Așa cum discutam săptămâna trecută, legislația referitoare la achiziții publice se modifică pentru a transpune noile directive europene. Suntem încă în etapa consultărilor publice pe baza proiectelor de lege elaborate în grupurile de lucru de la nivel guvernamental. Se pot trimite comentarii la Ministerul de Finanțe până la sfârșitul lunii august.
Modificările nu sunt de nuanță, sunt de fond. De exemplu, legislația actuală interzice împărțirea unui contract pe loturi deoarece se consideră că, în acest mod, valoarea contractului scade și se vor putea folosi proceduri de achiziție publică mai puțin transparente și competitive. Legea viitoare – care se conformează directivelor europene – impune împărțirea în loturi întotdeauna, iar neîmpărțirea în loturi trebuie susținută cu explicații detaliate. Se consideră că, în acest mod, piața nu mai este confiscată de companiile mari, care exclud agenții economici medii și mici care au, de fapt, capacitatea de a presta respectivele servicii sau de a pune la dispoziție bunuri la prețuri mult mai mici. Această majoră schimbare de paradigmă va trebui să fie însoțită de un amplu proces de pregătire profesională a celor care lucrează în domeniul achizițiilor publice. De altfel, strategia națională în domeniul achizițiilor publice anunță intenția guvernamentală de a profesionaliza achizitorii prin cursuri de pregătire, mecanisme de certificare și prin asigurarea unui statut legal și a unui nivel de salarizare corespunzător.
Dificultățile apărute în cadrul autorităților contractante mici în găsirea personalului suficient de bine pregătit pentru derularea corectă a procedurilor de achiziții au condus la întărirea cadrului normativ privind asocierea autorităților contractante și a celui privind realizarea de achiziții în sistem centralizat. În alte state membre UE, aceste mecanisme au fost utilizate în ultimii ani cu succes, obținându-se prețuri mai bune pentru achiziționarea bunurilor sau serviciilor. Calitatea procedurilor este și ea mai crescută pentru că, prin asociere, se pun practic în comun și resursele umane implicate în domeniul achizițiilor publice. Nu în ultimul rând, valoarea achiziției crește și procedura devine mai atractivă pentru agenții economici, potențialul succes în atribuirea contractului contrabalansând costurile implicate de pregătirea documentației.
O altă noutate este posibilitatea autorităților contractante de a publica spre consultare caietul de sarcini, înainte de demararea procedurii de achiziții publice. Companiile active în respectivul sector vor putea să comenteze și să propună modificări ale termenilor de referință. În aceste condiții, la momentul lansării procedurii propriu-zise, caietul de sarcini este mai bine construit și se presupune că va ridica mai puține discuții cu potențialii contractori. Tot pentru a se ușura munca autorităților contractante, se preconizează realizarea de caiete de sarcini standard pentru anumite lucrări, servicii sau bunuri – de exemplu, pentru lucrări de reabilitare termică.
Viitorul ANAP va oferi îndrumări pentru autoritățile contractante care au dileme cu privire la felul în care trebuie să se desfășoare anumite proceduri. Problema este că, în prezent, opiniile exprimate de autoritatea de reglementare sunt pur consultative, iar autoritatea contractantă rămâne direct și unic răspunzătoare pentru deciziile pe care le ia în procedura de achiziții. Se caută în acest moment o soluție care să ofere o mai mare certitudine juridică pentru autoritățile contractante care se adresează reglementatorului și, în același timp, o unificare a practicii administrative a reglementatorului prin eliminarea situațiilor în care autoritățile contractante primesc răspunsuri diferite la aceeași întrebare, deși se află în situații similare sau chiar identice. În acest domeniu este necesar să fie implicate și autoritățile de control, pentru a putea să construim un mediu predictibil pentru cei care lucrează în acest domeniu.
Foarte bine. Lucrez intr-o firma mica, cu produse excelente si servicii rezonabile. Sistemul asta de a nu imparti in loturi era total dezavantajos. Un contract cu echipamente de la aviatie la agricultura(exagerez), ne face sa nu putem participa. In primul rand nu putem sa vindem ce nu ne pricepem. Asa ca suntem vesnici subcontractanti, iar pretul pe care-l plateste achizitorul creste cu partea integratorului. Bine ca se schimba.
Pe de alta parte sistemul asta e o mare prostie. Cumperi pe baza unor hartii. Echipamentele asiatice sunt pe hartie cele mai tari. Vezi dupa cinci ani ca s-a crapat plasticul, ca-i facut din materiale regenerabile. Ce te faci? De fapt e vorba numai si numai de hartogarie, si oamenii nu cumpara echipamente. cumpara hartii, ale caror anexe sunt echipamentele.
Parerea mea:
Lasati oamenii sa cumpere ce vor. La armata de bagatori de seama se poate controla foarte usor daca pretul este mai mare decat media practicata. Apoi, sunt alte armate care pot verifica daca s-au bagat bani in buzunar .Dupa, se poate plati pentru prostie sau coruptie.
Sistemul asta bazat pe ordonanta 34 a dat nastere unor firme care nu fac decat sa vanda cu orice pret. Nimeni nu mai pune baza pe stiinta, profesionalism, corectitudine, mandrie, respect, ci pe niste certificate. Care se dau cum se dau unor produse facute-n barca pe fluviul galben.
Stiu, veti zice dar cu coruptia cum ramane? Problema este ca legile sunt facute numai de oameni care se gandesc doar la asta. Si habar n-au de tehnica, de produse.
E ca-n bancul cu primul bordel dintr-o tara socialista. La vizita de inaugurare, raspunsul final la intrebari era: N-avem prostituate, dar va place organizarea, nu-i asa?
O parte din observațiile mele de la postarea anterioară văd că se introduc în noile reglementări.
Observ că apare o noutate. Consultarea publică a caietelor de sarcini. E un lucru nou și foarte util. Dar nu acoperă toate investițiile. E aproape imposibil. Eu cred că se poate interveni în caietele de sarcini din faza de întocmire, anterior consultării, prin reglementarea funcționării certe a acelui obiectiv prin cerințe obligatorii a fi introduse în costurile investiției. De ex. Toate canalizările din mediul rural nu se pot pune în funcțiune în primul an (ori chiar mai mulți) pentru că nu se asigură debitul minim necesar pentru pornirea stației de epurare (aprox. 30% din capacitate). Ori o investiție care nu funcționează un an presupune alte costuri pentru punerea în funcțiune după aceea. și nu sunt mici. Soluția ar fi ca în caietul de sarcini și în proiect să se introducă inițial și un număr obligatorii de branșări care să asigure funcționalitate din momentul recepției. (branșări ale unor instituții, pe bani publici și persoane de drept privat care să asigure fondurile necesare concomitent cu realizarea investiției). Nu e un moft. Este o problemă gravă care poate afecta un program întreg, cu zeci de investiții fără utilitate. Suntem pățiți…cu terenuri de sport, cu săli de sport, bazine de înot…telegondole și alte lucrări fără utilitate certă. Beneficiarul să aibă asigurate fonduri pentru funcționarea investiției….altfel se alege praful de tot ce se face…
propunerea ține de întocmirea studiilor de fezabilitate care văd că nu se iau în discuție. Ori răul trebuie stârpit de la rădăcină…nu doar prin cosmetizări când nu se mai poate face mare lucru. Orice lucru sfârșește prost, mai devreme ori mai târziu. Dar unul început prost sfârșește și mai prost…și mai repede.