Home » Educatie » Citesti:

Cand nefirescul devine firesc, ce urmeaza? Scoala romaneasca captiva prezentului continuu.

Florin Pasatoiu aprilie 10, 2015 Educatie
2 comentarii 1,220 Vizualizari

Elevi sunt rebeli, violenti; avem abandon scolar in crestere; elevii acuza lipsa legitimitatii reprezentantilor elevilor membri ai Consiliului elevilor- presedintii au fost numiti, nu alesi; alcool si sinucideri; elevii nu au discernamant; profesorii cei noi nu sunt de cariera, s-au titularizat cu note foarte mici; cei mai multi profesori fac naveta si nu sunt titulari; dialogul fragmentat intre cadrele didactice; scoala se rezuma la a dezvolta o informare asimetrica cu elevii.

Suntem doua tabere, elevii si profesorii, caracterizate de relatii concurentiale mai degraba decat de relatii de colaborare; lipsa unui dialog real intre elevi si profesori; mimam colaborarea; lipsa unei viziuni si misiuni comune asupra procesului instructiv educativ si asupra managementului resurselor din scoala si din comunitate alocate beneficiarului final, elevii;

Lipsa de transparenta si informare in privinta administrarii resurselor financiare in scoala; comportament institutional de tip reactiv la solicitari ce tin de prioritati si interese din afara scolii si a comunitatii, si in foarte putine cazuri o scoala pro-activa ce raspunde asteptarilor si preferintelor dinspre comunitatea elevilor si a cadrelor didactice precum si din comunitatea locala, formulate in politici educationale contextualizate local; izolarea cadrelor didactice ce nu se inscriu in politica singulara a managementului institutional; un etos al scolii care determina nu numai alienarea elevilor ci si a lui, a dascalului.

Migratia pentru un loc de munca mai bun, bunici care sunt cu sau fara voie responsabili pentru inca o generatie, familii asistate social, o relatie mai degraba intamplatoare cu scoala, un dialog neinceput al elevului odata ajuns acasa, nehotarat daca sa astepte sau nu un “ce-ai facut astazi la scoala?” de la cine o fi acasa, grija zilei de maine, raspunsuri de tipul “o sa-ti las copilul repetent, iarasi o sa-i scad nota la purtare” din partea dascalilor, devin elemente constitutive ale unui univers demult ce-si reclama prezenta, parintii.

Consilieri locali care nu stiu de ce sunt membrii ai comisiei pentru educatie, primari care nu intra in scoala data fiind apartenenta politica diferita a celor mai multi, fara voie, finantarea costurilor de administrare a scolii, elevii care nu si-au intalnit nicioada consilierii locali responsabili cu educatia, definesc o insitutie care, de cele mai multe ori, fara stiinta, face o politica publica departe de nevoile reale ale scolii, consiliul local.

Dincolo de validitatea enunturilor si a unui status-quo din scoala arareori explorate legitim intr-un cadru al dialogului structurat, ramane retorica publica articulata circumstantial in functie de aproape nimic care sa conteze pentru vre-o parte implicata.

Si, ce daca!?

Cuvinte de multe ori prea comune, devenite parte din cotidianul fiecaruia dintre noi, pentru care ordinea sociala este construita pe o premiza a antinomiilor, divide et imperanoi cu noi, voi cu voi, ce tind sa construiasca firescul unei noi societati, mai aproape de conceptul de populatie.

Altminteri, daca noi suntem inca captivii mostenirilor si dependentelor de cale, dupa noi, ce si cine urmeaza?

De ce buna guvernare in scoala?

Avand in vedere intensificarea proceselor de descentralizare fiscala, politica si administrativa catre institutii la nivel local, care necesita participarea tuturor factorilor interesati din comunitate in formularea, implementarea, monitorizarea, evaluarea politicilor publice educationale, unde participarea ca proces si principiu, capata o noua valoare in economia reglementarilor si in sistemul educational, toate acesrea obliga scoala sa-si redefineasca misiunea.

Dincolo de a fi doar o simpla abordare a democratiei participative, participarea extinsa a elevilor la guvernarea scolii are si o esenta manageriala care tine de eficienta si eficacitatea actului de administrare a scolii, de rationalizare a resurselor financiare, tehnice, umane, precum si de insasi performanta scolara.
Altminteri, intensitatea si frecventa cu care apare indeea de redefinire a misiunii scolii de astazi, nu reprezinta nici o noutate in discursul reformator al oricarui dascal.

Cum, cand, unde, cine sa inceapa aceasta redefinire, ramane inca o chestiune ce tine fie de un referential neutru, de cele mai multe ori de natura providentiala, insa cu cat mai putin de noi, de scoala mea, cu atat mai bine.

Nu incape indoiala ca, scoala este unul dintre acesti actori; daca, deunazi, era doar furnizor de informatii, astazi trebuie sa raspunda mai multor nevoi (a) armonizare oferta educationala cu necesitatile in formare pe piata muncii locale, (b) identificarea profilului de dezvoltare personala si profesionala al elevului, (c) agregarea intereselor diverse si fragmentate ale elevilor- cum ii facem pe acestia sa participe la viata scolii si la comunitatea locala.

Pentru ca, data fiind descentralizarea aceasta reclama o capacitate de management a politicilor publice educationale la nivel local. Avand in vedere insa limitarea resurselor la care scoala are acces se impune largirea relatiilor de colaborare in comunitate si redefinirea relatiilor de putere in managementul politicilor educationale la nivel local.

In plus, lipsa oportunitatilor structurate prin care sa poata fi practicata democratia liberala, imposibilitatea elevilor si a parintilor de a contribui in mod autentic la proiectia si dezvoltare procesului instructiv-educativ si la administrarea scolii, conduce in mod direct la emergenta deficitului democratic in cadrul scolii si la criza legimitatii politicilor publice educationale locale.

Astfel, scolile devin captive cadrului si proceselor ce genereaza anomie de sistem si devianta comportamentala, detasarea uneia dintre parti de paradigma invatarii centrate pe elev, catre propria-i ratiune de supravietuire.

Rolul si influenta crescanda pe care o au organizatiile internationale asupra sistemelor de politici publice nationale, interventiile acestora capata valoare de schimbare si transformare, de acomodare pe agenda politicii nationale de educatie a unor teme (ex. educatia non-formala, rolul parinitilor in procesul instructiv-educativ, buna guvernare in scoala ,etc.)  care erau fie neglijate, fie nu faceau parte din discurusul politicienilor si al consilierilor in politici publice educationale.

Logica bunului simit si asumarea responsabilitati sociale depasesc orice putere de comprehensivitate elementara de a reduce angajamentul asupra implicarii elevilor, circumstantial ce-i drept, doar la izomorfism mimetic- consiliile elevilor.

Este convingerea noastra ca elevii pot fi in egala masura asesorii a ceea ce este nevoie si cum sa se faca pentru ei, inovativ, de multe ori fara costuri pentru sectorul public.

Intr-o majoritate covarsitoare, scolile se rezuma la administrarea pocesului instructiv-educativ, raspuns la proceduri, asigurand declarativ o politica care este prietenoasa cu participarea elevilor la procesul de luare a deciziei; totusi, practica dovedeste contrariul, elevii cu greu putand afirma ca participa la guvernarea in scoala.

Complexitatea problematicii din scoala de astazi reclama un alt tip de relatie cu elevul, de proces instructiv-educativ, de continut curricular, de administrare a resurselor scolii, de relatie cu comunitate locala sifactori interesati din afara unitatii administrati-teritoriale asupra caruia scoala isi exercita influenta.
Provocarea este atat de mare in a genera un nivel optim de achizitie al cunostintelor de la care se poate face performanta si de a construi un complex de deprinderi sociale si civice incat folosirea metodologiilor si metodelor traditionale de a face scoala cu greu pot sa aduca vre-o schimbare.

Limitarea “dialogului” construit si facilitat in cadre traditionale structurate precum careul scolar(prin care se asigura informarea, altfel asimetrica, si nicidecum comunciarea intre cadre didactice, elevi, etc.), comunicarea intrainstitutionala mediata de catre diriginti (in conditiile in care nu mai exista ore de dirigentie in programa, la liceu), aviziere scolare (ce disemineaza de cele mai multe ori regulamentul scolar, procedure interne, etc. si nu informatii actualizate, in timp real), abordarea reactiva la orice tip de devianta de comportament in scoala, guvernarea prin coercitie, conservarea unei culturi a mimetismului institutional, toate acestea definesc o capacitate slaba a scolii in a control schimbarea si a defini multiple cai de interventie si actiune.

Legitimarea procesului de luare a deciziilor in scoala prin indicarea reprezentantului consiliului elevilor ca fiind “partenerul” de consultare, in conditiile in care participarea acestuia fie este sporadica, fie este adhoc, fie lipseste, genereaza externalitati negative de tipul alienarii elevilor de spatiul unde isi petrec aproape jumatate din varsta la care sunt formati ca buni cetateni siparticipanti de succes la piata muncii, precum si la constructia unor lumi paralele ce conditioneaza apartenenta prin asumarea unor valori si norme comune ce intra de cele mai multe ori in conflict cu sisemul normativ al scolii.

In plus, in conditiile in care sistemul societal complex caracterizat prin dezradacinarea subiectilor de comunitatea locala, migratia parintilor, imbatranire populatiei, spor natural negativ, schimbarea profilului psiho-social al elevilor exercita o presiune substantiala asupra capacitatii scolii de a raspunde prin procese instructiv-educative integrate, o reasezare paradigmatica a proceselor si structurilor in scoala si intre scoalasi comunitate, se impune!

NOTE_____________


[1] Povestea recenta de la Cluj dar mai ales un proiect pilot (tema centrala fiind buna guvernare in scoala) al carui design l-am realizat acum mai bine de patru ani, responsabilitatea de parinte si calitatea de dascal de scoala veche, m-au determinat sa reiau un articol pe care il scriam in 2012, in urma unei cercetari derulate in 20 de scoli generale si licee fruntase din cele cinci judete ale Olteniei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. carp spune:

    pai stai sa vedem: I-am infometat mai intai bine pe profesori, ca erau prea multi si multi dintre ei dinozauri, sub ideea ca cei buni supravietuiesc prin meditatii.. au supravietuit dar eventual au devenit mai interesati de meditatii decat de scoala, unde au fost cumva si pusi la zid – desfiintati ca au fost ba comunisti, ba nepotisti, ba abuzivi, sau au luat masuri ‘necosher’ fata de elevii mai golani (deh, e mai normal sa fie injurat profesorul decat sa fie eliminata loaza); pe unii I-am inlocuit cu tineri de diferite profesii, paraleli insa cu arta pedagogica sau ideea de performanta.

    dupa aia am zis ca scoala nu mai e buna asa cum era, ca stimuleaza memorizarea in loc de ‘implicare’, ‘stimulare’, a inceput propovaduirea ‘inteligentei’ multilateral dezvoltate, asemenea vestului care mentine scoala normala ptr mediocritate, elita scolindu-se in alte moduri, mai ‘traditional’, ca vorba aia e la mintea cocosului ca inainte de a te implica intr-un proiect cam trebuie sa stii baza intr-un mod temeinic.. abundenta asta de articole atot-stiutoare, ca vezi ce fac cei de afara iar ai nostri sunt cei prosti, extrapoland fals meritele unor metode de doi lei aparute prin diferite programe pilot in occident, e pur si simplu naucitoare.

    deunazi citeam despre ‘presiunea parintilor’ ptr reintroducerea geometriei in liceu.. si-mi aduceam aminte de conversatia la care am asistat intr-un amfiteatru al unei universitati de top 20 in lume, in care profesorii de matematica se plangeau de lipsa de consistenta in demonstratii ale elevilor din primul an, dand vina pe ‘imbecilitatea sistemului educational care a eliminat aproape complet geometria din liceu’ (tradus exact; mi-a ramas in minte ptr ca a fost prima oara cand am realizat ca mediul academic vestic e foarte departe de a fi unit in pareri si simtiri..)

    de ex. un articol pe margine se numeste ‘de ce scoala scoate tampiti’.. autorul se vede ca, in infinita lui intelepciune si experienta, a ‘analizat’, ‘dedus’, si ‘sintetizat’ carentele extraordinare ale unui sistem imbatranit, fara valoare si fara merite.. ma intreb cam pe cati prosti nu-i demoralizeaza citind asemenea tampenii, tinand cont ca prin definitie prostul n-ar trebui sa-si dea seama ca citeste ineptii, ci sa le ia de bune.

  2. Alin spune:

    Ne-au invins politrucii – pe noi medicii si pe voi profesorii. Stam si fluieram a paguba cu totii, voi indoiti de meditatii, eu satul pina in git de strainatate. Populatia se contracta numeric. Ce surpriza!
    Eu stiu ca incerc sa mai schimb cite ceva chiar daca de ‘aici’. E greu, foarte greu. Caut ace in care de fin. Un singur lucru as spune: eu nu as fi putut conditiona niciodata actul medical si am ales sa plec ca sa pot supravietui. Mi-e foarte greu sa accept industria meditatiilor si lipsa de preocupare pentru zecile de mii de copii care se pierd an de an. Modelul prin care transmiterea cunostintelor esentiale se face mai ales daca nu chiar exclusiv prin meditatii ne plaseaza in anii ’70-’80.
    Citeam si pe-aici si in alte parti ca si in strainatate exista meditatii. Da, exista. Dar mai exista si carti precum Math Survival Guide sau Engineering Mathematics sau cunoscutele MOOCs care pot da unui elev sirguincios o sansa reala fara meditatii. Nu ma consider cu nimic superior moral voua. Marturisesc insa ca prin natura preocuparilor mele am interactionat cu mai multi profesori in ultima vreme. Mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele ca sa descriu ce simt fara sa supar.
    Ca unul care cauta solutii si nu doar inventariaza probleme va marturisesc ca sint foarte ingrijorat. In acest moment ma intreb cit si daca sa mai continui pentru ca mi se pare ca realmente n-am cu cine.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florin Pasatoiu


Florin Pasatoiu

Florin Pasatoiu conferentiaza in teme precum politici publice si comunitare, managementul proiectului, dezvoltare regional, institutii si organizatii internationale in cadrul secti... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)