joi, martie 28, 2024

Domnule Orban, imi datorați 1500 Euro!

Pentru intervalul 2007-2013, alocările de fonduri nerambursabile pentru România sunt de aproxiamtiv 33 miliarde Euro. În momentul în care a fost făcut acest buget, noi contam cu aproxiamtiv 22 milioane locuitori. Asta înseamnă o sumă de 1500 Euro pe cap de locuitor.

România, în baza calității de Stat Membru al Uniunii Europene, dar și de semnatar al altor acorduri internaționale ce decurg din acest statut și nu numai, are obligații, dar și drepturi. În ceea ce privește contribuția la bugetul comunitar, țara noastră trebuie să verse anual aproximativ un miliard de Euro. Atenție, sursa acestor bani este bugetul național, adică locul unde se strâng, pe lângă altele, taxele și impozitele românilor.

În baza exercițiului democratic, din 4 în 5 ani ieșim la vot, pentru a alege o putere politică capabilă să gestioneze interesele populației, nu numai ale alegătorilor sau, și mai mult, nu numai ale votanților puterii respective. Prin urmare, este investit un guvern în baza unui mandat precis în ceea ce privește obiectivele, activitățile și perioada de timp.

Guvernul, este alcătuit din miniștrii, reprezentanți ai ministerelor pe care le coordonează. Unul din aceste ministere este și cel al gestionării fondurilor nerambursabile. Este drept că acesta a fost creat anul trecut, dar faptul că s-a format din contopirea unor structuri deja existente, tocmai pentru a avea totul sub aceeași palarie, putem spune că există vechime și continuitate suficientă pentru a acoperi perioada 2007-2013.

În fruntea ministerului a fost așezat un specialist, un om care a fost implicat în marea luptă pentru aderare, spun luptă pentru că a fost mai mult o convingere a unor europeni ce și-au legat singuri batista la ochi, decât un merit bazat pe performanță economică și instituțională la nivel național. Iscusința românilor care au fost implicați în acea batalie de a mișca pixul oficialilor europeni pe un checklist, a dat notorietate și aplomb unora, printre ei numărîndu-se și domnul Leonard Orban.

A urmat perioada de conducere a destinelor acelui Minister al Integrării, a urmat perioada de comisar european, consilier la Președinție pe probleme de integrare și acum, ministru al afacerilor europene.

Prin introducerea aceasta, am dorit să stabilesc o bază de netegăduit pentru un raționament la fel de elementar. Domnule Orban, sunteți responsabil pentru angajamentele luate de România în fața Uniunii Europene, lucru pe care eu si ceilalți co-naționali îl suportăm prin contribuția la bugetul de stat. În schimb, Europa ne dă fonduri nerambursabile. După aproape 6 ani, gestionarea dumneavoastră împreună cu cei din subordine, se dovedește a fi falimentară, iar perspectiva redresării este o amăgire.

Vă rog sa-mi dați 1500 Euro! Personal, eu și probabil mulți alți români, mult mai mulți decât vă puteți imagina, suntem capabili să cheltuim acești bani pentru a deveni mai buni europeni. Probabil, o să mă asociez cu vecinii mei, o să sădim pomișori, o sa pavăm aleile, o să curățăm zona de gunoaie aruncate aiurea și o să înființăm la subsolul blocului un cenaclu de artă și aptitudini pentru devenirea spirituală.

Vă garantez că vom reuși, rezultatele vor fi pe măsură, iar oficialii de la Bruxelles o sa ne mulțumească pentru progresele făcute în absorbția banilor europeni. Blocul meu va fi mai frumos, zona mai curată, oamenii mai buni; oare nu acestea sunt prioritățile fondurilor nerambursabile la care România are dreptul?

Peste aspectele prezentate, am suficiente bănuieli plus câteva certitudini, că orice societate de avocatură specializată în drept comunitar, poate reprezenta în justiție interesele românilor pentru ca ei să-și recupereze acești bani, ajutîndu-vă astfel să cheltuiți fondurile până la anul, astfel încât dumneavoastră să raportați un procent de absorbție fabulos, iar noi românii, să ne recuperăm banii care ni se cuvin, iar acum sunt gestionați de oameni fără viziune.

Spun asta pentru că lucrurile sunt evidente: autoritățile sunt total depășite, iar dumneavoastră nu faceți nimic să spargeți acest lanț al incompetenței, ignoranței și tupeului. Dacă nu sunteți de acord cu mine, vă rog să luați ca exemplu raportările celor de la programul de resurse umane, postate cu emfază pe site-il oficial. Totul e roz, totul e bine, pe ici pe colo câte o mică inocență, în rest… perfecțiune. Unde suntem acum, la 5-6% absorbție, programul blocat, fondurile suspendate, suspiciunea că banii au fost dați și pe alte criterii… La competitivitate la fel, la dezvoltare regională… nu mai zic… aici va ieși mare tărăboi.

Inclusiv pe pagina oficiala de internet a Ministerului Afacerilor Europene există același gen de raportări aberante, cu evidențierea unor progrese inexistente în fond, și spun asta pentru că mereu vă raportați la nimic. E normal că dacă iau ca bază de referință nimicul, orice pas înainte pare un salt colosal. De ce nu spuneți românilor care este progresul făcut dar prin prisma a cât ar trebui să fie? Atâtea dosare din cât, atâtea procente din cât, atâția bani din cât? Doar undeva prin raportările ACIS-ului, pe un tabel care trebuie prelucrat pentru a putea fi citit, se strecoară timid, într-o coloană măruntă, la urmă, procentul efectiv de absorbție. În rest, peste tot, cu litere de-o șchioapă și foarte multe culori, sunt realizări raportate la perioade total nerelevante.

Ați avut suficient timp să demarați niște acțiuni concrete. În afară de faptul că ați ”dat de șase” când TGV-ul european era la doi metri de noi, nu am văzut nimic. Nu am absolut nimic personal cu dumneavostră, dar faptul că ați făcut greșeala să ”înțelegeți” sistemul, ma privează pe mine și mulți alți co-naționali, de cei 1500 Euro. Domnule Orban, sunteți un om corect și probabil un bun specialist, dar nu mă pot cenzura să nu vă reproșez acest  ”dolce fa niente” întrerupt de momente de panică și neputință. Stăm atât de prost la absorbția fondurilor europene, încât nu mai e timp de reverberații pudice de salon cosmopolit, e timpul de tăiat putregaiul din rădăcină.

O să vă dau un exemplu din ultra-performantul sistem japonez de management. Acum mai mulți ani, pe când împreună cu specialiștii japonezi încercam să facem bine industriei românești să nu se transforme în mall-uri, discutînd de tot felul de tehnici performante de creștere a productivității, aceștia spuneau de implementarea graduală a managementului calității pornind de la ”Lean Manufacturing System”, trecînd pe la ”Total Quality Management” și ajungînd la tehnici supreme precum cel de la Toyota, ”Just in Time” și Motorola, ”Six Sigma”. Acesta din urmă înseamnă că la un milion de operațiuni se produc un număr de maxim 3,4 defecte, asta fiind 0,00034%. La modul cum merg la noi treburile cu folosirea fondurilor nerambursabile, se pare că procentul de absorbție e defectul și nu invers; absorbim din greșeală o brumă de fonduri. Totuși, tot japonezii spuneau că atunci când lucrurile o iau razna, cea mai eficientă metodă de management al calității, este apăsarea butonului și oprirea fluxului de producție.

Domnule Orban, apăsați butonul! Dacă măcar nu ne dați șansa să vă ajutăm în calitate de specialiști și folosiți un aparat îmbuibat și prăfuit, înecat în raportări cosmetizate cu smacuri de obor, măcar nu ratați șansa istorică a României de a folosi acești bani care i se cuvin. Sunteți pus acolo pentru a avea viziune, strategie, pentru a lua taurul de coarne și a-l așeza în galantar. Românii au dreptul la 1500 Euro de căciulă, iar sistemul girat de bunăvoința dumneavoastră, nu numai că face rău unei întregi națiuni, dar anulează șansa noastră de a folosi acești bani. E vorba de costul de oportunitate: ne costă infinit mai mult să ținem în funcție un aparat bolnav, total depășit decît să stopăm această neputință și să schimbăm totul din rădăcini. Am dat Europei 6-7 miliarde de Euro, am primit două, dar nimeni nu face calculul la cât se cheltuie cu aparatul birocratic pentru a prelucra acești 2 miliarde de Euro.

Săptămâna trecută, fiind invitat la Brugge, la College of Europe, în cadrul unei conferințe internaționale, am avut o intervenție despre absorbția fondurilor europene. ”Bătrânul” Pelkmans, emeritul profesor și cercetător de mare anvergură în domeniul convergenței, pe care și dumneavoastră îl știți foarte bine, mi-a spus că a venit în România la sfârșitul lui 2010, pentru a da o mână de ajutor; s-a întâlnit cu oficialitățile române, inclusiv cu reprezentanții de vârf ai guvernului, dar nimic… nu s-a mai întâmplat nimic. În stilul caracteristic, oficialii dâmbovițeni l-au chemat pentru a legitima câteva acțiuni de imagine și nimeni nu a continuat un program de relansare real. Bietul profesor, era nedumerit că nimeni nu l-a mai contactat. Expertiza Domniei-sale în zona dezvoltării regionale a fost folosită de Comisia Europeană și celelalte instituții, de mediul academic și institute de cercetare renumite, iar noi nu suntem în stare să profităm de bunăvoința unui astfel de specialist și a altora ca el pentru a urni un mecanism greoi și ruginit.

Cetățenii țării, dacă nu-și plătesc impozitele pe venit și contribuțiile, firmele, dacă nu varsă impozitul pe profit și TVA-ul, statul român, dacă nu virează la bugetul european contribuția proprie, sunt trași la răspundere și imediat se pun în mișcare autorități și mecanisme care îi obligă să se conformeze. Mă întreb de ce nu se întâmplă și invers, plătitorii acestor taxe și impozite să nu aibă posibilitatea să tragă la răspundere pe cei care nu vor sau nu pot să le dea banii.

Domnule Orban, viziune în coordonarea unui mecanism înseamnă să imprim o direcție clară, să știu foarte bine pașii care trebuie facuți și performanța care trebuie atinsă. Dacă nu acționez din prima zi, să apăs butonul, este de la sine înțeles că sistemul tentacular mă va invinge și mă va sufoca. Vă este clar că în momentul de față, ocupați această poziție doar pentru că sunteți susținut politic și nu pentru rezultate. Este păcat pentru o carieră de excepție să vă lasați angrenat într-un asemenea eșec și să girați cu reputația numelui dumneavoastră nisțe șefi de autorități foarte abili, probabil curtenitori și plăcuți pentru a-și păstra funcțiile, dar cu o contraperformanță evidentă. Sistemul trebuie reinventat, așezat pe o platformă solidă și coordonat după criterii stricte, cu instrumente performante și obiective clare.

Europa a hotărât să ne adopte pentru că suntem o bună piață de desfacere și un bun furnizor de forță de muncă, deci obiectivele aderării din perspectiva comunitară au fost atinse. În schimbul acestor oportunități, României i-a fost alocat un buget consistent pentru dezvoltare, deci din punct de vedere european e o afacere corectă. Este clar că nu o să se tăvălescă nimeni la Bruxelles de durere că noi nu absorbim acești bani, mai ales că la sfârșitul perioadei, adică la anul, ce nu se folosește se întoarce în visteria comună. Din celălalt unghi, al nostru, putem spune că am oferit o bună piață pentru sistemul bancar, pentru manufacturierii de autovehicule, pentru retaileri și alți investitori care, în ani de restriște, în țările mamă înregistrau pierderi, iar la noi profituri fabuloase. Cetățenii români au făcut eforturi pentru a fi incluși în marea familie europeană, iar acum toate aceste lucruri nu sunt răsplătite, nu pentru că nu sunt bani ci pentru că cineva nu este capabil să le dea înapoi acești bani. În locul folosirii fondurilor nerambursabile, într-un dispreț total, autoritățile ies pe piața liberă și împovărează poporul cu datorii uriașe.

La urma urmelor, ce înseamnă acești 1500 de Euro pe cap de locuitor? Păi dacă ținem cont că sunt alocați pentru o perioadă de 7 ani, asta înseamnă cam 200 de Euro pe an, iar pe zi înseamnă ceva în jur de 50 de cenți… parcă nici nu e prea mult, nevoile reale ale românilor sunt mult mai mari.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Citat:

    „Domnule Orban, viziune în coordonarea unui mecanism înseamnă să imprim o direcție clară, să știu foarte bine pașii care trebuie facuți și performanța care trebuie atinsă. Dacă nu acționez din prima zi, să apăs butonul, este de la sine înțeles că sistemul tentacular mă va invinge și mă va sufoca. Vă este clar că în momentul de față, ocupați această poziție doar pentru că sunteți susținut politic și nu pentru rezultate.”.

    Comentariu:

    Ministerul Afacerilor Europene nu este un minister al fondurilor europene. Capacitatea lui de actiune in acest sens este extrem de restransa.

    Oricine ar fi fost in fruntea acelui minister nu ar fi reusit sa faca mai mult, pentru ca administratia centrala nu are capacitatea ceruta pentru un Stat membru UE.

    Si din moment ce administratuia centrala este incapabila, cum ar putea o parte a ei sa fie mai buna decat restul?!

    Sa nu-l transformam pe Orban intr-un tap ispasitor al grabei noastre vinovate de a deveni membri UE in 2007 fara a fi indeplinit de fapt criteriile de la Copenhaga.

    Cine spunea asa ceva in 2007, era considerat tradator de neam, pentru ca toti luau dobandirea statutrului de membru al UE drept o garantie a bunastarii.

    De ce credeau asta? Pentru ca oamenilor le place sa viseze, sa se amageasca singuri. Glasul ratiunii a fost – si este in continuare – innabusit pe cat se poate.

    Sola Deo gratia.

    • Stimate domn,
      Aprecierile dvs sunt binevenite pentru ca imi dau posibilitatea sa fac urmatoarele completari retorice: care a fost scopul declarat al crearii acestui Minister, daca nu altul de a accelera absorbtia fondurilor nerambursabile? Cine a a avut functia de negociator sef adjunct, iar apoi pleni-potentiar? De ce o persoana accepta o functie daca tot nu poate face nimic?

  2. un foarte mic proiect de investitii (adica ceva caramizi, ceva betoane ceva etc). Proiectarea + finantarea dureza -cu bafta- un an, constructia si receptia dureaza un an, decontarea si rambursarea dureaza un an. Ergo, ca sa decontezi ceva in 2010 trebuia sa incepi proiectul in 2007. Deci pe proiecte NEFACUTE in 2007-2008 ce-i pretindem lui Orban? Portofoliul de proiecte neincepute la 01.01.2009 ce cuprindea? ce valori avea? asta ca sa piutem sa-l injuram pe Orban!

    • Asa, si, care-i problema? Nu e adevarata afirmatia, sau va deranjeaza tonul plangacios?
      Intr-al doilea caz, ar fi mai bine sa ne comportam vitejeste, cum numai demnul si bravul popor roman stie, sa ne ducem la Bruxelles cu „caciulili pa frunte,” vorba cantecului, sa trantim cusma in poarta UE si sa le zicem apasat – „Luati-va, bah, ioroii inapoi, ca noi n-avem trebuinta!!! Ba, na, va mai dam si de la noi niste pitaci, ca va vedem cam nacajiti…”
      Dupa care sa ne intoarcem acasa, frecandu-ne mainile satisfacuti – „Bah, om fi noi rupti in c…, saraci si nici prea multa glagorie n-avem, bah, da’ ce le-am zis-o de data asta! Le-am zis-o tare de tot…”

  3. Sunt uluit!

    Autorul acestii articol este cadru didactic la ASE si consultant in problematica atragerii fondurilor??!! //In afara de a-l injura pe Orban, FARA NICI UN MOTIV, ce doriti sa spuneti stimate domn? Intelegerea elementara a cum functioneaza fondurile EU in mod evident nu intra in domeniul Dvs de expertiza. In ciuda a ce scrie in prezentarea Dvs, in CV si cine stie unde altundeva :(

    • Stimata doamna,
      Vad ca ati luat-o personal, nicaieri nu l-am injurat pe dl. Orban, doar mi-am permis sa fac aprecieri asupra actiunilor sau inactiunilor Domniei-sale. In general, nu judec oamenii ci faptele lor. Ar fi benefic pentru dvs sa aplicati acelasi principiu. Oricum, despre priceperea mea in domeniul Politicii de Coeziune, ramine sa stabilim ce si cum. Eu sunt in cladirea Comisiei Europene… daca treceti pe la Bruxelles, o sa incerc sa va lamuresc. Stima!

  4. .. ia adunati_ca un specialist ce sunteti_ si fondurile de PREADERARE primite_ si dupa ce faceti totalul, vedeti…. mai suntem pe minus?

    • Stimate domn,
      Sugerati ca trebuia sa raminem in perioada de preaderare?
      Eu m-am referit in mod expres la calitatea Romaniei de Stat Membru.
      Chiar si asa, cu perioada de preaderare si tot nu reiese fructificarea unui avantaj cert.
      Dumneavoastra luati in calcul cite salarii sunt platite pentru a vintura aceasta bruma de absorbtie?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Octavian Serban
Octavian Serban
Cadru didactic asociat si cercetator la ASE, presedinte al Knowledge Management Institute Romania, expert consultant la Ministerul Economiei in problematica atragerii fondurilor europene. Licentiat in Marketing International, absolvent al cursurilor MBA al University of Wisconsin cu diploma acordata de Georgetown University, Certified Knowledge Manager al International Knowledge Management Institute – SUA, a absolvit cursurile de Business Management in Japonia – Japan International Cooperation Agency.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro