Despre uniforme, diferit

Povesti! Eu am facut scoala in era comunista, cu unifome. Si atunci fetele faceau tot posibilul sa modifice ceva la uniforma : o pensa in plus, un mterial mai fin, o bluza mai sic etc. Toata lumea trebuie sa stie a cui fiica este „cutare” , si cati bani are. La pantofi sau bijuterii,oricum ,nu se poate umbla. O sa vedeti ca vor fi si scumpe ! Si iarasi vor reveni la banalul blug si geaca .

De fapt sustinatorii uniformelor vor sa combata adolescentelor „hot” care vin cu fuste scurte si tricouri mulate. Ce diferente sociale, alea raman si sunt vizibile in alte lucruri cum erau si pe vremea comunismului.

Eu imi aduc aminte f bine cum imi stramtam si scurtam uniforma ca era la fel de sexy ca fustele mini de astazi. E adevarat, abia puteam sa merg si exista riscul major sa crape cand ma asezam in banca. Risc asumat. Iar cordeluta o purtam doar cand intra directoarea la inspectii. Altfel statea jegoasa in buzunarul uniformei.

Adolescentii vor gasi intotdeauna metode de a eluda aceste reguli incat, din punctul meu de vedere, aceste reguli nu isi au rostul.

Eu zic ca e bun sistemul de acum. Vrea o scoala uniforma? Poate sa infiinteze uniforma proprie. Cred ca asa impacam si capra si varza.

Fiul meu este în clasa a III-a. Înainte de clasa I am avut de ales între a-l da unei şcoli apropiate geografic, şi în care regulamentul prevede uniforma, sau la o şcoală ceva mai depărtată, în care nu se poartă uniformă*). Am ales şcoala depărtată. Dar nu uniforma a fost factorul determinant, ci siguranţa în deplasare. Pentru şcoala apropiată, copilul ar fi fost nevoit să traverseze zilnic un drum naţional extrem de aglomerat. În al doilea rînd, şcoala cu uniforme e cotată valoric niţel mai jos decît cea fără.

Azi dimineaţă, în drum spre şcoală, fiul meu a găsit în parcul pe lîngă care trece zilnic, o minge de fotbal în stare bună. Îşi doreşte de ceva timp o minge. A avut de ales între a lua mingea acasă, lucru ce l-ar fi întîrziat la şcoală, sau de a lua direct mingea la şcoală, expunîndu-se astfel oprobriului, prin încălcarea prevederii regulamentare ce interzice aducerea la şcoală a obiectelor înafara celor prescrise de profesor pentru ziua respectivă. Copilul a preferat să lase mingea acolo unde a găsit-o. Cum ar veni, a ales să respecte (extrateritorial) regulamentul şcolii.

Aşadar, felul în care elevii îşi însuşesc regulamentul şcolii este cel mai important; ceea ce face din discuţia cu-bască-fără-bască una epidermică.

––––––––
*) Fără uniforme e un fel de-a spune. La anumite activităţi, cum ar fi educaţia fizică sau serviciul la cantină, echipamentul este uniformizat.

Reintroducerea uniformelor reflecta incapacitatea unei societati (nici-o legatura cu politicul) de a gestiona valorile dobandite ale democratiei.

Acum cativa ani as fi inclinat sa va dau dreptate, acum sunt ceva mai rezervat. Cu siguranta Romania nu este pregatita sa renunte la uniforme. Sistemul educational din Romania nu reuseste sa tina sub control situatia, iar introducerea uniformelor pare o solutie de avarie.

Ideea de uniformitate are partile ei rele, insa in contextul globalizarii la nivel mondial deja nu mai e o utopie, ci mai degraba un imperativ.

Un lucru e absolut necesar: fiecare scoala sa aiba propria uniforma, sa se aleaga de comun acord cu parintii, iar copiii ar trebui educati sa o poarte cu mandrie, asa cum poarta tricourile Barcei cu Messi sau cele ale Realului cu Cristiano Ronaldo.

Am purtat uniforma 8 ani de scoala. ultimii 4 ani – liceul, i-am facut fara uniforme.
1. am URIT uniforma si cravata si numarul – si astfel nu am iubit scoala destul. Uniforma era incomoda, urita, lpsita de practica, se distrugea usor…..bleah. Cravata era o porcarie…si ca obiect vestimentar, si ca simbol. Numarul;….ne simteam ca niste vite insemnate.
2. nu am fost nici mai silitori, nici mai studiosi cu/fara uniforme
3. nu am chiulit mai mult/mai putin cu sau fara uniforme
4. nu am fumat/baut/umblat dupa fete mai mult cu/fara uniforme
5. la „careu” erau scoase/scosi pt excese vestimentare – fuste prea scurte, machiaj, par vopsit , unghii, cercei in nas etc …….tocmai elevii/elevele din familii cu situatii sociale slabe sau precare – am avut colege/colegi de clasa copii de medici/avocati cu renume si avere………si nu ia-m vazut o data imbracati altfel decit cu o bluza si o pereche de jeansi „de lupta”………adica practic, util, ieftin si modest.
6. ne stergeam undeva cu regulametul scolii…..cu sau fara uniforme….dar parca mai tare pe vremea cind erau obligatorii……la un loc cu cravata, numarul sau cordelutza
Deci…..le transmit tuturor nostalgicilor comunisto-egalitaroizi multa M.U. E………..sa se mute in Coreea de nord daca nu suporta „dezordinea” de azi …..
un fost elev……..ajuns OM

In anii ’90 s-au purtat multe discutii despre uniforme.
Ma intrebam atunci daca aceasta este cu adevarat, problema de maxima stringenta a invatamantului romanesc (chiar se discuta foarte mult si nu prea am vazut preocupari pt. problemele de fond).
Nu regret „uniformele”, mai ales in intelesul, aspectul si calitatea lor din epoca comunista (nu-mi cer scuze pt. cacofonie).
Dar nici „tinutele” de azi, fie neglijente, fie indecente, nu mi se par o solutie. Si o spun vizand nu doar „forma”, ci si continutul unui anume fel de a fi. Am remarcat ca adesea, si subliniez, adesea, tinuta reflecta comportamentul, preocuparile, mentalitatea etc. Si adesea, tinuta elevilor nu inspira bun-simt, bun-gust, decenta (am putea sa ne intrebam daca aceste repere mai sunt azi importante nu doar pentru tineri, chiar nu in primul rand pentru ei, ci pentru noi, adultii).
Apoi, cred ca discutiile de tipul „ori-ori”, nu sunt eficiente. mai bine ne-am preocupa de EDUCATIE, sub toate aspectele ei, inclusiv cea estetica. In felul acesta, solutiile cele mai bune vor veni de la sine (in cazul de fata, de la elevi, profesori, parinti, scoala, familie, societate- in ordinea pe care o doriti)
Foarte strict la subiect, cred ca scoala poate decide solutia „uniformelor’, sau a tinutei elevilor. Si inteleg prin scoala, comunitatea reprezentata de elevi, cadre didactice si parinti.

Domnule profesor,
tot respectul din partea unui fost student, insa ati pierdut din vedere, in apologia dvs,
un lucru fundamental, care dupa parerea mea a fost motorul reintroducerii uniformei:
siguranta in scoli, sau in timpul programului scolar, in toate formele ei.
1. in curtea scolilor intra grupuri de „outsideri”, la agatat fete, provoaca scandaluri, certuri, batai,
atrag elevii catre tigara, bautura, eventual droguri.
actualmente foarte greu de depistat acesti intrusi, odata ce toti elevii scolii ar purta uniforme,
lucrurile s-ar simplifica mult pentru scoala.
2. sau, alt gen de situatie, in special la liceu: un elev chiuleste de la ore, pe motiv ca nu se simte bine,
insa se duce in primul bar, unde se amesteca in multimea altor tineri de varsta apropiata,
iar la terminarea orelor se duce acasa.
seara, le spune parintilor ca s-a simtit rau si a venit mai devreme acasa. acestia ii fac rost de o scutire.
daca ar purta uniforma, politia locala, care in orasele mari cel putin e destul de prezenta in strada,
i-ar putea identifica usor pe „chiulangii” si sa-i duca la scoala, unde s-ar alege direct cu absenta nemotivata,
cu chemarea parintilor la scoala, eventual alte sanctiuni.
3. premiza dvs ca uniforma ar obstructiona capacitatile decizionale ale elevilor este gresita,
acesti elevi pot in continuare sa-si manifeste din plin aceste capacitati,
atat relativ la vestimentatia pe care o poarta in timpul extra-scolar,
cat si relativ la alte aspecte care nu tin de vestimentatie.
privita din alta perspectiva, uniforma trebuie sa fie doar o componenta a disciplinei scolare,
care, dupa parerea mea, trebuie reglementata mult mai strict in viitorul apropiat.

Parintii mei in anii 1925 – 1940 au purtat uniforma scolara iar scolile erau separate pentru baieti si pentru fete. Eu in anii 1953 – 1965 am purtat uniforma, deci nu se poate spune ca uniforma este creatia comunismului. Consider ca nu statusul social il uniformizeaza ci statusul de elev. Noi tertii putem prin uniforma sa deosebim o eleva de o prostituata sau o fata care a abandonat scoala si care bate strazile. Cum spunea un comentator mai sus, uniforma insemneaza respectarea ordinii, disciplinei, tinutei de elev si are un rol educativ. Ceva similar cu respectul fata de uniforma militara.

Două poveşti cu uniformă, una înainte de ’89 şi una după:

Soră-mea a prins uniforma. Într-a cincea ştiu că a fost un oarecare tămbălău acasă că pierduse nişte blugi. Aveau un prof – presupun complet ţicnit – care interzicea fetelor să poarte pantaloni sub uniformă. N-aveau decât să vină cu pantalonii sub uniformă până la şcoală dacă era frig, dar la ora lui să şi-i dea jos. Şi când aveau oră cu respectivul toate fetele îşi puneau pantalonii într-o pungă. A uitat de ei o dată când a plecat din clasă şi, deşi s-a întors după ei în aceeaşi pauză, blugii erau bun duşi.
Şi acuma ţin minte cât a plâns după ei, iar ai mei erau furioşi de cheltuială.
Să zicem că incidentul putea fi şi la ora de sport, dar mi se pare o fază tare stupidă să impui o uniformă-rochiţă la paralela 45. Unele fete rezistă eroic cu un palton şi cizme mai lungi la temperaturi la care altele au nevoie de pantaloni matlasaţi.

„După” – acum un an, doi a venit o colegă de serviciu tare nervoasă să ne povestească cum se discuta introducerea uniformei la şcoala odraslei. Majoritatea mămicilor şi proafelor erau vrăjite de nu ştiu ce uniformă dintr-o telenovelă şi erau gata s-o impună şi la şcoala lor. Ea s-a ţinut tare pe poziţii spunând ferm că nu-şi îmbracă fata cu uniformă şi ce au de gând să-i facă în cazul ăsta?
Era îngrozită nu de costul bulendrelor, ci de faptul că o parte importantă a cadrelor didactice se dovedise că mâncau telenovele pe pâine. Plus celelalte mămici.
Una e când absolut toţi elevii poartă nişte haine plicticoase, insipide, super-decente. Dar să ţi se impună nişte boarfe aiuristice / de ţoapă / din materiale sintetice / incomode doar pentru că cel puţin cinş’unu la sută dintre colegi le apreciază e cam mult.

Alt argument „contra”: şcoala e un lucru destul de rău în sine. Te trezeşti mult mai de dimineaţă de cât ai vrea, suporţi nişte ore care nu-ţi plac, iar apoi trebuie să ingurgitezi cunoştinţe de care nu prea ai chef. Mai trebuie să te şi îmbraci cum nu-ţi place???

Acum, presupun că scopul postării nu era pro sau contra uniformă, ci de etalare a subconştientului naţiei.

Da, lumea tânjeşte mult după ordine. Poate fără să-şi dea seama, dar tânjeşte.
E firesc, într-un stat atât de corupt încât te miri că mai funcţionează, în care munca abia îţi garantează subzistenţa, dar infractorii fac tot ce vor, iar impunitatea e direct proporţională cu suma furată.
Bineînţeles că uniformele nu ar rezolva absolut nimic – România ar fi la fel de haotică şi inechitabilă de s-ar pune uniforme de la grădi până la post-universitar.

Dar cred că ar fi bine primită o dictatură militară, în fine orice sistem autocrat care promite o ordine dură şi un plus de etică. Dacă se furnizează şi nişte lapidări de corupţi live la o oră de maximă audienţă lumea va fi chiar mulţumită.

Daca sunteti impotriva uniformelor scolare : http://www.causes.com/causes/566458-impotriva-uniformelor-scolare/about?m=

@ io

La punctul unu uniforma nu poate fi cine ştie ce utilă. Poţi – de exemplu – să nu laşi să intre în curtea şcolii decât elevii acelui liceu, cu carnetul ca dovadă. Indezirabilii pot însă foarte bine să aştepte după poartă să hărţuiască fetele. Aici problema e chiar existenţa respectivilor – care ar trebui plasaţi în grija asistenţilor socială, în şcoli de corecţie, în puşcării …

La doi ai putea avea dreptate. Dar pentru asta nu ai avea nevoie doar de uniformă, ci şi de un stat mai autoritar.
Într-un stat în care oricine poate arunca gunoaie în spaţiul public / poate hrăni o haită lângă bloc / poate face boxele să bubuie – toate astea fără ca autorităţile să intervină nici un pic, cum crezi că vor avea jandarmii atâta autoritate cât să pescuiască liceenii?
Faza ar fi mers în anii ’50.
Nu discut în termeni de bine/rău – ar putea fi chiar o idee bună – ci de aplicabilitate, eficienţă a măsurii.

In toata expunerea de argumente pro si contra, se uita un lucru f. important:

Ce spuneti de IZOLAREA si OPROBIUL la care sunt supusi cei care se imbraca ieftin (de catre semenii lor)???
Ca acesti elevi (copii) isi manifesta dispretul fata de colegii lor care nu vin imbracati in haine de firma? SI ca daca nu au ultimul model de blugii Lee Cooper, tricou /bluza Marlboro Classics, etc. sunt niste sarantoci?

Si ajungi sa vezi cum vrei sa cumperi haine copilului si acesta le refuza si spune ca le vrea pe cele de firma, de 3-4 ori mai scumpe.

Problema se trage din faptul ca noi nu punem pret pe modestie si castigarea banului cinstit (chiar daca esti plin de bani), ci pe EPATAREA cu orice pret – de asta avem si masinile cele mai scumpe pe strazi, de vezi Mercedes Clasa E, CLK sau S parcat in dreptul unui bloc de garsoniere.

Exista nenumarate voci care afirma ca uniforma tine de prestigiu si nu duce la uniformizarea celor care o poarta. Argumentul are o anumita nota de perversitate intrucat se presupune ca simpla urmarire a unui cod vestimentar in context educational duce la prestigiu. Ma tem ca degeaba s-ar introduce uniforma intr-un liceu sau scoala cu probleme serioase (violenta, rezultate slabe etc.). Insa, in scolile care nivelul rezultatelor este ridicat, este natural ca insasi elevii sa doreasca sa se distinga de alte categorii de elevi, sa-si manifeste apartenenta la un grup, la o comunitate aparte.

Totusi, as evita sa dau crezare argumentelor invocate de R. Deisz, chiar daca ele fac apel la studii facute in X tara, pe n ani, pe z niveluri sau categorii. De ce? Pentru ca desi studiile sunt elocvente, modul cum sunt folosite ma face suspicios: „În general uniformele, chiar și prin calitatea lor de evitare decizională, uniformizare și dezumanizare se leagă de statuturile instituțiilor totale: armată, închisoare, spital, lagăr, etc.” – De cand este uniforma scolara un mod de evitare a unei decizii? Pai tocmai in scoala sunt formate capacitatile decizionale ale tinerilor…

„Nu vreau să spun că introducerea uniformelor ar transforma automat școala într-o pușcărie, desigur nu ar reuși aceasta. Ar fi însă un pas în această direcție prin restrângerea libertăților și uniformizare. Iar un asemenea sistem nu ar face decât să reîntărească o concepție asistențială despre stat. Un stat suprapus cetățenilor și nu creat de aceștia, un stat care decide în locul cetățenilor, și nu unul modelat prin deciziile acestora.”
O astfel de pozitie are sens intr-un singur context, mentionat si de autor, si anume acela in care: (1) exista o decizie la nivel de sistem privind obligativitatea purtarii uniformei, (2) exista un singur model de uniforma sau un cod vestimentar standard, si (3) exista sanctiuni asociate incalcarii codului vestimentar.

„Restrângerea autonomiei decizionale individuale în instituții totale duce nu numai la uniformizare ci, în cazuri extreme, chiar și la eliminarea introspecției morale, deschizând calea spre abuzuri și sisteme de inițiere, ritualuri și ierarhii cel puțin aberante, dacă nu chiar criminale.”
Hai sa nu exageram totusi. Sau mai bine zis sa nu ne ascundem dupa deget si sa-i dam iarasi cu statul care are monopolul uniformizarii intr-o societate. Atunci cand te angajezi intr-o corporatie, o banca, o firma de avocatura, ai de respectat un cod vestimentar, care in unele cazuri ajunge destul de aproape de impunerea unei uniforme. Ca angajat intr-un supermarket sau un restaurant e chiar mai rau. Elevul care a fost invatat ca o uniforma inseamna privarea de libertati si strivirea personalitatii ce face cand ajunge adult si trebuie sa respecte un cod vestimentar? Vine ostentativ la lucru in slapi si tricou cu paiete fiindca l-a invatat pe el cineva cand era mic ca a i se impune un cod vestimentar echivaleaza cu un afront la democratie?

Un copil care nu are ocazia sa invete de mic ce lucruri elementare il reprezinta asa cum e si alegerea hainelor pentru imbracat, cand va fi mai mare va fi prea tarziu sa-l poti educa in acest sens. Ce decizii ar mai lua daca intre timp a invatat ca nu-l intereseaza ce i se impune. Cand va creste ii vor exploda toate frustrarile, deja rebel fiind va fi tentat sa recupereze, sa exagereze, sa socheze (vezi atractia fata de diferite grupuri mai mult sau mai putin periculoase), iar noi, parinti si cadre didactice, ne vom intreba inocent in continuare, de ce atata vulgaritate, intoleranta si violenta in scoli/in societate….

Acest subiect este tratat cu foarte multa seriozitate si pe forumul parintilor de pe site-ul edu.ro. E un subiect ce influenteaza direct viata copiilor, de aceea nu trebuie tratat cu usurinta sau indiferenta.

Buna ziua,
doar doua mici amanunte:
1. uniforma nu este specifica comunismului sau societatii moderne (consumeriste), intorceti-va la anii 1920-1940 (cum spune si „iudita„), cititi literatura romana si o sa descoperiti lucruri interesante printre care si mandria de a purta uniforma unui anumit liceu, de exemplu Lazar !!
2. priviti un pic mai adanc si fara prejudecati scoala: oare scoala nu inseama un pic si disciplina si urmarirea unor canoane ? Nu-mi sariti in cap, nu vreau neaparat impuneri si reguli stricte si feroce ci vorbesc de ceea ce ne defineste ca specie: „legea„ care impune si disciplina dar si canon (nu in sensul bisericesc).

Multumesc

„Ne bântuie ca o stafie nevoia de uniformitate.”

Nici bine nu am deschis si citit acest articol ca imediat m-a palit in moalele afirmatia dvs.

Eu fac parte din prima generatie dupa ’89 care am renuntat si am urat uniformele. La revolutie aveam 5-6 ani. Insa teza de la care plecati este una falsa. Si ca sa va raspund – globalizarea nu ne-a uniformizat? Consumerismul ne-a uniformizat? Moda ne-a uniformizat? Louis Vuitton ne-a uniformizat?, Coca-cola, Mcdonalds ne-a uniformizat? Blugii ne-a uniformizat?
Asa ca mai terminati-o cu teza asta – „Ne bântuie ca o stafie nevoia de uniformitate.”
Si comunismul si capitalismul ne-a uniformizat. Putini insa isi asuma unicitatea in moda, in buildinguri etc Asta cu ne bantuie o fantona e o teza puerila. Inseamna ca degeaba mai traim daca nu putem sa privim clar. Apropo, cand eram copil eu uram baschetii si acum is la moda.
Uniformitate=========GLOBALIZARE. Free your mind’s.

Statele unite ale Europei = UNIFORMITATE – GLOBALIZARE. Stat national si suveran ADIO
Discutia dintre stanga si drepta = depinde pe care le alegi = Uniformizare
Tot ce prinde la mase – efectul de turma – in literatura, muzica, cultura, este uniformizare.

Acuma revenind la uniforme.
Doar intrebari! Studentii de la Harvard, Yale, Rice, Columbia si altele poarta sau nu uniforme? Astia cum mai sunt?

Intrati pe forumul parintilor de pe edu.ro si veti vedea care sunt problemele reale ale copiilor in scolile romanesti. Uniformele nu le vor rezolva!

„românul e hârşit în bătălii cu statul”
Nu-mi aparţine, dar am citit-o pe un forum şi mi-a plăcut.

Creaturile cu intelect discutabil ce ne conduc scot o lege fără să se gândească la aplicabilitatea ei.

Ce vor face românii care nu vor şi nu vor uniforme? Legea presupune penalităţi în cazul lor? Mi se pare cam aiurea când nu poţi nici să rezolvi problema abandonului şcolar să stai şi să-i hărţuieşti pe cei care nu vor să pună pe copii nişte cârpe neinspirate.
Vor strânge profii amenzi de la cei care vin fără uniforme? Sau îi dau afară de la ore?
Ce se fac dacă mai mult de jumătate dintre elevi refuză uniforma şi pun de-o grevă şcolară?
Sau va angaja ministerul nişte funcţionari care să meargă la inspecţie în şcoli?

La halul în care e învăţămâmtul românesc măsura asta seamănă cu machiajul impus unui bolnav cu perfuzii şi ghips.

De fapt greşesc. Cei care ne conduc nu sunt proşti, că atunci n-ar strânge atâţia bani – noi suntem tăntălăii.
O să primească vreo câteva firme comenzi de uniforme – o variantă mai soft a „sălilor de sport”.

LEGEA UNIFORMELOR SCOLARE OBLIGATORII vine in contradictie cu LEGEA EDUCATIEI NATIONALE:

Art. 2. — (1) Legea are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități ACTIONALE, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate.

(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu NOILE CERINTE, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt
competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.

(3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a INDIVIDUALITATII umane, în formarea PERSONALITATII AUTONOME și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea șI dezvoltarea PERSONALA, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.

(4) Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.

(5) Aceleași drepturi se asigură și cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparținând Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene.

(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecție în România, minorilor străini și minorilor apatrizi a căror ședere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.

(7) În România învățământul constituie prioritate națională.

Art. 3. — Principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:
a) principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se realizează fără DISCRIMINARE;
b) principiul calității — în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;
c) principiul relevanței — în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare PERSONALA și social- economice;
d) principiul eficienței — în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării — în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces;
f) principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor;
g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând MINORITATILOR naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
j) principiul asigurării egalității de șanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertății academice;
m) principiul transparenței — concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
n) principiul LIBERTATII DE GANDIRE și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul CENTRARII EDUCATIEI PE BENEFICIARII ACESTEIA;
q) principiul participării și responsabilității părinților;
r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și prin practicarea activităților sportive;
s) principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
u) PRINCIPIUL RESPECTARII DREPTULUI LA OPINIE AL ELEVULUI/ STUDENTULUI CA BENEFICIAR DIRECT AL SISTEMULUI DE INVATAMANT.

Pe vremea mea erau intradevar unii care isi faceau un scop din viata sa urasca uniforma de pioner si sa „protesteze” in moduri aberante si inutile. Vad ca acum au ramas cu aceleasi obsesii…

Mi se pare ca se exagereaza cu toata dezbaterea asta si pro si contra.

Din punctul meu de vedere orice scoala de la clasa 1-pana la clasa a 12-a, trebuie sa adopte cel putin un cod de vestimentatie acceptat si aplicat in mod real de toti.
Nu neaparat o uniforma insa o limitare este mai mult decat necesara. Nu se poate ca un elev sa vina cu pantaloni cu turul pana la genunchi sa i se vada banda de la chiloti, sau pitipoancele in devenire cu sforicica colorata la spate.

Acelasi lucru valabil si pentru profesori – un cod vestimentar strict.

Nu uitati ca sunt destui adulti carora li se impune purtarea unei uniforme/ costum de lucru/ cod vestimentar. De la muncitori necalificati pana la directori de multinationale.

Foarte bun articolul! Felicitari!

Sunt impotriva uniformelor si a oricaror nostalgii legate de uniforme.

Eu am invatat in uniforma, nu mi-a placut, dar am trecut peste.

Fata mea a invatat fara uniforma, si parca era mai bine! Am luptat un pic cand am ajuns la bluze prea scurte – de, moda de la aceea vreme. Hai sa spunem ca uniforma ar fi putut evita aparitia buricului, gol, dar mai sunt si altele cu care am luptat si unde uniforma nu ma ajuta.

Am mai luptat cu unghii facute cu albastru sau mov si „purtate” la scoala – groaznic pentru mine si mi s-a explicat ca asa este moda, ce nu pot sa inteleg, am verificat si asa era moda, dar la scoala tot NU a ramas – si evident machiajul! Toate se incadrau in tipicul varstei si asa cum au venit tot asa au plecat!