamantului;
    cel mai firesc efect in eventualitatea eliminarii ajutoarelor sociale va fi, cu maxima probabilitate, cresterea criminalitatii, peste nivelul stirilor de la ora 5

  16. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica spune:

    1.Aticolul este extrem de profund ancorat in realitatea economica nationala, in care saracia este ,,alegerea guvernelor postdecembriste”, care prin lipsa de initiativa si raspundere, prin frauda si coruptie, au distrus economia si industruia nationala, avind ca rezultat lipsa a 5 milioane de locuri de munca.
    2.Refuzul nu este al muncii, ci a unui loc de munca neindustrial, care ofera un salariu ce nu acopera nici transportul, pantofii uzati si pachetul zilnic cu mincare.Poate d-na Ministru ne poate spune cum poti accesa un loc de munca, in care salariul este minim pe economie (pe care il cistiga 3 milioane de salariati), adica cistiga si traiesc cu 27 de lei pe zi!Asta daca nu cumva mai au si copii sau batrini de hranit si ingrijit!
    3.Fara reconstructia economica si industriala a tarii, Romania dispare ca natiune, incet incet, sub analizele si concluziile unor administratori nationali, care traiesc din aproximari si principii golite de realitatea saracului roman…

  17. ion adrian spune:

    Missis Claudia ar trebui sa fie mai atenta cand se refera care odata puse pe o hartie dialectica ar arata ca aceasta are doua fete ca de altfel orice foaie de hartie.:)
    Ctred ca dna Claudia Boghicevici a carei tiza (fiind ulterior ministra) este dna Costea nu ar fi facut aceasta greseala prosteasca pe care, de altfel sunt sigur ca si dna Costea o regreta. :)

  18. Dedalus spune:

    Este nevoie de comenzi de stat. Asta, pentru a scoate din saracie zonele absolut catstrofale.

    Atat de simplu: comenzi de stat. In constructii. Nu e ceva nou, s-a mai facut.

    De unde bani? Pai sunt mai multi bani decat trebuie:

    a) 50% din functionarii aparatului de stat pot fi eliberati din functie fara nici o problema, bai chiar ar merge mult mai bine (s-ar vedea mai usor puturosii)

    b) oprirea cumpoararilor imbeciloide de software si calculatoare de nimeni folosite si inlociurea lor cu Open Source.

    c) alocaree banilor in regie de stat pentru constructii, nu pentru firme.

    Iac-asa. In doi ani am avea si bani si am scoate si oamenii din saracie.

    Cel care zice sa vina investiotorii private sa “creeze locuri de munca” – e invitatul meu sa mearga sa investeasca banii lui.

    • Adrian B spune:

      Aveti si o demonstratie ca asemenea actiuni ar avea efectul visat sau e doar extras din manualul micului utecist, editia revizuita?

      Un var indepartat care a lucrat la Canal spunea ca fiind masurati la consumul de motorina ajunsesera sa o faca cadou locuitorilor din zona doar ca sa apara ca si-au facut norma; cand nu mai existau capacitati de stocare, pur si simplu o aruncau. Cam asa se lucra la stat, cam asa se lucreaza si acum: vedeti CNADNR care face plati de milioane cand inginerul care supravegheaza lucrarile spune ca sunt 300 de note de comformitate care trebuie reparate; ce face conducerea CNADNR? da afara inginerul, pune pe cineva din companie in loc cu ordinul sa dispara problemele, face platile in continuare), vedeti primariile care planteaza panselute de 100 de euro bucata, vedeti inspectoratele de stat in constructii care nu vad probleme nici cand pe pica grinda in cap, vedeti ISU care da autorizatii pe spaga. Vedeti contracte facute de stat pentru achizitionarea cu zeci de milioane de euro de licente neutilizate. Toate astea sunt de stat, functionarii sunt numiti in posturi ca sa se descurce, sa stapaneasca aria lor fara sa dea socoteala nimanui.

      Pentru ca la stat sunt banii statului, functionarului nu ii pasa, la privat sunt banii companiei care ii da de munca, ii da salariu, ii da dividende. Si vreti ca statul sa se apuce de construit in Vaslui? Ce, spitale de urgenta pentru tratamentul alcoolicilor?

      • Dedalus spune:

        Daca SUA e formata din utc-isti, aveti dreptate.

        Exemplele le gasiti singur, destule, cu destule detalii, daca veti face un minim efort de cautare. Dupa ce va informati, va stau la dispozitie pentru comentarii,

    • Harald spune:

      @ Dedalus – când statul s-a apucat să construiască săli de sport și bazine de înot, pe acelea le-ați încadrat la comenzi de stat sau nu? Comenzile de stat sunt la fel de eficiente ca inflația: devalorizează banii celor care îi au, în încercarea disperată de a le oferi niște bani și celor care nu au. Ceea ce poate fi necesar în situații grave, după războaie sau calamități naturale, însă în România de azi chiar nu e cazul.

      Ceea ce ar putea face statul ar fi să construiască drumuri și rețele de canalizare prin toate satele, ocazie cu care ar apărea și niște locuri de muncă pe-acolo. După care va fi mult mai ușoară înființarea de mici activități economice în rural, odată ce există asfalt, apă la robinet și toalete cu apă curentă.

      Nici măcar de gaz metan nu e nevoie, în Bavaria sunt încă destule sate unde oamenii au centrale termice pe lemne. Dar au asfalt și apă curentă și pot merge în fiecare dimineață până la prima gară, de unde iau trenul spre un loc de muncă. Adică oamenii aceia produc ceva și pentru ei și pentru societate, chiar dacă trăiesc în sate.

  19. Miles Teg spune:

    Cred ca principala cauza a saraciei este lipsa unui sistem educational care sa pregateasca copii si tinerii pentru meserii calificate, cerute pe piata muncii.

    Aici, in mod neechivoc, este vina statului roman si a tuturor guvernantilor din anii `90 incoace.

    Munca necalificata este si ea cautata insa, peste tot in lume, este si prost platita.

    Faptul ca in Romania exista o patura destul de importanta a populatiei care este necalificata sau sub-calificata a atras pe piata muncii investitori care exact asta cauta: mana de lucru ieftina si de slaba calitate.

    Vrem sa fim platiti mai bine ? ok, ne trebuie scoli care sa educe si sa pregateasca oameni inalt calificati.

    Iata solutia la problema (sau una din solutii, daca preferati).

    • Harald spune:

      Școli care să ofere diplome de înaltă calificare există chiar prea multe în România. Vă sugerez să stați de vorbă cu câțiva absolvenți de Automatică și Calculatoare sau de Electronică și Telecomunicații, o să vă speriați de lipsa totală de cunoștințe de specialitate care se ascunde în spatele diplomelor.

      Locurile de muncă pe care le-ar putea ocupa oamenii săraci necesită adesea doar o calificare de ordinul a 15-30 zile ori cel mult 3 sau 6 luni în situații mai pretențioase. Însă ele nu merită create în România, date fiind costurile aferente (exceptând aici salariul). Am avut discuția asta în RO, majoritatea oamenilor nu reușesc să înțeleagă că înainte ca ei să aibă un spațiu fizic unde să lucreze, firma are o mulțime de cheltuieli pentru a asigura existența și funcționarea acelui spațiu fizic. Salariul lor practic nu contează, celelalte formalități și costuri omoară investitorul.

      Iar asta face ca în România să nu se poată crea 10-20 de locuri de muncă în orice sat. Numai companiile mari, gen firmele germane de componente auto, își pot permite să creeze capacități de producție de 500 sau de 3.000 de angajați. Însă ceea ce lipsește în RO sunt companiile mici care să ofere locuri de muncă peste tot prin țară.

      • Miles Teg spune:

        Daca absolventii sunt prost pregatiti inseamna ca scoala pe care au absolvit-o nu isi merita numele “scoala”. Eu nu vorbeam de facultatile “de apartament”, Spiru Haret sau altele asemenea. Este nevoie de scoli, nu de “fabrici de diplome” fara valoare. Cu un sistem de evaluare riguros, cu profesori bine platiti si angajati pe criterii de competenta nu prin nepotism si spaga.

        Fara scoli serioase nici o tara occidentala nu ar fi acolo unde este astazi. Este o realitate: educatia este coloana vertebrala a oricarei societati civilizate.

        Micile “afaceri de apartament” incepute in anii `90, cand totul era “dereglementat” au falimentat in proportie de 99%. Acum “dereglementarea” nici nu mai este posibila (apartenenta la UE…) iar concurenta din partea marilor companii lasa loc numai celor care au idei cu adevarat inovatoare. Iar astfel de oameni sunt extrem de rari – inovatia nu este si nu va fi niciodata “fenomen de masa”. Majoritatea celor care inoveaza provin din randul celor cu inalta calificare (pentru ca roata, focul, electricitatea si… apa calda au fost deja descoperite).

        Raman la concluzia mea initiala.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Felicitari domnule Damian! cateva comentarii in sustinerea dvs: 1. nationalismul economic actua...

de: Laurentiu Pachiu

la "Naționalism economic cu dezinfectant „Hexi”"

Cauta articole

mai 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)