Home » Administratie »Economie »Politica & Doctrine » Citesti:

Dreapta germana face PD-L un cadou indoielnic

Laurentiu Diaconu-Colintineanu iunie 28, 2011 Administratie, Economie, Politica & Doctrine
7 comentarii 4,672 Vizualizari

Fundatia Konrad Adenauer a prezentat marti, la Bucuresti, un “proiect de reforma a societatii romanesti”. La document a lucrat timp de un an si jumatate un grup de reflectie, format din economisti, juristi si jurnalisti germani si romani. La eveniment a participat si premierul Emil Boc.

Fundatia Konrad Adenauer este fundatia politica a Uniunii Crestin-Democrate din Germania, partid aflat la guvernarea Republicii Federale in coalitie cu liberalii. Documentul prezentat analizeaza posibilitatile de aplicare a unui curent economic libertarian originar din Germania pentru a impulsiona dezvoltarea Romaniei si reforma societatii.

PREAMBUL

Grupul de reflectie selectat de Fundatia Adenauer porneste de la premisa curentului ordoliberal german. Principalele trasaturi ale acestuia sunt:

  1. Piata libera detine rolul esential in asigurarea libertatii si prosperitatii.
  2. Libera concurenta este singurul sistem care asigura maximizarea efectelor economiei de piata.
  3. Mecanismul de stabilire a preturilor trebuie sa fie eminamente liber.
  4. Privilegiile distorsioneaza concurenta si duc la abuzuri.
  5. Stabilitatea monetara garanteaza exprimarea corecta a preturilor in unitati monetare.
  6. Statul are un rol minimal de garant al cadrului de functionare a economiei.
  7. Proprietatea privata este motorul dezvoltarii economice.

Acestea sunt principiile pe care autorii isi bazeaza analiza evolutiei post-decembriste a Romaniei. Raportul propune de asemenea si o serie de solutii fundamentate pe orientarea ordoliberala si evolutia istorica a acestui curent economic din Germania postbelica.

ISTORIE

Grupul de reflectie afirma in pagina 10 a raportului ca “doctrina ordoliberala este asociata uneori conceptului de economie sociala de piata”. In cadrul conferintei, unul din autorii studiului a subliniat si faptul ca acest model a asigurat patru decenii de crestere economica sustinuta in Republica Federala.

Totusi, modelul economic ce s-a impus – dupa decenii de perfectionare – in Germania este economia sociala de piata care intr-adevar contine unele elemente ale curentului ordoliberal. Acesta din urma a fost abandonat chiar de dreapta germana din cauza limitarilor practice ale ordoliberalismului.

In 1949, Uniunea Crestin-Democrata propunea prin Principiile de la Düsseldorf instaurarea economiei sociale de piata in Germania in cadrul primei sale platforme electorale. Ea prezenta noua viziune economica a viitorului ministru de finante si cancelar german Ludwig Erhard. Desi conceptul a fost criticat si numit “eufemism” sau chiar “pleonasm”, el s-a impus dupa indelungi transformari pana in zilele noastre. De aceea este indoielnica orientarea raportului Fundatiei catre ordoliberalism si nu catre forma de organizare care si-a dovedit aplicabilitatea pana in prezent.

CONTRADICTII IN PRACTICA

Teoria ordoliberala militeaza pentru o organizare libera a pietei cu o imixtiune minima a statului. In mod ideal, autoritatile publice ar trebui sa intervina numai pentru a asigura cadrul legal de functionare a autoreglementarii pietei libere prin actorii sai.

Desi acesta a fost punctul de plecare al noii politici economice postbelice, Germania functioneaza astazi pe baza unui sistem derivat din conceptul de economie sociala de piata, nu din varianta simplificata prezentata de raport. Unul din fondatorii modelului, Alfred Müller-Armack, sintetizeaza deosebirile astfel:

- Statul pastreaza nu numai ordinea in piata, ci coordoneaza si procesele specifice acesteia.

- Guvernul nu vegheaza numai la ordine (notiune calitativa), ci se implica si cantitativ in economie.

- Germania nu este guvernata de un concept pur stiintific, ci are o abordare pragmatica si apeleaza deseori si la exceptii (notiune extrem de periculoasa, conform raportului).

- Executivul intervine pentru a mentine echilibrul social si pentru a corecta fenomene din piata, nu asteapta ca totul sa se rezolve de la sine prin mecanisme economice.

- Modelul de organizare statala si economica se adapteaza in mod continuu la nevoile modernitatii, nu ramane static in fata provocarilor globalizarii.

INTERVENTIONISMUL

“Politica economica trebuie sa respecte ordinea pietei, nu sa incerce sa o modifice”. Acesta este unul din fundamentele ordoliberale, dar insasi Germania secolului 20 contrazice propunea studiului Fundatiei Adenauer. Interventiile statului sunt permise de ganditorii ordoliberali doar atat timp cat ele sunt “marktkonform” (adica nu interfereaza cu mecanismele pietei).

Trebuie spus in acest context ca fundamentele ordoliberale au fost abandonate complet in anul 1967. Perioada 1967-1982 a fost dominata in Republica Federala de o politica interventionista in sensul dirijarii keynesiene a economiei. In acea perioada, statul german si-a adaugat cu adevarat termenul de “social” la economia de piata.

Legi ce dateaza din aceasta perioada definesc modelul de organizare statala si economica a Germaniei. Este vorba despre Legea pentru Stabilitate si Crestere Economica din 1967, de cea care reglementeaza dreptul de codecizie al personalului intr-o intreprindere sau de stabilirea mecanismelor de ajustare ciclica.

Exista insa si exemple recente cum ar fi programul “Rabla” german. Statul german a intervenit masiv pentru a impulsiona cererea pe piata auto si a salva sectorul de la colaps in contextul crizei declansate in 2008. Or, aceasta interventie nu a fost deloc marktkonform, si totusi a fost aprobata chiar de Uniunea Crestin-Democrata.

GRUPURILE DE INTERESE

Aceste manifestari intrinsece unei economii in care maximizarea profitului este scopul oricarui actor rational, sunt subsumate in raportul Adenauer termenului de “pluralism al egoismelor economice”. Ordoliberalii se opun grupurilor de interese.

Drept este ca termenul a capatat in limba romana o conotatie de coruptie. Dar atat la nivel european, cat si la nivel german, lobby-ul este si va fi extrem de greu de eliminat.

Grupurile de interese fac parte din realitatea democratica a unei tari. Democratia traieste din confruntarea diferitelor interese. Iar fara aceasta diversitate si fara acest pluralism, poporul – sau macar o parte organizat in diferite grupuri – nu ar participa la procesul decizional decat o data la cativa ani prin alegeri. Asa poate influenta insa politicul si pe parcursul unui mandat parlamentar.

ORDOLIBERALISMUL IN ROMANIA

Piata ca institutie economica este singura care poate asigura dezvoltarea unei societati. Dar in practica – afirma autorii raportului – piata, ar fi in acelasi timp o faptura fragila si “nu are forta de a se proteja singura de adversarii ei – puterea privata si puterea statala”.

De aceea, este nevoie de un stat puternic, care sa vegheze asupra mecanismului sensibil. Si daca statul era intr-o propozitie “adversar”, in urmatoarea devine protector. Este imposibil de presupus ca statul va gasi mijloacele necesare pentru a derula o reforma interna complet independent de influenta unor factori externi de presiune. Fapt confirmat de insusi consilierul economic al premierului roman, doamna Andreea Paul-Vass. Ar fi ca si cum aparatul public romanesc s-ar extrage din mlastina precum baronul Munchhausen, tragandu-se singur de par.

Mai departe, textul raportului constata ca eficienta statului roman lasa de dorit. Politicienii si elitele birocratice cauta sa isi asigure “rente” din statutul privilegiat de care se bucura. Romania functioneaza pe un model de dezvoltare centrat pe stat – notiune confirmata si de introducerea unui buget consolidat al statului.

“Societatea si economia romaneasca se afla intr-o criza marcata de saracie, nesiguranta si lipsa de sustenabilitate a politicilor actuale”. Deci care ar fi solutiile?

PROPUNERILE

  • Reducerea taxelor si impozitelor – o discutie care se poarta in prezent si in Germania, dar sansele ca asa o masura sa fie impusa intr-adevar sunt minime in Republica Federala. Cum ar reusi Romania in constelatia actuala sa ia asemenea masuri – chiar daca in teorie ar avea efecte pozitive – daca nu reuseste o tara care inregistreaza un avant economic extrem de puternic? In plus, in conditiile in care putem admite ca reforma aparatului statal va dura, cum s-ar finanta acesta?
  • Eliminarea CAS prin privatizarea serviciilor publice – este intr-adevar un deziderat. Dar este imposibil de realizat in conditiile unui buget consolidat al statului. Nici realitatea germana nu ofera sperante in acest sens. Un angajat in Germania nu poate renunta de contributiile CAS. Sistemele de asigurari nu sunt privatizate. Alternativa privata exista doar in paralel. O solutie aplicabila ar fi fost propunerea ca diferitele bugete (de sanatate, somaj, pensii etc.) sa fie scoase din bugetul consolidat si administrate autonom.
  • Desfiintarea salariului minim garantat – in teorie, argumenteaza autorii raportului, trebuie create conditiile in care cererea si oferta reglementeaza plafonul salarial. Practica germana demonstreaza insa din nou contrariul. Discutiile despre introducerea unui salariu minim garantat la nivelul intregii Republici Federale sunt cat se poate de aprinse. Sindicatele germane impun salarii minime in toate ramurile economiei prin asa numitele “runde de negocieri tarifare”. Argumentul social este urmatorul: evitarea situatiei in care somerii ar putea fi fortati sa accepte salarii mai mici decat valoarea muncii prestate doar pentru a avea un loc de munca. Este un argument cu puternice implicatii practice spre deosebire de teoria conform careia in negociere libera se ajunge automat la un nivel satisfacator pentru ambele parti.
  • Reducerea cheltuielilor cu protectia sociala si concentrarea eforturilor catre sporirea egalitatii de sanse – insusi unul din autorii studiului a precizat ca Germania are o pondere mare a populatiei asistate social. Statul german preia – pentru a da numai un exemplu – si costurile cu chiria pentru persoanele asistate. Iar Curtea Constitutionala germana a votat recent pentru cresterea cuantumului de asistenta sociala. Din nou teoria raportului nu se confirma in modelul german.
  • Clasa de mijloc – este fara indoiala motorul dezvoltarii germane atat pe plan economic, cat si in plan social. Raportul Adenauer propune o initiativa de sustinere a clasei de mijloc. Insasi ideea de sustinere contrazice teoria ordoliberala promovata de autori pentru ca nu se va putea realiza fara interventionism statal. Or, exceptia este o notiune periculoasa si in niciun caz marktkonform.

CONCLUZII

Militantismul pentru mecanismele de autoreglementare a pietei din paginile raportului izvoraste din constructia ideala a pietei perfecte in conditii de concurenta perfecta. Friedhelm Hengsbach – teoretician german – critica la vremea sa prima varianta a economiei sociale de piata germana (in acea perioada in esenta ordoliberala). El spunea ca teoria ii poate bucura pe cititori. Dar fantasmele despre maini invizibile, preturi care reflecta nevoile societatii, despre decizii rationale ale unor consumatori suverani intr-o piata cu concurenta perfecta arata ca ordoliberalismul este o pura constructie artificiala.

Premisele de la care porneste acest curent sunt fixate intr-un context ideal si ignora atat realitatea anilor ’50, cat mai cu seama pe cea a anului 2011. La baza, ordoliberalismul nu are nicio cercetare practica si, pe cale de consecinta, nici aplicabilitate in contextul actual al unui stat european. Fundatia Konrad Adenauer a lucrat timp de un an si jumatate la un “curs de curente economice in istorie”.

Criticii vor putea afirma ca raportul Fundatiei Adenauer doreste mai degraba sa fie o confirmare cu accente externe a unora din masurile adoptate de guvernul Romaniei. In contextul in care principalul partid de guvernamant nu are succese notabile in mandatul parlamentar ce se incheie in 2012, textul poate avea un efect de legitimare a politicilor care au dus la scaderea PD-L in sondaje. Dar conservatorii germani ofera o solutie bazata pe un curent abandonat in chiar propria lor tara.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. euNuke spune:

    In concluzie: nu sinteti in masura sa puneti concluzii referitoare la o dezbatere, conferinta, eseu, proiect programatic colectiv la care nu ati participat si intr’un domeniu care va depaseste total. dar puteti sa opinati cat vreti, deh…e democratie, iar noi cititorii o sa va citim de fiecare data in diagonala.

    Pe de alta parte ma intreb de ce tineti mortis sa va vedeti semnatura si aici. nu va ajunge gaZeta cadou a stangii centraliste germane?

  2. Alexa spune:

    Fara suparare, dar subiectul e superficial tratat si prost explicat.

  3. eu****** spune:

    Si-au aplicat teoriile in Germania si romanii nu au stiut? Asa teorii frumoase poate ca au fost aplicate si au reusit sa o infunde pe Dna Merkel de tot.

    Mult succes in implementarea acestor teorii in tara lor si sa speram ca experimentul din Germania se va dovedi unul de succes si mai apoi aderam si noi…

    Cu simpatie!

  4. Victor spune:

    Unde duce autoreglementarea pietei ? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica si cu piata cea mai “autoreglementata” din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (“The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe “Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe “Business Insider”, site care este deseori citat de alte mari publicatii, ca de exemplu New York Times – “Their original works are often times cited by other larger global publications such as the New York Times”.

    http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

    http://en.wikipedia.org/wiki/Business_Insider

    - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
    - 10% dintre americani castiga 50% din venitul total.
    - Timpul mediu necesar pentru a gasi o slujba este de 35,2 saptamani.
    - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (“food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.

    http://www.ssa.gov/pubs/10101.html

    - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
    - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    Aceste date arata ca regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale “jocului” economic si social. “Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (dar asta este o alta discutie). Un singur exemplu: “Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”.
    (“Wealth provides an important mechanism in the intergenerational transmission of inequality. Approximately one half of the wealthiest people in America inherited family fortunes”

    http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

    “Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002″)
    Dar nu au mostenit doar averea (ceea ce nu este de condamnat, insa nici nu este meritul lor) ci au mostenit si regulile “jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
    Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
    1. Regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
    2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
    Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
    Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile “jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de “joc” (autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

  5. Toma spune:

    Foarte pertinent articolul. Şi mai are şi un ton moderat — el ar fi putut fi mult mai drastic. Felicitări d-le Diaconu-Colintineanu!

  6. [...] [10] Vezi Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, “Dreapta germană face PDL un cadou îndoielnic” (contributors.ro din 28 iunie 2011) (http://www.contributors.ro/administratie/dreapta-germana-face-pd-l-un-cadou-indoielnic/).   [...]

  7. Ivan spune:

    De acord, germanii sunt în măsură să dea lecții de economie românilor, dar nu se poate numi propunerea lor “proiect pentru reformarea societății românești”, din simplul motiv că oferă numai sfaturi privind economia.
    O adevărată îmbunătățire a societății românești ar reieși dintr-un proiect de reforme sociale în primul și în primul rând. Adică începând cu reforme în sănătate și învățământ, capitole la care România stă încă foarte prost după 20+ ani de la revoluție.
    Nu aș considera că România are probleme economice foarte mari. Piața e liberă, mecanismul de stabilire a prețurilor e liber (adică nu mai controlat de stat ca în Germania sau alte țări din UE), ori chiar dacă avem o politică economică intervenționistă moștenită din comunism, nu e întru-totul anormal să fie și așa. O liberalizare economică suplimentară nu ar ajuta cu nimic “societatea românescă”…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Laurentiu Diaconu-Colintineanu


Laurentiu Diaconu-Colintineanu

Laurentiu Diaconu-Colintineanu este redactor RFI si contributor HotNews.ro. Si-a inceput cariera in radio, mai tarziu a inceput sa scrie pentru a ajunge in final jurnalist multimed... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)