vineri, martie 29, 2024

Eșecul politicii României în relația cu Moldova: asistență da, reforme ba

Chișinăul a beneficiat de un sprijin necondiționat din partea României, indiferent de derapajele guvernelor de peste Prut. Fie că vorbim de asistență financiară, medierea relației dintre Bruxelles și Chișinău sau sprijinul cvasitotal în susținerea oricăror povești pe care Republica Moldova le-a vândut partenerilor externi, Bucureștiul a fost mereu aproape.  Eșecul politicii României în relația cu Moldova e tot mai greu de ascuns atât la București, cât și la Chișinău. Și în special la Bruxelles.

Republica Moldova se pregătește de alegeri pe 24 Februarie, cu un  guvern dominat de un partid care se bucură de un nivel de încredere mai mult decât modest și aflat sub un tir de critici dinspre Bruxelles, un Partid Socialist alergic la vectorul European al țării și o opoziție pro europeană complet ignorată de puterea de la București.

Încrederea Uniunii Europene în guvernul de la Chișinău a ajuns la un minim istoric, ultimele rezoluții ale Parlamentului European descriind un stat capturat și fiind pline de sintagme precum “deteriorarea standardelor democratice”, “concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane”, “corupția sistemică” sau “lipsa de independență a sistemului judiciar”.

În ultimii ani, Chișinăul a preferat să ignore multe dintre recomandările și cerințele de reformă ale UE, iar nota de plată a venit (târziu, dar a venit), tăind aripile unui guvern interesat doar de banii europeni, nu și de reformarea țării. Asistența macrofinanciară în valoare de 100 milioane Euro a fost blocată, ultima tranșă din pachetul pentru reformarea justiției (28 milioane Euro) a fost anulată, iar Comisia Europeană anunța la sfârșitul lui 2018 tăierea a încă 20 milioane Euro din fondurile europene alocate, atât pentru 2017, cât și 2018, din cauza degradării situației de la Chișinău.

Nu același lucru se poate spune despre relația Chișinău-București, una puternic cultivată atât de Partidul Democrat din Moldova, cât și de Partidul Social Democrat din România.

Sprijinul Bucureștiului pentru guvernul de la Chișinău a fost unul necondiționat în ultimii ani. Fie că vorbim de asistență financiară, medierea relației Chișinău-Bruxelles (PSD și ALDE rămân ultimii aliați în Parlamentul European ai guvernului de la Chișinău) sau lipsa de reacție în cazul derapajelor majore ale puterii de peste Prut (schimbarea sistemului electoral, capturarea instituțiilor din Justiție, anularea alegerilor locale parțiale pentru primăria Chișinău din 2018 și descurajarea votului în Diaspora).

Bruxelles a condiționat continuarea dialogului de organizarea corectă a alegerilor din 24 februarie. Dinspre București domnește o liniște deplină, fiind martori unui adevărat transfer de „expertiză” de la Chișinău: membri importanți ai social democraților propun suspendarea „pe 24 ore” a președintelui Klaus Iohannis, pe model Igor Dodon,  numirile clientelare la conducerea unor instituții cheie continuă (e.g Curtea de Conturi), iar controlul sistemului judiciar pe model moldovenesc este un deziderat al actualei puteri de la București.

Asistență financiară da, reforme nu.

Asistența financiară românească a venit într-un moment dificil pentru guvernul de la Chișinău. Confruntată cu ample proteste de stradă, controversata numire la miezul nopții a Guvernului Filip în ianuarie 2016 primea și o lovitură din partea UE, dar și a Fondului Monetar Internațional, prin înghețarea finanțării. România s-a raliat inițial deciziei Uniunii,  iar acordul de finanțare în valoare de 150 milioane Euro negociat de Guvernul Ponta nu a fost promulgat de Președintele Klaus Iohannis, fiind retrimis Parlamentului. Mai mult, nou instalatul Guvern Cioloș la București promitea condiționarea asistenței de un amplu program de reforme la Chișinău. A fost prima și ultima oară când la București s-a discutat despre  „asistență contra condiționalități”.

Din păcate, totul a rămas la stadiul de discuții, deși premierul de atunci Cioloș îi trimitea o scrisoare omologului său de la Chișinău cu un set foarte dur de condiții pentru continuarea programului de asistență. Însă cu un Parlament dominat de Liviu Dragnea – liderul social democrat care îi cerea deblocarea finanțării – inevitabilul s-a produs.

În august 2016, România elibera prima tranșă a împrumutului către Republica Moldova, în valoare de 60 milioane Euro, împrumut ce urma să fie accesat integral până în 2017. „Reevaluarea” guvernului de la Chișinău s-a făcut în numele menținerii unei așa zise stabilități „pro-europene” la Chișinău, idee ce guvernează încă relația dintre cele două capitale. De cealaltă parte, Uniunea Europeană nu a deblocat nici până astăzi asistența macrofinanciară, impunând la rândul ei ample condiționalități de reformă, neîncrezătoare în promisiunile Chișinăului. Ce s-a ales însă de condiționalitățile pe care guvernul României a promis să le impună?

Chișinăul nu s-a obosit nici măcar să le mimeze. Iar lista de atunci a fost extrem de lungă: analiza vulnerabilităților sistemului bancar și transparentizarea sa, auditarea băncilor importante, aducerea la zi a cadrului legislativ anticorupție, evaluarea instituțiilor anticorupție, consultarea și conlucrarea strânsă cu reprezentanții societătii civile din Republica Moldova.  Dinspre București nu a existat nici măcar o minimă monitorizare a cerințelor de reformă, totul  rămânând  la stadiul unei scrisori pierdute.

Atât de bine au fost „implementate” condiționalitățile cerute de România privind reformarea sistemului judiciar din Moldova încât Uniunea Europeană bloca în Octombrie 2017 ultima tranșă din pachetul pentru reforma justiției. Comunicatul oficial al Uniunii nota „lipsa de voință pentru reformarea sistemului judiciar”. „Asistență pentru reformă”, ceea ce România promite în Republica Moldova, nu s-a întâmplat niciodată.

Mai mult, România finanțează substanțial Moldova și printr-o linie separată de politici publice, și anume asistența oficială pentru dezvoltare (AOD).  Moldova este principală țara beneficiară AOD a României, beneficiind de 62.2 % din totalul sumei pe acest capitol în 2017 (889.7 milioane RON), respectiv 86% din bugetul pe 2016 (1,093 miliarde RON). O parte din aceste finanțări au mers și către suportul acordat întăririi sistemului judiciar în Moldova prin sesiuni de formare profesională în anticorupție și integritate sau cooperare judiciară.

Reforma judiciară rămâne însă călcâiul lui Ahile în Republica Moldova, Uniunea Europeană denunțând lipsa de independență a acestuia. Sistemul judiciar din Republica Moldova a rămas unul dependent de puterea politică și nereformat, deși asistența României ar fi trebuit să înceapă exact cu întărirea instituțiilor din justiție și consolidarea luptei anti corupție.  Sloganul „DNA, treceți Prutul” nu s-a conturat niciodată.

Concluzia este una amară: asistența a fost, dar reformele de (aproape) orice fel ba.

Medierea relației Bruxelles-Chișinău

Bucureștiul s-a erijat în ultimii ani într-un suporter fanatic al guvernului de la Chișinău în relația sa cu Bruxelles, asta deși Uniunea Europeană a criticat dur în ultimii ani derapajele Republicii Moldova de la vectorul european. Parlamentarii europeni ai coaliției de guvernare de la București au făcut scut în jurul Moldovei, denunțând orice critică la adresa acesteia.

Două rezoluții ale Parlamentului European, din iulie și noiembrie 2018, au fost puternic contestate de aceștia, votând inclusiv împotriva propriei familii politice și denunțând o ingerință în afacerile interne ale Moldovei sau “propaganda” opoziției. Suportul pe filiera românească a atins însă un apogeu la sfârșitul lui 2018: cu suportul Ungariei, altă țară cu tendințe autoritare, România se opunea la Bruxelles unui document critic la adresa Moldovei ce urma să fie discutat în Consiliul de Afaceri Externe.

Comisarul European pentru Extindere, Johannes Hahn, declara în noiembrie 2018, cu privire la reformele din Moldova, că „Uniunea Europeană trebuie să reacționeze când standardele sale nu doar că nu sunt respectate, dar pare că lucrurile merg înapoi”. Bucureștiul n-a avut nicio reacție.

Vizitele mici și dese, cheia marilor succese

Partidul Social Democrat s-a aflat în plin desant la Chișinău ori de câte ori a fost nevoie în ultimii ani (fostul prim-ministru Mihai Tudose s-a aflat la Chișinău în vizită oficială în iulie 2017, apărând sistemul de vot mixt și acuzând „distorsionarea realității de cei neprieteni”, Viorica Dăncilă în februarie 2018,  când n-a mai vizitat o grădiniță reabilitată cu fondurile românești căci personalul se afla în grevă din cauza salariilor prea mici, Gabriela Firea în martie 2018, susținând-o pe Silvia Radu, candidatul „independent” al PDM-ului).  Despre anularea cu cântec a alegerilor de la Chișinău nu s-a auzit aproape nimic la București, diplomația românească rezumându-se la câteva mesaje minore.

Pariul greșit al Bucureștiului

Suportul pe care România l-a oferit Moldovei în ultimii ani a fost important.  În numele unei „stabilități” la Chișinău, România a închis ochii la derapajele puterii de peste Prut, iar relația între cele două partide majore, Partidul Social Democrat din România, respectiv Partidul Democrat din Moldova, s-a cimentat vizibil.  Mai mult, liderii opoziției din Moldova (blocul ACUM), Maia Sandu și Andrei Năstase, au acuzat deseori că sunt țintele portalurilor media finanțate de București prin intermediul Ministerului Românilor de Pretutindeni. Haosul prin care Bucureștiul finanțează diverse portaluri media a fost subliniat în 2018 de publicația Recorder, România ajungând să finanțeze inclusiv propagandă rusească prin site-uri afiliate Sputnik.

Practic, Moldova este o carte jucată și dominată la București de liderii social democrați, inclusiv pe fondul unei apatii totale și dezinteresului președintelui Klaus Iohannis.

Ce urmează

Diplomația românească s-a antepronunțat pe cum ar trebui să arate Moldova post alegerile din 24 februarie 2019, reluând firul nevoii unei „stabilități pro europene”. Cu toate acestea, eșecul tot mai vizibil al tranziției în Moldova, regimul oligarhic și corupția generalizată sunt din ce în ce mai evidente la București, iar presiunea partidelor de opoziție, a societății civile și a portalurilor media independente crește. Crește inclusiv interesul și înțelegerea publicului din România referitor la situația de la Chișinău.

Schimbarea de paradigmă dinspre România, dacă va veni, va fi una înceată. Un program de asistență pentru Moldova, în jurul susținerii societății civile și presei independente de peste Prut, investiții economice sau programe de transfer de expertiză și bună practică,  poate veni doar la pachet cu noi decidenți politici la București. Mesajele opoziției de la București sunt încă slab articulate. Cu o Românie sub asediul PSD pentru încă cel puțin 1 an -1 an și jumătate și o Moldova negociată între Partidul Democrat și Partidul Socialist, rămâne dificil de estimat cum va arăta dialogul București-Chișinău după rundele de alegeri din cele două țări.

Articolul a fost publicat  în cadrul proiectului de monitorizare a promisiunilor guvernării implementat de Centrul de Politici și Reforme (Republica Moldova). Mai mult detalii despre proiect sunt disponibile la adresa https://watch.cpr.md

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Singurul lucru care poate face Romania, sa atraga cat mai multi moldoveni sa se stabileasca in tara. Ar fi benefic atat economic cat si cultural si nu ar fi nevoie de emigranti din Asia care sa umple golurile lasate de romanii plecati in occident.

  2. Înainte de 2024 nu vor fi ”noi decidenți politici” la București, iar Dodon compromite cu mare aplomb opțiunea pro-rusă de la Chișinău, așa că trebuie să ne asigurăm doar că are destulă funie :)

    Fiecare lucru se realizează la vremea lui, iar acum nu e vremea pentru nimic. La fel cum în 1983 nu visa nimeni la grafie latină sau la dezmembrarea URSS.

  3. Poate ati vrut să spuneti si să scrieti :ESECUL POLITICII UE în relatia cu… MOLDOVA ! Desi nu există decât o singură MOLDOVA, nu DOUA!
    NU , nu vreau să vă provoc ,nici să vă denigrez. Doar că subiectul trebuie sa fie tratat corect. E si timpul si cazul ! De pildă, Romania nu are absolut nimic de a face cu gestionarea afacerii TRANSNISTRIA .

    • Si de ce considerati ca nu e si esecul Romaniei? Caci, cu toata simpatia, noi am servit toate povestile dinspre Chisinau. Sau cu suportul Romaniei. Despre Transnistria – ok, aici putem fi de acord – merita o discutie ampla. Altfel, Romania e partial responsabila de esecul vectorului European in Md.

  4. Multumiri pentru articolul dvs., perfect echilibrat si instructiv. Era si timpul pentru a zice lucrurilor pe nume, adevarul nu poate fi mult timp ascuns. Continuati acest demers, succes!

  5. Păi mafioţii români din PSD s-au aliat cu mafioţii moldoveni ai lui Plahotniuc şi împreună s-au aliat cu mafioţii ruşi. Cam aceasta este trista situaţie a Basarabiei noastre.

    • @ Lucifer (23/02/2019 la 13:43)

      In contrapondere la ce afirmati dvs. va rog sa luati in considerare actiunile lui T.Basescu atat vreme cat a fost presesedinte si dupa aceea.

      Din pacate in ultimele cateva luni, deci chiar inainte de alegeri, in mod surprizator n-am mai auzit de vreo vizita in Basarabia a lui T.B.(prefer aceasta denumire istorica pentru a se evita orice confuzie geografica/politica). Oare exista vreo legatura cu anularea cetateniei ?

  6. Romania are o politica externa de amatori. Nu e de mirare ca relatiile cu Moldova sunt de-a dreptul primitive si nu folosesc de fapt popoarelor respective, ci numai liderilor lor vremelnici.

    ///

    Eu as fi mers mai curand pe intarirea relatiilor comerciale cu Moldova, precum si pe investitii romanesti acolo. Nu m-as fi preocupat de ce face Rusia, pentru ca asta priveste relatiile diplomatice.

    Dupa umila mea parere, cea mai buna solutie ar fi cresterea misiunilor comerciale in Moldova si a celor din Moldova in Romania. Avem un tratat de parteneriat UE – vecinatatea estica, pe care nu il valorificam mai deloc. Ne multumim sa tot vorbim in nestire.

    Misiunile culturale ar trebui sa fie intensificate, nu doar de dragul culturii in sine, ci si pentru ca asa apar realtii intre oameni si pe baza acestor relatii apar si cele comerciale.

    Nici asta nu facem, parca Moldova ar fi mai departe decat Australia, asa ne comportam. Nu zic ca ne-am copmorta altfel cu Bulgaria, si acolo tot jale e. Doar ca Bulgaria fiind in UE, se mai drege busuiocul asa.

    ///

    Cred ca sunt milioane de ore de TV despre ce face Dragnea, Presedintele Romaniei, minstrul olilor si cormoranilor, Urzeala tronurilor (camerelor) samd. Tot felul de simpozioane, conferinte, seminarii si alte tampenii cu steaguri, dar tacere totala in cultura si comert.

    Politica externa a Romaniei e admirabila si sublima, aeriseste amigdalele la televizor. Dar foloseste cam cat un cui infipt intr-o mamaliga.

    • @ Dedalus (24/02/2019 la 15:07)

      „Eu as fi mers mai curand pe intarirea relatiilor comerciale cu Moldova, precum si pe investitii romanesti acolo. ”

      De acord si foarte frumos spus dar cine credeti ca ar face investitii romanesti in Moldova: Statul Roman sau companii private ?

      Niciuna din variante nu mi se par liberale / capitalist (vestice) ci mai degraba dirijiste.

      Sau poate n-am inteles bine. Puteti elabora/detalia afrimatia dvs. ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian este director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro