Home » Educatie » Citesti:

De-ale bacalaureatului …

Adriana Gorga iulie 3, 2013 Educatie
22 comentarii 2,308 Vizualizari

Discutia care urmeaza are loc intre doi membri ai aceleiasi comisii de bacalaureat: unul tânar, la primul sau bacalaureat ca examinator, iar celalalt carunt, intelept  si aproape de pensie.

“Ce-ai innebunit ? Nu stii ca asa merg treburile la noi. Baga-ti mintile in cap si nu-i intreba daca au citit cartea? Ce faci daca-ti raspund ca n-au citit-o ? Cum mai poti sa-i treci ? Lasa-i sa spuna ce-or spune si da-le un sase acolo, ca nu te doare mana ! Vezi doar ce frumos s-au pregatit aici … Prajiturile sunt delicioase !!! Ca sa nu mai vorbim de sarmale … Ei, hai sa vad dac-ai inteles, eu tac, intreaba-l tu pe urmatorul …”

Iata-l pe urmatorul, inalt, slabut, cu o camasa alba, prea mare parca pentru el. Zambeste tâmp. Tanarul ucenic in ale examinarii isi ia inima in dinti. E vorba despre “Nunta Zamfirei ” de George Cosbuc.

Dialogul se incheaga cu greutate.  Intr-un târziu, urmatorul si ucenicul sunt de acord ca in “Nunta Zamfirei” e vorba despre o nunta si ca pe mireasa o cheama Zamfira. De emotie insa, urmatorul nu mai stie numele mirelui.  Ca sa-i dea putina incredere, ucenicul ii spune cu ingaduinta: “Ei, hai, doar stii ca-l cheama Viorel !!!”. Urmatorul tresare si repeta fericit: “Viorel, da, da, Viorel …. stiti, imi statea pe limba …”

Ucenicul nu-l mai aude insa. Cauta o alta intrebare ca sa incheie examinarea orala. Pana la urma, crede ca are o solutie: ” Despre ce moment important din viata omului este vorba in “Nunta Zamfirei”?” Urmatorul a devenit livid. Se uita cu spaima catre membrul experimentat al comisiei care tace, dar arunca priviri acuzatoare catre ucenic: “Ce l-o fi apucat sa puna asemenea intrebari incuietoare? ”

Ucenicul cauta o iesire din situatie: “Cu siguranta stii, doar tu ai spus ca-i vorba despre o nunta !” Iluminat de precizarile suplimentare, urmatorul  raspunde hotarât, simplu si clar: “Momentul fundamental din viata omului este momentul împerecherii.”

Timpul alocat examinarii candidatului s-a epuizat. A trecut examenul oral. Urmeaza scrisul.

La sfarsitul zilei, ucenicul pleaca pe jos spre casa. Pe drum, ii trec prin minte tot felul de amintiri.  Doar la acelasi liceu a dat si el bac-ul. Parca a fost ieri.

Ajunge acasa, dar nici nu apuca bine sa se descalte ca suna telefonul.  De la capatul celalalt al firului se aude vocea profesorului preferat din liceu. Cat ucenicul a fost la facultate, si-au mai trimis urari pe la sarbatori. “Vezi, nu  mi-a uitat numarul “, isi spune ucenicul. Si continua apoi tot in sinea lui: “Cred ca vrea sa ma felicite c-am ajuns in comisia de bacalaureat !!!”

Se schimba cateva amabilitati, dupa care profesorul preferat ii spune ucenicului: “Stii, am si eu un nepot de var, taica-sau e sofer de tir, umbla toata Europa … A picat la tine in comisie. L-ai ascultat astazi.  I-ai pus intrebari cam grele.  Zice ca a avut un subiect despre “Nunta Zamfirei”, da’ stii si tu cum sunt baietii la varsta asta, nu le place poezia … asta e.  Uite ce e, taica-sau are ceva important sa-ti spuna si vrea sa treaca pe la tine in seara asta”. “Spuneti-i ca nu-i nicio problema, stiu despre cine e vorba. Nu-i nevoie sa vina. E doar nepotul dvs…. Si apoi, azi a fost o zi plina, vreau sa fac un dus si sa ma culc, maine o iau de la capat”, ingaima ucenicul. Profesorul preferat râde cu pofta: “Ei, asta-i, ca nu sta toata noaptea. Vrea si omul sa se linisteasca. Fa asta pentru mine, chiar nu vrei ?!” “Mda…”, raspunde ucenicul cu jumatate de gura.

Numai ce lasa telefonul din mana ca suna cineva la usa. Nimeni altul decat varul profesorului preferat si tatal urmatorului  cu imperecherea de dimineata. Un  barbat inalt, corpolent, cu chelie si incaruntit pe la tâmple, dar cu o camasa alba, ca si fiul. In cateva minute, ucenicul afla cate probleme a avut urmatorul la nastere, cum l-au scos medicii cu forcepsul si cum nu i-au dat prea multe zile de trait. I se povesteste si despre devotamentul fara margini al mamei urmatorului care s-a luptat ca o leoaica si, iata, unicul fiu a ajuns sa dea bacalaureatul.  Spunand acestea, varul profesorului preferat isi sterge cu mana lacrima din coltul ochiului. E singurul copil, nu e baiat rau, dar nu poate mai mult, ca asa a vrut Dumnezeu …

Ucenicul ii da asigurari ca totul va fi bine.  Atunci, tatal urmatorului trece la aspecte practice: “Sa stiti ca la scris, teza lui e aceea unde presedintele comisiei intai a facut un cerculet si dupa aceea a semnat in partea dreapta a etichetei. Randul al treilea al tezei va fi taiat cu o linie si rescris apoi dedesubt. Si va mai dau eu telefon sa va spun cate pagini a scris, ca de la dvs. ma duc la cine supravegheaza , sa-i spun sa nu-i ia caietul de conspecte de la meditatii … Ca are acolo tot ce-i trebuie  indiferent ce subiect ii da.”

Ucenicul  isi simte gatul uscat. “Bine, bine”, raspunde cu jumatate de gura. Tatal urmatorului duce mana la buzunarul din stanga al pantalonului, scoate un plic alb si-l pune pe masa spunand: “Aveti aici cateva pliculete de nes, sa va faceti o cafea, ca e oboseala multa si la dvs. cu examenele astea ….”

Ucenicul nu riposteaza. Bani … nu, nu ar fi luat, ce naiba, e varul profesorului preferat … Dar niste pliculete de nes ii prind bine mai ales acum ca i s-a terminat cafeaua din casa, iar peste o jumatate de ora vine prietenul in vizita. “Multumesc, nu trebuia …” Tatal urmatorului  spune mai in gluma, mai in serios ca atata poate face si el ca parinte, pentru ca profesorii sa fie odihniti si sa dea note mari la bac.

Dusul e o binecuvantare. Timpul trece insa repede si prietenul suna la usa. “Ei, cum a fost astazi ?” ,  intreaba razand. Stiu ceva loazele ? Sper ca nu esti muma padurii ? Doamne ce timpuri, parca mai ieri am dat si noi bacul …”

Ucenicul intrerupe amintirile nostalgice zicând : “Da, da’ la mine nu-mi amintesc ca mama sa se fi dus sa se milogeasca pe la profesori sa ma treaca …..” “Pai nu, raspunde razand prietenul, ca nu la toti le-a dat Dumnezeu cap ca al tau, nu-s toti ca tine. Uite ca la mine s-a dus, chiar la bacalaureat.”  Si urmeaza o confesiune  pe care ucenicul o aude pentru prima data. Mama prietenului ii “rezolvase” bacul acestuia, vorbind cu dirigintele clasei. Asa se facea pe vremea comunistilor, nu erau atatea complicatii ca acum.

Prietenul continua degajat: “Vorbeai cu dirigintele sau cu directorul, ii dadeai ce si cat trebuie si  gata, aveai nota pe care o doreai … Numai ca bacul nu insemna mare lucru, toti aveau bacul, iar la facultate erau examene de admitere, doar stii !! ”

“Da, da …, mai bine atunci, mormaie ucenicul.” “Pe naiba, mai bine, arunca scrasnind prietenul. Ce, nu stii ca daca semnai cu Secu intrai fara probleme  la ce facultate iti dorea sufletelul ? Iar daca-ti faceai treaba, aveai si repartitie buna la sfarsit”. “Ai dreptate, spune ucenicul  parca trezit din somn. ” Prietenul pare insa ca nu-l aude: ” Am avut si eu vreo cinci colegi care au aparut in grupa din anul doi. In primul an fusesera cica la seral. Una, mai toanta, ne-a spus odata ca a lucrat secretara la Secu … ”

In timp ce prietenul da sa povesteasca mai multe despre toanta de la Secu, ucenicul isi aminteste ca e gazda si-l intreaba: “Vrei un nes ?” “Cum sa nu, un nes, e o binecuvantare in clipa asta !”  Ucenicul pune apa la incalzit dupa care revine in camera si se indreapta catre masa unde se afla plicul alb lasat de varul profesorului preferat si tatal urmatorului de la examen: “Uite, am aici niste pliculete de nes. Cate sa-ti pun ?”

Prietenul nu apuca sa raspunda, ca ucenicul ia plicul, il deschide si-i rastoarna continutul pe masa. Din plic nu ies pliculete de nes, ci curg bancnote, multe, multe bancnote …

Si uite-asa, ucenicul nostru si-a pierdut ucenicia si a ajuns membru tanar si de nadejde intr-o comisie de bacalaureat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. Stelian spune:

    In ’83 cind am terminat eu un liceu industrial dintr-un mic orasel nu se dadea nimic pentru BAC. Nu era nevoie. BAC-ul era o formalitate, dar unde totusi nu se copia cu atita nesimtire.
    Era un examen scris la Limba si Literatura Romana si unul scris la Matematica. Nimic complicat. Nimeni nu facea meditatie pentru BAC sau nu se agita pentru BAC.
    Ce urma apoi, examenul de admitere la facultate era important si care conta. Dar de, era examen scris de trei zile a cite 3 ore din care ieseai stors, nu concurs de dosare ca azi. Iar nota de la BAC nu conta. Imi amintesc ca la inscriere a fost suficienta o adeverinta ca am luat acest examen(BAC)…
    Nu eram tratati de loaze, dar nici nu ne comportam ca loaze.
    Atunci era in floare meditatia, dar se faceau ore si la scoala cu cine voia si la alea nu plateam.
    Cine aparea in Gazeta Matematica sau Revista de fizica si chimie la rezolvitori mai lua cite un zece din cind in cind. Si nu pentru ca ar fi cerut, ci pentru ca profesorul vedea asta si era o mindrie si pentru el.
    Sunt multe lucruri urite de atunci, dar in nici un caz ca aveai nevoie la BAC de pile si ca se dadea ceva sa treci BAC-ul. Si apoi toti stiau ca era “intrecere socialista” si nu erau decit procente de 100%. Cine raminea corigent nu lua BAC-ul…
    Un pic de decenta si onestitate doamna.

  2. Alex Moucha spune:

    Stimata doamna doctor,am citit cu uimire (desi trebuia sa ma astept la nivelul calitatii elevilor) textul Dvs si nu pot spune decat ceea ce am spus si pana acum: anume ca ma bucur enorm ca am plecat, ca am invatat si ca am avut sansa unui doctorat platit de altii pe alte meleaguri – apropiate geografic dar destul de departe cultural / intelectual.

    Eu unul in comisii sunt vazut ca destul de bland insa am doua limite de rabdare: tampenia si aroganta. Elevul tamp este cel care spune prostii care se vad de la o posta ca sunt ilogice – am avut acum o saptamana un elev care imi spunea in anul 4 de facultate ca 4 este divizor al lui 10 si i-am cerut sa imi explice in contextul lui ce sunt numerele prime. Elevul arogant este cel care dupa ce ca spune prostii incearca sa iti explice tie (cu zeci de ani de experienta) ca stie mai bine. Inteleg ca un elev sa nu stie. Nici noi profesorii nu stim tot. Dar macar sa isi dea seama ca spune tampenii si sa le retraga, sa gandeasca logic.

  3. Toma P. spune:

    Cam asa…desi vreo trei precizari ar merita facute.
    1.La proba orala nu se mai vorbeste despre scrieri literare de vreo 4-5 ani.Acum ne intereseaza capacitatea de comunicare.Cunostiintele sunt considerate,in genere,inutile in viata.
    2.Bietul Cosbuc a fost scos din programa de bac de vreo 10 ani.S-a zis la vremea aceea ca e prea taran si prea nationalist si nu face figura onorabila in Europa (noi ne ceream insistent dar respectuos in UE)
    3.Am ascultata si eu,pacatosul,ani de zile,cateva mii de raspunsuri orale la romana,la zeci de licee de prin mijlocul Ardealului.Nu-mi aduc aminte de astfel de bostani drept candidati.Poate unul-doi la doua-trei sute…dar am uitat.Ma mir si acum de ce nu mi-a oferit nimeni niciodata (insist,niciodata) vreun plic de ness.Rugaminti,da,plicuri,ba.Ciudat,nu?

    • D-33 spune:

      Am dat BAC-ul in Jean Monnet acum 10 ani. Inainte sa intram la primul examen am dat fiecare cate 50 de lei “pentru protocol pentru profesori’. La istorie a intrat profesoara noastra in clasa si ne-a dictat ce sa scriem la fiecare subiect, datele si evenimentele. La chimie, eram la gramada, eu dadeam anorganica, altii dadeau organica. Eu le-am facut lucrarile la toti aia cu anorganica. O colega la aia cu organica. La mate a fost greu. Am invatat foarte mult, am facut si meditatii, am rupt culegerile in doua, Gheba, Petrica, le stiam din scoarta in scoarta. Ne-au picat niste subiecte…unul cu un polinom, l-au rezolvat vreo 30 in toata tara. Abia am luat 5,30. Am aflat dupa aceea ca toti care aveau note sub 5 li se adauga cat le lipseste, adica daca luai 3,30 sau 4,40 la rezultate vedeai 5,30 sau 5,40. La romana n-am copiat. Am scris cat am stiut. Citisem mult si invatasem si comentarii. Am luat 8 la scris, cred ca m-a ajutat ca am avut o profesoara groaznic de exigenta, mai ales cu baietii. Asta se intampla inainte de atentatul cu bomba si de alte scandaluri, liceul era celebru, dar nu ca in zilele noastre…

      • floreign spune:

        De unde si pana unde Gheba si Petrica la liceu? Sau la Monnet acum zece ani se dadea bac la mate din programa de gimnaziu?

        • D-33 spune:

          Da, ai dreptate…au trecut…15 ani de fapt (am dat in 98 bacul) si memoria imi joaca feste. Ideea e ca eram printre cei mai buni din clasa la mate dar subiectele alea chiar erau date dracu. Practic notarea incepea de la nota 8, au fost olimpici pe tara care n-au facut exercitiul ala. In fine nu asta e supararea, s-a intamplat in anul ala, cu un an inainte s-au dat subiecte ok, am facut simulare cu taica-miu pe subiectele din 97′ si mi-a dat 9 :) ))
          Nu ma sperie ca se da spaga, in Romania se pare ca e un mod de viata, un obicei mult amplificat de regimul comunist, ma sperie nivelul dezastruos al elevilor si al profesorilor, ca sa nu reamintesc celebra fraza a ministrului educatiei, cu acele dezacorduri sinistre care m-au zgariat violent pe urechi.
          N-am fost si nu sunt vreun savant, vreun intelectual, vreun filozof, dar am pretentia si chiar ma mandresc cu faptul ca sunt roman si vorbesc si scriu corect romana. Liceul ala cu toata spaga era pe vremea aia un liceu bun unde se invata carte. Ce am auzit mai tarziu…cum a ajuns…ma deprima :(

          • Marcelina Popa spune:

            Memoria va joaca niste feste serioase! Subiectele din 1998 au fost mai grele decat cele de acum, dar accesibile. Nu era nicio problema deosebit de grea. In clasa mea (o clasa foarte buna, ce-i drept) s-au luat cateva note peste 9,50, vreo zece peste 9 si n-a picat nimeni.

            Daca la Jean Monet s-or fi marit toate notele de la 3 la 5, favoarea asta inexplicabila v-au facut-o profesorii de la alte licee, care n-aveau niciun interes sa imbunatateasca artificial rezultatele voastre, fiindca, prin comparatie, elevii lor riscau sa para mai slabi. Corectez la bac de 30 de ani si inca n-am intalnit asemenea buni samariteni…

          • Alex Moucha spune:

            1998. Am dat si eu BAC-ul atunci. La mate am avut 8. In acel an s-a dat ca subiect “scrieti ecuatia cercului care…” insa nu exista nici un cerc, acesta era raspunsul. Un astfel de subiect este consider si azi formulat slab. Corect ar fi fost “cercetati daca exista un cerc care sa … si in caz ca exista scrieti-i ecuatia”. In rest insa am avut 10 la romana (scris si oral), astronomie (a fost ultimul an cand a fost acceptata) si engleza.

            La Mihai Viteazul in Bucuresti nu am dat un Leu protocol. La oral la romana mi-a picat “La steaua” si am spus in fata comisiei ca as putea sa le spun ce e prin cartile de comentarii dar cred ca stiu perfect ce e scris in ele de la ceilalti elevi. Si le-am explicat ce inteleg eu din poezie si ca asa simt eu. Am luat 10 fara nici o problema si cred ca si comisia s-a mai trezit din plictiseala.

            • Alex Moucha spune:

              Inca ceva: 1998 a fost anul in care comisiile au fost de la alte licee. Hbar nu am cine au fost profesorii.

    • Marcelina Popa spune:

      Frumos ati scris! Imi place si ca ati folosit cuvantul “bostani”, un cuvant bland, care nu judeca si nu acuza. Una e sa notam corect elevii slabi si alta sa-i facem albie de porci.

  4. HronSerpent spune:

    De asta am plecat din invatamant! Si ma bucur!

  5. ardei spune:

    Nu am eu dreptate cind spun ca tot sistemul trebuie ras din temelii? Nu poti semana nimic intr-un cimp cu buruieni, intii dai foc!

    Cind am dat eu multi dintre cei care au fost corigenti mai in fiecare an din liceu, la bac au luat note uriase. Mai sa fie! Oricum, asta era ceva minor, sint boi boi, ca aia din articol, atit de boi incit nu pot trece daca nu stiu subiectele si nu sint lasati sa copie.

    La urma urmei nu stiu de ce mai exista bacul. Daca poti fi prim-ministru cind tu esti un hot dovedit, ce rost mai are circul asta cu bacalaureatul? Dati-le bacul tuturor boilor, oricum nu are nici o valoare! Iar, peste ani, dintre boii care acum nu stiu sa ingaime doua vorbe, se vor alege parlamentari, prim ministri, presedinti.

  6. Andrei George spune:

    Este o rușine. Rușine modul în care un profesor de literatură ”reușește” să-și pregătească un absolvent de liceu. În locul Ministerului aș da de urgență afară- fără pensie și fără nici un fel de despăgubiri- profesorii a căror elevi n-au reușit să ia 5 (cinci) la Limba și Literatura Română. Dacă tu, ca profesor, nu-ți respecți cultura, evident că nici elevii n-o vor respecta. Și dacă ajungem să avem un elev de 18 ani care să ne spună că modelul lui în viață e GiGi Becali la închisoare- putem să ne ducem să ne băjenim cu sistemul educațional cu tot. Este ceva extrem de pervertit într-o astfel de școală.
    PS: Un elev din Franța- la bacalureatul clasic- recită fără probleme din Corneille și Racine. Există măcar 20 de absolvenți din România care să știe cine o fi fost respectivii ? Există 100 de absolvenți care să cunoască- din plăcere- o poezie românească cap-coadă ? Există măcar 1000 de absolvenți care să fi citit Cireșarii ?
    PPS: Un foarte mare poet spunea ”Ceea ce iubești va rămâne”. Se vede că absolvenții de liceu nu iubesc nimic.

  7. Marcelina Popa spune:

    Sunt profesoara de matematica si corectez lucrari la bac de 30 de ani. Nu spun ca e imposibil sa se fi intamplat pe undeva prin tara ce povesteste autoarea, dar nu asta este regula! Eu estimez ca, la matematica, cel putin 90% din lucrari sunt evaluate corect. In plus, de-a lungul timpului lucrurile s-au schimbat in bine:
    - au disparut examenele orale;
    - dupa fiecare proba scrisa, se amesteca lucrarile de la mai multe licee si se dau catre corectare unor profesori de la alte licee, in alta locatie;
    - comisia din centrul de examen (scoala in care se da examenul, de regula cea in care au invatat elevii) este cu totul alta decat cea din centrul de evaluare (locul in care se corecteaza lucrarile amestecate);
    - ambele tipuri de comisii sunt formate din profesori care provin din alte licee decat elevii implicati;
    - supraveghetorii provin si ei din alte licee decat elevii pe care-i supravegheaza;
    - pe toata durata examenului, este interzis accesul in centrul de examen (respectiv in cel de evaluare) al persoanelor care nu fac parte din comisiile corespunzatoare; la poarta se afla un jandarm care este obligat sa legitimeze orice persoana care intra in cladire si sa verifice daca se gaseste pe lista oficiala; de exemplu, directorul unui liceu nu poate nici macar intra in cladirea in care se corecteaza lucrarile elevilor sai;
    - membrii comisiilor sunt stabiliti prin tragere la sorti, in SEDINTA PUBLICA;
    - supraveghetorii (asistentii) sunt stabiliti tot prin tragere la sorti, in dimineata examenului, “luându-se măsuri să nu rămână aceleaşi formaţii de asistenţă în zile diferite şi nici aceiaşi asistenţi pentru aceleaşi săli, la probe diferite”.

    Sigur ca regulile mai pot fi si incalcate, dar la bac sunt cam multe. Exista multi martori, mai nou exista si camere de luat vederi, inclusiv in sala in care-si desfasoara activitatea comisia. Riscurile sunt mari. Ca sa ti le asumi, trebuie sa fii nu doar imoral, ci si prost.

    • Maria Hulber spune:

      Corect! Tot respectul, doamnă profesoară Marcelina Popa!

    • Alex Moucha spune:

      De asemenea felicitari pt comentariu si respect de la un confrate. Nu de mate’ ci de retele de calculatoare. Spun confrate pt ca si in Cehia imi incep primul curs cu … matematica. Studentii nu simt cifrele. Scriu 10^100 W putere (pt ca au uitat logaritmi) fara sa isi dea seama ca e puterea unei galaxii intregi.

      La CVUT in Praga (Politehnica) la admitere se cere mate’ dar nu fizica. Si imi pica pe cap la ecuatii ca nu stiu sa integreze sau sa faca ecuatii diferentiale. Asa ca primul curs este unul de maraton matematic.

    • Stefan spune:

      Respect doamna! Foarte adevarat. Mai exista demnitate si speranta!

    • Chiar eu spune:

      Doamna Marcelina Popa, vreau sa va multumesc pentru acest comentariu. Sincer, despre multe dintre regulile pe care le-ati expus in comentariul dumneavoastra, nu aveam nicio idee. Cred ca un astfel de comentariu ar merita extins si postat ca articol propriu-zis pe contributors.ro. Altfel ramanem la impresiile noastre de cand dadeam bacalaureatul acum poate zeci de ani si mai ales la isteria cu frauda de la liceul Bolintineanu din Bucuresti. Am vazut la televizor si in presa scrisa multi comentatori de profesie si nicunul nu a putut face precizarile pe care le-ati facut.
      Felicitari inca o data pentru un comentariu avizat… realitate nu impresii.

    • Silviu spune:

      Cand am dat eu bacul in 2006, toata lumea stia de banii stransi pentru comisia de examen. Insa ce m-a mirat este ca puteai sa dai bani la centrul de corectare ca sa iti maresti nota. Asa ca nu conta ca centrul de examinare nu se intalnea cu cel de corectare.
      Spuneti ca trebuie sa fii prost sa faci ceva in fata camerelor de supraveghere – s-au luat vreodata masuri pe baza imaginilor surprinse de ele? Macar le urmareste cineva?

  8. Stefan spune:

    Este pura fictiune eseul dumneavoastra. Traim intr-o societate in care firmele de telefonie si Internet stocheaza toate informatiile pentru cel putin 2 ani. Exclus ca un “profesorul preferat” sa fi discutat astfel de probleme la telefon! Doar daca era prea prost si nu a invata nimic din toate “povestile” de la TV. A-l descrie pe “ucenic” atat de candid sa creada intr-un plic alb cu ness este chiar vesel.

    Pe de alta parte, sunt parinte. Bacalaureatul, Evaluarea, reprezinta niste examene din viata copiilor nostri. Noi traim in Romania. Aici lucrurile trebuie rezolvate intr-un fel sau altul. Idealismul poate mai este bun in pat, seara (ma indoiesc ca mai este bun si aici) si pe forumuri. In rest, problemele trebuiesc rezolvate intr-un fel sau altul. Mai ales problemele legate de relatia cu Serviciile.

    Scoala, Spitalul, Administratia, toate sunt Servicii. Si in raport cu ele, romanii au invatat ca nu rezolva nimic apeland la idealism si asteptand bune cresteri. Romanii stiu ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate si o situatie trebuie sa fie rezolvata chiar daca asta inseamna partaj si nu divort (am vazut ieri la TV cum se inmatriculau masinile prin partaj). Exact aceeasi abordate de “lucrurile trebuie rezolvate oricum” este si in raport cu Spitalul (spaga pentru 1 injectie), si in raport cu Scoala (pregatiri pentru 1 nota mai mare), si in raport cu Administratia (mica atentie pentru 1 semnatura).

    Sincer, chiar nu inteleg de ce toata lumea blameaza cazurile de coruptie ca si cum 99% suntem “sfinti” si vedem 1% de “raufacatori”. In societatea din Ro cam 80% facem tot posibilul sa rezolvam problemele intr-un fel sau altul si 20% se retrag (nu au copii, sunt la scoli private, copii chiar invata, renunta la tratamentul umilitor din spitale, mor in patul lor acasa, isi administreaza automedicatie, asteapta pe la usi cate este nevoie pana obtin o semnatura, se umilesc in picioare de dimineata la “cozile umilintei” si multe, multe, multe altele).

    Astept ca relatiile cu Serviciile sa fie cat mai stricte si cat mai severe. Deja ma bucur ca pot face programare pe Internet pentru buletin sau Pasaport si scrie clar ce acte am nevoie, unde sa ma duc si intre ce ore. Deja ma bucur ca gasesc pe site-ul Administratiei Fiscale formularele de care am nevoie. Poate ca in relatia cu Spitalul vom mai evolua in viitorii ani. In ceea ce priveste relatia cu Scoala, nimic nu este mai usor sau mai clar. Au fost incercari de inscriere la clasa 1 prin arondare (dar am inteles ca nu vor mai fi de la anul), au fost incercari de abilitare a profesorilor din mediul universitar (dar stiu sigur ca nu mai conteaza si ca au fost si mai mult scazute standardele) si tot asa.

    Povestea Bolintineanu es-a transformat intr-un cancan. Desigur, probabil ca s-a vrut o lectie si pentru ceilalti profesori implicati. Dar mi-a fost rusine sa vad toti acei profesori dusi la duba, mi-a fost rusine sa vad elevii comentand si mamele martirizandu-se ca si-au dus copii la psiholog.
    Oricum, examenele din invatamant au ajuns niste telenovele. Si da, poporul roman traieste din telenovele. Avea nevoie de “sange si circ” in vara aceasta.

    Cu mare regret si rusine.

  9. Robert spune:

    Va rog spuneti-mi ca aveti talent la beletristica si ca aceasta povestire nu este inspirata din fapte reale ! Va rog…

    O zi frumoasa,
    Robert



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)