În octombrie, Centrul Naţional al Cinematografiei a anunţat evenimentele pe care le va sprijini în prima jumătate a anului viitor. Ca director al One World Romania, nu-mi făceam mari speranţe că cererea noastră va fi acoperită. În ochii Consiliului de Administraţie al CNC, am rămas – şi la a 6-a ediţie – unul dintre cele mai slabe festivaluri româneşti, primind 44, 000 de lei, adică aceeaşi sumă de anul trecut. Pentru comparaţie, Dream Fest Slatina a primit 100,000 de lei, Târgul de Film Golden Carpathian cam acelaşi sprijin, în timp ce workshop-ul de producţie film organizat de SC Zorba SRL primeşte tot 100,000 lei (datele pot fi consultate pe site-ul CNC ) . E adevărat, la One World Romania facem – în acelaşi buget – de 5 ani, un workshop de documentar. Probabil că şi acesta e extrem de prost. Dar nu ca să mai cerşesc nişte bani m-am decis să scriu acest text.
În iarna trecută, trecând prin aceeaşi depresie post-sesiune CNC, cauzată nu numai de eterna gaură financiară din bugetul nostru, ci – mai degrabă – de un sentiment de injustiţie şi de neputinţă, am recuperat de pe site-ul CNC rezultatele sesiunilor de finanţare din ultimii 4 ani (şi ele parţiale, pentru că unele au fost şterse). Am constatat atunci că – dacă în septembrie 2008 – CNC a sprijinit 15 festivaluri şi alte manifestări, numărul acestora a crescut în octombrie 2012 la 33. În principiu, iată o strategie lăudabilă, pentru care CNC găseşte resurse şi pe timp de criză.
Privind mai atent, am descoperit şi alte tactici constante. Anumite festivaluri aflate la prima ediţie şi despre care nimeni nu mai aude în al doilea an, au primit sume consistente: Festivalul „Clubul Filmului Românesc”, organizat de Asociaţia Taste of Romania, a primit în septembrie 2009 254,782 lei, iar în 2010 Festivalul de Film Digital al Efectelor Vizuale, organizat de SC Lumiere Artists, a fost gratificat cu 136,000 lei. N-am mai auzit de ele. E drept, sunt şi festivaluri care au supravieţuit primei ediţii, şi în care CNC a investit cu încredere oarbă, de la început, sume foarte mari: în martie 2010, Comedy Cluj a primit 336,000 de lei, în septembrie 2010, Festivalul Filmului Evreiesc a beneficiat de 329,442 lei, iar în septembrie 2011, Cinepolitica a primit un sprijin de 306,000 lei. Mă gândesc serios să înfiinţăm un alt festival, nou-nouţ şi mai capabil ca acesta – prea vechi, probabil – al nostru.
Pentru cei care au răbdare, e interesant de văzut şi ce manifestări au fost respinse la aceleaşi sesiuni de finanţare, unele dintre ele fiind festivaluri cu bună reputaţie şi experienţă (de ex. Anonimul sau Caravana Astra Film). În acelaşi timp am observat că – pentru CNC – nu contează nici dacă festivalul respectiv are public, nici dacă investeşte în programe de filme de calitate şi în condiţii tehnice de proiecţie, nici dacă aduce invitaţi interesanţi sau dacă are vreo acoperire mediatică. Nu contează, cu alte cuvinte, nici rezultatele şi nici investiţia reală, de timp, muncă şi fonduri ale echipei unui festival.
Privind listele cu aceste rezultate, m-am declarat incapabil să înţeleg cum sunt evaluate evenimentele respective; cum se face, de exemplu, că o gală, care durează o zi şi are de tipărit câteva invitaţii şi diplome, primeşte aceeaşi finanţare cu un festival de o săptămână şi care a demonstrat că performează. N-am fost capabil să înţeleg nici de ce sunt susţinute cu precădere evenimentele care depind aproape integral de finanţarea CNC şi nu reuşesc să atragă alte investiţii. După mintea mea, acesta ar fi un semn prost.
Aşa încât am decis să mă consult cu o parte din colegii noştri, pe care i-am invitat pe 17 martie 2012, în timpul One World Romania, la o discuţie intitulată cu parapon „Festivalurile – între moft şi necesitate”. A rezultat o listă de propuneri semnată de Dana Dimitriu / Bucharest IFF, de Tudor Giurgiu / TIFF, de Yvonne Irimescu / NexT IFF şi de subsemnatul, propuneri pe care le-am înaintat Ministerului Culturii şi CNC în două rânduri (vezi în anexă propunerile). N-am primit niciun răspuns, iar după cum arată rezultatele sesiunii de finanţare din această toamnă, nici nu observ vreo schimbare de „strategie”.
Între timp, CNC a anunţat – după o întrerupere de un an şi jumătate – o sesiune de concurs pentru proiecte de film. La această sesiune, sunt disponibile fonduri în valoare de 10 milioane de lei. Un producător român are dreptul să primească 10% din această sumă, adica circa 220,000 euro, ceea ce este mult sub necesităţile oricarui proiect, fie el cât de minimalist ar fi. Desigur, e criză. Dar în aceeaşi perioadă de un an şi jumătate, din datele disponibile pe site, aflăm că CNC a alocat fonduri de 8,787,925 lei pentru festivaluri, târguri şi manifestări cinematografice, iar multe din sume au fost investite după cum aţi putut vedea mai sus. Nu sugerez că aceste fonduri ar trebui reduse, însă nu pot să mă împiedic să gândesc câte lucruri s-ar putea face cu cei 108,000 lei alocaţi Festivalului „Punguţa cu doi bani” plus cei 100,000 primiţi de „ Intern. Hyperion Stud. Art and Indep. Young Film Fest.” plus cei 70,000 primiţi de „Peştişorul de aur”, plus…
_____________________________________________
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ar fi interesantă o privire asupra oamenilor din spatele SRL-urilor câştigătoarea şi experienţele lor în domeniul cinematografiei, plus capacitatea lor managerială artistică.Ca să nu existe bănuielile că majoritatea câştigate sunt cu dedicaţie politică, o parte fiind implicaţi într-un fel sau altul în propaganda politică..iar subvenţionarea festivalelor e un mod de a plăti participarea la viaţa de partid locală.
Nu mai e nevoie de aruncat o privire ca se stie deja ce este in spate. E o discutie veche la care nimeni nu a venit cu o solutie.
Pe de alta parte propunerea in sine este foarte slaba. Hartii de genul asta am facut si eu cu prietenii la o bere. Trebuie aduse modificari majore, in primul rand sub cele patru nume trasa o linie, adaugate inca 500 si apoi trimise din nou hartiile. In al doilea rand pot fi trimise 500 de documente cu 4 nume, o linie si inca unul, de asemenea pot fi inmanate personal 500 de hartii la o anumita ora.
Trebuie inteles ca in minister lucreaza numai peroane ce sufera de diverse forme de autism. Nu este vina lor ca nu pot comunica. Pentru a sustine un dialog cu aceste persoane este nevoie de oameni cu pregatire speciala numiti avocati. Exista si o tehnica inovatoare bazata pe petitii prin care persoanele din minister pot raspunde la intrebari simple.
psyconn – doriti sa strangeti dvs. o parte din cele 500 de nume care spuneti ca trebuie sa semneze scrisoarea noastra? si, apoi, sunteti dispus sa va ocupati de trimiterea unei parti din scrisori? multumesc, a s
Ca să înţelegeţi mai bine de ce au primit două seri de film românesc la Chicago mai mult decât standul României la Cannes pe doi ani: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cnc-arunca-bani-publici-intr-un-festival-de-familie-875299.html
Şi, implicit, cine este Marius Iuraşcu, actualul director RADEF, cum funcţionează cumetriile şi de ce Punguţa cu doi bani sau altceva va primi întotdeauna bani cât Eugen Şerbănescu şi alţii ca el vor fi la conducerea CNC.