Home » Analize »Educatie »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Cele două valențe ale plagiatului

Valeriu Todirascu iunie 27, 2013 Analize, Educatie, Justitie/Ordine publica
23 comentarii 2,969 Vizualizari

În universităţile occidentale, orice lucrare personală este cerută  şi în variantă electronică pentru a se putea testă din punct de vedere al plagiatului cu ajutorul unui soft special. Dacă se găsesc mai mult de trei rânduri plagiate, autorul respectiv este îndepărtăt din universitate. Când se va adopta şi în România această metodă ? Oare instituţiile de învăţământ superior şi experţii lor vor mai continua să se compromită susţinând că valoarea lucrărilor de licenţă, masterat sau doctorat nu este alterată de plagierea grosolană ?

Singura definiţie a plagiatului din legislația națională este cea din menționată în Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare aşa cum a fost modificata prin OG nr.28/2011: “plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiintifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.

Plagiatul are două valenţe importante. Pe de o parte, este un furt intelectual la care face referire Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Pe de altă parte, este vorba de o înşelăciune produsă de cel care foloseşte “texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiintifice” din lucrarea originală a altcuiva şi le prezintă ca personale în scopul de a obţine diverse avantaje.

În cazul unui plagiat, păgubitul nu este numai autorul lucrării originale care îşi vede lucrarea folosită de altcineva, fără a beneficia de aprecierea publică la care este îndreptăţit şi de avantajele pe care lucrarea sa i le-ar putea aduce. Păgubiţi sunt şi instituţia care ar acorda un avantaj nemeritat plagiatorului, diminuându-şi astfel prestigiul şi, în acelaşi timp, toţi cei care obţin avantaje asemănătoare cu plagiatorul, dar în baza unor lucrări originale, a muncii intelectuale asidue necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări. Plagiatorul reprezintă, pentru aceştia, un concurent necinstit, un concurent care şi-a obţinut dreptul de a-i concura pe cei cinstiţi prin recurgerea la înşelăciune.

Astfel avem două viziuni.

Prima viziune este cea aplicată astăzi, care se manifestă prin nesancţionarea plagiatului și care defaforizează toţi intelectualii cinstiţi posesori de diplome româneşti, iar prin validarea în continuare a diplomelor Românești fără acoperire, acestea riscă să nu mai fie recunoscute în alte ţări.

A doua viziune este cea propusă la Senat, care presupune sancționarea onestă a plagiatului prin asimilarea plagiatului academic cu înşelăciunea, propunând pedeapsa cu închisoare sau amendă penală şi retragerea diplomei sau titlului, în proces penal, intentat de Parchet, la plângerea instituţiei înşelate sau a celor care posedă diplome de acelaşi tip cu plagiatorul, deci care se simt prejudiciaţi de concurenţa neloială a acestuia. Detalii aici

Pentru a nu se ajunge la abuzuri, initiativa legislativa depusa la Senat prevede ca încadrarea juridică a plagiatului să se facă numai dacă acesta a avut un rol determinant în acordarea acelei diplome sau titlu. Parchetul trebuie să probeze cu martori şi experţi că, dacă plagiatul ar fi fost recunoscut înainte sau în  momentul prezentării lucrării, diploma nu ar mai fi fost acordată. Încadrarea la înşelătorie a faptei se face  “în condiţiile în care, dacă această reproducere fără citarea autorului ar fi fost recunoscută la timp, autoritatea respectivă nu ar fi acordat titlul sau poziţia obţinută”. În această situaţie, depoziţia onestă a instituţiei care a acordat diploma va fi de maximă importanţă.

Astfel se va putea stopa escaladarea pe culmi nemaiîntâlnite a utilizării plagiatului în ultima perioadă, în universităţile din ţară şi se va putea reaşeza concurenţa între posesorii de diplome şi titluri pe o bază onestă.

Iată comparația între starea actuală guvernată de Legea nr.8/1996 și initiativa legislativa depusă la Senat:

  • definirea plagiatului: Legea actuală nr.8/1996 o definește ca însușirea fără drept, calitatea de autor a unei opere sau aducerea la cunoștința publică a unei opere sub un alt nume decât acela decis de autor iar noua initiativa legislativa propune extinderea definirii cu “prezentarea ca orginală a unei lucrări scrise, sau a unei comunicări orale, inclusiv în format electronic, în care au fost inlcuse texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.
  • încadrare juridică: Legea actuală nr.8/1996 o definește ca furt intelectual iar noua initiativa legislativa propune completarea cu o încadrare nouă înșelăciune.
  • se referă la: Legea actuală nr.8/1996 se referăla lucrări în general iar noua initiativa legislativa propune completarea cu lucrări de diplome, doctorat, etc..
  • cine poate reclama plagiatul?: Legea actuală nr.8/1996 acordă acest drept “numai autorului originalului iar noua initiativa legislativa propune completarea cu “instituția prejudiciată și orice posesor al unui titlu omolog cu cel dobândit prin plagiat.
  • sancțiune: Legea actuală nr.8/1996 pentru furtul intelectual prevede închisoare de la 3 luni la 5 ani iar noua initiativa legislativa pentru noua incardrare a plagiatului la înșelăciune propune o închisoare de la 6 luni la 12 ani”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Matei spune:

    Felicitari pentru initiativa. Ca simplu cetatean, exista vreun mod in care va pot sprijini?

    • Valeriu Todirascu spune:

      Singurul mod in care puteti sprijini acest demers este popularizarea lui cit mai larga. Multumesc !

  2. Andrei George spune:

    Stimate Domnule,

    Văd că un delir chinuie câmpiile României, delir legat de o stupiditate care s-a propagat, ajungând mult prea sus- stupiditatea legată de plagiat.
    Să ne lămurim.
    1. Vorbim de ”plagiat” în sensul Ponta al cuvântului- de când avem Internet și mijloace electronice de ”verificare”
    2. ”Verificarea” este extrem de relativă- și de ”sărăcuță” în ceea ce privește obiectivitatea. Un soft nu poate vedea că discuți despre niște legi psihologice- de exemplu- enumeri aceste legi și faci un comentariu- propriu- referitor la ele. Softul vede că ai menționat respectivele legi- care apar pentru prima dată ÎN FORMAT ELECTRONIC în lucrarea dlui X. – deși nu sunt ale domniei sale ci sunt descoperite pe la începutul secolului XX- când nu exista calculator- și consideră că ai plagiat din lucrarea dlui. X. Unei cunoștințe- cu o lucrare perfect proprie- care și-a susținut masteratul la SNSPA- i s-a întâmplat acest lucru- profesoara coordonatoare i-a trecut lucrarea printr-un soft și a descoperit că 60% e ”plagiat”. În cel mai bun caz, respectivul soft a descoperit că 40% din conținutul respectivei lucrări masterale nu se regăsește în baza sa de date.
    3. Contează ? Conducătorii de licență, masterat și doctorat ar trebui să fie persoane cu o anumită experiență care să stabilească că lucrarea dlui./dnei Y e originală, aduce ceva nou și poate trece respectivul nivel de recunoaștere a competențelor. Niciodată , nici un fel de comisie și nici un soft nu vor putea acoperi TOATE lucrările similare apărute pe Internet- pentru că , simplu, nu se poate. O lucrare de masterat sau de doctorat publicată în format electronic în Noua Zeelandă, Australia sau Sri Lanka are mari șanse să fie ratată de ”păstrătorii legii” la fel cum un articol apărut pe un blog nu va fi niciodată indexat de astfel de mecanisme. Și ce ne facem dacă dl.Y are o lucrare extrem de interesantă de doctorat- originală atât cât pot să o considere cei care se pricep la acest subiect din România- și din păcate, pentru că se grăbea- n-a mai folosit procedura academică de citare pentru o frază de patru rânduri din studiul documentar ? Îl condamnăm pe dl.Y ?
    Isteria Ponta a condus la situații paradoxale în care oameni de bună credință și de valoare- cum ar fi dl. Tismăneanu- alături de oameni care n-au nici un fel de operă, merite, etc.- s-au văzut rapid ca acuzatori publici pe un tăpșan vechi de 10 ani și care n-ar fi interesat nici măcar o muscă moartă în arhive- dacă dl.Ponta n-ar fi fost prim sinistru. Nu văd de ce l-ar acuza pe dl.Ponta oricine altcineva decât cei care au dreptul legal să o facă- așa cum nu văd marea masă a unei galerii- la un meci- luând locul arbitrului.

    • Stefan spune:

      Problema apare si la traducerea unor texte din literatura de specialitate straina. Nu cred ca acest soft traduce automat lucrarea din romana in engleza sau orice alta limba si compara cu toata documentatia din domeniul respectiv de pe Internet sau din librariile open-source. Ce sa mai spunem de articolele din jurnalele straine la care cei din Ro nu au acces prin institutiile lor dar care pot fi gasite prin cunostintele de afara. Cum putem compara un text in romana cu niste lucrari in engleza la care nu avem acces din Ro?
      Dar la sutele de carti din domeniul Stiintelor Sociale, cred ca baza de date de comparat o lucare ar trebui sa fie imensa. Nu mai zic de timpul de comparare.

      Inteleg perfect de ce in Stiinte s-a introdus criteriul lucrarilor ISI, in reviste cu revizori independenti si obiectivi. Desigur, primul lucru pe care il face editorul este sa verifice cu softul tentativele de plagiat, dar textul trimis este in engleza. Dar cred ca in domeniul stiintelor este foarte greu de introdus un astfel de criteriu. Daca in urma unei carti de 200 de pagini, autorul nu poate scoate un articol pentru a-l publica intr-o revista cu revizori independenti, atunci poate ca scrisul lui este doar opera literara si nu avansa in stiinte. E discutabil, oricum.

      • Stefan spune:

        *stiintelor sociale/umane

      • Andrei George spune:

        Nici un revizor- și nici un soft- nu poate trece decât peste o parte din mainstream-ul de publicații- și doar peste cele de limbă engleză. Ce ne facem însă cu cele câteva mii de universități chinezești- sau chiar cu o teză de masterat/ doctorat din România- în limba română- care folosește cu nerușinare și fără să facă tot dansul tribal necesar- surse netraduse încă- din SUA, Marea Britanie , Germania sau Franța ? Ponta (sau mă rog, negrișorii din dotare) did a lousy job. La volumul de informație și cunoaștere existent în mod gratuit pe Internet- ar trebui resurse de nivel NSA- și un sistem de tip Echelon- să prinzi toți plagiatorii accidentali sau reali. Ceea ce e imposibil.
        Ce deducem noi din asta ? Noi deducem din asta că e bine să nu fim absurzi. Și să nu cerem calitate științifică de revista Nature unei lucrări de doctorat din 2003. Evident că nimeni n-are nimic împotrivă să ceară respectiva calitate- de la un articol trimis revistei Nature. Sau unei teze de doctorat susținută la Sorbona. Aici suntem însă la porțile Orientului- așa că obiective mai mici și mai realizabile ar fi necesare. Cum ar fi, de exemplu, reducerea la 1-3 centre de susținere a doctoratului. Sau recunoașterea simultană a tezei de doctorat- în cel puțin 2 centre universitare, preferabil și într-un centru universitar din ”lumea bună”.

  3. killabeez spune:

    Domnule Andrei George

    vorbim de plagiat astazi cand avem mijloace de verificare. e un proiec adaptat timpurilor in care traim. va dati cu parerea despre acest soft fara sa stiti cum functioneaza. exemplul dumneavoastra cu legile psihologice e ambiguu.
    programul evidentiaza bucata de text care e identica cu altele deja publicate. daca e vorba de o definitie ea oricum trebuie marcata corespunzator in text. daca e vorba de comentarii, ele trebuie sa fie originale.
    argumentul cu cunostinta de la SNSPA e iarasi caduc. mie imi suna “am o vecina care are o verisoara care etc”. ma indoiesc ca i-ati citit lucrarea si mai ales ca aveti capacitatea sa concluzionati ca e perfect proprie. mai degraba e un exemplu confectionat ca sa va sustina teoria. (stiind bine ca noi nu avem posibilitatea sa verificam)
    legea se aplica in romania nu in noua zeelanda sau sri lanka.
    sper ca nu va imaginati ca plagiatul se refera la a copia ceva de pe un blog. lasand la o parte ca google a indexat cam tot ce e in materie de bloguri (trebuie sa faci un efort sa nu fii indexat).

    in tot articolul nu e mentionat nici macar o singura data ponta. dumneavostra o faceti de 4 ori.

    • Andrei George spune:

      Stimate Domnule,

      Poate ne explicați și nouă cum- un soft de orice fel de natură- va parcurge 300 de pagini câte are o teză de doctorat- în limba română- și va găsi odiosul plagiat- hai să zicem tot în limba română- din niște lucrări care nu există în format electronic- și care au apărut- să spunem – în 1995. Că respectivul soft va citi cele 300 de pagini și va descoperi acolo cele 30 de pagini plagiate- să zicem de la pagina 123 la pagina 153. Eu nu cred că e posibil așa ceva.Acuma vai de mine să presupun că un vorbitor nativ de limbă maghiară poate prelua o teză în limba maghiară- să o traducă cuvânt cu cuvânt- și să o dea ca și teză proprie- spunându-și că nu există soft (și nu există ) care să acționeze pentru ”cazul România”.Asta ca să nu ne dăm la vastul depozit de cunoștințe format din fosta URSS- unde IPR este o noțiune total necunoscută și neprietenoasă.
      Tot circul ăla nu exista- să fi fost toată lucrarea plagiată- dacă dl. Ponta nu devenea prim-ministru- și dacă n-ar fi fost din punct de vedere formal- anti-băsist. Și, evident, dacă își plătea mai bine negrișorii….

  4. Peter Manu spune:

    Hai sa vedem cum ar putea sta lucrurile. D-l Todirascu foloseste un program pentru detectarea plagiatului si descopera ca un profesor universitar din Romania a plagiat un manual publicat cu 15 ani in urma in Statele Unite. Autorul manualului si editura nu se considera parti lezate (nu le pasa de ce se intampla in Romania). D-l Todirascu se adreseaza procuraturii, urmeaza un proces cu multe amanari si recursuri, iar in cele din urma profesorul cu pricina (acum academician) este condamnat la 6 ani de inchisoare. Costul procedurilor legale si a intretinerii in detentie, platit de contribuabilii romani ar fi, in estimarea mea, aproximativ 500.000 RON.

    • Consonant spune:

      Domnule Manu, pe vremea cand eram doar student, unul dintre profesorii mei mi-a spus urmatorul lucru: “Nu exista nicio corelatie intre nivelul de inteligenta al unei persoane si principiile lui morale”. Atunci nu am inteles afirmatia in intregime: profesorul acela incerca sa-mi atraga atentia ca aveam tendinta sa atributi oamenilor de buna calitate profesionala pe care ii aveam in jurul meu calitati morale pe care unii dintre ei pur si simplu nu le aveau. De atunci, tot ma minunez de cate ori am example care ilustreaza fraza citata mai sus.

  5. Guardian spune:

    Am mai avut discutiile aste domnule George…
    1) Sunt softuri si softuri, sa stiti. Nu toate softurile anti-plagiat incorporeaza suficienta “inteligenta” sa raporteze corect. Unele dintre cele mai simpliste doar cauta si compara la modul brut, fara redirectari, fara algoritmi complexi. Deasemenea pentru ca anumite softuri sa functioneze corect (nu tehnic, ci logic) conteaza si baza de date de cautare/referenita (as wide the database as accurate the outcome). Unele cauta numai in domeniul public. Nu tot ce se plagiaza se regaseste in domeniul public. Unele baze de data sunt secretizate or semi-secretizate, de exemplu anumite pattent pendings, or domeniul .mil(itary). Secretizate nu insemana ca nu exista access, dar accesul e controlat. Deci se poate plagia nu-i problem si de acolo, important e ca softul antiplagiat sa aibe acces si la bazele alea de date. E doar un exemplu, sunt sigur ca mai exista si alte situatii…
    2) Important e “semnalizarea” softului anti-plagiat, chiar simplista. E datoria indrumatorului de doctorat sa “sape” in continuare, si sa autentifice corectitudinea respectivii lucrari.
    3) Poate ca legal numai autorul plagiat e indriduit sa reclame, nu stiu, nu cunosc legile. Cert e ca din punct de vedere moral, orisce om cinstit , cu oarecare discernamint, POATE sa-l acuze pe dr. ponta…plagiatul copy/paste e evident hai sa n-o mai dam dupa cires…Pai asa daca generalizam un pic , oriscine isi poate “crea” o opera, exacat ca si dr. ponta si folosind aceiasi metoda ca nevinovatul dr ponta, unde ajungem atunci, ca intram intr-o spirala infinita…si atunci cine sa-i mai acuze, ca ei intre ei, oameni cu opera, n-or sa o faca :-) ??? Tot asa aparusera prin Romania, prin anii ’90 “stiinta” numita pompos “eminescologie”, mii de cenacle si reviste bugetofage (exclud de aici cencalele de traditie si revistele literare de traditie), unde “oameni de stiinta”, de la invatatori si profesorasi de scola, isi exersau talentele de “eminoscologi”, evident facind referinte unul la altul, si laudindu-se intre ei…pai nu degeaba a zis HR Patapievici, ce-a zis cind s-a referit la “cadavrul lui Eminescu” (pe care multi mari patrioti de mucava au vazut-o ca pe o mare ofensa, desi omul se referise exact la situatia aceasta parazitara, unde toti acesti paraziti mai mici sau mai mari se infruptau frumos din “cadavrul” marelui nostru poet , dezvoltind o sub-cultura mediocra de care nu era interesat mai nimeni….daca o faceu din banii lor, no problem, chestia ca erau subventionati de stat—dom’ Simion sa traisca, si ilici pentru care dom’ Simion era “persona de sprijin”).

    • Andrei George spune:

      Dle. Guardian, părerea mea personală este că nu există un astfel de soft- care să poată parcurge 300 de pagini de teză de doctorat și să descopere că răul de autor (plagiator de voie sau de nevoie) a luat și adaptat- fără să pună ghilimelele de rigoare- 30 de rânduri- sau hai să zicem 3 pagini- din opera dlui. profesor Zumuzu Falikebuli- apărută pe blogul universității din Addis Abbeba în limba engleză. Dar never say never…

      • Azorel spune:

        Software sau “human”, automat sau manual, pana una-alta, lui VP i s-au gasit zeci de pagini identice cu alte lucrari in teza… Si NU, problema nu e cu ghilimelele, cum au incercat unii sa minimalizeze marlania primului-ministru, ci cu cantitatea uriasa de “citari” din partea de contributii originale (as vrea si eu sa iau 10 carti si 20 de articole ale d-lui Tismaneanu de exemplu, si sa ma fac doctor in filozofie; promit sa-l citez si cu ghilimele si fara, apoi sa-l trec cu toate referintele si partea de bibliografie… “TEZA” mea ar fi astfel in regula, nu?! Ar fi ea 100% din Tismaneanu, dar odata ce l-am citat de cate 3 ori si am pus si ghilimele, totul e in regula).

  6. Testarea cu un soft pentru identificarea plagierii si expunerea electronica a lucrarilor de diploma, masterat si doctorat, ar conduce la desfiintarea diplomelor in marea lor majoritate si disparitia universitatilor fantoma…
    Fara ,,productia de diplome si doctorate” (fiindca alta ,,industrie” nu mai prea avem) isi poate da seama cineva, ce pierdere imensa de PIB ar urma?

  7. Emil spune:

    Era vorba la un moment dat să se creeze un site unde să fie puse, întru acces liber şi comparație, toate aceste opere. Se mai aude ceva despre asta?
    ŞI problema cu softurile de comparație îşi are limitările ei. De exemplu, nu funcționează când este vorba de a compara 2 texte în limbi diferite. Şi atunci tot la punctul 1 ajungem, adică X care a fost coleg de facultate cu Y şi îl ştie cât de bătut în cap era, şi cum lua el note că era pupilul lui Z şi tot aşa, şi cum a fost el scos şef de promoţie de un sistem construit “along these lines” ( până când aceşti entelectuali au realizat masa critică a imposturii şi acum dictează în domeniul respectiv şi nu mai detaliez…) deci X, care a rămas un biet profesionist onest, la curent cu domeniul în care s-a şcolit, are un moment de răbufnire când îl vede pe Y încărcat cu diplome, onoruri şi poziţii sociale şi zice, “Ia să ne uităm noi un pic peste marea operă de căpătâi a lui Y (lui X îi place să mai citească şi pe lângă domeniu şi ştie că IQ-ul nu evoluează peste o anumită vârstă, fragedă şi aia, deci Y nu prea avea cum să evolueze de la stadiul de analfabet funcţional la cel de mare guru al ştiinţelor). Se uită, o citeşte şi, în calitate de om care s-a ţinut la curent cu domeniul şi mai vorbeşte şi vreo câteva limbi străine, recunoaşte imediat pasaje întregi din nu ştiu ce carte sau articol, apărut în ceva revistă din domeniu, la care Y , exprimându-se el mai greu în limba română, d-apoi în alte limbi, nu prea avea cum să aibă acces. Şi scrie o scurtă recenzie.
    Şă fie asta invidie / caprovecinism? Nu e, e bun simţ şi repunere a lucrurilor, chiar dacă tardiv, pe adevăratul lor făgaş. Mai departe, cu parchetul, cu infracţiunea, e altă treabă. A altora. Am exemplificat prin cazuri la extrem, dar ideea asta e. Cine se ştie sigur pe el şi pe ce a muncit, nu are motive de a se teme de publicarea lucrării lui.
    Poate că nu ar strica să se facă precum occidentalii în ideea de a-şi convinge cetăţenii să-şi repatrieze fondurile duse prin cine ştie ce paradisuri fiscale, să stabilească un termen, un deadline, pentru toţi care se simt cu musca pe căciulă, să-şi retragă lucrările şi să renunţe în mod unilateral la titlul respectiv. Şi să cam zboare din orice post care cea mai vagă legătură cu domeniul.

  8. smaranda spune:

    Realitatea romaneasca (la comentariile de mai sus) pare ramasa cu multi ani in urma. Originalitatea unui proiect nu ramine la indemina unui soft (mai mul sau mai putin performant). O propunere de proiect se adreseaza unui conducator de proiect care este o somitate in domeniu si care cunoaste situatia pe plan mondial. El gireaza proiectul. Propunerea merge la o comisie interuniversitara care o analizeaza si da unda verde proiectului. Responsabilitatea este asumata de comisie si conducatorul de proiect. Ei sint persoane fizice ce pot raspunde in fata legii (alaturi de executantul proiectului bineinteles). Un soft este numai o scula in mina oamenilor (si asa va ramine).

    • Consonant spune:

      Scula de verificare este foarte utila in zilele noastre. Traiti cu iluzia ca exista “somitatea care cunoaste domeniul si care cunoaste situatia pe plan mondial”, ca pe vremea cand informatiile se luau in mare parte din rafturile bibliotecilor. Viteza si diversitatea cunoasterii, inclusiv cea stiintifica, a crescut enorm si ritmul de crestere este exponential. Multe dintre revistele stiintifice apar in mediu electronic, unele exclusiv in mediu electronic, si este practic imposibil ca cineva sa-si inchipuie ca poate singur, cu mainile goale, sa stapaneasca toata informatia dintr-un domeniu. Bineinteles ca judecata finala nu se bazeaza doar pe rezultatele aplicatiei care iti semnaleaza gradul de “plagiat” al unui manuscris stiintific, insa in foarte multe cazuri fara aceste aplicatii ar fi aproape imposibil de depistat rapid lipsa originalitatii. Foarte multe dintre revistele stiintifice serioase “scaneaza” in prealibil manuscrisele primite spre publicare mai inainte de a trimite la evaluat de catre terti (peer-reviewers) pentru a depista un eventual plagiat. Comunitatea stiintifica este de ani buni sub asediul plagiatorilor iar lupta este similara celei dintre “hoti si vardisti”.

      • smaranda spune:

        Cea ce afirm este din propria experienta iar conducatorul de proiect este o autoritate in domeniu (profesor universitar). Chiar daca subiectul propus pare original el merge la comisie care are decizia. Aprobarea se face in citeva luni pina chiar la un an. Fiecare vrea sa-si aduca contributia si interesul la atita munca este sa aiba rezultate cinstite. S-a intimplat si se va intimpla ca doi cercetatori sa ajunga la acelasi rezultat dar pe cai diferite iar lumea stiintifica doreste uneori aceste confirmari. Sa nu luam in derizoriu munca cinstita a atitor doctoranzi si masteranzi.

  9. zapp spune:

    draga smaranda,

    faci eroarea sa absolutizezi”scula”. mai exact softul are te poate ajuta sa identifici acele lucrari care au un risc foarte mare de fi ulterior (printr-o analiza umana) definite ca plagiate.

    Cred ca un exemplu banal cu o “scula” de tip ecograf care nu este in stare sa dea un diagnostic ar fi suficient sa iti reevaluezi parerea despre soft.

    Altfel, . prin incercarea de a gasi imperfectiuni “sculei” nu faci decat sa contrbui la diseminarea confuziei si a amoralismului .
    Se poate ca eu sa fi inteles gresit si tu sa iti doresti chiar asta. in acest caz, imi cer scuze.

  10. Andrei George spune:

    Să facem o distincție foarte clară între hoț- adică cel care fură o lucrare (articol, carte, etc.- cap/coadă) sau partea esențială dintr-o lucrare- adică contribuții pe care le pretinde originale- și ”plagiatorul” distrat- cel care, din diverse motive care nu țin de intenție- nu pune ghilimelele unde trebuie și nu face trimiterile bibliografice cu cea mai mare acribie.
    Hoțul hoț trebuie pedepsit prin înroșirea nasului, tichie ascuțită (sambatimento- îmi place acest nume), pus pe un măgar cu fața spre coadă și plimbat prin târg să-l râdă lumea.
    Revistele serioase- nu acceptă pur și simplu un articol care nu are citările făcute exact după modelul solicitat de revistă. Acuma dacă respectivul- într-o revistă neserioasă- cum ar fi de exemplu ”Revista de metalurgie” care are ISI – scapă niște ghilimele nelalocul lor în partea de studiu documentar- sau face același lucru într-o teză de doctorat- poate fi condamnat ? Dna. Smaranda are dreptate că un conducător de doctorat ar trebui să știe care ar fi o contribuție originală- se presupune că doctorandul are cel puțin 2-3 referate despre teză- și că a comunicat pe parcursul dezvoltării cu conducătorul de teză.

  11. S-ar parea ca societatea nu e interesata de acest subiect. Sau, oricum, e incapabila sa reactioneze… constructiv.
    antiplagiate.blogspot.com

  12. Darrell spune:

    Pentru a putea face un test electronic de copiere va trebuieste un data base sau un repozitoriu enorm de carti, lucrari etc, traduse intro limba comuna. Cel mai mare deposit e in Engleza si se afla la Library of Congress. Cea ce computerul e capabil sa iti spuna e cite sinboluti sau fraze identice exista intre lucrarea respectiva si data base. Odata ce se evidentiaza similaritatile.printrun proces random search se trece la o examinare mai riguroasa a lucrarilor ce au un procent mai mare de similaritate.
    Faptul ca 2 sau mai multe carti sau lucrari folosesc fraze similare nu inseamna neaparat ca avem deaface cu un act illegal deoarece trebue sa existe si sa se dovedeasca actul de intentie cea ce nu e chiar atit de simplu decit daca presupusul plagiator e un novice ce copiaza o lucrare in intregime si isi pune mumele sau ca autor.
    De regula majoritatea proceselor de plagiatura se solutioneaza in mod pasnic, fie prin mea culpa sau se fac concesiuni si numai in situatii foarte rare se ajunge la admnistrarea unei decizii judecatoresti iar despagubirile sunt nsignificante.
    Cea ce e mult mai important in lumea academica e reputratia si credibilitatea ce atirna mult mai greu decit pedeapsa juridical iar aceasta face ca numarul infractiunii de plagiatura sa fie extreme de redus comparat cu celelalte categorii de infractiuni raportate la populatie.

  13. Just me spune:

    Buna dimineata! Am si eu o problema si nu stiu cui trebuie sa ma adresez. Avem la facultate un asa zis “profesor universitar” care a reusit sa scoata pe banda rulanta carti, dar am gasit fragmente intregi copiate din alte carti si de fapt nu doar fragmente, ci capitole intregi. Si pe deasupra isi obliga studentii sa- i cumpere cartile, care cost foarte mult, bineinteles si nu mai vorbesc si de “cadoul” dinainte de examen, altfel studentii nu intra in examen sau daca intra iau note foarte mici. As vrea sa stiu si eu daca se poate, cui ma pot adresa pentru a se lua masuri cu acest “profesor universitar”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valeriu Todirascu


Valeriu Todirascu

Senator in parlamentul Romaniei, lista activitati intreprinse: http://www.tody.ro/document/Senator-Valeriu-Todirascu-detalii-activitate-parlamentara-2012-2016 A elaborat pr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)