vineri, martie 29, 2024

Despre bacalaureat si fraudarea sa

In fiecare an dupa bacalaureat presa discuta despre cat cati au picat, cata frauda a existat etc. Insa nu am citit nicio analiza care macar sa-si puna problema legaturii dintre bacalaureat si calitatea educatiei. Relatia nu e deloc asa simpla cum lasa sa se inteleaga reactiile moraliste despre bacalaureat. Nu e deloc evident nici macar ca e o idee buna sa existe examen de bacalaureat.

Ca sa incepeti macar sa intelegeti problema trebuie sa va ganditi (1) la relatia dintre independenta profesorilor in a determina cum si ce sa predea si calitatea educatiei; si (2) la relatia dintre strictetea bacalaureatului si independenta profesorilor.

Pe de o parte, toata lumea accepta ca un anumit nivel de independenta a profesorilor este benefic. De aceea avem de pilda manuale alternative si scoli private. De asemenea, intuitiv, toata lumea intelege ca nu toti elevii sunt la fel si este deci benefic ca profesorii sa fie capabili sa adapteze procesul de predare la elevii pe care-i au. Intrebarea cheie nu e deci daca profesorii trebuie sa aiba independenta, ci cat de multa independenta trebuie sa aiba. Problema pe care multi si-o pun, macar implicit, este ca majoritatea profesorilor sunt slabi si atunci, pentru a asigura un nivel cat de cat acceptabil al educatiei, ei trebuie constransi de expertii de la centru care stiu mai bine. Motivul pentru care majoritatea profesorilor sunt slabi este ca in general ajung profesori de liceu si scoala generala cei mai slabi absolventi de facultate, care nu au reusit sa se angajeze mai bine – este deci o realitate trista ca procesul de selectie al profesorilor de liceu si scoala generala este inclinat in directia slabei calificari.

Pe de alta parte, nu este ceva controversat faptul ca profesorii tind sa puna accent mai mult in procesul de predare pe ceea ce se cere la bacalaureat. Cu cat rezultatul la bacalaureat conteaza mai mult (de pilda pentru admiterea la facultate sau la angajare) comparativ cu notele din timpul liceului sau cu alte examene, cu atat procesul de predare va fi mai subordonat cerintelor de la bac, ignorand in acelasi timp alte considerente. In functie de ce credeti despre cat de independenti trebuie lasati profesorii sa fie, veti dori ca examenul de bacalaureat sa fie mai strict sau mai lax (sau la limita sa nu existe). De pilda, daca cerintele la matematica la bacalaureat sunt prea avansate, profesorii de liceu vor fi nevoiti sa acopere toate aceste cerinte, si sa acorde relativ mai putina atentie si mai putin timp de predare problemelor elementare. Consecinta e ca elevii stiu temporar cum sa se descurce cu problemele avansate, cat sa treaca bacalaureatul, dar nu raman cu mai nimic pe termen lung. De fiecare data cand o persoana mai in varsta imi spune despre cat de buna era scoala in trecut le cer sa-si reaminteasca lucruri elementare invatate in liceu, de pilda sa defineasca derivata, sa-mi spuna ce face ADN-ul in celula, ce este curentul electric, sau sa-mi explice de unde stim ca apa e H2O. Esueaza intoteauna. Majoritatea habar n-are nici macar de unde stim ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers. Insa, in mod bizar, asemenea esecuri elementare nu par sa le dea nici macar o secunda de gandit ca poate nu au primit o educatie chiar atat de buna. Iar unul dintre motivele pentru care nu s-a pus suficient accent pe lucrurile elementare e ca cerintele impuse de „expertii” de la centru, si implementate prin masuri birocratice precum programa obligatorie si examenul de bacalaureat, au fost (si raman si astazi) mult prea complicate.

Figura de mai jos sintetizeaza problema si diferitele pozitiile aproximative adoptate de diversi oameni:

Fig. 1. Legatura dintre independenta profesorilor si calitatea educatiei

Din perspectiva conservatoare, exista un nivel optim de independenta, insa este necesar ca statul sa impuna anumite standarde minimale. Independenta optimala este sub 100%. Abordarea incercata de Funeriu corespunde acestei perspective, ceea ce presupune pe de o parte implementarea cat mai stricta a regulilor, si pe de alta parte reducerea cerintelor in asa fel incat standardul impus sa fie intr-adevar minimal.

Perspectiva socialista este aparent similara cu cea conservatoare in sensul ca si ei considera ca independenta profesorilor trebuie limitata. Diferenta principala e ca in timp ce conservatorii considera ca solutia liberala e sub-optimala dar nu catastrofica, socialistii o considera periculoasa de-a dreptul, in sensul ca daca acordam prea multa independenta profesorilor rezultatele vor fi mai proaste chiar si decat daca sistemul ar fi strict controlat de stat si acelasi standard unic ar fi impus tuturor (o singura varianta de manual oficial, fara scoli private etc.). In consecinta, in timp ce conservatorii sunt dispusi sa „greseasca” in anumite limite in directia liberalismului, socialistii sunt mai degraba dispusi sa greseasca in directia centralizarii totale. Cred ca multa lume inca are nostalgia acestui sistem, mitul calitatii educatiei comuniste fiind foarte raspandit. Realitatea este ca socialismul a alocat la fel de prost capitalul uman precum si capitalul fizic; asa cum a creat orase miniere absurde si uzina Tractorul, tot la fel a creat si gramezi inutile de ingineri si mase de oameni pseudo-educati; la fel cum oamenii isi imagineaza ca industria comunista a fost ceva cu care sa ne mandrim, tot la fel se iluzioneaza si in legatura cu calitatea educatiei pe care ar fi primit-o.

Figura 2 deschide o mica fereasta, ilustrand faptul ca sistemul socialist oferea mult mai putina educatie superioara decat oamenii si-au dorit odata ce au fost liberi (o parte din aceasta creastere exploziva e artificiala, dupa cum mentionez mai jos).

Fig. 2. Studenti inscrisi la facultate (numarul inscrisi, indiferent de varsta, raportat la populatia grupului care este oficial la varsta de intrare la facultate, World Bank)

Figura 3 arata schimbarea in timp a structurii economiei Romaniei, ilustrand distorsiunea masiva de dinainte de 1990 in favoarea industriei. Dupa 1990 economia nu a devenit instantaneu libera, insa, dupa cum se vede, chiar si o mica supapa de libertate a cauzat o schimbare masiva. Dupa cum ar trebui sa va fie evident, nu exista nici un motiv pentru a crede ca managementul educatiei pe vremea comunismului era in vreun fel mai bun decat managementul catastrofic al oricarei alt lucru. In cel mai bun caz, educatia era adaptata la structura complet distorsionata a economiei din figura 3, si era implicit ea insasi foarte distorsionata.

Fig 3. Schimbarea in timp a structurii economiei Romaniei (World Bank)

Revenind la figura 1, spre deosebire de conservatori si socialisti, liberalii tind sa fie sceptici fata de capacitatea expertilor de la centru de a determina ce trebuie cu adevarat predat, precum si fata de presupusa benevolenta a organismelor centrale in incercarea lor de a implementa diverse „standarde”. In consecinta, ei tind sa creada ca cu cat independenta profesorilor e mai mare cu atat calitatea educatiei va fi mai buna. Mecanismul e simplu: parintilor le pasa de copiii lor, iar, daca profesorii sunt independenti, ei vor fi constransi de parinti mult mai tare decat sunt constransi acum de birocratia ministerului educatiei. Pentru ca actiunea colectiva e foarte dificila, parintii au in prezent un control foarte limitat asupra politicilor de educatie de la centru; in schimb ei ar avea un control foarte mare intr-un sistem descentralizat in care scolile si profesorii sunt independenti. E mult mai usor sa te coordonezi cu alti 20 de parinti (cat sa influentezi un profesor care nu-si face treaba) decat cu un milion de altii (cat sa influentezi un ministru prost al educatiei). Sistemul ideal e deci unul in care independenta profesorilor este completa, lucru posibil prin privatizarea scolilor si dereglementarea educatiei. Dupa cum scriu Laurentiu Ciurea & Ionut Sterpan:

„Pentru un învăţământ funcţional sunt necesare cel putin trei pieţe care odată liberalizate s-ar susţine reciproc: piaţa de furnizare a educaţiei, piaţa de evaluare care să certifice valoarea diferiţilor furnizori şi piaţa de informare (sau libertatea media) care să ghideze părinţii şi toate părţile interesate către unităţile de educare şi evaluare potrivite. În absenţa liberalizării certificărilor, continuăm sistemul comunist de planificare centralizată caracteristic monopolului de stat.”

Din perspectiva aceasta, examenul de bacalaureat face parte din monopolul statului asuprea sistemului de certificare (este monopol pentru ca un elev nu poate da la facultate daca nu a trecut bacalaureatul, indiferent de ce certificari private alternative ar avea). Acest lucru conduce la o perspectiva aparent cinica fata de frauda de la bacalaureat: atata timp cat solutia optimala, i.e. eliminarea lui, nu pare a fi fezabila politic, cu cat mai multa frauda cu atat mai bine. Fraudarea bacalaureatului este raul cel mai mic. Bacalaureatul creeaza deci o problema similara cu faptul ca multe reglementari ale economiei sunt proaste si deci evitarea lor de catre firme si persoane private este benefica social si economic, cu toata ca, strict vorbind, ce fac ei este ilegal. Nu tot ce e ilegal e rau, si nu tot ce e mandatat prin lege e bun!

E posibila o usoara temperare a acestei pozitii: Daca fraudarea devine ceva normal, acest lucru are un efect negativ la nivelul mentalitatii – de la bun inceput oamenii sunt invatati ca succesul in viata depinde de evadarea legii, conceptul de stat de drept le va parea greu de inteles, iar relatiile de incredere intre straini vor fi mai greu de realizat pentru ca ele se bazeaza pe capacitatea oamenilor de a respecta constrangeri formale (precum contractele). Solutia liberala nu este insa implementarea stricta a unui sistem prost, si cu atat mai putin abuzurile politiei. Solutia este liberalizarea sistemului, prin sporirea independentei profesorilor si dereglementarea procesului de certificare.

In caz ca va ganditi ca bacalaureatul are totusi o valoare, merita mentionat ca exista deja alternative private mai bune. De pilda oricine din Romania care vrea sa mearga la o facultate americana va trebui sa dea un test GRE. Testul este creat si adminitrat de o firma privata (Educational Testing Service) care are sedii in toata lumea, inclusiv in Romania. Dupa cum va puteti imagina, exista motive serioase, inclusiv legate de frauda, pentru care universitatile americane nu dau doi bani pe rezultatele de la bacalaureat si cer in schimb rezultate GRE. Daca apreciati intrebarile retorice, puteti sa va puneti problema de ce oare facultatile din Romania n-ar putea folosi acelasi test sau altele similare.

In concluzie, pentru a evalua corect bacalaureatul, trebuie inteleasa functia lui reala. Bacalaureatul este doar aparent despre evaluarea elevilor. Rolul bacalaureatului este de a oferi un mecanism de control centralizat asupra procesului de predare in licee, si de a limita independenta profesorilor. Exista motive importante pentru a fi sceptici fata de impunerea unui asemenea control. Situatia optimala ar fi de a elimina bacalaureatul cu totul si a lasa certificarea educatiei in seama mediului privat (precum testul GRE) si la latitudinea facultatilor (care ar trebui sa devina ele insele independente si sa aiba control total asupra procesului de admitere). In conditiile in care acest lucru nu se realizeaza, cerintele la bacalaureat trebuie reduse, pentru a reduce frauda si a asigura un standard cu adevarat minimal, asa cum presupune perspectiva conservatoare descrisa mai sus. Daca bacalaureatul trece dincolo de acest standard, atunci va exista o tendita implicita in sistem (1) ca profesorii sa nu dea suficienta atentie si timp cunostintelor de baza, si (2) in directia fraudei. Faptul ca ambele lucruri se intampla in prezent nu reprezinta o surpriza. In ciuda faptului ca suna cinic, trebuie inteles ca aceasta frauda nu e neaparat rea, ea fiind pur si simplu un mechanism informal de a depasi supra-reglementarea educatiei, analog pietei negre si a multor alte mechanisme din economia informala. Este raul cel mai mic, alternativa fiind implementarea riguroasa a unui mecanism rigid rupt de realitatea pietei muncii. Vorba lui Andrei Luca Popescu: „asta nu s-a înţeles în tot acest scandal: şpaga e văzută în România ca o taxă oficială. O plăteşti, dar aştepţi frate ca banii ăia să fie cheltuiţi judicios.”

Trebuie inteles faptul ca (1) piata muncii este supra-reglementata in Romania, diplomele de facultate fiind mandatate prin lege in mod inutil si absurd pentru o serie intreaga de activitati (inclusiv activitati economice pur private), si (2) bacalaureatul este cerinta pentru intrarea la facultate. Fraudarea bacalaureatului are deci in mare mare masura acelasi rol economic precum fabricile de diplome: reprezinta o reducere prin mecanisme informale a costurilor de tranzactie create artificial de stat pe piata muncii. Cresterea exploziva a numarului de absolventi de facultate (figura 2) nu se datoreaza necesitatii intrinseci a facultatii, ci necesitatii artificiale a diplomei. Pentru a putea ajunge sa faca lucruri productive, elevii sunt obligati sa pretinda ca invata o serie intreaga de lucruri inutile si neinteresante pentru a obtine niste diplome mandate prin lege. O solutie care nu adreseaza cauza, ci doar simptomele, e naiva si contraproductiva. Trebuie inteles ca ceea ce se intampla in educatie e o simpla expresie a „legilor reglementarii” ale lui Allan Meltzer: „birocratii creeaza reglementari; pietele evadeaza reglementarile. Reglementarile sunt statice, pietele sunt dinamice. Daca evadarea reglementarilor nu apare imediat, va aparea mai tarziu” (p. 9). Ideea ca „solutia” e ca lucrurile sa fie reglementate si mai drastic, de pilda luand masuri impotriva fabricilor de diplome sau facand bacalaureatul mai strict, e complet falimentara pe termen lung, nefacand decat sa adanceasca problemele. Unul dintre motivele principale pentru care somajul tinerilor este atat de mare (figura 4) este existenta piedicilor artificiale la intrarea pe piata muncii, iar mandatarea diplomelor de facultate pentru a putea fi angajat intr-o multime de activitati reprezinta una dintre aceste piedici artificiale. Fabricile de diplome si fraudarea bacalaureatului sunt mijloace informale de a depasi cat mai repede si mai ieftin aceste piedici artificiale.

Fig. 4. Rata somajului (Eurostat)

Cred ca Sorin Ionita a prins foarte bine problema:

„În esenţă, e vorba de Educaţie ca serviciu public subfinanţat şi supra-licitat … şi în care noi n-am luat o decizie clară despre cum echilibrăm cererea cu oferta, păstrând standardele de calitate. … Nevoia reală de a finanţa privat activităţi sub-bugetate – timpul şi bătaia de cap a cadrelor didactice şi supraveghetorilor plătiţi jenant, faptul că nu le dă nimeni ceva de mâncat şi băut toată ziua – cu care sunt sigur că lumea rezonabilă e de acord, ajunge să se amestece periculos cu mita individuală sau de grup pentru a afla subiectele de examen, cu care nimeni nu poate fi de acord … Primul tip de activitate n-are nimic criminal în ea şi e de încurajat, cu condiţia să se facă organizat şi cu hârtii; a doua este total reprobabilă şi ilegală.”

Problema la modul general este ca finantarea privata legitima si transparenta, care ar apropia treptat procesul de predare de cerintele reale de pe piata muncii, si ar mentine aceasta legatura dinamic adaptand scoala in permanenta la schimbari, este impiedicata de supra-reglementare si birocratie. Rezultatul este ca depasirea costurilor de tranzactie se face atunci prin metode informale si prin coruptie. Daca vreti o morala mai generala a acestei povesti, ea e urmatoarea: De fiecare data cand o persoana are o reactie moralista legata de coruptie, fabrici de diplome si fraudarea examenelor, reactia cea mai potrivita este sa o suspectati ca nu intelege cauza problemei.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Foarte buna analiza,
    dar, problema majoritatii elevilor e sa ia nota de trecere. Analiza e buna petnru elevii care au nevoie de note mari.
    Adevarata problema e ca majoritatea copiilor(de fapt au 18 ani) nu stiu sa scrie , sa citeasca , sa se exprime in limba romana. Nu stiu sa faca operatii aritmetice simple. Asta nu are legatura cu graficele de performanta, cu libertatea profesorilor, etc..

    • Tocmai ca are! Cand trei sferturi din elevii unei clase a IX-a nu pot rezolva probleme de tipul „Salariul lui Ion este de 200 de lei. Cat va deveni salariul dupa o marire de 10%?”, un profesor sanatos la cap si neconstrans de amenintarea bacului nu se va apuca sa le predea, asa cum cere actuala programa, calcul vectorial, cercul trigonometric sau monotonia functiei de gradul II. Va relua calculul procentual si regula de trei simpla, eventual cu exemple adaptate la interesele actuale ale elevilor (de exemplu, s-ar putea analiza widget-ul care indica cat la suta din bateria telefonului mobil mai este disponibil).

      Sigur ca elevii de clasa a IX-a ar trebui sa stie aceste lucruri, dar in anumite licee (cele in care se intra cu medii de 2 sau 3) s-au adunat multi elevi care nu le stiu.

  2. O analiza excelenta. Felicitari! Insa nu cred sa fie si realista, asta pentru ca exista parintii inconstienti in foarte multe locuri care nu sunt deloc interesati de soarta copiilor lor. Predau de 10 ani la diverse scoli si am constatat acest adevar trist. Probabil ca trebuie sa se schimbe ceva si in mentalitatea parintilor.

  3. Excelenta analiza!

    Va propun insa sa mergeti mai departe: cu exceptia unor domenii relativ restranse ca pondere, sectorul privat nu este conditionat de existenta diplomelor. Practic, pot angaja pe oricine si cu oricat, in masura in care persoana isi dovedeste adecvarea la cerintele postului (si implicit utilitatea pentru firma).

    Problemele apar in zona bugetara, unde criteriile de angajare sunt stabilite astfel incat sa reziste, macar formal, scrutinului public. Pe undeva este o cerinta rezonabila: bugetarii sunt platiti din bani publici, iar finantatorul are dreptul sa pretinda garantii. Mai mult, istoricul coruptiei si angajarilor preferentiale din sectorul bugetar justifica impunerea unor criterii clare (chiar daca minimale) de competenta, care sunt eludate – sau evadate, ca sa folosesc termenul agreat de dumneavoastra – prin mecanismele pe care le-ati descris in articol.

    Solutii exista, dar nu am spatiul necesar sa le expun intr-un comentariu deci va invit sa le descrieti intr-un articol: ceva ma face sa cred ca vor fi consonante cu cele pe care le-am imaginat eu!

    • La fel se invarte Soarele si in jurul lui Marte? Si in jurul lui Jupiter? ?
      Ati putea sa-mi aratati aceasta traiectorie a Soarelui?
      Logica dumneavoastra nu merge …

      • Da, Soarele se invarte in jurul lui Mercur, daca sistemul de referinta e pus pe Mercur. Si smecheria e ca nu putem gasi un punct de referinta privilegiat in Univers in care sa punem sistemul de referinta. Deci, in loc sa radem de jumatate din romani care inca cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, mai bine am rade de cei care i-au intrebat. Acestia din urma au invatat teoria heliocentrica a lui Copernic, dar n-au mai aflat de Einstein. Pe vremea mea asta se invata in clasa a XI-a.

  4. Felicitări, e un articol peste medie, prin prezenta unor date cantitative şi prezenţa unei logici de argumentare. Sunt de acord cu aspectul privind suprareglementarea. Dar am câteva întrebări.
    Cum s-ar împăca mesajul articolului dumneavoastră, dle Tarko cu realitatea dn Education Index http://en.wikipedia.org/wiki/Education_Index ?
    -Sunt nişte ţări de-a dreptul socialiste în top. Nu vorbim de Cuba, care e evident la extrema socialismului ci de Finlanda, Danemarca, Canada..;)
    -Cum aţi construit variabila de independenţă a profesorilor la nivel politic…şi care ar fi obiectivitatea ei???? Îmi pare că e dificil de cuantificat şi mai mult e o construcţie artificială.
    -Educaţia nu e ceva care ţine de un sistem de variabile ceva mai complex…(şi nu una de orânduire în funcţie de privat-public) ar trebui văzut cum şi părinţii intervin, societatea intervine.biserica intervine…

    • Nu va suparati ca v-o spun fara ocolisuri: A sustine ca Finlanda, Danemarca sau Canada sint tari socialiste o prostie (pe care din pacate o vad de multe ori repetata pe forumuri si care nu face cinste celor ce-o sustin).

      • Din perspectiva celor de dreapta din România, subvenţionarea masivă de stat a unui sector cum ar fi sănătatea şi educaţia se apropie de un stat socialist….urmăriţi firul conductor, învăţământ privat poate egala plăteşti pentru servicii de educaţie ca să performezi.
        Tocmai aici e întrebarea…..

  5. Analiza e pertinenta, dar problema principala a invatamantului romanesc e muuult mai grava.
    Totul a pornit de la aplicarea regulii din vest cu intratul la facultate fara examen. Si asta fara cea mai mica preocupare de a egaliza nivelul notelor. Pina in acel moment, scopul liceului era sa pregateasca elevul pentru bac si admiterea la facultate, Dupa acel moment, scopul liceului a fost sa acorde note mari. Si cum romanul e descurcaret iar salariile in invatamant mici, s-a ajuns rapid la nota 10 luata cu ajutorul pregatirii cu proful de la clasa. Care, in timp, a ajuns sa nu mai fie necesara doar pentru cei slab pregatiti, ci pentru toata lumea. Nu faci pregatire, iei 7. Faci pregatire, iei 9 si 10. Astfel s-a ajuns ca in zilele noastre pregatirea cu proful de la clasa sa devina un fel de taxa de protectie, exact ca in clanurile mafiote. Si uite asha, prima lectie de viata pe care o primeste copilul e ca totul se rezolva cu spaga. Si doar cu spaga. Si in loc sa iasa din liceu cu lectia ” cine are carte are parte”, iese cu : cine da banu’ are parte”.

    Dupa ce se rezolva problema asta, se poate discuta de cita libertate sa aiba profesorul sau cit e restrictiv sa fie bacul. Si atit timp cit selectia studentilor nu se face pe criterii meritocratice, vom contiua sa producem timpiti cu diploma de licenta, care mai apoi se vor mira cum de nu-i angajeaza nimeni..

  6. Excelent articol ! Faptul ca la noi, educatia are multe tare si nu tine deloc ritmul cu piata muncii are cauze inradacinate adanc in coruptie, mentalitati si incompetenta .Rezultatul e supra-reglementarea si birocratia , care duc inevitabil-pentru a se depasi problema- la coruptie , diplome pe banda rulanta, etc si totul devine un cerc vicios, pe care nu s-a gasit nimeni pana acum sa-l sparga . Solutia ?
    „Pentru un învăţământ funcţional sunt necesare cel putin trei pieţe care odată liberalizate s-ar susţine reciproc: piaţa de furnizare a educaţiei, piaţa de evaluare care să certifice valoarea diferiţilor furnizori şi piaţa de informare (sau libertatea media) care să ghideze părinţii şi toate părţile interesate către unităţile de educare şi evaluare potrivite. În absenţa liberalizării certificărilor, continuăm sistemul comunist de planificare centralizată caracteristic monopolului de stat.” Dar cine s-o faca ?

  7. Bun articol, idei proaspete si bine dezvoltate. O observatie minora: GRE e folosit la admiterea in programe post-universitare (masterat si doctorat), nu si la admiterea in facultate, unde SAT e testul standard. SAT este administrat de ETS, dar este produs de College Board, o organizatie non-profit alcatuita din reprezentanti ai universitatilor americane.

    • Da, ai dreptate. Intr-un fel erorarea intareste ceea ce spun in articol, pentru ca cerintele la GRE sunt mai reduse decat cele de la bac.

  8. Domnule Tarko : Nu stiu cat va pricepeti dumneavoastra la matematica dar fraza aceasta nu „face sens” ca sa vorbesc intr-o romgleza clasica
    „De pilda, daca cerintele la matematica la bacalaureat sunt prea avansate, profesorii de liceu vor fi nevoiti sa acopere toate aceste cerinte, si sa acorde relativ mai putina atentie si mai putin timp de predare problemelor elementare”

    Cel putin in matematica nu poti rezolva „chestiuni” avansate daca nu ai foarte bine intelese chestiunile fundamentale. Este drept ca la un anumit nivel se incearca abordarea „retetizari” rezolvari problemelor de matematica si fizica dar chiar si acolo trebuie sa sti foarte bine problematica fundamentala pentru a putea alege corect ce reteta se aplica unui anumit tip de problema.

    Toata lumea bate apa in piua cu frauda de la liceul Bolintineanu dar in acelasi timp 200 de copii au terminat bacalaureatul cu nota zece si ei au stat in acelasi invatamant corupt cu problemele arhicunoscute. Diferenta a facut-o familia ca a stiut sa-si impinga copii de la spate (prtobabil cei mai multi fara meditaii) pentru a ajunge la nivelul la care au ajuns. In acest caz vorbim de impolicarea familiei si responsabilitatea familiei in formarea „odraslelor” .

    Testele GRE sunt de fapt din cauza faptului ca invatamantul liceal nu este uniform iar programa curiculara presupus obligatorie nu este urmata de toate scoliile. La care daca adaugi incompetenta profesorilor (pusi sa predea materii pentru care au pregatire universitara) se ajunge la o paleta foarte larga de notari si performante. Sunt totusi facultati (si chiar din cele mari) care accepta studenti de la licee (in general private) foarte bine cotate.

    • Eu chiar ma pricep la matematica si confirm ce spune dl. Tarko. E destul de simplu: daca ai de predat 200 de informatii (concepte, formule, teoreme, metode) in 50 de ore, vei avea la dispozitie, in medie, cate un sfert de ora pentru lamurirea fiecareia. Daca ai de predat numai 50 in acelasi numar de ore, vei avea la dispozitie, in medie cate o ora pentru lamurirea fiecareia (prin lamurire inteleg exersare, comentare, aplicare etc). In primul caz, majoritatea informatiilor vor fi insusite la un nivel superficial, fara nicio utilitate pe termen lung si fara niciun efect formativ in plan intelectual. Printre acestea se vor afla, din pacate, si unele fundamentale, mult mai importante decat celelalte. In al doilea caz, daca cele 50 de informatii selectate sunt alese in mod judicios, elevul va avea suficiente puncte de reper pentru a putea aprofunda si singur, la un moment dat, intregul domeniu.

      De exemplu, poti invata doar 10 formule de derivare si integrare in loc de 30, insistand in schimb pe semnificatia si aplcatiie extra-matematice ale celor doua notiuni. Poti renunta, la o adica, la intreg calculul diferential si integral in favoarea unui studiu mai aprofundat al statisticii sau al matematicilor financiare.

      • Ce spuneti dumneavoastra este partial OK. Predarea matematicii este efectuata la liceu, dupa cum stiti, dupa programe diferite pentru fiecare specializare. Faptul ca in momentul de fata sunt elevi care ajung la clase de (ex.) matematica-informatica, desi ei nu sunt compatibili cu acest profil, este o mare problema. Dar asta nu ar trebui sa insemne ca elevii capabili sa invete mai putina matematica pentru ca nu toata lumea poate tine pasul. Problema este ca au fost impinsi la liceu tot felul de elevi care ar fi trebuit de fapt sa ajunga la scoli profesionale.
        Un studiu mai aprofundat la statisticii, de exemplu, necesita cunoastrea in prealabil a integralelor. Dar sunt de acord ca nu toata lumea trebui sa invete integrale, derivate si limite.

        • Daca sistemul de educatie din RO ar fi mai flexibil elevul, cu rezultatele obtinute intr-o anumita perioada de timp sub un anume nivel, ar putea sa aiba posibilitatea unei alte optuni, dupa o anumita perioada,sa se reorienteze in sistem. Toata lumea ar avea de castigat: elevul, profesorul si societatea.

      • @Marcelina Popa Ca unul care am derivat si integrat cam tot ce am prins :) in principiu va dau dreptate. Totusi mai exista notiunea de studiu individual sau „homework” cum zic englezii loc unde ar trebui ca elevii sa-si insuseasca si cunoasca foarte bine materia.
        Va trebui totusi si o analiza pe domeniu (cata matematica si fizica trebe sa faca un elev de liceu) insa bacalaureatul presupune un set minim de cunostiinte pe care un elev musai trebe sa le aiba la sfarsitul liceului. Ca multi dintre ei care nu urmeaza cursuri universitare in domeniul stiintelor este cu totul alta poveste . Reducerea /diluarea programei analitice nu ajuta la nimic nici pentru cei care nu vor mai urma cursuri universitare nici pentru cei care vor incepe sa lucreze imediast dupa terminarea liceului. O spun in cunostiinta de cauza . In canada mare majoritate a studentiilor din anul 1 la fizica si alte ‘science” sunt total debusolati si habar nu au o gramada de cunostiinte matematice pe care studentii internationali le au din liceu.

  9. daca nu ar fi existat o supra angajare in randu bugetarilor ar mai fi fost o astfel de avalansa de diplome UMANISTE (plus ceva ecnomisti si ceva juristi)?:
    . intre 1990 si 2004 (de la 700 000 intr-o economie DE STAT la 900 000 intr-o economie declarata functionala)
    . intre 2005 si 2008 (de la 900 000 la 1500 000 intr-o economie mult mai privatizata decat cea din 2004)
    La stat au fost angajati diplomati INDIFERENT de specialitate: psihologi, GEOGRAFI, sociologi, profi de toate specialitatile. Cererea a fost imediat rezolvata de oferta univeristatilor PRIVATE.

  10. calitatea educatie?

    in ce se masoara ?
    in cite versuri de eminescu stie un elev dupa terminarea liceului sau la un an sau la 5 ani sau la 15 ani de la terminare.
    Daca mai stie sa rezolve o problema de trigonometrie?

    Invatamintul este relavant in primul rand pt cel care este direct implicat si apoi in al doilea rand pt societate.
    Pt individ este relevant prin aportul direct in gasirea unui loc de munca , a unul loc de munca bine remunerat . informatiile retinute pe parcursul a 12 ani de studiu in preuniversitar si apoi 3-5 ani de studiu universitar ar trebui sa fie motivante pt angajator . cazul concret este al angajatorului care accepta tineri cu studii din domenii care au foarte putina legaura cu obiectul muncii angajatorului. Angajatorul prefera sa formeze la locul de munca tinerii absolventi , evident pt un salariu mic (sporind dintr-un punct de vedere parerea tinerilor despre exploatarea capitalista )
    Pt societate , invatamantul conteaza pentru creerea unui om „responsabil” despre viitorul si problemele cetatii.

    In indeea bacalaureatului si aruncarea tineretului pe piata muncii observam ca sansele unui tanar/tinere sunt minime . pt o munca de sofer, trebuie carnet (obtinut din banii parintilor) , pt o munca de coafeza tot trebui o scoala (cu bani) sau pt sa devi masor alte munci necalificate tot statul a creeat scolie private de diplome si certificari de servicii.

    Statatul pe parcursul acestor 23 de ani a produs o sumedenie de „arendasi” de tineri,care-i preiau dupa terminarea scolii si care castiga bani de pe urma lor si a parintilor lor . aici intra zecile si miiile de scoli care dau diplome pt calificare si recalificare , fabricile de diplome etc.

    Cu concursul tutror guvernelor s-a ajuns in situatia de astazi :
    1- profesori nemotivati
    2-elevi nemotivati
    3-in sistem care produce someri cu diploma
    4- sistemul prescolar aruncat si el pe mina

    Probabil ca un studiu ar trebui sa cuprinda inca citeva aspecte:
    -dorinta de emigrare a unui absolvent de universitate /scoala in funtie de universiatea/liceul urmata
    -raportul dintre cei care pleaca si cei care se mai intorc .
    -nevoia de oameni cu diplome pt ocuparea unor posturi care nu necesita aceasta calificare

    studiul facut doar pe o periada de 12 din viata elevului nu va aduce nimic concret ci doar studii de genul cum sa mai lum de la UE niste bani pt studii

  11. Cam prea multa teorie pentru a masca faptul ca ,in opinia autorului,fraudarea bacalaureatului nu ar fi ilegala si ca ar fi mai bine sa renuntam la bacalaureat utilizand niste teste GRE,care nu ar mai fi un examen tradidional de verificare a cunostintelor elevilor ci ALTCEVA !

    Ma intreb totusi acel ALTCEVA ce ar fi oare….. si nu ar putea fi si el fraudat ? ( tot ce e facut de oameni poate fi fentat tot de ei !!)

    Exista in text si unele adevaruri ,pe care va las placerea sa le descoperiti singuri,insa,nu sunt evidentiate solutiile concrete care sa duca la indreptarea EFECTIVA a relelor din invatamantul romanesc

  12. Domnule Vlad Tarko,

    Toate bune si frumoase. Doar un nebun ar putea crede ca piata libera nu penalizeaza erorile din orice sistem economic. Nimeni nu are o indoiala ca statul si birocratia denatureaza functionarea pietei libere. Statul este atat raspunzator, cat si salvator al capitalismului american de 5 ani incoace, nu? Daca e piata libera, atunci sa fie pana la capat, cu riscul de a vedea mai clar cine trebuie sa moara de foame pentru ca ii lipsesc toate calitatile unui om rational, priceput si abil din capitalism. Probabil ca unii mari bancheri ar infunda si acum puscaria daca statul nu ar influenta piata. Deci da, traiasca piata libera!

    Dar acum, pe fondul problemei, cred ca idealizati cazul mituitorului. Parintii care au dat bani la profesori sau la directori fac parte, capitalist vorbind, dintr-un sistem ilegal. Ei dau si iau mita. Mita e penala in orice state modern. Dvs. imi spuneti ca ei platesc un fel de taxe, ca piata se autoregleaza astfel. Daca dadeau bani la profesori privati, care sa vina acasa sa le invete odraslele, atunci intelegeam ca sistemul public este completat de regimul capitalismului la negru, care acopera golurile administratiei de stat. DAR NU ASA SE INTAMPLA!

    Doamnele in papuci si furiosii domni in maieu din cartierul Rahova (cei care se impingeau cu politistii) AU DAT BANI pentru a vedea cum copiii lor, cei mai multi majori (nu cativa, cum am auzit la televizor), iau bacalaureatul fraudand regulile jocului scolar. Anume sa stii ceva, conform cerintelor sistemului public, de minim 6. Cred ca aceste cerinte sunt sub nivelul mediu al testelor GRE din Statele Unite.

    Piata nu se autoregeleaza decat daca individul nu incalca flagrant legea. Sugerati ca legea nu e suficienta sau chiar gresit formulata? Corect, asa este. Impozitele pe profit sunt nedrepte pentru cat de mult produce capitalistul roman. Subiectele la bac sunt prea grele si rupte de realitate pentru tanarul din Romania. Statul roman este nefezabil, inchistat intr-o birocratie corupta si obtuza mental.

    Dar parintii vin si dau mita. Profesorii, asemeni lor, primesc mita. Aceste practici sunt bine inradacinate in piata libera din Romania. Cred ca nu la aceste practici va ganditi cand aveti in cap capitalismul occidental. Acelasi parinte care da mita la scoala, da mita si cand obtine un contract gras de la stat pe firma proprie. Sau cand da mita politiei cand il opreste pe strada. Sau cand da mita (sau face trafic de influenta) pentru ca o ruda sa ajunga sa lucreze la primarie, unde afacerea privat-stat poate continua.

    Piata libera este minunata, dar nu in cartierul Rahova, nu in Constanta, nici in Sibiu, nu in Romania, cu siguranta. Altfel, ajungem sa idealizam coruptia, asa cum faceti dvs., deloc cinic.

    • Domnule Vicus,

      Piata libera este minunata oriunde, cu conditia sa fie cu adevarat libera!
      Mi-e teama ca faceti greseala clasica a majoritatii criticilor libertarianismului: imputati pietei libere exact efectele cauzate de interventia statului!

      • Ma bucur ca acum putem vorbi pe fata despre ce pozitie ideologica aparam: dvs. libertarian, eu, doar un liberal de stanga. Poate reusiti sa-mi explicati cum i-a indemnat statul sa dea mita pe parintii romani sau cum tot statul ii invata sa faca evaziune fiscala sau sa fure din bunul public. Probabil ca este un stat scheletic, incapabil sa se apere, din moment ce societatea are un monopol legitim de a-l violenta. Astept o explicatie.

        • Nu sunt convins ca v-am inteles, dar daca m-ati somat sa va explic… ma conformez:

          1. Statul i-a indemnat pe parinti sa dea mita pentru ca insista sa impuna conditii privind continuarea studiilor si (cel putin in sectorul bugetar) privind ocuparea functiilor. Va garantez ca intr-o firma privata care se respecta diplomele sunt trecute la capitolul „diverse” iar angajarea se face dupa alte criterii.

          2. Evaziunea fiscala este legitima in masura in care fiscalitatea este ilegitima. Sau altfel, daca statul insista sa-mi ia (aproximativ) 70% din rezultatele muncii este perfect normal sa incerc sa evit acest lucru. De curiozitate, daca cineva va baga mana in buzunar cum reactionati?

          3. Statul nu poate fi „violentat” de catre societate: el reprezinta (macar in teoria democratiei) exact societatea pe care i-o contrapuneti. Iar daca intre stat si societate apare o sciziune iar statul este obligat „sa se apere” inseamna ca statul este cel care greseste, intrucat existenta sa este legitimizata si finantata de catre societate.

          P.S. „Liberal de stanga” este echivalent cu „prostituata virgina”, adicatelea un fel de struto-camila posibila doar in democratia mioritica excesiv de originala!

        • Statul pune piedici administrative in calea unor aspiratii firesti si legitime ale indivizilor, in cazul nostru in cautarea unui loc de munca. Exact cum explica domnul Tarko in articol, statul OBLIGA indivizii sa aiba anumite diplome, dincolo de ceea ce angajatorul direct cere. Intr-o asemenea situatii, unii indivizi gasesc drept cea mai eficienta cale de eludare a acestor bariere tocmai prin mita si evaziune fiscala.
          ” Probabil ca este un stat scheletic, incapabil sa se apere, din moment ce societatea are un monopol legitim de a-l violenta.” In ce priveste „capacitatea statului de a se apara impotriva societatii” (?!), abordarea este total gresita. Atat timp cat statul este un instrument care lucreaza in beneficiul societatii, nu vad de ce ar avea nevoie sa se apere de societate. E aberant ca statul sa aiba nevoie de aparare in fata societatii. Asta daca nu cumva sustineti ca statul e ceva mai presus de societate, deci cunoaste mai bine nevoile societatii decat societatea insasi, exact argumentul folosit de dictaturile clasice de stanga: comunismul si nazismul.

          • Statul nu e o abstractiune, asa cum il tratati dvs, nu mult diferit de bolşevici. E o reţea de indivizi în serviciul altor indivizi. Prin anarhismul individualist pe care d-l Tarko îl propune îmi aduce aminte de tanara Vera Zasulici. Şi ea ura statul şi autorităţile sale.

            Ei bine, că statul să funcţioneze trebuie ca funcţionării săi să lucreze în grup, bine organizaţi, să aplice legea si să impună societăţii o direcţie.

            Din fericire pt d-l Tarko, libertarianismul la noi are istorie veche. Fiecare birocrat conduce bucăţică să de la stat că pe moşia proprie, ceea ce e minunat pentru interesul propriu, dar rău pentru stat, care, inaintea de a-i reduce din forta sa principială, ar trebui întâi să deţină o oarecare forţă, nu să fie violat de chiar cei care îl reprezintă. Domnul Tarko vrea că statul român să devină ceea ce deja este, o mică utopie libertariana.

            • Deci sa vedem daca am inteles:
              – indivizii care compun statul sunt in serviciul celorlalti indivizi;
              – indivizii care compun statul au dreptul sa impuna celorlalti indivizi o directie.

              Imi permiteti cateva intrebari, domnule vicus?
              1. Cine a hotarat care sunt serviciile oferite de catre stat?
              2. Cine a stabilit preturile acestor servicii?
              3. De ce nu putem renunta la serviciile pe care nu le consideram necesare?
              4. De ce nu putem alege un alt prestator, pentru serviciile pe care le consideram necesare?

              Recunosc, sunt foarte curios sa aflu raspunsurile…

              P.S. Cum ati reactiona daca un taximetrist (aflat, ca si statul, in serviciul dumneavoastra) v-ar duce la o destinatie arbitrara, contra unei sume arbitrare, ar mai inghesui vreo doi-trei pasageri in masina (pe care i-ar duce la alte destinatii, dar pe banii dumneavoastra) si v-ar interzice sa coborati din masina?

            • La toate intrebarile dvs exists un unic si banal raspuns: indivizii. Dacă statul este asemeni taximetristului nesimtit din ex dvs, atunci statul este aşa pentru că nu este stat, ci un individ rău şi tiranic. Noi hotăram ce face statul aşa cum ne hotaram ce face taximetristul. Ce fac cu un taximetrist nenorocit? Schimb taxiul sau depun o plângere. Schimb ghişeul şi depun o plângere. E exact la fel. Dar la fel cum compania de taxiuri se vă apara de plângerea mea va proceda şi statul. Nu toţi birocraţi sunt ticăloşi, dar mulţi sunt. Nu toţi taximetrişti sunt nesimţiţi. Dar sunt la fel de slab când apelez la oficiul de protecţie al consumatorului ca atunci când apelez la poliţie. Pentru că în ambele pot lucra indivizi corupţi. Statul poate fi la fel de despotic că orice mare firma privată. Ergo, statul nu funcţionează, dar nu e un rău în sine, iar dvs nu acceptaţi asta nici a priori, nici a posteriori.

  13. „Mecanismul e simplu: parintilor le pasa de copiii lor, iar, daca profesorii sunt independenti, ei vor fi constransi de parinti mult mai tare decat sunt constransi acum de birocratia ministerului educatiei.”

    Parintilor bineinteles ca le pasa, dar ce isi imagineaza mai bun si isi doresc pentru copiii lor este in mod evident conditionat de propriul nivel de intelegere, de multe ori cu consecinte tragice pentru copii. Sper ca nu e nevoie sa dau exemple. Argumentul liberal trece asa de repede peste aspectul asta. Ideea ca, indiferent de nivelul de intelegere initial (sa-i zicem), intr-un sistem privat lipsit de constrangeri din partea statului lucrurile vor evolua de la sine spre mai bine este cel putin naiva. In functie de acel nivel de intelegere initial se poate transforma totul intr-un cerc virtuos sau vicios. Iar daca ne gandim mai bine, ne aflam deja intr-un cerc vicios de mult timp. Cand e vorba sa ne furam singuri caciula, suntem ca si cultura „all too willing”. Iesim cumva din acest vicios privatizand totul si bazandu-ne pe ideea ca, daca statul se retrage, parintii de acum isi vor da brusc seama ca educatia inseamna ani de sacrificii si cheltuieli? Ca, asa cum se spunea pe vremuri, un 5 luat cinstit e mai valoros decat un 10 furat? Avem motive sa credem ca scolile private vor ridica stacheta fata de nivelul actual, riscand sa piarda elevi si bani acum pentru a-si construi un renume peste 10 ani?

    Parerea mea este ca privatizarea are in unele cazuri sens, dar conditiile necesare nu sunt indeplinite decat de o mica parte din intregul sistem format din parinti, copii si profesori – tind sa cred ca e vorba fix de cei care se descurca bine si in sistemul actual. Cei care pot si vor sa isi asume riscul de a urma o scoala privata ar trebui incurajati sa inceapa sa faca lucrul asta, dar generalizarea ar fi un dezastru si mai mare decat cel actual. Pana una alta, bacul lui Funeriu este un pas mic in directia buna.

    • si inca ceva, despre exemplele cu H2O, ADN-ul si miscarea de revolutie. doua observatii:

      1. se subantelege ideea de pornire „educatie” = „cunostinte”, iar problema ar fi ca sistemul romanesc nu ne-a dat cunostintele de care aveam nevoie, ci altele, mai putin importante. ma intristeaza sa vad cat de des educatia este redusa la cunostinte, de genul celor care pot fi reproduse cand esti intrebat. parerea mea este ca educatia este mult mai mult decat ne dam seama. a o reduce la cunostinte este o invitatie de a ne da toti cu parerea despre ce ne foloseste si ce nu. iar de aici pana la „ce-mi trebuie mie volumul sferei” este numai un mic pas „logic” (sau ce-i trebuie copilului meu sa stie asa ceva, cu ce il ajuta in viata sa stie cum l-a calculat arhimede fara integrale, copilul trebuie sa stie sa scrie etc. cunoasteti genul).

      2. esecul sistemului de invatamant in cazul persoanelor cu care ati discutat nu este faptul ca nu le-a dat raspunsurile, ci faptul ca nu le-a trezit placerea si curiozitatea de a le cauta singuri. in plus, nu i-a invatat ca e rusine pentru un om educat in stiinte exacte, in cazul asta, sa nu isi fi pus singur genul asta de intrebari pana acum. obiectivul scolii este indeplinit, dupa parerea mea, atunci cand elevul isi dai seama de valoarea educatiei (preferabil educatie de dragul educatiei, matematica de dragul matematicii etc, dar poate ca asta e prea mult).

    • Ideea ca statul stie mai bine decat „unii parinti” ce e mai bine pentru copii nu este neadevarata, dar a o folosi ca argument pentru implicarea statului in acel domeniu este gresit si periculos. Libertatea individuala inseamna inclusiv libertatea de a lua decizii care nu sunt cele mai bune. In momentul in care statul stie mai bine de ce educatie au copiii tai nevoie, de ce servicii de sanatate ai tu nevoie, ce mancare este buna pentru tine si ce nu, nu exista niciun motiv pentru care nu am generaliza argumentul: statul stie mai bine de ce fel de loc de munca ai nevoie (pentru ca tu nu iei mereu cele mai bune decizii, nu-i asa? Nu tu personal, dar macar „unii oameni”), statul ce informatii trebuie sa primesti in media, unde si cand trebuie sa te deplasezi, despre ce sa vorbesti si cu cine… iti suna cunoscut? Pentru doritori, Coreea de Nord cred ca primesti imigranti.
      Eu prefer libertatea, sa iau eu deciziile in ce ma priveste, acceptand consecintele acesteia.

      • Pai da, statul stie mai bine decat unii parinti. Vad ca pana aici suntem de acord. Trecerea spectaculoasa de la „unii parinti” la „toti parintii”, si mai departe la Coreea de Nord, iti apartine si trebuie sa ti-o asumi. Eventual sa o si argumentezi.

        Pana una alta, propunerea ta suna asa: mai bine sa lasam in continuare copiii romi sa nu mearga la scoala, daca asa ii indruma parintii in mod liber (asa se intampla, sunt retrasi de la scoala, fetele mai devreme decat baietii). E dreptul lor sa-si lase copiii analfabeti, daca asta vor. Sa ne asumam cu curaj consecintele libertatii (nush cum se face, dar aud aceasta formulare eroica doar atunci cand consecintele le suporta altii). Revenind la discutie, mai bine sa ramana analfabeti copiii romi din tata in fiu multe generatii de acum incolo decat sa lasam statul sa atenteze cu ceva la pretiosul principiu al libertatii individuale. Prin extensie, putem deduce ca obligativitatea invatamantului a fost o eroare istorica, de care nici un stat nu a avut vreodata nevoie. Trebuia sa ne bazam de la inceput doar pe „presiunea parintilor”, cum spune citatul de mai sus. Mi se pare o aberatie din mai multe puncte de vedere, inclusiv prin prisma unui calcul utilitar.

        • ” Sa ne asumam cu curaj consecintele libertatii (nush cum se face, dar aud aceasta formulare eroica doar atunci cand consecintele le suporta altii).”

          Nu stiu ce vreti sa spuneti cu asta, pentru ca eu chiar sunt pregatit sa suport consecintele libertatii, dintre care as enumera. Unele dintre cele mai importante ar fi:
          – din 80% cat imi confisca statul din salariul real, 70% n-ar mai fi furati de politicieni. asistati social si alte categorii pline de dreptul de a trai din munca mea. (ar ramane 10% pentru armata, politie si aplicarea legilor privind protectia persoanei si a proprietatii). Deduceti de aici ca orice salariu din tara asta ar creste de aproximativ 3-4 ori, de altfel.
          – firmele de peste tot ar umple Romania, eliminand costurile generate de reglementari socialiste (din care ultimul exemplu: „Toti angajatii din restaurantele, bucataria si receptia hotelurilor sunt obligati sa aiba diploma de calificare” – exact subiectul articolului de fata).
          – infractionalitatea ar scadea dramatic (deduceti dumneavoastra de ce).
          – toti pseudoangajatii pe bani publici (care sunt si, coincidenta, sustinatorii „statul social”) ar avea doua variante: sa faca ceva util pentru societate – si unii pot face asta, sau sa cunoasca acea consecinta fireasca a nemuncii: foamea.
          In concluzie: da, vreau sa suport consecintele libertatii! Dar dumneavoastra doriti?

          • Spuneati in primul comentariul ca argumentul meu in favoarea unei interventii a statului in educatie este gresit si periculos. Eu as spune despre argumentele dvs nu sunt periculoase, din fericire. Sunt doar gresite :)

            Statul nu va ia 80% din venit. Am incercat sa argumentez in comentariile de la articolul asta de ce acel calcul, foarte de popular intre libertarieni si „austrieci”, are la baza o eroare de rationament. As zice let’s get the facts straight pentru inceput, si vedem noi pe urma cum facem cu ideologia.

            http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/fiscalitatea-noastra-quo-vadis-160739.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=555&width=950

            Va doresc o zi buna si va multumesc pentru tonul civilizat.

            • In primul rand, imi cer scuze fata de domnul Tarko pentru ca am deturnat discutia, dar cred ca clarificarea acestor aspecte este relevanta.

              Eu am afirmat ca „80% (…) imi confisca statul din salariul real”. Contraargumentul dumneavoastra, asa cum reiese din comentariile la care ati facut trimitere face referire la nivelul de colectare in PIB.
              Din nefericire, faptul ca nivelul de colectare in PIB e de aproximativ 30%, asa cum corect subliniati, nu impiedica statul sa-mi confiste mie tot 80%, cum am sustinut anterior. Poate ca dumneavoastra vi se confisca mai putin, altora deloc, altora mai mult.
              Ce am afirmat si este cat se poate de corect este ca, din suma pe care angajatorul meu o achita pentru munca pe care o prestez (conform unui contract individual de munca), dupa plata tuturor contributiilor (sociale si sociale de sanatate, etc.) obligatorii – presupun ca nu sunt singurul caruia i se pare contradictorie notiunea de „contributii obligatorii” – plata taxelor directe pe venit, plata taxelor indirecte pe consum (TVA, accize pentru combustibil, alcool, tutun), a taxelor locale, suma REALA pe care eu o cheltui este de aproximativ 20% din suma pe care angajatorul o plateste pentru munca mea.
              Reformuland: daca, maine, angajatorul meu mi-ar achita mie integral suma pe care el o bugeteaza pentru salariul meu, iar toate taxele ar disparea, eu as putea sa cumpar de 5 ori mai multe produse decat cumpar astazi.
              Deocamdata nu am luat in calcul impactul macroeconomic al unei defiscalizari de asemenea amploarea, dar putem continua discutia in aceasta directie de indata ce agreeati validitatea argumentului meu de mai sus, bazat pe exemplul personal al unui venit dintr-un contract individual de munca.

            • intrucat masurile propuse de dvs se vor a fi bune pentru economie pe ansamblu, discutia despre nivelul de fiscalizare nu are sens decat agregat. iar agregat, fiscalizarea nu este de 80%. nivelul de fiscalizare este bine aproximat de raportul intre incasarile din taxe si PIB (presupunand datorie publica neschimbata), pentru ca taxele alea sunt, iar PIB-ul este venitul agregat realizat de economie. sper ca e suficient de clar.

              mai important, exemplul dvs este o simpla iluzie matematica, la fel ca problemele alea de logica din scoala generala. spuneti ca angajatorul dvs plateste toate taxele legate de ce cumparati dvs, inclusiv tva, accize, etc. e si asta un mod de a privi lucrurile, doar ca trebuie sa fiti atent la un lucru. angajatorul dvs are si el un client care ii plateste serviciile, iar pretul platit de client include si taxele aferente salarizarii dvs. clientul are si el un anagajator, sa- zicem angajatorul 2. daca spunem ca si angajatorul 2 aplateste toate taxele legate de angajatul lui si are un nivel de fiscalizare de 80%, atunci deja am pus la socoteala de doua ori o gramada de taxe. este nevoie de o metoda de calcul care garanteaza ca puneti la socoteala doar efectul net. de fapt, in mare e vorba de acelasi rationament folosit si in calcularea pib-ului. daca studiati subiectul asta cu atentie, cred ca lamuriti si problema lui 80%.

            • Probabil ati observat ca, inca din primul meu comentariu in care am facut referire la „cei 80%”, am avut grija sa abordez problema din punctul de vedere al unui angajat cu contract de munca. Dumneavoastra apreciati ca eu vizez masuri care sa imbunatateasca „economia in ansamblu”. In primul rand, conceptul de „economie in ansamblu” mi se pare inselator. O economie in care o mana niste hoti fura de la un anumit numar de indivizi foarte productivi ramane una care, in ansamblu, este buna – cu sensul ca produce pentru a asigura un anume nivel de trai si hotilor, si muncitorilor.
              Si aici ajungem la miezul problemei si la miza demersului meu: in ce masura o anumita ordine economica este dreapta / nedreapta. Iar teza mea poate fi sintetizata astfel: o ordine economica in care statul isi aroga dreptul de a dispune de 80% din venitul unor cetateni, oricare ar fi acesti cetateni, sub orice pretext si indiferent daca efectele acestei „colectari superioare” sunt pozitive sau nu, este o ordine nedreapta.
              Oricat ati sustine dumneavoastra ca „efectul net” la nivelul economiei nu este 80% – si sunt de acord ca efectul net nu este 80% – nedreptatea ramane: statul retine 80% din plata pe care unii cetateni o primesc pentru munca lor.
              Acum, ca am precizat explicit care este scopul argumentarii mele – faptul ca vizez o problema de etica (dreptate / nedreptate), nu de economie – cred ca puteti intelege de ce am folosit ca argument impactul taxarii asupra unui individ, nu asupra economiei in ansamblu.

              Consider ca aceasta este si cheia in care autorul isi argumenteaza teza in articol: in calea unor indivizi, statul pune o obstacol – un examen fara de care acestor indivizi le este interzis de catre stat accesul pe o mare parte din piata muncii. Este un caz clar de limitare a libertatii, chiar daca am putea aprecia ca efectul asupra „societatii in ansamblu” este pozitiv. Drept urmare, articolul ridica aceaste 2 probleme morale:
              1) Este corect ca statul sa limiteze libertatea cetatenilor sai in numele unui presupus efect social benefic?
              2) Este corect ca unii elevi / parinti sa utilizeze frauda pentru a depasi un obstacol prin care statul le limiteaza libertatea?

  14. Mi se pare ca sunt multe vorbe bazate pe analize dinafara Romaniei.
    Adevarata cauza a decaderii invatamantului romanesc este populismul. Ceva mai putin populista a vrut sa fie legea lui Funeriu. La noi, toti parintii si pana la urma si copiii lor vor o diploma, nu-i intereseaza cum se obtine. Dupa obtinere isi aranjeaza ei copii. Toate legile din Romania s-au temut nu deranjeze aceasta dorinta pentru a nu pierde votantii oamenilor politici. Nu se intelege ca nu toti copiii sunt facuti ca sa termine liceul.
    Eu si sotia mea profesori de matematica ne-am ocupat de pregatirea baiatului unui bun prieten, dandu-ne toata silinta. Dupa fiecare lectie eram nemultumiti de rezultat. Baiatul a terminat un liceu industrial invatand meseria de electromecanic si s-a angajat. Dupa prima marire de salariu ma intreba: Nene cat trebuie sa-mi dea in plus daca imi maresc cu 15%? A cazut cerul pe mine. Dar acelasi baiat facea niste fotografii exceptionale pe care le-a prezentat in expozitii, dupa o saptamana de armata la un depozit de piese auto stia toate piesele Daciei, unde se pun si la ce folosesc. Vreau sa spun ca fiecare om are talentul lui. Ca atare, cred ca solutia este desfiintarea liceelor industriale, acum numite pompos tehnologice, transformarea lor in scoli profesionale dotate cu tot ce trebuie ca absolventii lor sa stie o meserie si o cat de cat cultura generala.
    Din liceele obisnuite cu un numar mai mic de locuri sa se scoata asa zisele specialitati predate de ingineri tot atat de prost pe cat le-au invatat ei in facultati.(In cele mai multe facultati tehnice se predau discipline mai prost ca acum o suta de ani.Ganditi-va ca Augustin Cauchy, cam pe la 1825, intalnit de nenumarate ori in toate cursurile de matematici, a fost inginer constructor.) Niciun elev, oricat de sarguincios ar fi, nu poate invata acele specialitati decat memorand anumite parti. Cei care termina liceele sa fie singuri care sa poata da admitere la facultati in functie de specificul liceului. Cei care nu intra la facultati sa poata sa faca anumite scoli tehnice.
    Daca unii considera ca la inceput au ales gresit, sa aiba posibilitatea sa termine liceul la fara frecventa sau seral, dar organizate in mod serios, nu ca acum.
    Stiu, ca imi veti spune ca un Eminescu, Steve Jobs nu au terminat o facultate si au facut ce au facut. Dar acestia au fost genii! Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti.
    Se pune problema finantarii unui asemenea invatamant. Si azi angajatorii platesc la stat o groaza de bani pentru angajati, Ce ar fi daca acesta suma ar fi in functie de pregatirea efectiva necesara postului? Asta i-ar obliga pe angajatori sa nu mai angajeze pe posturi caldute oameni cu pregatire incerta.

  15. Societatea nu poate privatiza controlul asupra procesului educational pentru ca este unul dintre beneficiarii sai, ba chiar cel mai important, si cea care da banii. Dvs, daca lasati zugravii patru ani sa va zugraveasca casa, chemati pe altcineva sa va faca receptia lucrarilor?

    Rolul bacului nu este de a supune profesorii, pentru asta sunt inspectoratele. Rolul bacului este de a evalua rezultatele a 4 ani de investii cu bani publici.

    Daca GRE privat e asa de bun, nu inteleg de ce nu se impune astazi de la sine, ca doar bac-ul nu e obligatoriu, si orice elev poate sa se duca sa dea GRE in loc, si apoi sa intre cu succes in mediul privat. Sau testul GRE e solutia optima numai dupa desfiintarea bac-ului, nu si pana atunci?

  16. Articolul este informativ, n-am avut de pierdut citind-ul. Însă dați cu bâta în baltă la final, respingând orice reacție moralistă. Lucrați cu o etică utilitaristă și respingeți ab initio orice reacție bazată pe o etică deontologistă. Nimic din ce argumentați nu e constrângător în acest sens.

    E ciudat cum un libertarian se poate baza pe statistici holiste.

    Plusatul la șmecherie însă e amuzant :)

    cele bune,

    • Nu stiu, d-le Iordache, cum de vedeti dvs. bâta-n balta doar la sfarsitul acestui articol, cand ea e inca de la inceput. Nu stim ce-i calitatea educatiei pentru autor, nu stim ce-i independenta profesorilor tot pentru autor, dar ni se spune sa credem ca e o legatura intre acestea este o legatura necesara. Caci pana la urma, daca tot promovam spiritul libertarian, si cititorul trebuie sa fie liber sa intelegeaga ce si cum vrea. La ce sa-i mai definim despre ce este vorba ? O asemenea abdicare de la normele deontologice elementare mi se pare cel putin curioasa la un economist. Desi rationamentul economistilor nu ne convine intotdeauna, un lucru nu li se poate reprosa: claritatea definitiilor si, implicit a variabilelor pe care le construiesc. Nu e cazul acestui text.

      In plus, nici ideea de baza de la care pleaca articolul, aceea a contestarii institutiei scolare (examenul e una dintre componentele institutiei scolare) nu e deloc noua. Am mai scris in acest forum ca, in anii 1960, pe fondul criticilor capitalismului si a institutiilor sale sociale, a aparut in Statele Unite un curent de idei care contesta scoala cu vehementa. Principala voce a acestora e Ivan Illich care propovaduieste cu asiduitate ideea unei societati fara scoala, implicit fara examene. Profesori freelance care sa-si vanda serviciile clientilor dornici de invatatura e una din ideile care apar in jurul acestui curent inca din anii 1960. Nu vi se pare curios ca aceleasi argumente sa fie folosite, in Statele Unite, pentru a critica institutiile capitaliste, iar in Romania pentru a sustine instaurarea lor ? Mie da. Iar in plus, asemenea texte imi mai arata si o ingrijoratoare epuizare a spiritului critic.

      • „Nu vi se pare curios ca aceleasi argumente sa fie folosite, in Statele Unite, pentru a critica institutiile capitaliste, iar in Romania pentru a sustine instaurarea lor ? Mie da.”

        Mie nu! Spiritul libertarian, ca sa folosesc sintagma dumneavoastra, respinge etatismul, indiferent de forma in care se prezinta acesta (deci inclusiv capitalismul in forma sa actuala), sustinand libertatea individuala limitata exclusiv de principiul non-agresiunii.
        Se pare insa ca este o confuzie curenta a celor care critica libertarianismul pe baza exemplelor negative preluate din realitatea statelor capitaliste (vedeti va rog comentariul lui Vicus), si care afla cu stupoare ca nici Statele Unite, nici Elvetia nu sunt nici pe departe societati libertariene.

        N.B. „State libertariene” este un oximoron, cel putin pentru reprezentantii scolii austriece. Exista insa ultra-liberali minarhisti – printre care ma numar si eu – care accepta existenta unui stat minimal… dar acesta este deja un cu totul alt subiect.

      • Pe mine m-ar interesa de unde provine graficul din figura: „Fig. 1. Legatura dintre independenta profesorilor si calitatea educatiei”. M-ar interesa sa vad numerele concrete care au generat acel grafic si metodologia de obtinere a lor. Altfel, nu are nicio valoare! Cum cuantificam independenta…dar calitatea?

  17. Admirabila analiza! Si la fel de admirabile comentariile! O mica observatie as avea:
    “pietele evadeaza reglementarile” – „evade” in engleza are sensul de a eluda. In romana doar detinutii/retinutii impotriva vointei proprii evadeaza. Un caz de false friendship, nu e grav, ca se intelege sensul general al comunicarii.

  18. Scrieţi despre desfiinţarea Şcolii „Obedeanu”, prima şcoală din Oltenia, cu o vechime de peste 235 de ani. Primăria vrea să cedeze Mitropoliei clădirile şi terenul şcolii în contul unei datorii dubioase. Scrieţi despre această crimă culturală!

  19. Cel mai bun articol despre bacalaureat pe care l-am citit in ultima vreme!

    Spuneti, insa, la un moment dat: „Abordarea incercata de Funeriu corespunde acestei perspective, ceea ce presupune pe de o parte implementarea cat mai stricta a regulilor, si pe de alta parte reducerea cerintelor in asa fel incat standardul impus sa fie intr-adevar minimal”. E o eroare! In timpul mandatului lui Funeriu, standardele au fost mai ridicate, si la bacalaureat, si la evaluarea nationala de la sfarsitul clasei a VIII-a. De-abia anul acesta s-au mai relaxat un pic, ceea ce a condus la imbunatatirea rezultatelor la nivel national (de unde si acuzatiile de populism, de cosmetizare a adevarului etc).

  20. Parte din diagnostic e OK, dar solutiile sunt naive, ca si filozofia libertariana din spatele lor.

    SUA e un exemplu bun. Nu are bac public, ci SAT privat, acum nonprofit. Cu toate astea, efectele sunt similare – profesorii, altfel mult mai independenti ca in RO, ca si studentii si familiile lor, sunt obsedati de aceste teste, asa incat la scoala se predau algoritmi de rezolvat SAT. Asta fiindca SAT e, de facto, un monopol privat de certificare (natural sau nu, ramane de discutat, desi nu e nimic surprinzator in prima varianta in domeniul certificarii scolastice).

    Tot SUA e teatrul unei „curse a inarmarilor” in invatamantul superior, desi domeniul e mult mai putin reglementat ca in Romania (unde e absurd de suprareglementat). Mai mult, chiar SUA a dat startul cursei cu pricina in lumea occientala – si o continua in ciuda costurilor adesea „prohibitive” ale unei diplome universitare. Efectele sunt similare, desi la alta scara (grade inflation, „scaderea calitatii”, cozi la cursuri, educare din ce in ce mai nediferentiata etc.).

    As spune ca nu e nimic surprinzator nici in asta, caci, in ciuda naivitatilor libertariene, oamenii nu sunt „rationali” in sensul in care operationalizeaza libertarienii termenul si piata nu corecteaza automat virajele irationale. Dovada e tocmai criza costurilor – si a imprumuturilor studentesti – din SUA. (Desi sunt convins sa libertarienii au o explicatie si pentru asta, una standard, desigur, de tipul implicarii statului in sistemul de credite pentru studenti s.a.m.d.)

  21. Cum sa ne mai ascundem dupa deget,directorii de scoli obliga copii sa plateasca protocol,ca altfel ameninta ca nu vor lua examenul,indiferent daca vor scrie ,copii sunt terorizati si se plang parintilor ca sunt obligati sa plateasca.
    Este strigator la cer, rusinos ca nu exista limita,rusine si nu se trimit in puscarii acesti nesimititi care se numesc dascali………..Ar fi cazul sa vedem realitatea si sa nu se mai intample asa ceva,avem o multime de coii analfabeti si plini de sinie,care flutura diploma ,fara sa merite asa ceva.
    RUSINE!

  22. D-l Tarko face o analiză extrem de perversă, executând, fără s-o știe, comanda celor care l-au selectat, instruit și angajat în sistemul de management al maselor. Dincolo de aspectele logice ale raționamentelor și de pozițiile ideologice, autorul introduce în mințile cititorilor ideea că individul uman e o marfă, că școala are sarcina să producă o marfă de calitate, că această marfă e tranzacționată pe diverse piețe, că certificatul de calitate (diplomele)poate fi eliberate de și de un sistem privat, etc. …

    Toți comentatorii cad în această plasă și își dau cu părerea asupra sistemului.

    Dacă înlocuim termenul piață cu cel tradițional de târg, lucrurile devin mai clare: la târg, cei care cresc bovine își vând marfa. D-l Tarko propune ca cel care cumpără să se uite la bou dacă are vână, dacă e bun pe brazdă…., dacă nu se pricepe, să apeleze la SAT sau la GRE, să nu-l creadă pe vânzător…

    Ceea ce e interesant e că boul se consideră liber, că soarta lui e să-și găsească stăpân (loc de muncă la un stăpân -stat sau patron-) .

    Faptul că revoltele și revoluțiile sunt făcute de către copii și tineri (în majoritate), abandonul școlar și violența, nepăsarea și indiferența adolescenților sunt expresii de rezistență a tăurașilor la procesul castrării. Pentru că scopul primar al sistemelor de învățământ, fie ele din RO sau SUA este castrarea spirituală a indivizilor umani! După asta, fiecare dintre noi devenim marfă, prea puțini reușesc să scape!

    Iar d-l Tarko ne asigură că așa e bine.

    • Domnule Capraru,

      Spre deosebire de vita propriu-zisa, vita umana este libera sa ramana tauras.

      Va asigur ca nu am vreo problema cu asta, atata timp cat eu (un bou, desigur), nu sunt obligat sa-i cedez taurasului o parte din fanul aferent brazdelor pe care le-am arat!

  23. Foarte interesant articolul si modelul de abordarea al educatiei.

    Dar pana la urma nu invatam de dragul invatatului ci pentru a ne folosi de aceste cunostiinte…
    Exista cumva o analiza care sa faca o estimare cel putin aproximativa a nevelului de doctori, avocati, educatori, profesori, s.a.m.d.?

    si ar mai fii ceva – unde este abordarea invatarii pe tot timpul vietii??? oare ramanem la cunostiintele acumulate in liceu/facultate, in general scoala, si atat????

    Fenomenul este mult mai complex.
    Fraudarea bacului este reactia sistemului la lipsa de control si la necesitatea obtinerii unei astfel de diplome pentru intrarea la facultate… Daca ar intra la facultate si apoi ar constata, dupa 1 an, ca nu pot pasaul cu nivelul de predare nu pleaca singuri, natural, din sistem? ce atatea examene si cheltuieli – sa fie lasati sa intre in sistem si sa moara dupa 1 an de nestiinta – dar acolo in universitiati sa existe un control la materiilor predate si a modului in care cunostiintele ajung la student – cred ca nu vreau acum sa inventez roata….

  24. „ Laus stultitie ” sau „ Elogiul fraudei ”

    Ne confruntam in acest context cu un articol uluitor in care autorul, fara nici un scrupul si fara nici o inhibitie culturala , intelectuala, sociala sau morala , transforma negrul in alb si albul in negru prin paralogisme absolut sfidatoare .
    Sa incepem cu concluzia-sentinta care insulta orice om normal si educat pe care il transforma ad-hoc in prost daca are o reactie „moralista” (s.n.) fata de coruptie si frauda (sic ! ) :

    „Daca vreti o morala mai generala a acestei povesti, ea e urmatoarea: De fiecare data cand o persoana are o reactie moralista legata de coruptie, fabrici de diplome si fraudarea examenelor, reactia cea mai potrivita este sa o suspectati ca nu intelege cauza problemei.”

    Logica inversa aplicata de autor conduce la o rationamente bizare care dinamiteaza principiile onestitatii si moralitatii sociale specifice statului de drept si unei societati democratice si deschise . Mai exact pedagogia sociala propusa de autor este o combinatie sui-generis intre filozofemele tip George Becali („ parintilor le pasa de copiii lor, iar, daca profesorii sunt independenti, ei vor fi constransi de parinti mult mai tare decat sunt constransi acum de birocratia ministerului educatiei” ) si pragmatismul (anti)social tip Vanghelie :

    „ Fraudarea bacalaureatului este raul cel mai mic. Bacalaureatul creeaza deci o problema similara cu faptul ca multe reglementari ale economiei sunt proaste si deci evitarea lor de catre firme si persoane private este benefica social si economic, cu toata ca, strict vorbind, ce fac ei este ilegal. Nu tot ce e ilegal e rau, si nu tot ce e mandatat prin lege e bun!”

    Rezultatul final este un cinism social infiorator :

    „ Daca fraudarea devine ceva normal, acest lucru are un efect negativ la nivelul mentalitatii – de la bun inceput oamenii sunt invatati ca succesul in viata depinde de evadarea legii, conceptul de stat de drept le va parea greu de inteles, iar relatiile de incredere intre straini vor fi mai greu de realizat pentru ca ele se bazeaza pe capacitatea oamenilor de a respecta constrangeri formale (precum contractele) ”

    La urma urmei , prin anii `50 se putea face liceul dupa facultatea muncitoreasca Jdanov de exemplu , si nimeni nu a murit din cauza asta. La limita , repetarea intr-o forma sau alta a acestei situatii in prezent ( daca relatarile din presa au fost corecte , am avut deja un ministru care nu depasise nivelul liceului sau chiar al scolii profesionale) sau faptul ca unii parlamentari si-au dat bacalaureatul dupa investirea in aceasta functie , poate fi considerat in acest context un semn de progres si flexibilitate sociala, nu ?!

    Pentru cititori voi scrie mai jos , pentru ca ei merita intr-adevar atentie . Pentru autor nu, din doua motive . In primul rand tot acest inteligent si alambicat esafodaj este de fapt menit menit sa justifice o intreaga industrie la nivel national care de fapt nu are nici o legatura cu independenta profesorilor si calitatea educatiei , ci cu interesele pecuniare si de putere ale unor grupuri de interese.
    In al doilea rand , cea mai adecvata replica la aceasta viziune a „ educatiei prin fraudare” vine chiar de pe meleagurile unde domnia-sa si-a dobandit competentele si cunostintele pe care le utilizeaza aici dar intr-un mod atat de diferit de sensul lor initial. Mai exact, profesorul Andrew Galloway din USA vorbeste despre coruptie in general si despre coruptia de sistem de la noi in mod special (http://integru.org/opinions/the-culture-of-plagiarized-dissertations-in-romania-a-call-for-inquiry-in-the-humanities-and-beyond ) .
    Concluzia profesorului amintit apartine prin definitie unei alte grile morale , nu are nici o tangenta cu paralogismele domnului Vlad Tarko, si este sintetizata in acest scurt comentariu :

    „ Ieri pe integru.org a scris un articol excelent Profesorul Andrew Galloway, seful departamentului de engleza de la Cornell University, USA … iata articolul:http://integru.org/opinions/the-culture-of-plagiarized-dissertations-in-romania-a-call-for-inquiry-in-the-humanities-and-beyondObservati va rog titlul: “The Culture of Plagiarized Dissertations in Romania: A Call for Inquiry in the Humanities—and Beyond?”Sau in Romana: “Cultura dizertatiilor plagiate din Romania: Indemn la ancheta in stiintele socio-umane—si altele?”Va invit sa-l cititi. Profesorul Galloway nu doar ca face evident faptul ca il intereseaza subiectul, si ca a oferit o recenzie la cazul unei teze de doctorat din Romania copiata in intregime cu o nesimtire crunta, recenzie oferita tot pe Integru.org, ba chiar, in mod foarte direct, invita la o discutie publica pe toti cititorii in special Romani despre plagiatele din Romania, sistemul ce permite asa ceva, cauzele nasterii acestor non-valori, si solutii posibile.”http://www.contributors.ro/reactie-rapida/plagiatul-mioritic-si-jocul-piramidal-2/#comment-135589

    Acum sa demontam pentru cititori cateva din „mechanismele” ( ca sa preluam un anglicism din articol ) sofisticate prin care autorul isi construieste pledoaria pentru un sistem de valori inversat si o pentru lume si o societate complet intoarse pe dos. Principiul de baza folosit este 50/50, respectiv unul clasic in dezinformare si in ghicitul la tiganci , ceea ce inseamna ca se amesteca in doze homeopatice tezele adevarate cu tezele false si in acest fel oricand poate fi demonstrata o teza contrara afirmatiei initiale , rezultatul fiind reprezentat de concluzii care de multe ori nu mai au nici o legatura logica si/sau cauzala cu premisele initiale.

    Exemplu de premise adevarate :

    (1) Pentru a putea ajunge sa faca lucruri productive,
    (2) elevii invata o serie intreaga de lucruri inutile si neinteresante pentru a obtine niste diplome mandate prin lege
    (3) O solutie care nu adreseaza cauza, ci doar simptomele, e naiva si contraproductiva.

    Si un exemplu de construire de catre autor a unui paralogism pornind chiar de la aceste premise adevarate :

    „ Pentru a putea ajunge sa faca lucruri productive, elevii SUNT OBLIGATI SA PRETINDA ( am subliniat cu litere mari sintagma autorului care denatureaza logica textului normal initial – s.n. ) ca invata o serie intreaga de lucruri inutile si neinteresante pentru a obtine niste diplome mandate prin lege. O solutie care nu adreseaza cauza, ci doar simptomele, e naiva si contraproductiva.”

    Chiar daca am accepta ca elevii sunt OBLIGATI sa invete , nu rezulta cine sau ce ii va obliga sa PRETINDA ca invata ( cu exceptia autorului articolului, bineinteles ) .
    Un alt exemplu de premise adevarate si independente :

    (1) „piata muncii este supra-reglementata in Romania, diplomele de facultate fiind mandatate prin lege in mod inutil si absurd pentru o serie intreaga de activitati (inclusiv activitati economice pur private)”
    (2) „bacalaureatul este cerinta pentru intrarea la facultate”

    Si de construire a unui paralogism superb , dar care nu are nici o legatura logica cu premisele anterioare :

    3) „Fraudarea bacalaureatului are deci in mare mare masura acelasi rol economic precum fabricile de diplome: reprezinta o reducere prin mecanisme informale a costurilor de tranzactie create artificial de stat pe piata muncii.”

    Dupa acest foarte interesant autor , cele 30.000 de diplome false aruncate pe piata muncii despre care a scris presa acum cativa ani, diplomele, doctoratele si titlurile universitare obtinute la foc automat obtinute de catre cei care „meritau pentru ca au avut nevoie” sau chiar liceul facut dupa facultate de catre agramati ajunsi in functii publice ( personal am cunoscut o secretara dintr-o primarie care a fost sunata de seful ei , primarul, ca sa o intrebe pe ea ce facultate a facut el ! ) sunt numai „o reducere prin mecanisme informale a costurilor de tranzactie create artificial” pentru care nu sunt vinovati nici cei care au vandut diplomele, doctoratele, titlurile , nici cei care le-au cumparat , plagiat , sau falsificat , ci …statul. Adica nimeni , cu alte cuvinte un fel de „pupat Piata Endependentii” si „trai neneaca pe banii babacului” !

    La nivel general , exista o premisa adevarata care de multa vreme este un adevar tautologic, dar in economia libera :

    ( 1) „birocratii creeaza reglementari; pietele evadeaza reglementarile. Reglementarile sunt statice, pietele sunt dinamice. Daca evadarea reglementarilor nu apare imediat, va aparea mai tarziu” („legile reglementarii” , Allan Meltzer)

    Concluzia falsa care aparent ar „decurge” de aici, in realitate este divergenta cu premisa initiala :

    ( 2) Trebuie inteles ca ceea ce se intampla in educatie e o simpla expresie a „legilor reglementarii” ale lui Allan Meltzer

    Motivul este natura specifica si in acelasi timp speciala a domeniului educatiei ( domeniu vital in orice tara civilizata exact cum ne-a spus un olandez la Revolutie si pe ecranul TVRL „cea mai buna investitie a unei tari este investitia in copii ! ” ), care este complet distinct in raport cu economia sau industria de exemplu, cu atat mai mult cu cat fiecare lucru are specificitatea lui si „trebuie cantarit in raport cu materia data” cum spunea inca Aristotel. Cu alte cuvinte , propozitia „nevoile culturale sunt mai presus de nevoile biologice” de exemplu , nu poate fi judecata in aceeasi termeni in care masori lungimile cu metrul sau compari agricultura cu industria ca ramuri ale economiei.

    Din acest punct de vedere , relativismul moral al autorului este unul de tip extrem , un fel de „scopul scuza mijloacele” , mai exact o pledoarie pentru un sistem de valori negative , deoarece face intentionat (? ) o confuzie grava intre consecintele sociale reale ale supra-reglementarii si birocratiei de tip centralizat , si justificarea sociala si morala a fraudei si/sau evaziunii fiscale :

    „ trebuie inteles ca aceasta frauda nu e neaparat rea, ea fiind pur si simplu un mechanism informal de a depasi supra-reglementarea educatiei, analog pietei negre si a multor alte mechanisme din economia informala.”

    Problema este ca paralogismele anterioare menite sa „ justifice” o problema de sistem , sunt desfiintate in mod categoric chiar prin aplicarea lor la scara sociala :

    „ România este ţara cu cele mai multe doctorate la fiecare milion de români: 251. Polonia are 87 de titluri de doctor. Polonia are 3 universităţi în top 500, România nici una. 14,5% din populaţia României are studii superioare.”
    http://www.revista22.ro/bacalaureat-ntre-testarea-cunostintelor-si-coruptia-generalizata-28576.html
    Ţării, cât mai multe diplome! Şi ce facem cu ele?
    ( http://adevarul.ro/educatie/universitar/Tarii-catmai-multe-diplome-Si-facem–1_51e129e9c7b855ff5634ca20/index.html )
    Victor Ponta şi-a făcut un calcul electoral greşit: 92% din români nu agreează spaga pentru BAC
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-si-a-facut-un-calcul-electoral-gresit-92-din-romani-nu-agreeaza-spaga-la-ba-1047387.html
    Goana după profit a universităţilor particulare şi incompetenţa celor care au condus Ministerul Educaţiei în ultimii ani au dat naştere unei situaţii scandaloase, din care câţiva băieti deştepţi s-au îmbogăţit, iar zeci de mii de cetăţeni au rămas cu ochii în soare.
    ( http://adevarul.ro/educatie/universitar/ministerul-educatiei-1_51e13058c7b855ff5634e296/index.html )

    Sa prezentam acum degradarea silogismelor si aparitia paralogismelor in 5 trepte si intr-un singur paragraf:

    „ Realitatea este ca socialismul a alocat la fel de prost capitalul uman precum si capitalul fizic; asa cum a creat orase miniere absurde si uzina Tractorul ( 1) , tot la fel a creat si gramezi inutile de ingineri (2) si mase de oameni pseudo-educati (3) ; la fel cum oamenii isi imagineaza ca industria comunista a fost ceva cu care sa ne mandrim (4) , tot la fel se iluzioneaza si in legatura cu calitatea educatiei pe care ar fi primit-o (5) ”.
    In acest caz avem un adevar indubitabil :

    ( 1 ) Adevarat ( problema de sistem ! ),
    secondat de afirmatii nedemonstrate,dar postulate ca avand un caracter de generalitate :
    ( 2 ) Fals ( ce inseamna „ inutil ” in acest context daca ne gandim ca locurile de la facultati erau stabilite in mod centralizat si repartitia absolventilor pe posturi la fel ?!)
    ( 3) Fals ( gramada „inutila” de ingineri este in totala contradictie cu „mase de oameni pseudo-educati” – sintagma reala , dar care se refera la cu totul alt plan ; este vorba de realitati complet diferite dupa cum vom specifica mai jos )
    ( 4) Fals , respectiv irelevant in context deoarece este vorba de planuri complet diferite ( intre calitatea industriei si calitatea educatiei nu exista in mod obligatoriu o relatie directa , puteau foarte bine exista ingineri buni , dar condusi de „manageri politici” incompetenti ( inca o regula de sistem !) , „masele de oameni pseudo-educati” sunt in alta zona a societatii,etc.,etc.
    Ca sa nu existe nici un dubiu pentru cei care nu cunosc aceste lucruri , „masele de oameni pseudo-educati”
    ( in realitate indivizi care nu erau buni nici de carte, nici de munca si nici pentru viata sociala civilizata ) sunt absolut reale pentru ca au fost urmarea unei politici de sistem care dorea sa creeze „omul nou”( adica „multilateral dezvoltat” la fel ca si socialismul… ) sau „poporul unic muncitor” respectiv o masa de manevra perfecta care gandea si vota numai la ordin si in turma. Primul pas in acest sens a fost scaderea dramatica a standardelor de instruire si educationale in jurul anilor `80 cand toti adolescentii puteau intra la un „liciu”( industrial,etc.) inclusiv cu medii de 1,50-2,50-, etc., pentru ca facultatile nu erau de fapt pentru toata lumea .

    Sa trecem acum la o etapa calitativ superioara a mechanismelor de construire a paralogismelor respectiv aceea in care autorul jongleaza foarte abil prin confuzia creata intre :

    a) calitatea managementului educational,
    b) scopul si obiectivele educatiei , si
    c) semnificatia cunostintelor asimilate :

    Acest lucru este realizat printr-o metoda „inductiva” cum ar fi zis un pedagog din trecutul nostru cultural :

    „ De pilda, daca cerintele la matematica la bacalaureat sunt prea avansate (1), profesorii de liceu vor fi nevoiti sa acopere toate aceste cerinte, si sa acorde relativ mai putina atentie si mai putin timp de predare problemelor elementare (2) . Consecinta e ca elevii stiu temporar cum sa se descurce cu problemele avansate ( 3) , cat sa treaca bacalaureatul, dar nu raman cu mai nimic pe termen lung (4) . De fiecare data cand o persoana mai in varsta imi spune despre cat de buna era scoala in trecut le cer sa-si reaminteasca lucruri elementare invatate in liceu, de pilda sa defineasca derivata, sa-mi spuna ce face ADN-ul in celula, ce este curentul electric, sau sa-mi explice de unde stim ca apa e H2O. Esueaza intoteauna. Majoritatea habar n-are nici macar de unde stim ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers. (5) ”.

    O simpla analiza ne conduce la urmatoarele concluzii :

    (1) Fals. Ce inseamna „prea avansate” in acest context ? Daca acestea sunt doar pentru nivelul elevilor care au obtinut premii la olimpiadele internationale ( absurd ) , sau doar pentru nivelul elevilor agramati ajunsi degeaba la liceu ( absurd ) , atunci nu mai putem vorbi de fapt despre bacalaureat in adevaratul sens al cuvantului.
    (2) Fals. E vorba de planuri diferite – nu poti acoperi cerinte avansate decat daca acorzi atentie si problemelor elementare , dar asta nu impiedica totusi practica omiterii tacite a unor capitole intregi din materie cu atat mai mult cu cat materia sufoca atat elevii cat si profesorul !
    (3) Adevarat. Supraincarcarea scolarilor, elevilor de liceu si a studentilor romani este o cruda realitate . In acelasi timp, este un dat inexplicabil din punct de vedere educational ( probabil ca explicatiile sunt in cu totul alt plan ) si ramas nerezolvat pana in prezent de nici o instanta abilitata pentru ca la nivel de sistem nu a existat niciodata acest interes.
    (4) Adevarat. Inca o problema de sistem. Acesta obliga la asimilarea fortata ( memorie mecanica ) a multor cunostinte inutile care nu pot fi tinute minte toata viata , in loc sa dezvolte gandirea independenta si sa ofere alte abilitati.
    (5) Adevarat. Daca dupa liceu un absolvent a ajuns profesor de limbi straine, istorie,etc. sa zicem , este absolut normal ca dupa 20-30 de ani de cariera umanista sa nu mai poata defini derivata pentru ca scopul invatarii ei a fost dezvoltarea capacitatilor cognitive ale elevului de atunci ( care , eventual, ar fi folosit-o intr-o cariera tehnica ulteriora ) si nu de a fi activa toata viata in mintea unui adult care lucreaza intr-un alt domeniu care ii cere alte abilitati.

    O solutie mult mai simpla pentru aceasta problema ar putea fi aceea de a adapta cerintele bacalaureatului nostru la competente de baza ( WG B) si competentele cheie (DeSeCo) care pot fi regasite in profilul unui cetatean european mediu ) respectiv o fiinta autonoma care are drepturi si isi poate planifica singur viata deoarece dispune de noi competente (pachete de cunostinte ,aptitudini si atitudini transferabile , multifunctionale ) care permit implinirea si dezvoltarea personala , incluziunea sociala si angajarea (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Integrarea%20Romaniei%20in%20UE%20de%20SS.htm ). Aceasta solutie ar permite absolventului de liceu de la noi , si potrivit egalitatii sanselor, sa devina nu numai un cetatean roman integrat social , ci si un potential cetatean european.

    Dupa acest proces de decriptare a unui text foarte ingenios elaborat, ajungem in sfarsit la intrebarile esentiale care tin de natura si scopul unui asemenea material care disloca sistemul clasic de valori al comunitatii intelectuale traditionale , al societatii noastre ( asa demolata si prapadita cum este ea , pentru ca la nivel statistic romanii inca gandesc normal dovada faptul ca nu agreeaza ideea spagii pentru bacalaureat ! ) dar , dupa cum a aratat profesorul Galloway , si al societatii occidentale.

    Mai mult decat atat, conform prezentarii de pe Contributors.ro, domnul Vlad Tarko se ocupa de „sistemele economice comparate, public choice si analiza institutionala” , este cercetator asociat al „Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI)” unde are proiectul freedom-talk.com , si colaborator in proiectul „Normev: Modelari evolutioniste ale emergentei normelor sociale” al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. In acest context, cum se impaca atunci studiul intelectual al libertatii , munca in ” Centrului de Cercetare in Etica Aplicata ” de la Facultatea de Filosofie cu pledoaria deschisa pentru incalcarea reglementarilor legale in vigoare si „frauda aplicata” in societatea romaneasca , probabil ca numai domnul Tarko stie cu adevarat , dar in aceasta problema de „public choice” , fiecare cititor are dreptul suveran nu numai sa puna intrebari , ci si sa caute raspunsuri .

    In final, imi permit sa semnalez o coincidenta ( intamplatoare desigur ) dar foarte interesanta. Daca domnul Tarko ca tanar cercetator in etica aplicata sustine incalcarea legii si frauda la scena deschisa , un alt tanar cercetator in etica aplicata si scolit tot in Occident merge chiar mai departe . Domnul Alexandru Cabuz, implicat în procesul de reformă a sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare din România, fost consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică între 2010 şi 2012 , a contribuit ” la elaborarea şi implementarea reformei eticii în cercetare, a sistemului de evaluare şi finanţare instituţională a cercetării, precum şi a sistemului de granturi competitive pentru cercetare” (http://www.contributors.ro/author/alexandru-cabuz/?bio ) . In aceasta calitate si cu acest background impresionant , cercetatorul responsabil de implementare eticii in cercetare ne invata fara ezitari si fara menajamente ca „elita” care ne-a condus inainte si dupa 1990 atat de bine catre dezastrul social total , ne va conduce si in viitor , probabil tot in acelasi mod , dovada palpabila fiind faptul ca din ce in ce mai multi reprezentanti ai ei ne trimit bezele , dar de dupa gratii.
    Pe de alta parte, in spiritul onestitatii si eticii cercetarii stiintifice , trebuie sa recunoastem totusi ca tanarul nostru cercetator recomanda in mod elegant acestei „elite” , dar exact ca in termenii sedintelor de partid de altadata ( sic !), „mai multa seriozitate si responsabilitate” *) :

    ” Rămăşiţele elitei comuniste, din care Securitatea formează un segment important (deşi nu majoritar), sunt exact noua elită de care vorbesc, şi care a câştigat alegerile pe 9 decembrie. Aceasta este clasa conducătoare a României, şi acum, şi în viitor. Problema principală este lipsa sa de maturitate şi responsabilitate, care explică comportamentul uneori primitiv, sfidător şi imoral. Argumentul este că ea trebuie să înceapă să îşi asume rolul de clasă conducătoare cu mai multă seriozitate şi responsabilitate.”
    http://www.contributors.ro/editorial/despre-cultura-politica-a-romanilor-iii-regioligarhia/

    Mare e gradina Domnului… Cum pot ajunge tineri cercetatori romani de top , instruiti in Occident si in mod independent , care ar trebui sa coordoneze in tara procesul de reforma a societatii pentru ca se ocupa exact de etica aplicata si de reforma eticii , sa sustina amandoi si acelasi timp valori atasate de fapt vechiului regim si contrare deontologiei profesionale , onestitatii sociale si democratiei europene , este o enigma si o tema de cercetare care depaseste cu mult cadrul comentariului de fata fiind o provocare pentru alt tip de cercetatori care se raporteaza la un alt sistem de valori profesionale si sociale decat cei mentionati anterior.

    In nici un caz nu putem afirma in vreun fel ca cei doi au colaborat cumva chiar fara voia lor , dar in mod cert noi am aflat fara sa vrem ceea ce in mod normal nu ar fi trebuit sa fie atat de vizibil . Meritul revine acestei platforme care are calitatea rara de a pune fata in fata oamenii chiar cu ideile cu care le sustin , pentru ca acestea au o viata independenta fata de cei care cred ca le stapanesc Cum spunea odata un german idealist, ideea absoluta ( sau chiar ideile relative) lucreaza prin oameni chiar fara voia lor, nu invers. De aceea , si din fericire pentru democratie , ideile ( nu oamenii ) seamana cu particulele din fizica elementara. Lasa suficiente urme ca sa intelegem din ce fel de laboratoare provin.

    Nota

    *) Probabil ca domnul Cabuz stie mult mai multe decat a spus daca ne gandim ca un pas serios in aceasta directie a fost deja facut. In presa ultimelor zile putem citi ca serviciile secrete de acum ( si nu de altadata ) nu mai sunt de fapt atat de secrete , ele actioneaza chiar la lumina zilei ( avem democratie si stat de drept , nu ?!) si participa la negocieri pentru Rompetrol in numele statului de exemplu, desi nu pot explica nici de ce o fac si nici in virtutea caror competente, cand statul este in realitate pagubit chiar si atunci cand investitorii straini au fost… amenintati (?!):

    „Fostul ministru PDL evită însă să justifice ce competenţe ale „oamenilor din Interne” justificau prezenţa lor la negocieri. „Mi-e greu să spun. Am argumentele, dar e greu. A fost o decizie a Guvernului de la acea vreme”

    http://www.gandul.info/politica/afacerea-rompetrol-culisele-unor-negocieri-politice-in-care-doi-si-un-sfert-a-reprezentat-statul-ce-s-a-ales-dupa-10-ani-din-datoria-de-760-de-milioane-de-dolari-11121482?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul
    http://www.gandul.info/politica/negociatorul-sef-al-stergerii-datoriei-rompetrol-in-vremea-lui-boc-negocierile-au-fost-purtate-direct-de-dgipi-kazahii-au-fost-amenintati-ca-o-sa-i-salte-procuratura-ca-vor-fi-arestati-11121753

  25. Am citit cu atentie textul de mai sus si am recitit si articolul.

    Este o minunata dezinformare practicata de Sergiu Simion. Da – merita recomandat!
    Multumesc Contributors.ro!

    • Am citit si eu mirificul dvs comentariu care se rezuma saracul la a pune o clasica eticheta ( „o minunata dezinformare” ) respectiv la a arunca o minciuna sfruntata de la distanta si de la adapostul anonimatului pentru ca daca nu poti lovi ideea , macar speri ca atingi persoana . In ceea ce ma priveste mi-am argumentat ideile in mod onest ( e liber la critica , unde va sunt argumentele ? ) dar dvs nu ati reusit sa va sustineti nici macar una , dar sa mai si criticati cu argumente ceea ce cititi. Sanatate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Tarko
Vlad Tarko
Vlad Tarko este doctorand in economie la George Mason University si fellow Mercatus Center. Ariile sale principale de interes sunt sistemele economice comparate, public choice si analiza institutionala. In Romania este cercetator asociat al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), ultimul sau proiect de cercetare aici fiind freedom-talk.com. Este colaborator in proiectul 'Normev: Modelari evolutioniste ale emergentei normelor sociale' al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro