Home » Administratie » Citesti:

Despre (in)corectitudinea sistemului electoral, arbitrariu si manipularea dimensiunii colegiului electoral

Costel Popa aprilie 27, 2012 Administratie
9 comentarii 1,200 Vizualizari

În această perioadă partidele politice discută iarăși despre schimbarea sistemului electoral pentru alegerea parlamentarilor. Nu doresc însă să discut despre motivatiile partidelor, ci despre principala problemă a actualului sistem electoral: faptul că anumiți candidați clasați pe primul loc în colegiile uninominale nu au primit mandat, în timp ce alții, clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, s-au văzut premiați pentru această “performanță” cu fotoliul de parlamentar. În articol arăt care este dimensiunea la nivel național a acestui fenomen și care este explicația pentru această anomalie.

În partea a doua explic care este criteriul definitoriu după care doar unii candidați plasați pe locurile 2, 3 sau 4 primesc premiul cel mare, mandatul de parlamentar, în timp ce alții nu. Argumentez că acest criteriu este arbitrar și depinde enorm de manipularea dimensiunii colegiului electoral.

În cele din urmă, susțin că problemele actualului sistem electoral ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea dreptului de a alege și de a fi ales.

Cât de (in)corect este sistemul electoral din România?

Ce înseamnă însă corect sau incorect în raport cu sistemul electoral, se va întreba pe bună dreptate cititorul? În acest context, sunt multe dimensiuni ale cuvântului „corect”, însă mă voi referi doar la ceea ce a fost sesizat public de către presă sau de către politicieni ca fiind problematic și anume, faptul că anumiți candidați plasați pe locul 1 nu au primit mandatul, iar alții clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4 în colegiile uninominale, s-au ales cu un fotoliu de parlamentar.

În primul rând, haideți să vedem care este dimensiunea acestui fenomen, ca să nu credem că avem de-a face cu excepții sau cazuri izolate.

La Camera Deputaților este vorba de aproximativ 25% candidați clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, care au primit mandate[i]:

Locul pe care s-a clasat candidatul în colegiul uninominal la Camera Deputaților Nr. de mandate %
1 238 75.32%
2 41 12.97%
3 31 9.81%
4 6 1.90%

La Senat este vorba de peste 30% candidați clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, care au primit mandate:

Locul pe care s-a clasat candidatul în colegiul uninominal la Senat Nr. de mandate %
1 95 69.34%
2 29 21.17%
3 12 8.76%
4 1 0.73%

Așadar, în 25% din cazuri la Camera Deputaților și în 30% din cazuri la Senat, cei care au candidat cu gândul de a câștiga cât mai multe voturi în acel colegiu, cei care s-au străduit să convingă și au și reușit să obțină votul populației din acel colegiu, ieșind pe locul întâi, nu au primit mandatul pentru care s-au luptat și pentru care populația le-a dat majoritatea voturilor. În schimb, cei care nu au convins decât o mică parte a electoratului din acel colegiu – clasându-se pe locurile 2, 3 sau 4 – se văd puși în scaunul de reprezentant al națiunii în Parlament (distribuția pe partide politice este în Anexa 1).

Aveți senzația că ceva nedrept se întâmplă, că ceva nu e chiar corect? Nu, vor spune preopinenții actualului sistem electoral: este corect, deoarece ceea ce se votează de fapt, este o listă de partid. Și au dreptate, în realitate, votul se duce către lista de partid. Lista de partid? Unde este lista de partid și de ce nu apare ea simplu și transparent  pe buletinul de vot? Ni s-a spus că este un scrutin uninominal? Și ce înseamnă acest „de fapt”? Ce înseamnă acest „în realitate”? Care este realitatea, începem sa ne întrebăm filozofic?!

O problemă de taxonomie

Originalitatea sistemului electoral din Romania presupune și anumite probleme de clasificare. În celebra sa carte, Modele ale Democrației, Arend Lijphart[ii] împarte sistemele electorale în majoritare și proporționale. Sistemele electorale proporționale sunt, la rândul lor, de mai multe tipuri:

-        reprezentarea proporțională pe lista de partid (așa cum a fost până în 2008 și în România);

-        formula proporțională mixtă (proporțional pe listă și regula pluralității) – ex. modelul german;

-        votul unic transferabil[iii].

Aparent, noul sistem electoral din România, nu se încadrează în nici una din aceste sub-categorii din cadrul modelelor proporționale. Nu este vorba nici de vot unic transferabil, nu este nici o soluție mixtă (deși foarte multă lume l-a etichetat astfel, mai ales jurnaliștii) și cu atât mai puțin pare a fi un sistem pe listă de partid, având în vedere că se votează direct candidații.

Totuși, datorită modului de distribuire a mandatelor la nivel de circumscripție, ceea ce se votează este o listă, chiar dacă nu este tiparită ca atare pe buletinul de vot (o realitate mai profundă decât ceea ce e tipărit pe buletinul de vot!). Votul pentru un candidat este, în primul rând, un vot pentru partidul candidatului repectiv și, mai precis, este un vot pentru toți candidații partidului respectiv din acel județ. Votul direct pentru un candidat contează doar în măsura în care, astfel, vor fi ierahizați candidații din județul respectiv.

Ce votăm de fapt și ce alegem de fapt?

Din perspectiva teoriei alegerii sociale, acestă problemă ar putea fi explicată prin modul în care definim domeniul sau mediul în care se desfășoară alegerile.

-        Dacă privim din perspectiva modului în care votăm, al scrutinului, domeniul în care se desfășoară alegerile este dat de alternativele prezente în fața alegătorului în campania electorală și pe buletinul de vot: candidații în colegiile uninominale.

-        Dacă privim din perspectiva modului de alocare a mandatelor, domeniul în care se desfășoară alegerile este dat de partidele politice concurente (pentru care candidații candidează) la nivelul circumscripției electorale, adică la nivel județean. Partidul înseamnă, în acest al doilea caz, lista candidaților din județul respectiv.

Definirea domeniului de desfășurare a alegerilor este importantă pentru a vedea în ce măsură se aplică sau nu anumite principii general acceptate, cum ar fi cele propuse de K.J. Arrow, în Values and Collective decision-making[iv]. În acest caz, relevant este mai ales principiul independenței alternativelor irelevante[v].

Pentru a da un exemplu, acest principiu ne spune ca dacă avem de ales între ardei gras, orez sau prune un pic stricate, alegerea noastră pentru una dintre aceste alternative nu trebuie să depindă de preferința vecinilor pentru cireșe, să zicem. Astfel, dacă majoritatea dintre noi ar prefera ardei gras, nu e normal să mâncăm pere un pic stricate pentru că vecinilor noștri le plac cireșele.

În cazul sistemului electoral pentru alegerea parlamentarilor, însă, alegerea socială într-un anumit colegiu uninominal, alegerea candidatului care primeste mandatul aferent acelui colegiu va depinde și de alte elemente, aflate în afara domeniului colegiului uninominal respectiv.[vi]

Alegerea socială depinde de:

-        cât de multe voturi câștigă partidul în județul respectiv – pentru că astfel, partidul din care fac parte candidații respectivi, va avea mai multe sau mai puține mandate;

-        de cât de multe/puține voturi primește fiecare candidat din partea aceluiași partid din alte colegii uninominale – pentru că, astfel, un candidat se poate afla mai sus sau mai jos pe clasamentul la nivel județean al partidului său;

-        cât de mare/mic este colegiul uninominal respectiv – pentru că mărimea determină șansa de a intra la redistribuiri sau nu. Acest aspect este explicat pe larg mai jos.

Dacă ducem paralela gastronomică mai departe, putem să ne imaginăm că vecinii noștri au la rândul lor de ales între cireșe, grâu și roșii crude și preferă pe primul loc cireșele, pe locul doi roșiile crude și pe locul trei grâul. Ei, însă, s-ar putea să mânânce roșii crude, pentru că alți vecini (din alt colegiu) preferă într-o anumită măsură castraveții.

Vom sfârși, până la urmă, să mâncăm prune un pic stricate și roșii crude, doar pentru că alți vecini (din alte colegii uninominale) au preferat (sau chiar NU au preferat) cireșe și castraveți. Motivul fiind acela că, dacă tot nu mâncăm cireșe, măcar să mâncăm prune stricate, pentru ca tot fructe sunt. Dacă înlocuim castraveții și cireșele cu candidații în colegii uninominale, iar categoriile fructe, cereale și legume cu partidele politice, vom avea o imagine plastică, dar nu mai puțin reprezentativă a actualului sistem electoral.

Ce se întâmplă cu votul nostru?

După ce am văzut că în multe cazuri candidatul pe care l-am votat pe prima poziție nu este ales, se pune întrebarea ce se întâmplă cu voturile pe care el/ea le-a primit? Cine beneficiază de aceste voturi? Răspunsul imediat și corect este: partidul candidatului respectiv. Însă, marea întrebare este CINE anume dintre candidații partidului respectiv? CINE primește premiul, fotoliul de parlamentar pentru care atâția oameni politici se zbat? CINE din partidul x este, de fapt, beneficiarul votului meu?

Răspunsul trist este că mandatul nu-l primește cel mai bun din lista respectivă (”bun” definit ca număr de voturi atrase), ci se duce într-o anumită măsură la întâmplare, într-o altă măsură către cei care și-au ales colegiul potrivit.

Ce înseamnă să-ți alegi colegiul potrivit?

Înseamnă să-ți alegi un colegiu cu număr mare de alegători, dacă ești candidat din partea unui partid aflat în topul preferințelor și să-ți alegi un colegiu cu număr mic de alegători, dacă ești candidatul unui partid aflat pe locul doi sau trei în preferințele electoratului (iar scorul candidatului va fi similar cu cel al partidului).

Acest lucru este necesar, deoarece mandatele se împart în funcție de locul pe care fiecare îl ocupă pe lista de partid, iar locul pe lista de partid e dat de numărul de voturi luat de fiecare candidat. Astfel, în colegiile mari, candidații aflați pe primul loc vor avea multe voturi, după cum candidații ce au luat primul loc într-un colegiu mic, vor avea mai puține voturi. De aceea, colegiile mari vor fi luate de candidații partidelor din top 1.

Pe de altă parte, în cazul candidaților aflați pe pozițiile 3 sau 4 în colegiul uninominal, va fi cu atât mai dificil să primească mandatul (cuvenit partidului respectiv, conform alocării proporționale a mandatelor) cu cât dimensiunea colegiului este mai mare, deoarece colegiile mari vor fi luate de candidații aflați pe primele locuri, din partidele aflate pe primele locuri.

Pentru a verifica acest lucru, am realizat o corelație între dimensiunea colegiului uninominal și locul ocupat în colegiu de către candidatul care a obținut mandatul. În primul rând, pentru fiecare județ s-a calculat media dimensiunii colegiilor raportată la numărul de alegători înscriși pe liste.

Apoi, am ordonat candidații câștigători, astfel: deasupra liniei 0 sunt colegiile peste medie, sub linia 0 sunt colegiile sub media pe județ, împărțite pe grupe de candidați care au primit mandat în funcție de locul pe care s-au plasat (figura 1).

Camera Deputaților:

Senat:

Ceea ce putem observa este ca datorită modului de distribuire a mandatelor la nivel județean, candidații clasați pe locurile 3 și 4 trebuie să fie, de regulă, într-un colegiu de dimensiune sub medie pentru a primi mandatul.

Studiu de c(h)az

Un caz exemplar pentru această situație se poate constata la nivelul colegiului numărul 1 pentru Camera Deputaților, unul dintre cele mai mici colegii din București, unde a candidat Bogdan Olteanu (coodonatorul politic al campaniei electorale) și care, deși, s-a clasat pe locul 3, cu 3793 voturi a câștigat mandatul de parlamentar. În schimb, alți candidați ai PNL, care au avut voturi mai multe, nu au primit mandat. (Anexa 2, lista cu colegiile, partidele și voturile obținute în București pentru Camera Deputaților 2008)

Toți cei cinci candidați care au primit mandat la Camera Deputaților din partea PNL, au fost candidați în colegii de dimensiune mică, aflate sub media pe București.

În același timp, candidații partidului aflat pe locul I, PD-L, sunt evident avantajați, dacă candidează în colegii mari și nu au aproape nici o șansă dacă candidează în colegii mici.

În București, însă, apar o serie de anomalii care conduc mai degrabă la întrebarea dacă, în unele cazuri, nu a fost vorba de un calcul precis (ca să ne exprimăm delicat) al politicienilor, atunci când a fost delimitate colegiile uninominale. Cazul sectorului 1 și cazul sectorului 5 sunt foarte interesante. În sectorul 1, avem trei colegii uninominale foarte mici (între 38.702 și 44.808 alegatori) în care au candidat și au primit mandat doi reprezentanți marcanți ai PNL, Bogdan Olteanu și Ludovic Orban și unul foarte mare, dublu decât restul (85.643 alegători) în care a candidat unul dintre cei mai vechi membri PD-L, dl. Costică Canacheu. Foarte interesant de subliniat este că în colegiul mare nu a candidat nici o personalitate a PNL, iar în colegiile mici nici o personalitate a PD-L.[vii]

Un alt exemplu foarte interesant este Sectorul 5, unde în colegiul nr. 22, cel mai mic din sector și dintre cele mai mici din București (40.546 de alegători) a candidat, de asemenea, o persoană influentă în PNL, fostă parteneră de afaceri cu Bogdan Olteanu, dna Alina Ștefania Gorghiu. Ceilalți candidați PNL din Sectorul 5 și din București, în general, sunt mai puțin cunoscuți.

În loc de concluzie, o întrebare: afectează acest sistem dreptul de a alege și de a fi ales?

Un alt exemplu: Ionuț Popescu s-a clasat pe primul loc în colegiul nr 1 pentru Senat, însă, nu a primi mandatul. Mandatul l-a primit, în schimb, Crin Antonescu, clasat pe locul 2. Întrebarea este: dreptul de a fi ales a fost sau nu a fost respectat în cazul lui Ionuț Popescu? Ce putea face, în mod legal, Ionut Popescu pentru a fi ales? Ce altceva decât să iasă primul în colegiul în care a candidat? Unde a greșit el? Răspunsul este următorul și reprezintă esența competiției electorale în cazul celor 30% de colegii uninominale la Senat în care s-a întâmplat în mod similar: să fii destul de șmecher, să-ți tragi un colegiu pe măsură, așa cum a făcut dl. Costică Canacheu (mare) și Bogdan Olteanu (mic). Nu, nu trebuie să fii bun și să fii votat. Această greșeală să o facă naivii ca Ionuț Popescu, care cred ca esența procesului electoral este sa fii votat de cât mai mulți oameni.

Dar dreptul de a alege al celui care l-a votat pe dl. Ionuț Popescu? Ce s-a întâmplat, de fapt, cu votul lui? Acum știm, s-a dus probabil la dl Costică Canacheu sau la alt coleg de partid care a luat mandatul. Și poate că persoana respectivă nu ar fi vrut în ruptul capului să voteze cu dl. Canacheu, dar a dorit foarte mult să-l voteze pe dl. Ionuț Popescu (căci, nu-i așa, ni s-a spus că votăm uninominal, că selectam noi candidații). Și nu e un singur vot în această situație. Este vorba despre milioane de voturi și milioane de alegători, care au votat ceva și au primit altceva.

Disclaimer: acest articol nu reprezintă nici pe departe o pledoarie pentru sistemul așa-numit „uninominal pur”, în care ia mandatul cine se clasează pe primul loc. Personal, mă opun acestui sistem pentru că: 1. creează disproporții și 2. Parlamentul reprezintă națiunea (iar nu colegiul) și trebuie să reflecte proporțional opțiunile politice ale cetățenilor. Dar opțiunea pentru sistemul majoritar sau cel proporțional este o altă discuție. Important este să nu credem că alegem mere, dar să sfârșim mâncând prune stricate.

Anexe și note:

Anexa 1. Situația alocării mandatelor pe partide.

Distribuirea mandatelor la Camera Deputaților pe partide
Loc în colegiu Mandate %
PNL 1 32 50.79%
2 11 17.46%
3 18 28.57%
4 2 3.17%
Total PNL 63
UDMR 1 17 77.27%
2 0 0.00%
3 1 4.55%
4 4 18.18%
Total UDMR 22
PDL 1 96 82.05%
2 16 13.68%
3 5 4.27%
4 0 0.00%
Total PDL 117
PSD_PC 1 93 81.58%
2 14 12.28%
3 7 6.14%
4 0 0.00%
Total PSD_PC 114
Distribuirea mandatelor la Senat pe partide
Loc în colegiu mandate %
PNL 1 12 42.86%
2 8 28.57%
3 8 28.57%
4 0 0.00%
Total PNL 28
UDMR 1 9 100.00%
2 0 0.00%
3 0 0.00%
4 0 0.00%
Total UDMR 9
PDL 1 37 72.55%
2 13 25.49%
3 1 1.96%
4 0 0.00%
Total PDL 51
PSD_PC 1 37 75.51%
2 8 16.33%
3 3 6.12%
4 1 2.04%
Total PSD_PC 49

Anexa 2

colegiu alegatori_lp Prezenți_la_vot PNL UDMR PDL PSD+PC mandat Poziție
1 38948 14679 3793 59 4828 4182 PNL 3
2 38702 14704 3653 69 4778 3931 PNL 3
3 44808 16961 4749 83 5431 4711 PNL 2
4 85643 28135 5195 102 10845 8093 PDL 1
5 56472 18705 3249 86 6577 6013 PSD_PC 2
6 86544 22988 2393 84 7070 8790 PSD_PC 1
7 65555 20441 2690 75 6930 6711 PSD_PC 2
8 59474 23181 3370 91 7936 5809 PDL 1
9 60818 21510 3781 74 8531 6069 PDL 1
10 56140 16649 2837 69 7004 4659 PDL 1
11 58634 17069 2394 69 8127 4379 PDL 1
12 62340 18446 2246 100 8362 5445 PDL 1
13 69731 17582 1700 52 8160 5429 PDL 1
14 65469 18622 2333 66 8019 5656 PDL 1
15 68177 15283 1188 30 8723 3616 PDL 1
16 46447 15809 2639 95 5730 5128 PSD_PC 2
17 52054 13653 2011 28 4607 4773 PSD_PC 1
18 70792 22625 3441 89 7066 9038 PSD_PC 1
19 104178 27215 2599 87 9774 11530 PSD_PC 1
20 89106 25186 1543 67 5301 12214 PSD_PC 1
21 53239 15775 2593 42 4853 5557 PSD_PC 1
22 40546 14460 3315 28 3323 3938 PNL 3
23 66338 21269 2144 45 4907 10415 PSD_PC 1
24 65148 22837 3819 98 8729 7023 PDL 1
25 76028 27188 4313 63 11385 7471 PDL 1
26 65086 17412 3642 38 6234 4919 PSD_PC 2
27 58931 16685 3069 58 6291 4706 PNL 3
28 68231 18090 2452 71 7546 5213 PDL 1
Total 83151 1918 197067 175418

[i] Datele statistice au fost prelucrate cu ajutorul expertului IT Constantin Mârza.

[ii] Arend Lijphart, Modele ale Democrației, Polirom, 2006, p. 143

[iii] Votul unic transferabil sau sistemul Hare a fost primul sistem proporţional utilizat, chiar dacă nu pentru alegeri politice. Una din condiţiile esenţiale este ca sistemul Hare să fie folosit în circumscripţii cu un număr relativ mic de locuri de atribuit (3 – 5), utilizând candidaturi individuale. Fiecare alegător trebuie să claseze candidații din circumscripţia electorală în ordinea preferinţei, ca în cazul scrutinelor uninominale alternative, putând include, în „clasament”, candidaţi reprezentând partide diferite. Toţi candidaţii care au atins coeficientul sunt declaraţi aleşi (se utilizează coeficientul Droop). Dacă un candidat a depășit coeficientul, voturile suplimentare se împart între ceilalți candidați conform preferinţelor următoare. Dacă în urma numărării  voturilor, nici un candidat nu a obţinut un număr de voturi egal cu coeficientul şi au mai rămas locuri de acordat, se elimină candidatul de pe ultimul loc, repartizându-se voturile sale între ceilalţi candidaţi, ţinând seama de preferinţele următoare de pe buletinele candidatului eliminat. Se pot pierde voturi (netrasferabile), deoarece alegătorii nu sunt obligaţi să indice mai mult de o preferinţă, pentru ca buletinele să rămână valabile. Dacă, în final, rămân numai doi candidaţi pentru un loc, îl primeşte acela care are mai multe voturi repartizate, chiar dacă nu atinge coeficientul.

[iv] În P.Laslett și W.G. Runcinam (eds), Philosophy, Politics and Society, Blackwell, 1967, vol. 3.

[v] “Dacă elementul ales din orice domeniu este determinat complet de cunoașterea preferințelor dintre elementul ales și orice alt element din acel domeniu, rezultă că alegerea depinde doar de ordonarea elementelor în acel domeniu. În particular, alegerea nu trebuie să depindă de preferința pentru alternative care, de fapt, nu sunt disponibile într-un anumit domeniu și – ceea ce este și mai important – nici de preferința pentru elemente din domeniu și elemente din afara domeniului.” (Arrow, 1967, p. 120).

[vi] Goodin și List (2006) demonstrează cum, dacă avem un domeniu unde pentru alegerea elementului preferat se dă un singur vot pentru fiecare alegător, atunci singura regulă care respectă condițiile lui May (1952), este regula pluralității. Altfel spus, dacă scrutinul are loc în colegii uninominale, atunci singura regulă care respectă principiile lui May este regula majoritară.

[vii] Datele cu privire la candidații din București și din țară pot fi aflate și de pe site-ul www.thinkopolis.eu, care are avantajul unei grafici interactive prietenoase și prezintă și date biografice despre candidați.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Lucian spune:

    De acord că trebuie colegii cât mai egale ca populație. Asta să fie problema!
    Altfel, nici un sistem de vot nu e perfect, iar ăsta are merite pe care nu le mai găsesc la altul.

    Dacă am votat candidatul unui partid mic, chiar dacă nu merge el în Parlament, merge unul care a luat voturi multe – peste media partidului.

    Dacă am sancționat candidatul unui partid mare pentru că nu eram mulțumit de persoană, el ratează deși are “cele mai multe voturi”. Nu-i o “nedreptate”. Chiar și în sistemul cu două tururi, doar majoritatea absolută îți garantează mandatul, nu locul I.

    • Costel Popa spune:

      In sistemul uninominal cu doua tururi, locul I in turul al doilea iti garanteaza mandatul. Niciodata unul care nu este ales (adica nu este primul) nu primeste mandat in sistemul cu doua tururi. Chiar daca nu este primul in turul intai, in turul al doilea, cel decisiv, doar primul ia mandatul. Cum era inainte la alegerile pentru primar. Acum din pacate, alt regres major, primarul este ales intr-un singur tur.

      • Lucian spune:

        Păi turul al II-lea este un compromis simplist, asemănător cu departajarea prin penalty în fotbal. Asta ca să nu mai vorbim că principiul său nici măcar nu este dus până la capăt: ar trebui trei tururi când primii doi nu au împreună 50%, patru tururi când primii trei nu au, şamd. Evident, la un moment dat trebuie să simplifici lucrurile, în oricare sistem electoral.

  2. andrei spune:

    Două observații: conform Conastituției, parlamentarii români nu reprezintă cetățenii unui colegiu/unei circumscripții ci pe toți cetățenii României.
    – un sistem de vot trebuie să fie cât mai reprezentativ ca să fie „bun”.
    Ba nu, trei observații: dreptul de a fi ales nu are a face cu sistemul de vot decât dacă acest sistem îngrădește/favorizează dreptul unei individ/grup de indivizi.

  3. Catalin Avramescu spune:

    D-le Popa, inteleg ce spuneti, ati facut o munca utila, insa supozitia dvs. este, tehnic vorbind, eronata. Spun “tehnic” pentru ca nu comentez afirmatiile politice.
    Dvs. construiti argumentatia pe ipoteza ca actualul sistem de vot violeaza criteriul independentei alternativelor irelevante. Din pacate, nu aveti dreptate. Criteriul independentei alternativelor irelevante este discutat in contextul sistemelor de tip “single-winner”. Or, sistemul actual este de tip “multiple-winner”. Iar criteriul independentei alternativelor irelevante nu se refera la tipul de fenomen pe care il denuntati, ci la efectul introducerii unei optiuni nerelevante in setul de candidati initiali. Ceea ce nu este cazul cu candidatii votati de alti alegatori, in colegii vecine.
    Plus ca nu este adevarat, cum afirmati dvs., ca actualul sistem nu este “nici proportional, nici mixt”. Este o varianta de Mixed Member Proportional (MMS), nimic mai mult.

    • Costel Popa spune:

      Dl. Avramescu, “tehnic” aveti dreptate in tot ceea ce spuneti. Eu incerc sa demonstrez ca este o problema daca intre realitatea buletinului de vot (un este inscris numele candidatului uninominal si al partidului pe care il reprezinta) si realitatea “tehnica” este o atat de mare diferenta.
      Iar “realitatea” buletinului de vot se prezinta ca un single-member constituency. Daca as fi avut TOATA lista candidatiilor inscrisa pe buletinul de vot, atunci da, realitatea buletinului de vot imi descria un multi-member constituency. Si atunci ar fi fost evident ceea ce este de fapt acest sistem electoral: un sistem electoral proportional, pe lista de partid.
      Eu (sa zicem) am votat in 2008 cu candidata PNL. Nu a luat mandatul, insa de votul meu a beneficiat Bogdan Olteanu, pe care nu aveam nici cea mai mica intentie sa-l votez. Eu, daca eram suficient de perspicace, puteam sa-mi dau seama ca “tehnic” votul meu s-ar putea sa se duca la Bogdan Olteanu, insa pe buletinul de vot pe care mi-am pus eu stampila, numele lui nu apare. Asta sustin eu in articol: legatura dintre votul meu si Bogdan Olteanu nu este transparenta, este arbitratra si supusa manipularii prin manipularea dimensiunii colegiului electoral.

      Raspund si la ultima observatie a dvs.: eu nu afirm ca <>, ci spun:
      “APARENT, noul sistem electoral din România, nu se încadrează în nici una din aceste sub-categorii din cadrul modelelor proporționale. Nu este vorba nici de vot unic transferabil, nu este nici o soluție mixtă (deși foarte multă lume l-a etichetat astfel, mai ales jurnaliștii) și cu atât mai puțin PARE a fi un sistem pe listă de partid, având în vedere că se votează direct candidații.”

      Sperand ca am lamurit un pic neclaritatile si intentiile mele, va multumesc pentru comentariul foarte “tehnic”.

  4. ioan spune:

    eu tot nu am inteles de ce se intampla asta – pentru ca redistributia mandatelor se face la nivel judetean? pentru ca exista o ierarhie gresita a canditatilor in lista unui partid pentru redistributie? etc.

    in rest, avem doar gerrymandering ale carui efecte le-am fi putut anticipa deschizand cutia pandorei pentru orice tip de formula majoritara in alegeri.

  5. adrian spune:

    Cu un asemenea grafic si corelatii primitive poti lua doctoratul doar la SNSPA…

  6. Alexandru spune:

    Replica ad hominem a lui Adrian nu dovedeste decat faptul ca unii (cu evidente parti-pris-uri) se pot simti lezati daca tertipurile clasei politice sunt la o adica ”demascate”. Un bun articol de opinie….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Costel Popa


Costel Popa

Costel Popa a fost Director executiv al Asociatiei Pro Democratia si al Salvati Delta, a coordonat programele de monitorizare a finanţării partidelor politice ale APD in perioada... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)