Home » Administratie »Analize »Economie »Sinteze » Citesti:

Dezvoltare rurală cu tupeu – FEADR în sprijinul cartierelor rezidențiale periurbane

Laszlo Csak iunie 8, 2015 Administratie, Analize, Economie, Sinteze
14 comentarii 1,216 Vizualizari

Cea mai semnificativă sursă de finanțare pentru zonele rurale românești este Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală de la 2007 incoace, deci statul și UE a cheltuit o gramadă de bani publici prin PNDR 2007-2013, iar în scurt timp vor fi lansate noi cereri de proiecte în cadrul PNDR 2014-2020, inclusiv pentru UAT-urile, teoretic pentru infrastructura de bază și servicii publice locale.

Contextul dezvoltării rurale este cam complicat, dar există căteva fapte clare și simple:

-        probleme specifice rurale NU sunt prezente în zonele periurbane și/sau metropolitane

-        în aproprierea marilor orașe cu potențial economic ridicat se conturează o zona de influență având o rază de 15-20 km: în zonele respective au fost construite cartiere rezidențiale, blocuri noi, populația a crescut în mod semnificativ (cu căteva mii sau chiar zeci de mii de locuitori), iar UAT-urile și dezvoltătorii au negligat investițiile în infrastructură de drumuri, apă-apă uzată, învățământ preșcolar, etc. (este vorba de numai 4% din teritoriul țării, inclusiv orașe polarizante, ca de ex. București, Iași)

-        în afara zonelor menționate, populația comunelor este în descreștere, fenomenele sărăciei sunt vizibile, iar populația nu are acces la servicii publice de bază nici la un nivel minim acceptabil.

În perioada de programare 2014-2020 România a stabilit prioritățiile sale prin Acordul de parteneriat, aprobat și de către Comisia Eueropeană. Vezi citatul din acordul de parteneriat privind dezvoltarea  rurală:

„În ceea ce privește investițiile în infrastructură la scară mică (drumuri, alimentare cu apă și infrastructura de canalizare) în zonele rurale, finanțate din FEADR (prioritatea de dezvoltare rurală nr. 6, care corespunde cu OT 9), acestea vor fi corelate în mod strategic și vor veni în completarea investițiilor în infrastructura rutieră, în așa fel, cum sunt definite în legislația națională (OT 7) și infrastructura de alimentare cu apă finanțată de FC.”

Adică este vorba de combaterea sărăciei prin asfaltare și canalizare… Acest lucru se consideră în sine o problemă majoră, chiar studenții mei zâmbesc pe această abordare, dar nu avem nimic împotrivă, și CE a aprobat o, și întradevăr, avem nevoie de canalizare și de drumuri în sate – însă există mijloacele mult mai bune pentru ameliorarea calității de viața în mediul rural.

În ultimiii ani o sumă enormă a fost cheltuită pe formularea programelor de finanțare pentru perioada de programare: firma austriacă GBI și experți ASE au dezvoltat o metodologie de prioritizare a comunelor, metodologie, care stă la baza calculării punctajului din cadrul PNDR. Dănșii au cules o serie de variabile disponibile gratuit din baza de date INS Tempo spre exemplu, și au creat ”indicatori” pentru măsurarea așa numitului potențial socio-economic.

Pentru a nu intra în detalii statistice complexe, subliniez, că pe parcursul creării de indicatori complexe, se consideră cel puțin discutabil folosirea multiplă ale variabilelor care reflectă un singur fenomen, iar de exemplu experți în domeniu au luat în calcul suprafața totală, suprafața fondului silvic, suprafața agricolă, chiar și densitatea populației (populația stabilă împărțit cu… tot cu suprafața).

Rezultatul analizei este ca pentru a avea șansă mai mare pentru accesarea fonduri UE pentru dezvoltare rurală, o localitate trebuie să fie urbană… adică periurbană, aflată într-o zona metropolitană (vezi harta de mai jos).

Binențeles, UAT-rile prioritizate sunt localități rurale la răndrul lor, conform legislației în vigoare. Dar, nu sunt convins de faptul, că comunele Florești, Mogoșoaia sau Dumbrăvița sunt întradevăr rurale: este vorba de un set de așezări periurbane, care de fapt vor fi și în mod oficial părți ale orașelor polarizante, chiar sunt de facto și la momentul de fața cartiere rezidențiale, comerciale sau industriale ale acestora.

În perioada următoare procedura de selecție pracxticată de AFIR nu mai este de tip primul venit, primul servit, sau cel cu termen de depunere, ci există așa numitul prag de calitate lunar, adică finanțarea proiectelor depuse de comune periurbane este garantată și vor fi contractate în căteva săptămâni. Satele întradevăr rurale, depunctate de PNDR pe baza metodologiei GBI-ASE, sunt nevoiți să aștepte luni sau ani de zile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Tot ce e prioritar pentru noi, nu este prioritar pentru ei..iar treaba asta cu “dezvoltarea rurala” o fac tot in favoarea lor. Vorbesc despre combaterea saraciei prin asfaltare si canalizare..mi se pare penibil. In anul 2003 pe Soseaua Colentina din Bucuresti oamenii inca nu aveau canalizare, gaze..iar pe strazile adiacente nici asfalt.

    • Nicolae spune:

      Si acum, casa cumparata cu 350.000 euro, in Ilfov, nu are canalizare … .
      Daca mai tineti minte, intr-un iunie 2006, la o ploaie serioasa, urmata de o mica inundatie, a aratat ca nici celebra “Elvetie a Roamniei” (zona Bran) nu are canalizare … In schimb, avea si are case de milioane de euro. Ca toate localitatile de pe langa marile orase . Cu pridvor, gradina si flori la poarta .

      PS Daca cobori Magura Bacaului (si chiar de la Oituz, pana in Bacau), vei constata mandrete de case, cu WC in fuuundul curtii !
      PPS Cate fonduri au fost “papate” de societati de intermediere, service-uri auto, cabinete de avocati, notari, executori, consultanti si auditori fiscali, firme de turism, pentru zona rurala? Si la ce folosesc acestea, acum ? Centrul de la Alba stie de ce !
      Nici nu vreau sa ma gandesc la firmele de consultanta fonduri sau “pentru agricultura” … .

  2. Harald spune:

    La modul serios, e mai util si mai eficient sa construiesti o retea de canalizare de 15km in beneficiul a 5.000 de locuitori dintr-o comuna periurbana decat in beneficiul a 700 de locuitori dintr-o comuna de pe valea Bistritei sau a Tazlaului, aflate la zeci de km.de primul oras. Cei 15km de retea de canalizare costa cam tot atat, indiferent in ce comuna ajung instalati. Iar cu drumurile asfaltate e exact aceeasi situatie, e de preferat sa fie mai intai realizate cele de care beneficiaza un numar mai mare de oameni.

    Sigur ca trebuie in orice sat canalizare si asfalt, dar asta va dura zeci de ani si sigur nu e realizabil doar pe banii Uniunii Europene. Dezvoltarea industriala interna a Romaniei este cea care va asigura banii, iar asta incepe din marile orase si din localitatile periurbane. Nu din sate izolate.

    • EuSiCuMine spune:

      Ideea cu banii astia este sa se duca catre zonele cu adevarat rurale, nu catre zonele metropolitane ale oraselor, pentru ca asta reprezinta aceste “zone periurbane”: zonele metropolitane ale oraselor. Ori in acestea din urma mai exista ceva activitate economica si ar putea ca utilitatile de exemplu sa si le plateasca din bugetul propriu. Oricum probabil ca sunt bani alocati de la UE si pentru zonele urbane. Va dau un exemplu. Voluntariul, un orasel langa Bucuresti foloseste bani europeni pentru asfaltare de strazi si canalizare, in conditiile in care o multime de firme isi desfasoara activitatea aici, iar parte din zona Pipera din “Bucuresti” este de fapt in… Valuntari!
      In acelasi timp ai zone rurale extinse care traiesc ca in evul mediu si care nu au nicio sansa sa se dezvolte. Daca statul nu vrea sa investeasca aici (utilitati, asfaltari…) de ce ar face-o privatii? Si de ce nu s-ar depopula aceste localitati… ba chiar sunt incurajate!

      • Harald spune:

        Există niște limite pentru banii publici care pot fi alocați. E adevărat că fiind bani de la buget (al României sau al UE, nu contează) acești bani sunt percepuți drept ai nimănui. Însă într-un sat nu se pot aloca pentru canalizare, apă curentă și asfaltare sume mai mari decât va porduce acel sat în următorii 25-30 de ani. Pentru că nu se rezumă totul la construirea lor, ele mai trebuie și întreținute, iar astfel de sate nu por suporta costurile.

        Rețelele de alimentare cu apă în mediul rural au început să fie construite pe vremea CDR, în urmă cu 16-18 ani. Mergeți într-un astfel de sat să vedeți cât din acele rețele mai funcționează. La fel, asfaltarea unui drum nu se poate face pentru o veșnicie, acel drum trebuie mereu întreținut, pentru că la un moment dat găurile din asfalt ajung atât de mari încât nu se mai poate circula deloc.

        Și dacă n-ați auzit de un drum asfaltat degradat atât rău încât a trebuit arat cu tractorul ca să se poată circula din nou, mergeți prin satele de pe valea Tăzlăului, că vă explică oamenii de-acolo. Ori așa ceva nu se întâmplă pe un drum de macadam, mai pui câteva mașini de piatră spartă (ceea ce își permit chiar și unii oameni cu gospodării individuale, nu doar primăriile) și se poate circula acceptabil pentru ceva ani.

        E simplu să spui ”cineva trebuie să ne dea bani” sau să susții că unele sate merită mai mulți bani decât altele. Însă dacă lucrurile nu au o anumită coordonare și se alocă bani pentru modernizarea unor sate care n-au nicio șansă să se auto-susțină mai departe, acei bani sunt pur și simplu aruncați. Ceea ce s-a întâmplat deja în repetate rânduri, din 1990 încoace.

        • EuSiCuMine spune:

          Domnule, eu cred ca dumneavoastra nu prea locuiti prin Romania si nu prea stiti cum e viata prin satele romanesti. Din cazurile pe care le stiu eu, peste tot pe unde s-a bagat apa potabila si canalizare, acestea sunt folosite. In satul tatalui meu au de cateva luni apa si canalizare. 80% din oameni s-au racordat deja, si toti au camin la poarta. La fel s-a intamplat si cu telefonia (nu tine de stat), in satul mamei mele care nu are apa curenta sau canalizare. Apoi, marea majoritate a comunelor din Romania nu se pot intrenine singure din banii proprii, dar la activitatea economica din tara contribuie ca oamenii fac naveta in diverse locuri cu activitate economica mai intensa. Daca ne luam dupa ce ziceti dumneavoastra ar trebuie sa le scoatem si electricitatea si asfaltul (pe unde exista) ca in 20-30 de ani cine stie ce se intampla. Ca pe valea Tazlaului… Canalizarea si apa curenta sunt la fel de indispensabile in secolul, al XXI-lea ca si electricitatea.
          Banii acestia de la UE sunt de coeziune … repet coeziune, nu pentru a investi numai in locurile deja mai prospere.

          • Harald spune:

            Canalizarea și apa curentă sunt indispensabile, n-a susținut nimeni contrariul. Însă am susținut că la momentul actual e preferabilă instalarea (cu aproximativ aceiași bani) a unei rețele de canalizare care să deservească 5.000 de oameni, decât a uneia care să deservească doar 700.

            E pur și simplu vorba de numărul de oameni care pot să beneficieze de o creștere a calității vieții în schimbul unei sume fixe alocată domeniului respectiv. Nu e totuna dacă peste 20 de ani vor mai fi locui doar 17% dintre cetățeni în localități fără canalizare sau dacă vor fi 37% dintre cetățeni în situația asta.

            Cât despre ”ar trebuie sa le scoatem si electricitatea si asfaltul (pe unde exista)”, eu aș încadtra asta la românisme. Fără supărare.

  3. Mircea Modan MirceaM spune:

    Au dreptat sa zambeasca studentii dvs. Dar fara o analiza pe ansamblu, pe intreg PNDR, inclusiv impunerile de alocare ale UE pe anumite zone, ramanem doar cu zambetul…amar.
    Ma uitam pe alocarea estimativa si vad cam asa
    Total—-8015 mil euro.
    Impuneri conf norme UE
    1.min 30% merg pe masuri de mediu si clima
    2.min 5% pe ntru programul LEADER
    3. max4% asistenta tehnica
    In rest putem sa alocam cum vrem (ma rog, simplificand un pic, ar trebui un articol separat, am scris ceva la vreme respectiva)
    Ce observam, si, sincer, iti vine sa te iei cu mainile de cap:
    a. dezvoltarea exploatatiilor si a intreprinderilor are alocata doar 9,9% din intreaga suma. Iar subcapitolul start-up si intreprindeeri non agro doar 3%.
    Ba mai mult sumele alocate sunt la jumatate fata de perioada 2007-2013 or fi fost prea multe start-upuri la tara!) cand necesarul de fianantare , calculat in baza proiectelor depuse, a fost de 3 ori mai mare! Acum se reduce la jumatate….ce logica lui peste e asta?
    Nu stiu ce logica a produs o asemnea alocare (nu am avut un plafon maxim pentru asa ceva)
    dar Intr-o tara unde avem un procent urias de oameni care se ocupa cu agricultura( mult. mult peste media UE) nu ca ar fi ceva extraordinar de profitabil ci pentru ca nu au alternativa, nu au unde sa se angajeze, nu pot sa contribuie l”la stat” pentru ca nu au cu ce, nu au nici bani sa-si deschida mici afaceri, iar atunci cand au sunt sufocati de birocratie pentru niste venituri infime.
    Sa notam deci acel 3% inexplicabil de mic ,alocat pentru start-upuri si afaceri non agro, ca un “capac” pus unei supape de refulare a excedentului de forta de munca evident. Si un capac pus fortei de munca potentiale care sufera din lipsa de oportunitati vs alte zone. fie ele rurale, fie urbane
    b. servicii de baza si reinnoirea satului ..bla, bla, are alocata 13,7% din toti banii.
    In care intra: infrastructura rutiera, apa, canalizare,infrastructura educationala
    Spicuiesc din ceva documente oficiale ref. la RNDR 2014-2020
    “Situația actuală a României indică faptul că este nevoie de dezvoltarea infrastructurii de bază şi servicii în zonele rurale. România, la nivelul anului 2011, dispunea de o rețea de drumurile judeţene şi comunale (cu o lungime de 67.298 km) din care 48% erau drumuri pietruite şi 29% drumuri de pământ (fiind de multe ori impracticabile în perioadele cu precipitaţii”
    “În ceea ce privește accesul la reţelele de distribuţie a apei şi de canalizare, acesta rămâne redus (conform INS, numai 13,6% dintre localitățile rurale fiind conectate la reţeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul anului 2012).”
    “Infrastructura educațională nu are capacitatea de a susține un nivel decent de trai. În acest context, educația antepreșcolară (creșe) și preșcolară (grădinițe) se confruntă cu un deficit major în ceea ce privește infrastructura. Astfel, la nivelul creșelor, din 295 unități în anul 2011, doar 1% se aflau în mediul rural, în contextul în care, din totalul copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani, 45,5% erau înregistraţi în mediul rural. În ceea ce privește procentul de acoperire grădinițe în mediul rural acesta era de doar 7,44 % din numărul înregistrat la nivel național în anul școlar 2012-2013.”
    Concluzie.
    Stim ca avem nevoie de IMM-uri non agro la tara…alocam 3%
    Stim ca nu avem drumuri, canalizare, apa scoli si gradinite…alocam 14%
    Apoi ne plangem ca nu sunt bani…
    Dam cu banii in toate directiile, fie ca avem limitari exprese fie ca nu. In alte linii de finantare abosrbim mai putin de jumatate, pierdem bani care, ar putea fi transferati catre rural (stiu, exista o impunere de max 6%, dar cine stie, poate ca daca problema transferului peste 6% ar fi adresata cum trebuie, argumentat, am obtine o derogare de transfer pe chestiuni punctulale, acolo unde sunt proiecte si nu mai sunt bani de la programe unde sunt bani dar nu sunt proiecte) …aici e chichirezul problemei, abia apoi cine si ce ia, ca de unde nu-i , vorba aia, nici Dumnezeu nu cere!
    Problema de fond este ca banii ar trebui investiti cu prioritate in domenii care produc ele insele bani, se autosustin si apoi sustin si alte domenii. Acel 3% pentru start-up uri si non agro este cri-mi-nal!

    • Harald spune:

      N-aș zice că acel 3% pentru IMM-uri e așa o catastrofă. Canalizările și asfaltările trebuie realizate din bani publici, însă startup-urile și IMM-urile non-agro nu au de ce să fie finanțate din bani publici. Oricine poate înființa o activitate oarecare pe bază de subvenții, dar economia are nevoie de activități profitabile, nu doar de activități pur și simplu. Nici măcar subvenționarea locurilor de muncă nu e în regulă, pentru că asta va crea aparența de profitabilitate acolo unde ea nu ar exista, în absența subvenției.

      Subvențiile sunt necesare pentru agricultură, fiindcă altfel alcoolul și țigările sunt în mod natural mai ieftine. Însă restul economiei trebuie să fie eficientă prin ea însăși, nu prin subvenții. La urma urmei, faptul că România are și azi 400 de euro salariul mediu, după atâția ani de la aderare, e tot din cauza subvențiilor (în sens mai larg). Adică tot felul de activități profitabile devin neprofitabile ca urmarea fiscalității excesive. Care la rândul ei face ”profitabilă” anagajarea la stat, pe bază de șpagă.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        E o catastrofa, pe cifre (am detaliat in “Viata la tara”, aici pe platforma)…ma rog, privit din UK, ba chiar si din Ro, din urban, la modul generalist, teoretic, nu e… inteleg aceste argumente generaliste, fiind si eu liberal, dar ele trebuie completate cu componenta de egalizare a oportunitatilor, mai putin discutata, dar existenta in “doctrina” liberala. Va semnalez doar impozitul negativ, de ex.(sincer cati liberali au auzit de el?)
        La decalajele uriase existente intre mediul urban si cel rural, sau intre ruralul UE si cel Romanesc, este impardonabil sa faci o alocare ca cea din PNDR. (sa notam ca grosul banilo e din fonduri europene, logica fiin axata pe reducerea decalajelor si clima in special)
        Spicuiesc putin din articol,daca nu aveti timp sa intrati pe problema mai in detaliu (datele sunt luate din studii guvernamentale, situatia este cunocuta foarte bine):

        „În 2012, la nivel naţional, peste 28% din totalul persoanelor ocupate activau în agricultură, 2,1% în industria alimentară, 2,0% în turism şi 0,7%, în sectorul forestier. Doar în cazul agriculturii există diferenţe substanţiale faţă de UE27 (indicatorul fiind de 6 ori mai mic); în restul sectoarelor menţionate RO înregistrează valori apropiate.”
        Avem de 6 ori mai multi oameni ocupati in agro, ei trebuie sa “plece” din acel sector, asta e trendul, vrem nu vrem…unde? Este simplu sa vorbesti de eficienta si productivitate “uitand” de capitaluri…

        “Cu toate acestea, în România, veniturile fermierilor se situează la nici jumătate din venitul mediu pe angajat (47,1%). La nivelul UE27 ponderea este şi mai mică (37,1%). Analizate însă din punct de vedere valoric, veniturile fermierului român sunt de patru ori mai mici (1,6 euro/oră în RO faţă de 6,3 în UE 27). Diversificarea activităţilor şi constituirea lanţurilor scurte de valorificare a producţiei agricole se înscriu printre soluţiile de suplimentare a veniturilor fermierilor.
        În 2012, VAB (la costul factorilor de producţie pe AWU) a fost de 2.169,5 euro/AWU, reprezentând doar 17,1% din nivelul UE27. În perioada 2007-2012 decalajul faţă de media UE27 a fost aproape acelaşi, excepţie făcând anul 2011 (23,5%).”
        „Dotarea unui agricultor din RO, comparativ cu cea a unuia din UE15, este de circa 25–26 de ori mai mică (350 euro în imobilizări corporale/fermier RO faţă de 9.000–9.200 euro în UE 15. Acest fapt se datorează şi dimensiunii fizice şi economice reduse a exploataţiilor agricole, lipsei structurilor asociative, dar şi sistemului de creditare şi garantare deficitar. Obţinerea creditelor necesare realizării investiţiilor a reprezentat una dintre problemele majore ale agricultorilor. În anul 2012, agriculturii i-au revenit sub 4,0% din totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental. Astfel, creditele bancare acordate agricultorilor au fost de 15-16 ori mai mici, comparativ cu UE 27”
        „Analiza micro-întreprinderilor din spaţiul rural evidenţiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde necesităţii de a furniza locuri de muncă pentru populaţia din spaţiul rural. Dezvoltarea afacerilor la scară mică este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă/obţinere de venituri în spaţiul rural, atât pentru economiile deja dezvoltate, cât şi pentru cele în curs de dezvoltare. Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011. În anul 2011, densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori la nivel naţional era de 23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori.”
        Trageti concluziile singur, pe cifre.

  4. EuSiCuMine spune:

    Practic vor fi dezvoltate “zonele rurale” din zonele metropolitane ale oraselor. Daca esti o localitate cu adevarat rurala vei ramane la veceu in fundul curtii, apa din fantana si spalat la lighean.

    • Harald spune:

      Așa e și așa e normal să fie. Până când localitatea va produce destui bani ca să poată instala și întreține pe cont propriu acele rețele de canalizare și apă curentă.

      • EuSiCuMine spune:

        Pai tocmai ideea este ca banii despre care vorbim nu sunt produsi de acele zone rurale ci sunt dati de la UE, pentru coeziune. Daca era vorba sa fie facute din fonduri proprii nu mai aveam aceasta discutie.

        • Harald spune:

          Se pare că nu reușiți să urmăriți logica din comentariile mele. Hai să apelăm la o analogie: dacă Uniunea Europeană îi face cadou unei primării de la țară un camion de pompieri nou-nouț, credeți că o să aibă bani să-l țină în stare de funcționare? În schimb, același camion de pompieri o să fie folosit cum trebuie într-o comună periurbană cu mii de locuitori, pentru că acolo sunt deja niște bani disponibili în mod curent pentru întreținerea unui parc auto.

          La fel e și cu rețelele de canalizare, nu e de-ajuns să-ți dea UE bani să le construiești, fiindcă n-o să-ți poată da bani la nesfârșit să le și întreții. 80% dintre locuitori conectați în primele luni (chiar făcând abstracție de exagerarea evidentă) nu e totuna dacă se aplică la 700 de oameni sau la 5.000.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Laszlo Csak


Laszlo Csak

László Csák are titlu de doctor în ştiinţe regionale şi economie, are PgDip în energie regenerabilă și managementul energetic, este membru asociaţiei Regional Studies As... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)